Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 506/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-05-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 506/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 31 mai 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: A. M.
Judecător: M. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., inculpatul M. E. și partea civilă D. M. împotriva sentinței penale nr. 2574 din data de 22 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 mai 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 31 mai 2012.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2574/22 decembrie 2011 a Judecătoriei B. s-a dispus:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală achitarea inculpatului M. E. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal .
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală achitarea aceluiași inculpat M. E. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal.
În baza art. 18/1 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului M. E. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă D. M..
A constatat că partea vătămată Fotal A. nu s-a constituit ca parte civilă în cauză.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu apărător ales.
În baza art. 192 pct. 1 alin 1 lit. d Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 870 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că:
Inculpatul M. E. locuiește în imobilul din B., .. 46, în timp ce în imobilul vecin, la numărul 48, locuiește partea vătămată Fotal A. împreună cu alte persoane pe care le găzduiește, partea vătămata Fotal A. are calitatea de uzufructuar viager, proprietarul imobilului fiind partea vătămată D. M..
Între inculpatul M. E. și partea vătămată D. M. există o stare conflictuală mai veche legată de vecinătate.
În noaptea de 14/15.09.2008, în jurul orelor 00,30-01.00, inculpatul fiind în stare de ebrietate și dorind să-și șicaneze vecinul Fotal A. și indirect și pe partea vătămată D. M., a pătruns fără drept în curtea imobilului de la numărul 48 și a aprins o grămadă de lemne de foc.
M. incendiu care nu a produs pericol public a fost văzut și stins de martorul N. D. V., iar după câteva minute inculpatul a fost surprins de același martor când dădea a doua oară foc la aceeași grămadă de lemne, dar de această dată a folosit o lampă de gaz.
Cu ocazia celei de a doua incendieri, inculpatul M. E. a fost surprins și de partea vătămată Fotal A., care a strigat la acesta să iasă afară din curtea sa.
Inculpatul M., în cele din urmă, a fost determinat să părăsească curtea părții vătămate de către martorul C. M. I., care se afla în vizită la acea locație pentru a urmări un meci de fotbal, împreună cu partea vătămată Fotal A. și cu martora C. C. M..
După sesizarea faptei prin serviciul 112 de către proprietarul D. M. – care fusese alertat de locatarii imobilului, o echipă operativă din cadrul Politiei municipiului B., Biroul de Investigații Criminale, s-a deplasat la fața locului și a efectuat cercetarea locului faptei, constatându-se spărturi în gardul care delimitează imobilele 46 si 48, urme de incendiere la o grămadă de lemne așezate lângă imobilul nr. 48 precum și resturi de ziare și cartoane cu ajutorul cărora a fost aprins focul.
Pentru a reține starea de fapt descrisă mai sus instanța a avut în vedere declarațiile părților vătămata Fotal A. și D. M. date în fază de urmărire penală cât și în fază de judecată, declarațiile martorilor C. C. M., N. D. V., Roscanu S. V., C. M. I. Guciuman S. C. și Bibicoiu S. și proces - verbal de cercetare la fața locului si planșele foto + schiță.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, instanța a reținut că, în data de 15.09.2008, în urma sesizării telefonice făcute de partea vătămată D. M., organele de poliție din cadrul Politiei municipiului B. –Biroul Investigații Criminale, s-au deplasat pe ., nr. 48 din municipiul B. ocazie cu care au constatat că în curtea imobilului menționat mai sus, în stânga intrării în imobil, se găsește o stivă de lemne de aproape 1,85 m. și la cca. 4 metri de intrare în imobil se găsesc resturi carbonizate de la niște ziare și două bucăți de lemne de aproximativ 1 metru care prezintă urme de ardere.
Lângă peretele imobilului cu numărul 50 organele de politie au mai găsit o stivă de lemne (crengi groase) care era rezemată de zid lângă care erau așezate mai multe țigle de culoare gri.
S. de lemne la capătul dinspre curte prezenta urme de ardere, fără ca materialul lemnos să fie carbonizat pe suprafața extinsă.
Printre crengi s-au găsit ziare și resturi de reviste carbonizate precum și cenușa în continuarea acestei stive care era sprijinită tot de zidul imobilului cu numărul 50. În curtea organele de poliție au găsit vegetație și resturi de material lemnos.
Cu privire la gardul ce desparte cele două imobile, respectiv 48 si 46, organele poliție au constatat că gardul este într-o stare avansată de degradare, partea din mijloc fiind trântită la pământ și înlocuită cu plasă din plastic pe o distanță de 15 metri .
În plângerea penală înregistrată la Secția nr.5 Poliție sub numărul_ /24.09.2008, partea vătămată D. M. a relatat că în noaptea de 14/15.09.2008, în jurul orelor 24,30, numitul M. E. care locuiește pe aceeași stradă la numărul 46 a încercat să dea foc casei sale situate pe .. 50.
Inculpatul a pătruns în curtea imobilului dintre ei, respectiv la numărul 48 și a dat foc unor lemne aflate în curte lângă casa părții vătămate.
Numitul N. D. a stins focul, iar la câteva minute l-a surprins din nou pe inculpat când dădea foc, a doua oară flăcările ridicându-se la cca. 1 metru.
În acest moment l-a surprins și locatarul de pe .. 48, respectiv Fotal A. care a strigat la inculpat și l-a dat afară din curte.
Partea vătămată a mai susținut că inculpatul, în urma cu cca. doi ani, a mai încercat să dea foc la casă, dar a fost surprins de către Fotal A..
De asemenea, partea vătămată în plângere a mai menționat că inculpatul avea interdicție de la Secția de Politie nr. 5 să intre în curte și totuși a intrat fiind dotat cu dispozitive de aprins focul.
Partea vătămată D. M. a mai depus o plângere care a fost înregistrată la data de 01.10.2008 sub numărul_ la Politia Municipiului B. –Secția nr. 5 Politie prin care arata că vecinul său, M. E., i-a distrus o parte din proprietatea sa și a solicitat efectuarea de cercetării la fața locului prin care să se constate distrugerile făcute de către inculpat și să se ia măsurile care se impun.
În declarațiile date în fază de urmărire penală, partea vătămată D. M. a arătat că în seara de 14/15.09.2008 în jurul orelor 24,00-24,30 a fost anunțat telefonic de către numitul N. D. care se afla în vizită la Fotal A. pe .. 48, că l-a surprins în curte pe M. E. care locuiește la numărul 46, cu o lampă de gaz aprinsă și cu un șomoiog de ziare în mână în timp ce dădea foc la stiva de lemne situată lângă peretele casei sale, focul ajungând la o înălțime de 1 metru .
Fotal A. împreună cu un prieten I. C., l-au determinat pe inculpat să părăsească curtea și au stins focul cu ajutorul găleților de apă. La cca. o jumătate de oră, inculpatul M. E. a revenit în curte tot cu lampa cu gaz și a dat din nou foc lemnelor.
Acțiunea inculpatului M. E. a fost văzută de martorii N. D., Fotal A., C. C. și de S. prieten al numitului Fotal A..
În declarații, partea vătămată a mai susținut că în urmă cu o lună, inculpatul împreună cu încă o persoană a distrus gardul ce separa cele două proprietăți pe o distanță de aproximativ 20 de metri, scoțând stâlpii de susținere a gardului și a culcat gardul la pământ. Când a văzut acest lucru partea vătămată a încercat să ridice gardul, moment în care inculpatul l-a amenințat că îi da cu toporul în cap.
În fază de judecată, partea vătămată D. M. a arătat că între el și inculpat există o stare conflictuală de multă vreme stare conflictuală care nu se datorează lui.
Cu privire la incidentele reclamate partea vătămată a susținut că șase persoane l-au văzut pe inculpat. Prima dată inculpatul a intrat a spart gardul și a dat foc la niște lemne care erau lângă casă fiind surprins posibil de N. D., care a luat niște apă în găleată a stins focul. La o jumătate de oră inculpatul a intrat din nou în curte și fiind nemulțumit de primul rezultat a venit cu o lampă de gaz și a dat foc din nou la lemne. Atunci din casă au ieșit șase persoane care l-au surprins asupra faptului având lampa în mână. Despre aceste incidente partea vătămată a aflat în aceea noapte fiind sunat de către N. și încă o persoană, posibil C., care i-a spus ce s-a întâmplat.
În urma acestor incidente partea vătămată a susținut că a fost nevoită să monteze o cameră de supraveghere și un sistem de siguranță care a costat în jur de 8.000lei. Partea vătămată a mai susținut că după aceste incidente într-o săptămână a albit, i-ar soția sa, pe fond nervos a contactat o boală oftalmologică, în timp ce Fotal A. a fost internat în spital 5 săptămâni.
Fotal A., în fază de urmărire penală, a susținut că locuiește in municipiul B., .. 48, din anul 1996 și asupra imobilului are drept de uzufruct viager, proprietar fiind D. M.. În seara zilei de 14 .09.2008 întrucât era un meci de fotbal la televizor la el au venit niște prieteni și anume N. D., C. I. și un băiat Iuli, în imobil se mai aflau C. și S.. După terminarea meciului de fotbal, Iuli a plecat acasă, iar ceilalți au mai rămas de vorbă; la un moment dat în jurul orelor 23,00-23,30 I. s-a dus la toaletă și a strigat că arde o grămadă de lemne din curte, grămadă ce se afla lângă casa de la numărul 50. Atunci D. a luat o găleată de apă și a stins focul, iar după ce a stins focul, i-a spus că l-a văzut pe vecinul său M. E. fugind în curtea la el printr-o gaură din gard. După acest incident au intrat cu toți în casă, și la cca. 30 de minute, când I. și D. au vrut să plece acasă, aceștia l-au surprins pe M. E. din nou în curte dar, de această dată în flagrant, când dădea foc la aceeași stivă de lemne având asupra sa o lampă de benzină și niște ziare. D. l-a întrebat pe inculpat ce face, iar acesta a spus că face curățenie, după care a plecat la el în curte prin același loc. Focul a fost stins de către D.. Partea vătămată nu a văzut momentul în care inculpatul a dat foc la stiva de lemne, întrucât până a ieșit din casă inculpatul plecase. Partea vătămată Fotal A. a mai precizat faptul că intre inculpat și partea vătămată D. M. există o stare conflictuală vis-a-vis de gardul dintre case.
În fază de judecată, partea vătămată Fotal A. a relatat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală. Partea vătămată a susținut că în urma cu cca. doi ani, într-una din zile în timp ce se afla la toaletă, a venit domnul N. care se află în curte și i-a strigat că arde. D. și I. care se aflau la partea vătămată la un păhărel au pus mâna pe o găleată să stingă focul, în timp ce stingeau focul, pe lângă ei a trecut inculpatul cu o lampă de benzină și s-a dus la el în curte. Partea vătămată a susținut că l-a văzut pe inculpat cu lampa de benzină în jurul orelor 23,00, l-a întrebat ce face în curtea la el, iar inculpatul i-a spus că face curățenie, după care a plecat. În declarație s-a mai menționat faptul că inculpatul, prima dată, a dat foc la lemnele care erau amplasate pe partea stângă, lângă gardul lui D. M.. Partea vătămată a susținut că este în relații bune cu inculpatul, se salută, dar în schimb inculpatul nu se află în relații bune cu partea vătămată D. M..
Inculpatul în fază de urmărire penală a negat comiterea faptelor, afirmând că nu reține ce a făcut în noaptea de 14/15 .09.2008, posibil să fi fost plecat din localitate împreună cu familia.
În fază de judecată inculpatul a negat comiterea faptelor pentru care este cercetat. Inculpatul a declarat că exista de ani de zile o situație conflictuală cu Fotal A., care locuiește în imobilul respectiv, datorită faptului că găzduiește persoane fără adăpost, persoane băute, care fac scandal noapte de noapte și își satisfac necesitățile fiziologice în curte. Inculpatul i-a atras atenția în nenumărate rânduri proprietarului, dar și persoanelor care locuiesc în acel imobil dar, bineînțeles, nu au încetat.
În noaptea de 14/15.09.2008 nu se afla la domiciliu, nici soția și nici el, fiind plecat în delegație, de copii având grijă doamna J. L.. În data de 13.09.2008 inculpatul a fost la Bacău și s-a întors dimineața, a stat câteva ore, după care a plecat la Moldovenești, în jurul orelor 14,00-15,00, unde a stat până dimineața, după care a plecat la Cluj, iar la B. a revenit după amiază. Când a revenit la B., soacra i-a spus că în timpul nopții a fost scandal mare în curtea vecinilor. Inculpatul a mai susținut că în urma verificării actelor contabile, și-a adus aminte ce a făcut în perioada 13-15.09.2008, dar nu le-a dat importanță în momentul în care a fost audiat în fază de urmărire penală.
În ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că în aceea perioadă nu se afla acasă, fiind plecat în delegație, instanța nu le-a avut în vedere, întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Este adevărat că inculpatul a depus la dosar copii de pe ordinele de deplasarea și de pe delegații, dar având în vedere că acesta este patronul firmei, avea posibilitatea să întocmească astfel de acte.
Din delegațiile depuse la dosar, a rezultat că inculpatul s-a deplasat cu mașina societății Mitsubischi Outlenter, aspecte care sunt contrazise de martorul L. I. A., care a relatat că inculpatul a condus autoturismul marca Skoda Alhambra de culoare roșie.
De asemenea, analizând și copia foii de parcurs aflată la fila 34 din dosarul instanței, a reținut că există o neconcordanță între distanța B.- Moldovenești, din foaie rezultă o distanță de 450 km (care a fost parcursa în 6 ore), în timp ce martorul L. I. A. a susținut că este o distanță de 180 km.
Analizând registrul de casă s-a observat că bonurile nr. 582 /14.09.2008, nr. 202/14.09.2008 si nr. 887 /15.09.2008 nu figurează în acest registru, iar bonurile care sunt menționate în registrul de casă sunt emise de Petrom SA B., fapt ce nu susține prezența inculpatului în județul Cluj, mai ales că a alimentat potrivit evidenței contabile de două ori de la Petrom SA B..
În declarația notarială, martorul L. I. A. a susținut că în data de 14.09.2008 s-a întâlnit cu inculpatul M. E. la sediul societății din Moldovenești, după care, în jurul orelor 21,00 până la miezul nopții au luat cina împreună la Pensiunea ,,Poarta Apusenilor”, iar a doua zi dimineața, 15.09.2008 între orele 06,30-07,00 s-a întâlnit din nou cu inculpatul M. E., după care inculpatul a plecat spre Cluj.
Martorul L. I. A. fiind audiat prin comisie rogatorie, a declarat că a dat o declarație în fața notarului I. V. din România în data de 08.04.2010, întrucât inculpatul M. E. i-a solicitat să dea această declarație, ca urmare a unui accident de circulație.
La data de 14.09.2008 și 15.09.2008 martorul a avut într-adevăr o întâlnire cu inculpatul M. E. în România la Moldovenești.
În data de 14.09.2008 s-a întâlnit cu persoana în cauză de la orele 14,30 până la 19,30 când inculpatul a părăsit locuința aflată în Moldovenești, nr. 187.
În ziua următoare, în jurul orei 9,00, inculpatul s-a deplasat la locația unde a dormit martorul. Cu privire la declarația dată în fața notarului, martorul a constatat că aceea declarație nu avea nimic de a face cu acel accident de circulație.
Cu privire la aceea declarație notarială, martorul a precizat faptul că i-a fost prezentată de către inculpat, iar el a semnat-o în fața notarului.
Cu privire la distanța dintre B. și Moldovenești, martorul a precizat că este de 180 km. Acest martor a mai precizat că inculpatul a fost cu un autoturism Skoda Alhambra de culoare roșie .
În declarațiile date, martorul N. D. a susținut că era la domnul Fotal A. acasă la o mică petrecere și urma să vizioneze un meci de fotbal. Cât au vizionat meciul de fotbal, a consumat băuturi alcoolice respectiv un pahar de vin și o bere. Când martorul a vrut să plece acasă, a observat în partea dreaptă sub un pom, o persoană și o lumină care semăna cu o flacără, martorul s-a apropiat de aceea persoană și a observat că este vecinul M. E.. L-a întrebat pe vecin ce face, acesta i-a spus că face puțină ordine, martorul i-a spus să facă ordine la el acasă că proprietatea respectivă este privată.
Martorul l-a alertat pe proprietar să vină afară că dă foc la casă, după care a luat o găleată în care era gunoi, a golit-o, după care a luat apă și a stins focul care era destul de mare, flacăra având un metru. În timp ce stingeau focul inculpatul M. E. a părăsit curtea părții vătămate trecând prin gaura existentă în gardul despărțitor. După ce au stins focul au intrat în casă, unde martorul a mai stat cca. o jumătate de oră și când a vrut să plece a observat că era foc la stiva de lemne, dar a reușit să stingă focul cu o jumătate de găleată de apă. După ce a stins focul a chemat-o, pe partea vătămată și i-a spus să închidă poarta, după care l-a sunat pe domnul D. M. și i-a spus ce s-a întâmplat. Acest martor a mai declarat că după acest incident s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul care i-a propus să își retragă declarația în schimbul unei sume de bani - un doi cu multe zerouri. Acest martor a mai menționat faptul că l-a văzut pe inculpat când a dat foc la lemne cu lampa de benzină și a descris cu ce era îmbrăcat inculpatul, respectiv cu pantaloni închiși și o bluză din foiță cu alb în zona mânecilor.
Martorul C. M. I. pe parcursul cercetărilor a relatat că a fost la un băiat pe nume S. care stătea în chirie la proprietarul casei, au vizionat un meci, timp în care au consumat băuturi alcoolice, respectiv o bere.
În jurul orelor 23,00 l-a un moment dat a auzit gălăgie în curte și s-a dus de curiozitate să vadă ce se întâmplă, împreună cu încă o persoană. Când a ieșit în curte a văzut o stivă de lemne și lângă lemne era vecinul cu o lampă de benzină în mână și stătea ciuciuca și dădea foc la niște ziare. Martorul l-a întrebat ce face acolo, i-a spus că nu-l interesează pe el, timp în care a venit proprietarul casei s-a certat cu vecinul, că ce caută în curte la el și de ce dă foc, atunci vecinul a plecat din curte prin gaura ce era creată în gard. După aceea a intrat din nou în casă, s-au uitat la meci și l-a un moment dat au auzit din nou gălăgie și s-au dus să vadă ce se întâmplă și au observat că la stiva de lemne se dăduse din nou foc. Martorul N. a luat o găleată, a umplut-o cu apă și a stins focul, în curte aflându-se și vecinul pe care îl văzuse prima dată că se află ciuciuca lângă lemne.
Martorul Bejanaru E. G., în fază de judecată, a susținut că pe domnul D. îl cunoaște de cca. 20 de ani, de când era profesor și sunt în relații amicale. În urmă cu cca. 2-3 ani, partea vătămată D. i-a relatat că a avut o problema cu un vecin și apoi la fiecare întâlnire partea vătămată discuta despre acest subiect, respectiv că în toiul nopții un vecin i-a provocat un incendiu la imobilul pe care îl deținea. Martorul a mai relatat că partea vătămată D. M. și-a montat un sistem de supraveghere, care este îndreptat către gardul cu probleme. Acest martor a mai susținut că partea vătămată a fost marcată de ceea ce s-a întâmplat.
În declarația dată, martora J. L. a susținut că în data de 14.09.2008 a fost plecată cu nepoțeii la plimbare, iar când au venit acasă, în grădina vecină erau mai multe persoane care făceau foc. În după amiaza aceea martora a văzut-o pe doamna care stătea în chirie că a rupt lemne din gard să facă foc, doamna respectivă i-a spus că nu au gaz, lumină și că trebuie să facă focul să-i facă de mâncare la copil. La un moment dat, a venit probabil proprietarul, un domn care șchiopăta de un picior și l-a întrebat de ce ia lemne din gard, iar acesta i-a spus că nu are lemne cu ce să facă focul. Martora a mai declarat că seara au intrat în casă, le-a făcut baie la copii, după care s-au uitat la un film și l-a un moment dat a simțit miros de fum. Martora s-a dus în dormitor și pe geam a văzut foc mare în grădină, persoane în jurul focului care țipau. Această martoră a mai susținut că fiica sa era plecată la București, iar ginerele la Bacău după marfă.
În ceea ce privește declarațiile acestei martore, instanța nu le-a avut în vedere, întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Martora C. C. M. în faza de urmărire penală a relatat că a locuit în chirie într-o casă de pe . numărul 48, tot în această casă locuia și Fotal A. (care avea uzufructul viager) și G. S..
Într-o seară pe la mijlocul lunii septembrie 2008 la Fotal A. au venit mai mulți prieteni D. I., A. și prietena lui A. pentru a viziona la televizor un meci de fotbal. În jurul orelor 23,00, după meci, A. și A. au plecat și după aceea, la un moment dat, i-a auzit pe Fotal A., D. S. și I. că au stins în curte un foc la o stivă de lemne, lemne care se aflau lângă casă, iar din spusele lor, martora a înțeles că-l acuză pe vecinul de la numărul 46, respectiv pe numitul M. E.. Au mai stat cca. 30 de minute și la un moment dat D. și I. au ieșit în curte și l-au surprins pe M. E. dând foc la lemnele pe care le stinsese mai devreme. I-au strigat și pe ei și când au ieșit în curte, l-au văzut pe M. E. lângă lemnele care ardeau în curte, M. E. având în mână o lampă de gaz, iar în cealaltă mână niște ziare. D. l-a întrebat pe inculpat ce face acolo, iar acesta i-a spus că face curățenie, după care a fugit în curte la el prin mutarea unui panou ce ținea loc de gard. D. a stins focul cu o găleată de apă. Martora a mai declarat că știe că intre inculpat și proprietarul casei există o stare conflictuala vis-a-vis de gardul despărțitor dintre cele două curți.
Roscu S. V. în faza de urmărire penală a susținut că în vara anului 2008 a fost rugat de fosta lui colegă de serviciu C. C. care locuiește pe .. 48 să o ajute să facă curățenie în curte, în timp ce o ajuta, a venit M. E. care l-a rugat să-l ajute, respectiv să repare gardul care era aplecat.
G. S. C., în faza de urmărire penală, a relatat că în perioada respectivă, locuia cu chirie în municipiul B., .. 48 la domnul D. M..
În data de 14.09.2008 erau veniți în vizită la Fotal A. care locuiește la aceeași adresa, C. I. și D. N. ca să vadă un meci de fotbal. În jurul orelor 23,00, când martorul se afla în camera sa, a auzit gălăgie mare în curte și când a ieșit afară i-a văzut în față casei pe Fotal A., C. I. și C. care discutau aprins cu privire la faptul că tocmai l-au alungat din curte pe vecinul de la numărul 46 care după spusele lor ar fi dat foc la niște lemne. Martorul a mai susținut că în momentul în care a ieșit afară nu a văzut nici fum și nici foc la stiva de lemne însă, l-a văzut pe vecinul de la numărul 46 cum stătea în curte la el.
Mama inculpatului, martora M. V., în faza de urmărire penală a declarat ca nu reține ca fiul ei să fi venit la ea în 14 sau 15.09.2008.
Martora M. Luieta-L., în faza de urmărire penală, nu își mai amintește ce a făcut în noaptea de 14/15.09.2008, dar este posibil să fi fost plecată din localitate împreună cu familia dar nu poate preciza unde anume.
Soția inculpatului, în faza de judecată, și-a adus aminte ce a făcut atât ea, cât și soțul ei în perioada 14-15.09.2008, respectiv că în dimineața zilei de 14.09.2008 soțul ei a venit din delegație din Bacău, iar în după amiaza aceleiași zile a plecat în delegație la Cluj, Moldovenești, Bistrița, Târgu M.. În permanență, martora a ținut legătura telefonic cu soțul ei și în seara zilei de 14.09.2008, soțul ei s-a întâlnit cu un om de afaceri pe nume I. Ibart, de naționalitate belgiană, întâlnirea având loc la Moldovenești. În seara respectivă și martora se afla în delegație la București, copii fiind acasă cu mama sa. În jurul orei 22,00-23,00 martora a fost sunată de mama sa care i-a comunicat că la imobilul de lângă ei, cu numărul 48, este scandal și sunt zgomote ciudate, atunci martora i-a spus să liniștească copii, întrucât a doua zi mergeau la școală și să închidă ușile și geamurile. Martora a mai menționat că în casa domnului Fotal nu exista toaletă și că nevoile fiziologice și le satisfac în curte și gradină, iar copii ei sunt expuși tot timpul la astfel de imagini. Cu privire la relațiile dintre ei și domnul D., martora a precizat că sunt bune, nu s-au certat și nu l-au amenințat pe acesta niciodată.
În ceea ce privește declarația dată de această martoră, instanța a înlăturat-o, motivat de faptul că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Martorul Bibicoiu S., în declarația dată în faza de judecată, a susținut că intre domnul M. și domnul D. există de multă vreme o stare conflictuală care este determinată de grănițuirea unei proprietăți. Conflictul a pornit în momentul în care domnul M. și-a construit casa nouă și în urma construcției respective a demolat un gard din spatele casei domnului D., acesta fiind începutul conflictului. Domnul D. a încercat să reconstruiască gardul, dar nu a mai fost lăsat de inculpat și pe durata a câțiva ani s-au jucat ca șoarecele și pisica. Inculpatul de mai multe ori a adresat domnului D. amenințări de diverse tipuri care s-au finalizat cu o incendiere a proprietății domnului D.. Martorul știe că pentru a evita astfel de situații a montat o cameră video pentru supravegherea proprietății. Din câte știe martorul, au fost două incendii, unul lângă grămada de lemne situată lângă casă și din discuțiile cu domnul Fotal și cu domnul D. a aflat că flacăra avea o înălțime de 2 metri. Al doilea incendiu a avut loc la ușa proprietății care a fost făcută scrum, respectiv ușa de la beciul proprietății. Martorul crede că datorită acestor șicane din ultimi ani starea de sănătate a domnului D. a avut de suferit.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. E. instanța a constatat că a fost corect reținută prin actul de sesizare, motiv pentru care a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată și precizată de apărătorul părții vătămate din infracțiunile de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunile de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 si 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) si art. 75 alin 2 Cod penal și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 1 si 2 Cod penal si art. 75 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Raportat la cele de mai sus instanța a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. E. din infracțiunile de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în infracțiunile de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale) și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 1și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Instanța raportat la intervalul mic dintre cele doua acțiuni de incendiere exercitate de către inculpat, a apreciat că în cauză este vorba o singură acțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere instanța a reținut că încadrarea corectă este cea prevăzuta de art. 217 alin 1 Cod penal și nu cea prevăzută de art. 217 alin 1 si 4 Cod penal, având în vedere că nu a rezultat pericol public, iar pe de altă parte, nu s-a reținut infracțiunea de tentativă la distrugere prin incendiere rezultând pericol public, prevăzută de art. 20 raportat la art. 222, raportat la art. 217 alin 1 și 4 Cod penal, întrucât nu se poate dovedi în concret intenția de a da foc imobilului cu numărul 48 prin aprinderea lemnelor ce se aflau apropiate de imobil.
De asemenea, instanța nu a reținut în cauză dispozițiile art. 75 alin 2 Cod penal, întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestei circumstanțe agravante.
Față starea de fapt expusă mai sus, instanța a reținut că inculpatul M. E. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin 1 si 2 Cod penal, dar aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, perioada de timp care a trecut de la data săvârșirii faptelor (septembrie 2008), toate acestea așadar, relevă că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală de încriminare este minimă și în mod vădit lipsită de importanță, astfel că faptele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni.
Dacă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea nu poate angaja răspunderea penală a făptuitorului. Conform art18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, este cunoscut că odată cu trecerea timpului, pericolul social al unei fapte prevăzute de legea penală scade, ajungând până la estomparea acestuia.
Practica Curții Europene a drepturilor omului, în numeroase cauze a statuat că, celeritatea soluționării unei cauze penale este o condiție esențială pentru respectarea principiului dreptului la un proces echitabil și odată cu trecerea timpului, aplicarea unei sancțiuni cu caracter penal unei persoane ar putea avea exact efectul invers celui urmărit prin încriminarea respectivei fapte, putând fi considerată ca o sancțiune prea dură față de perioada de timp scursă de la săvârșirea faptei.
În cazul faptelor care nu prezintă pericol social, procurorul sau instanța aplică una dintre următoarele sancțiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea, b) mustrarea cu avertisment, c ) amendă de la 10 lei la 1.000lei .
În practică, s-a statuat că în cazul în care instanța achită pe inculpat pentru mai multe infracțiuni apreciind că faptele săvârșite de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii, aplică o singură amendă cu caracter administrativ (în acest sens a se vedea decizia penală nr. 52/1997 a Curții Supreme de Justiție ).
În cazul aplicării amenzii penale, precum și în materia contravențională operează cumulul juridic.
Acest cumul nu se justifică și nu este prevăzut de lege în cazul faptelor mai ușoare, la care se referă art. 18/1 Cod penal, deoarece pe acesta cale s-ar ajunge la un cuantum care nu ar mai corespunde pericolului redus al faptelor și ar constitui o inadecvență în aplicarea legii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a reținut următoarele:
În fază de judecată, partea vătămată D. M. s-a constituit ca parte civilă în cauză cu suma de 400.000 lei .
Partea vătămata D. M. în susținerea acțiunii civile a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv copie bilet de ieșire din spital (fila 108 ), declarație (fila 109), copie factură ._ (fila110), situație lucrare –sistem anti-efracție (fila 111).
Partea vătămată Fotal A. nu s-a constituit ca parte civilă în cauză.
Instanța raportat la probele administrate în cauză a apreciat că partea civilă D. M., în urma acestor incidente, nu a suferit prejudicii de ordin moral, având în vedere faptul că între el și familia inculpatului există o stare conflictuală mai veche.
Față de cele menționate mai sus instanța a respins pretențiile civile, respectiv daunele morale solicitate de partea civilă D. M. .
În ceea ce privește montarea camerei de supraveghere, instanța raportat la actele de la dosar a observat că aceasta a fost montată după aproximativ 11 luni de zile de la momentul incidentelor, iar în cazul în care era o urgență majoră, acesta trebuia montată întru-un termen relativ mai scurt.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că montarea camerei de supraveghere nu era o necesitate majoră și astfel a respins despăgubirile civile solicitate de partea civilă D. M..
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv chitanța . nr. 12 din data de 08.12.2011, instanța a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu apărător ales.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., parte civilă D. M. și inculpatul M. E..
Ministerul Public a criticat soluția instanței de apel pentru netemeinicie, în temeiul art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, în ce privește greșita achitare a inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, din actele existente la dosarul cauzei se constată că instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, modalitatea de comitere și timpul scurt de la data faptelor până la pronunțarea hotărârii, motive în raport cu care, nu se poate reține că cele două fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. Relativ la infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită pe timp de noapte, s-a reținut existența unei situații conflictuale anterioare cu partea vătămată și că a încercat să-l șicaneze.
Referitor la infracțiunea de distrugere s-a avut în vedere modul în care inculpatul a înțeles să se răzbune dând foc în curtea părții vătămate, după ce anterior a fost stins primul foc dat la o stivă de lemne și în consecință, a solicitat condamnarea inculpatului pentru aceste infracțiuni.
Partea civilă a criticat sentința penală, motivele fiind pe larg dezvoltate la filele 11-15 dosar, arătând, în esență, că se impune schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de distrugere în forma agravată prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal – 2 acte materiale.
De asemenea, a criticat greșita achitare a inculpatului, pe considerentul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, împrejurările ce agravează faptele inculpatului fiind tratate cu mare ușurință de instanță.
Parte civilă a mai criticat și modul de soluționare a acțiunii civile subsecvente acțiunii penale, arătând că i s-a cauzat un prejudiciu moral, dar și că se impunea obligarea inculpatului la plata contravalorii sistemului de supraveghere, a ușilor metalice, sistem de siguranță, sistem de iluminare care să preîntâmpine .>
Inculpatul a criticat hotărârea (filele 24-26 dosar) pentru greșita achitare în temeiul art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și a solicitat schimbarea temeiului achitării în dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală – fapta nu există, arătând că în datele respective nu s-a aflat în localitate, fiind plecat în delegație și că nu putea acoperi distanța dintre Moldovenești și B., de 450 Km. decât în aproximativ 6 ore.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că recursurile Ministerului Public și al părții civile sunt fondate, în timp ce recursul inculpatului este lipsit de temei, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor, cu excepția lipsei gradului de pericol social al infracțiunii.
Astfel, urmând logica penală, instanța va analiza recursurile, nu separat, ci împreună, pornind de la existența sau nu a faptelor, încadrarea juridică, puse în discuție de parte civilă și inculpat și apoi la incidența art. 18/1 Cod penal.
Așadar, probele dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de distrugere și violare de domiciliu, așa cum a constatat și prima instanță.
Vinovăția inculpatului este dovedită atât cu martorii audiați în cauză, cât și cu celelalte probe, așa cum au fost analizate de prima instanță în mod exhaustiv de prima instanță și pe care instanța de control judiciar nu le va mai relua.
Apărarea inculpatului că s-ar fi aflat la Moldovenești, jud. Cluj, nu poate fi primită.
Acesta a arătat că distanța între Moldovenești și B. ar fi de 450 Km și nu ar fi avut posibilitatea de a parcurge această distanță decât în 6 ore.
Susținerea inculpatului este nereală, deoarece prin utilizarea motorului de căutare „harta rutieră a României”, distanța între cele două orașe este de 255 Km și poate fi parcursă, cu viteza legală, în aproximativ 3 ore, 3 ore și 30 minute, astfel că inculpatul ar fi avut destul timp să parcurgă distanța respectivă.
Chiar martorul propus de inculpat în apărare, L. I. A., a precizat cu prilejul audierii prin comisie rogatorie (filele 216-217 dosar fond) că în data respectivă, inculpatul a părăsit locuința aflată la Moldovenești în jurul orelor 19,30 și nu știe unde și-a petrecut noaptea, după care l-a văzut în jurul orelor 09,00. în acest interval de timp, inculpatul avea timp mai mult decât suficient, să parcurgă distanța până la B., să incendieze lemnele din curtea părții vătămate și apoi să revină la Moldovenești.
Că inculpatul a încercat să-și construiască un alibi, este evident și datorită faptului că a cerut acestui martor să semneze o declarație redactată în limba română, limbă pe care martorul nu o cunoaște, cu precizarea că i-ar fi fost necesară urmare a unui accident de circulație, aspect ce nu corespunde realității, dar pune la îndoială credibilitatea apărării inculpatului.
De altfel, depozițiile martorilor nu pot fi înlăturate, iar în cursul urmăririi penale, inculpatul ar fi avut posibilitatea de a depune ordinele de deplasare, dacă acestea ar fi existat las acel moment și nu doar în fața instanței de judecată.
Pentru a dovedi veridicitatea acestora, inculpatul ar fi trebuit să depună și copii ale registrului special de evidență al ordinelor de deplasare, pentru a putea fi verificate ordinea cronologică de emitere, atât a numerelor ordinelor, cât și a datelor acestora, cu atât mai mult cu cât ordinele de deplasare nu poartă dată, având doar număr (fila 32, fila 35 dosar fond).
În plus, așa cum a arătat ți prima instanță, pentru decontarea transportului conform ordinelor de deplasare este necesară depunerea biletelor de transport, respectiv a bonurilor de combustibil, care trebuie să coincidă cu data deplasării și localitatea unde se efectuează alimentarea ce trebuie să fie localitatea de destinație, or, inculpatul a depus bonuri de combustibil emise de unități din B..
Pentru aceste considerente, instanța va respinge apărarea inculpatului, în sensul că acesta nu s-a aflat în localitate.
În ce privește încadrarea juridică, respectiv solicitarea părții civile de a se reține forma agravată a infracțiunii de distrugere prevăzută în alin. 4 al art. 217 Cod penal – fapta comisă prin incendiere, explozie ori alte asemenea mijloace și dacă rezultă pericol public, instanța are a constata că nu este incidentă, deoarece nu s-a produs condiția necesară existenței formei agravate, respectiv nu a rezultat pericol public.
Din această perspectivă, atât doctrina de specialitate, cât și practica judiciară, sunt constante: este necesar ca pericolul public să se producă efectiv, nefiind suficientă numai posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă mijloacele folosite au constat în incendiere, explozie sau alte asemenea mijloace.
De altfel, doctrina definește noțiunea de pericol public ca fiind pericolul care amenință o colectivitate de persoane sau bunuri, ceea ce nu este cazul în speță, primul incendiul fiind văzut și stins de martorul N. D. V. imediat, iar al doilea, de Fotal A. împreună cu I. C., cu ajutorul unei găleți cu apă, flacăra fiind de aproximativ un metru, conform depozițiilor acestora.
Rezultă că o flacără de asemenea dimensiune (chiar provocată de o lampă cu gaz și câteva ziare, în preajma unei grămezi cu lemne) nu putea produce în mod real și concret pericol public în accepțiunea legiuitorului penal.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, aceasta nu comportă discuții, existența acesteia fiind pe deplin dovedită, inculpatul a comis această infracțiune ca infracțiune mijloc, în scopul de a incendia lemnele din curtea părții civile, iar încadrarea juridică este corectă.
Așa fiind, se constată că încadrarea juridică reținută de prima instanță este cea corectă.
Referitor la constatarea primei instanțe, în sensul că faptele inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracțiuni, aceasta este eronată.
Pornind de la faptul că între părți există o stare conflictuală mai veche legată de grănițuirea celor proprietăți, acțiunea inculpatului se impune a fi sancționată.
Deși este regretabil că două persoane cum sunt părțile în speță, oameni cu pregătire, nu pot avea o vecinătate bazată de respect reciproc, comportament civilizat chiar în condițiile existenței acestui conflict, ce poate fi ușor soluționat pe calea acțiunii civile în grănițuire, totuși, instanța de control judiciar constată că asemenea comportamente, de incendiere prin pătrunderea în locuința celuilalt proprietar, nu pot fi tolerate, chiar în condițiile lipsei antecedentelor penale și trecerii timpului, fiind necesară sancționarea lor.
Referitor la timpul scurs de la comiterea faptelor până la soluționarea cauzei – aproximativ 4 ani, este de observat că faptele au fost comise în septembrie 2008, instanța a fost sesizată în ianuarie 2010, prima hotărâre a fost pronunțată la 22 decembrie 2011, astfel că nu se poate susține că este vorba de o perioadă atât de mare de timp, încât pericolul reprezentat de acțiunile inculpatului să fie estompat, cu atât mai mult cu cât părțile sunt în continuare vecini, iar un astfel de raționament ar echivala aproape cu o încurajare a inculpatului în comiterea de noi fapte de acest gen, relațiile între aceștia fiind tensionate și în prezent.
Fără a discuta lipsa justificării organului de urmărire penală care a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului la 15 iunie 2009 și a întocmit rechizitoriul după 6 luni, se observă că în cursul judecății în fața primei instanțe, procesul a durat aproape 2 ani, timp în care a fost administrat probatoriul, inclusiv prin comisie rogatorie internațională pentru martorul L. I. A., au fost efectuate acte de căutare pentru uni martori.
Cel mai mult a durat efectuarea comisiei rogatorii privind audierea martorului L. I. A., comunicată instanței la data de 29 iuie 2011, cauza având termen în septembrie 2011, apoi s-a procedat la traducerea actelor,
Ulterior, din 5 octombrie 2011 până în 7 decembrie, cauza a fost amânată în vederea audierii soției inculpatului, pentru a dovedi starea conflictuală existentă între inculpat și partea vătămată.
Așadar, perioada mare de timp s-a datorat administrării probelor propuse de către inculpat și a invoca trecerea timpului în susținerea ideii că pericolul s-a estompat, este contrar principiilor procesului penal, câtă vreme aceasta s-a datorat chiar inculpatului; tergiversarea soluționării cauzei chiar de către inculpat nu poate fi invocată ca argument în favoare acestuia, deoarece s-ar goli de conținut însăși noțiunea de răspundere penală pentru faptele comise. Admițând această idee, ar însemna ca toate persoanele vinovate de comiterea unor infracțiuni să tergiverseze soluționarea cauzelor prin administrarea unor probatorii complexe și apoi, urmare a treceri timpului, s-ar susține că pericolul reprezentat de faptele lor s-a estompat și ar fi achitate, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, instanța de control judiciar constată că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal și distrugere prevăzută de art. 217 alin. Cod penal, în forma unității naturale de infracțiuni și nu a celei continuate, ambele în concurs real.
Împrejurările invocate de prima instanță, referitoare la lipsa antecedentelor penale, las faptul că inculpatul este o persoană integrată social, are familie, urmează a fi valorificate în procesul individualizării judiciare a pedepsei ca având valența unor circumstanțe atenuante.
Urmează a fi valorificată și starea conflictuală existentă între părți, atât datorită grănițuirii, dar și datorită comportamentului persoanelor ce locuiesc în imobilul proprietatea părții vătămate, la care vin diverse persoane, provoacă scandal și își satisfac nevoile fiziologice în curte, aspecte dovedite cu depoziția martorelor J. L. (fila 55 dosar fond) și M. Lucieta L. (fila 222 dosar) ce confirmă declarația inculpatului.
Aceste depoziții nu pot fi înlăturare chiar dacă martorele sunt soția și soacra inculpatului, deoarece aceste împrejurări pot fi cunoscute numai de persoane ce locuiesc în zona respectivă.
De altfel, aceste împrejurări sunt confirmate parțial chiar de către depoziția dată de partea vătămată F. A. (fila 82) care a arătat că în data respectivă, la locuința sa se aflau mai mulți prieteni la un păhărel și că face grătare în curte cu prietenii cam la 2-3 săptămâni și este evident că acesta nu putea recunoaște că prietenii ce îl vizitează pot avea un comportament contrar normelor de conviețuire socială.
Ceilalți martori nu puteau confirma aceste susțineri, fiind vorba chiar de comportamentul propriu.
Inculpatul a afirmat că a atras atenția proprietarului, adică părții civile D., dar și persoanelor respective, dar situația nu a încetat.
Din această perspectivă, instanța are a observa că și acesta avea obligația, în calitate de proprietar, de a asigura utilizarea locuinței potrivit normelor de conviețuire socială, dar nu a făcut nimic pentru a îndrepta această situație și a preveni petrecerile date noaptea de aceste persoane și comportamentul acestora, de natură a deranja vecinii care doresc să doarmă noaptea, iar copiii lor să fie feriți de priveliștea unor persoane ce își satisfac nevoile fiziologice în curte și au un comportament necorespunzător.
O atare împrejurare, deși nu are valența unei circumstanțe atenuante legale, are valența unei circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 alin. 2 Cod penal și va fi valorificată în individualizarea tratamentului penal.
În consecință, în procesul individualizării judiciare a pedepsei se vor avea în vedere criteriile instituite de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, modul de derulare a activității infracționale, valoarea prejudiciului produs, dar și persoana inculpatului, astfel că instanța de control judiciar constată că pedeapsa de 15 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, aplicând regulile referitoare la concursul real de infracțiuni, se vor contopi aceste pedepse și se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Fiind îndeplinite cerințele art. 81 Cod penal, instanța constată că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia și va dispune suspendarea condiționată a executării, stabilind un termen de încercare, conform art. 82 Cod penal de 2 ani și 6 luni și va pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal, urmând ca potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal să fie suspendată și executarea pedepsei accesorii.
Cu privire la acțiunea civilă subsecventă acțiunii penale, instanța are a constata că nici una dintre părți nu este străină de producerea și menținerea stării conflictuale, ce putea fi ușor aplanată printr-un comportament demn și civilizat, de ambele părți.
Totuși, acțiunea inculpatului care a pătruns, fără drept, în locuința părții civile, unde a incendiat diverse obiecte, a fost de natură crea acestei părți o stare de temere, mai ales că asemenea acțiuni s-ar putea repeta și în mod evident, a fost produsă o suferință morală, ce se impune a fi reparată.
Referitor la cuantumul acestei sume, instanța are a constata că pretențiile acestei părți sunt nejustificate, cu atât mai mult cu cât menținerea acestui conflict se datorează și atitudinii sale, anterior descrisă, în sensul că urmare a atenționării de către inculpat, avea obligația, în calitate de proprietar, de a asigura utilizarea locuinței potrivit normelor de conviețuire socială, dar nu a făcut nimic pentru a îndrepta această situație și a preveni petrecerile date noaptea de aceste persoane și comportamentul acestora, de natură a deranja vecinii care doresc să doarmă noaptea, iar copiii lor să fie feriți de priveliștea unor persoane ce își satisfac nevoile fiziologice în curte și au un comportament necorespunzător.
În acest context, este evident că neînțelegerile dintre părți au la bază aceste aspecte, în principal și nu grănițuirea, deoarece la dosarul cauzei nu au fost depuse acte care să ateste neînțelegeri legate de gardul despărțitor al proprietăților.
Parte civilă a susținut că urmare a activității inculpatului a fost internat în spital, dar potrivit biletului de ieșire din spital, aflat la fila 108 dosar, acesta a fost internat la doi ani de la consumarea incidentului, respectiv de la 8 mai 2010 la 18 mai 2010, iar diagnosticul înscris este specific afecțiunilor cardiace și neurologice, diabet zaharat, prezente la persoane de vârsta părții civile (66 de ani), astfel că internarea nu are legătură cu activitatea inculpatului.
La fel și procesul de încărunțire a părului, se datorează vârstei părții și nu acțiunii inculpatului, fiind foarte puțin probabil ca o persoană de peste 60 de ani să nu fi încărunțit până atunci.
În consecință, instanța apreciază că suma de 1.000 lei este suficientă și de natură a compensa suferința psihică produsă acestei părți prin acțiunea inculpatului.
În legătură cu sistemul de supraveghere instalat, instanța are a observa că nu parte civilă a plătit acest sistem, ci potrivit facturii nr._ (fila 110 dosar), acesta a fost achitat de ., firmă ce are punctul de lucru în locuința părții. Actul sub semnătură privată încheiat între parte civilă și administratorul acestei firme, depus la fila 109, nu are valoare juridică, acesta nu poate fi înregistrat în contabilitate de societatea respectivă și este întocmit pro causa, astfel că parte civilă nu poate solicita contravaloarea acestuia de la inculpat.
Cu privire la celelalte cheltuieli, cum ar fi ușă metalică, sistem de iluminare în curte, acestea sunt îmbunătățiri necesare fiecărei locuințe și nu se poate constata că au fost efectuate numai datorită activității inculpatului, astfel că inculpatul nu poate fi obligat la plata contravalorii acestora și în plus, nici nu au fost dovedite de partea civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă D. M. împotriva sentinței penale nr. 2574/22 decembrie 2011 a Judecătoriei B., pe care o casează și rejudecând cauza:
În baza art. 217 alin. 1, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, 74 alin. 2, 76 lit. e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, se va dispune condamnarea inculpatului M. E. la pedeapsa de 15 zile închisoare.
În baza art. 192 alin. 1, 2, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, 74 alin. 2, 76 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, se va dispune condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal se vor contopi pedepsele de mai sus și se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a teza a -II- a, lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii din nou a unei infracțiuni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii.
Va obliga inculpatul să plătească părții civile D. M. suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale și se vor respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă.
Va obliga inculpatul să plătească aceleiași părți civile suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond și în recurs, potrivit art. 192 Cod procedură penală.
Va obligă inculpatul la plata sumei de 1210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru considerentele mai sus enunțate, constatând recursul promovat de inculpat ca lipsit de temei, îl va respinge, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu obligarea inculpatului la plata parțială a cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
I. Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă D. M. împotriva sentinței penale nr. 2574/22 decembrie 2011 a Judecătoriei B., pe care o casează și rejudecând cauza:
În baza art. 217 alin. 1, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, 74 alin. 2, 76 lit. e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, condamnă pe inculpatul M. E. (cu datele persoanele de la dosar) la pedeapsa de 15 zile închisoare.
În baza art. 192 alin. 1, 2, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, 74 alin. 2, 76 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a teza a -II- a, lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii din nou a unei infracțiuni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii.
Obligă inculpatul să plătească părții civile D. M. suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă.
Obligă inculpatul să plătească aceleiași părți civile suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond și în recurs.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la fond.
II. Respinge recursul declarat de inculpatul M. E. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. F. pt.A. M. M. F.
aflată în concediu de odihnă semnează PREȘEDINTE COMPLET
S. F.
Grefier,
D. S.
red. SF/20.07.2012
tehnoredact.AO/23.07.2012/3 ex.
jud.fond. A. E. A.
| ← Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 61/2012.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 488/2012. Curtea... → |
|---|
