Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 329/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 329/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 19 iunie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- M. Ș.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de condamnatul S. M. Ș. împotriva sentinței penale nr. 79 din 17 martie 2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 iunie 2014, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 79/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul S. M.-Ș., privind sentința penală nr. 184/01.10.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei F., definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal din 1968.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 260 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la data de 13.02.2014, condamnatul S. M.-Ș., căruia prin sentința penală nr. 184/01.10.2012 pronunțată de Judecătoria F. i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal din 1968, a solicitat redeschiderea procesului penal desfășurat în lipsa sa, arătând în motivarea cererii că a fost judecat și condamnat în lipsă, iar de sentința de condamnare a aflat la întoarcerea în țară la data de 22.01.2014.
În fața instanței, petentul a motivat că a fost judecat în lipsă întrucât nu a fost în țară și nici nu a avut cunoștință despre proces. Nu a fost încunoștințat de nimeni din țară, deoarece doar pe tatăl său îl mai are în România, iar cu acesta nu prea a vorbit la telefon.
S-a dispus de către prima instanță atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei F..
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii condamnatului S. M.-Ș. de redeschidere a procesului penal, prima instanță a constatat că: potrivit art. 466 alin. 2 teza I Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Examinând dosarul penal nr._ al Judecătoriei F., în care petentul S. M.-Ș. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, raportat la motivele invocate de acesta privind judecarea sa în lipsă, instanța de fond a reținut că petentul a fost legal citat pentru fiecare termen de judecată.
Astfel, pentru primul termen de judecată citația a fost afișată pe ușa locuinței petentului, acesta fiind plecat din țară, iar familia sa a refuzat primirea citației, agentul procedural încheind în acest sens un proces-verbal. Pentru următoarele termene de judecată, petentul a fost citat prin afișare atât la domiciliu, cât și la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, având în vedere că era plecat din țară, la fel fiind citat și pentru ultimul termen de judecată, când s-a dat cuvântul la dezbateri.
A reieșit așadar că persoana condamnată a fost citată pentru fiecare termen de judecată conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată ( art. 175 și următoarele din Codul de procedură penală din 1968 ), astfel că nu a putut fi primită susținerea acesteia că a fost judecată în lipsă, fiindconsiderată judecată în lipsă doar persoana condamnată care nu a fost citată la procesși nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta.
Ca urmare, în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, nefiind întrunite condițiile legale pentru redeschiderea procesului penal, prima instanță a apreciat că se impune respingerea cererii formulate în acest sens de condamnatul S. M.-Ș. privind sentința penală nr. 184/01.10.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei F., definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal din 1968.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termenul legal, condamnatul S. M. Ș. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea pe care a formulat-o și să se dispună rejudecarea sa.
În motivarea apelului formulat, condamnatul S. M. Ș. a arătat că așa cum rezultă și din ancheta socială depusă la dosarul cauzei în apel, deși a fost citat la adresele existente la dosarul instanței de fond în realitate cel care primea citațiile era tatăl său iar conform declarației tatălui, acesta nu știa nimic de fiul său, acesta fiind plecat încă din perioada minoratului în Italia împreună cu mama lui.
Așadar, având în vedere că petentul condamnat S. M. Ș. a fost judecat în lipsă, pentru a da posibilitatea acestuia de a beneficia de un proces echitabil și pentru a-i garanta dreptul la apărare, în sensul de a administra probe și în favoarea lui în circumstanțiere, se impune admiterea apelului declarat și pe cale de consecință admiterea cererii de redeschidere a procesului penal privind sentința penală nr. 184/01.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei F..
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prevăzute de art. 417 Cod procedură penală, sentința penală atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, C. constată că apelul formulat de condamnatul S. M. Ș. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 184/01.10.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei F., definitivă prin nerecurare, condamnatului S. M. Ș. i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din Codul penal din 1968.
În vederea executării acestei pedepse, condamnatul a fost dat în urmărire internațională, fiind arestat de autoritățile italiene și predat autorităților din România la data de 21.01.2014. La data de 05.02.2014, condamnatul a solicitat instanței de executare rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei F. arătând că a fost judecat în lipsă și nu a avut cunoștință de procesul care s-a desfășurat împotriva lui.
Potrivit art. 466 alin. 1 din actualul Cod de procedură penală, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Este considerată „ judecată în lipsă ”, conform art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, „ persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. “
În mod just, în raport de datele existente la dosar, prima instanță a constatat și a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de dispozițiile art. 466 alin. 2 din Codul de procedură penală, invocat în susținerea cererii condamnatului, întrucât în ceea ce privește dosarul în care a fost judecat inculpatul S. M. Ș. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie ( nr._ al Judecătoriei F. ) instanța de fond a realizat în mod corect și potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată procedura de citare pentru toate termenele de judecată care au avut loc în fața acesteia, respectiv atât prin afișare la adresa de domiciliu a inculpatului – unde locuia și locuiește și în prezent tatăl condamnatului - cât și la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Adresa la care s-a realizat procedura de citare cu inculpatul S. M. Ș. era singura adresă pe care organele judiciare o cunoșteau și aceasta a rezultat chiar din conținutul declarațiilor date de către inculpat în fața organelor de poliție imediat după constatarea infracțiunii de tâlhărie, pentru care a fost cercetat și condamnat de Judecătoria F..
Deși susține că a părăsit țara fără a cunoaște de proces, condamnatul nu este în măsură să ofere nici acum o altă adresă la care să fie citat, ci domiciliul care figurează pe actul de identitate al condamnatului e același cu cel la care a fost citat de instanța de fond ( Judecătoria F. ) în tot cursul procesului. De asemenea, condamnatul nu a putut face dovada, în cadrul acestui proces, că a locuit măcar o perioadă din cea în care s-a desfășurat procesul cu forme legale într-un alt loc din România sau din străinătate.
În raport de această situație, C. reține, similar primei instanțe, că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 466 Cod procedură penală pentru a se dispune rejudecarea cauzei, întrucât condamnatul a fost citat în mod legal la proces în dosarul penal nr._ al Judecătoriei F., la singura adresă pe care o aveau la dispoziție autoritățile și la care figurează și în prezent în Evidența informatizată a persoanei precum și prin afișare la Consiliul Local de la locul comiterii faptei, conform dispozițiilor procedurale de la acel moment; împrejurarea invocată de condamnat în sensul că ar fi fost plecat o perioadă de timp în Italia, confirmată de altfel de ancheta socială depusă la dosar în apel din care rezultă într-adevăr că tatăl condamnatului susține că acesta a plecat în Italia în urmă cu câțiva ani și nu ține legătura cu el, nu este de natură a conduce la concluzia unei nelegale citări a condamnatului pe parcursul judecării cauzei în dosarul penal nr._ al Judecătoriei F..
Pentru aceste motive, apare nefondat apelul formulat în cauză de către condamnatul S. M. Ș., astfel că, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se impune respingerea acestuia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 79 din 17 martie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat apelantul condamnat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul S. M. Ș., fiul lui Ș. și F. - E., născut la data de 08.03.1993, deținut actualmente în Penitenciarul Miercurea C., împotriva Sentinței penale nr. 79/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru apelantul condamnat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul condamnat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. M. Ș.
GREFIER
O. S.
Red. N.H./17.09.2014
Dact. O.S./18.09.2014
2 exemplare
Jud. fond: B. M. A.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 323/2014. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
