Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 77/2012. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 77/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-05-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚA PENALĂ NR. 77/F DOSAR NR._

Ședința publică din data de 30 mai 2012

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CF7:

- Președinte - N. H. - judecător

- Grefier – O. S.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – D. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgu S. și Tribunalul C. în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr._ privind pe inculpatul B. R., cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215¹ Cod penal.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av. B. A., pentru inculpatul B. R., lipsă fiind partea civilă S.C. B.-C. S.R.L. prin lichidator judiciar W. Up Management SPRL. Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților în ceea ce privește conflictul de competență ivit în prezenta cauză.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul de a se stabili competența de judecare a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr._ privind pe inculpatul B. R. în favoarea Judecătoriei Târgu S., întrucât consideră că între fapte nu există legătură de conexitate, împrejurare față de care în urma disjungerii, competența materială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Târgu S..

Apărătorul desemnat din oficiu să asigure asistență juridică inculpatului B. R., av. B. A., solicită a se stabili competența Judecătoriei Târgu S. pentru soluționarea cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr._ .

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 4/9.02.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului C., invocată din oficiu și în baza art. 42 Cod procedură penală s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpatului B. R., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 789/P/2009 din 28.11.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹din Codul penal, în favoarea Judecătoriei Târgu S..

S-a dispus în temeiul art. 189 Cod procedură penală, ca onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 50 lei, să se suporte din fondurile Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare, iar în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală s-a hotărât ca cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul C. a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. nr. 789/P/2009 din 28.11.2011, înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub dosar nr._, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații Ambrus I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a și b din Legea nr .241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și B. R., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal.

P. actul de sesizare al instanței, s-a reținut, în fapt, că inculpatul Ambrus I., în calitate de administrator al S.C. B. C. S.R.L. Târgu S., a folosit muncitori fără a le încheia contracte de muncă în scopul sustragerii de la plata impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat consolidat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la același inculpat, s-a mai reținut că în aceeași calitate de administrator al S.C. B. C. S.R.L. Târgu S., nu a emis facturi fiscale și chitanțe pentru sumele încasate de la diferite persoane fizice, sume pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale firmei, precum și faptul că nu a înregistrat în evidențele contabile ale firmei, un număr de 6 facturi emise către diferite persoane juridice în scopul sustragerii de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B. R., s-a reținut în sarcina acestuia, că în calitatea sa de casier al S.C. B. C. S.R.L. Târgu S., nu a emis facturi fiscale și chitanțe pentru sumele încasate de la diferite persoane fizice, sume pe care le-a folosit în interes personal pentru achiziționarea unor obiecte electronice și electrocasnice în valoare totală de 1509, 98 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a precizat că prin fapta sa de a folosi muncitori fără a le încheia contracte de muncă în scopul sustragerii de la plata impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat consolidat, inculpatul Ambrus I. a creat un prejudiciu bugetului de stat de 17.314 lei potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 1362/24.02.2010 și adresei nr. 6051/12.08.2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice C., cu care aceasta din urmă, s-a constituit parte civilă.

P. fapta sa de a nu a emite facturi fiscale și chitanțe pentru sumele încasate de la diferite persoane fizice pentru care societatea a prestat diferite lucrări în cuantum de 22.591 lei, sumă pe care nu a înregistrat-o în evidențele contabile ale firmei, precum și faptul că nu a înregistrat în evidențele contabile ale firmei, un număr de 6 facturi emise către diferite persoane juridice, în valoare totală de 22.400 lei, în scopul sustragerii de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, același inculpat Ambrus I. a creat un prejudiciu total de 10.049 lei, potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 1362/24.02.2010 și adresei nr. 6051/12.08.2010 a Direcției Generale a Finanțelor Publice C., cu care aceasta din urmă, s-a constituit parte civilă.

P. fapta sa de a delapida suma de 1509,98 lei prin aceea că nu a emis facturi fiscale și chitanțe pentru sumele încasate de la diferite persoane fizice, sumă pe care a folosit-o în interes personal pentru achiziționarea unor obiecte electronice și electrocasnice, inculpatul B. R., casier al S.C. B. C. S.R.L. Târgu S., a creat un prejudiciu firmei în valoare de 1509,98 lei, sumă cu care numitul Ambrus I. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal.

P. încheierea de ședință din 08.02.2012 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., după ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților, apreciind că în cauză nu există niciun caz de conexitate prevăzut de art. 34 Cod procedură penală, s-a dispus, în temeiul art. 38 Cod procedură penală, disjungerea cauzei privindu-l pe inculpatul B. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹din Codul penal prin rechizitoriul nr. 789/P/2009 din 28.11.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. și formarea unui nou dosar.

Noul dosar cu numărul_, s-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe, la data de 08.02.2012.

La același termen, în dosarul cu numărul anterior menționat, instanța din oficiu, a pus în discuția părților, excepția de necompetență materială a Tribunalului C. în soluționarea cauzei având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpatului B. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹din Codul penal.

Tribunalul a reținut că potrivit art. 39 alin. 1 Cod procedură penală, excepția de necompetență materială poate fi ridicată în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive, că în prezenta speță, nu există niciunul din cazurile de conexitate prevăzute de art. 34 Cod procedură penală și că nu a fost începută cercetarea judecătorească.

Potrivit art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, tribunalul judecă, în primă instanță, infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. 3 - 5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 279^1, art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive.

În prezenta cauză, inculpatul B. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal, pentru care, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală coroborate cu art. 25 Cod procedură penală, competența materială de soluționare aparține judecătoriei, în speță Judecătoriei Târgu S., în a cărei circumscripție s-a efectuat urmărirea penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu S. sub același număr la data de 29.02.2012.

P. sentința penală nr. 103/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu S. s-a admis în baza art. 35 alin. 4 Cod procedură penală, excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Târgu S. iar în baza art. 42 Cod procedură penală raportat la art. 35 alin. 1 Cod procedură penală s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul B. R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 ind. 1 Cod penal, în favoarea Tribunalului C..

În temeiul art. 43 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat că a intervenit un conflict negativ de competență și s-a dispus trimiterea dosarului Curții de Apel B. - Secția Penală în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus ca suma de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu, să se includă în cheltuielile judiciare avansate de stat și să se suporte din fondurile special alocate Tribunalului C..

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Târgu S. a reținut în esență că potrivit art. 35 alin. 4 Cod procedură penală: „ competența de a judeca cauzele reunite rămâne dobandită instanței, chiar dacă pentru fapta sau făptuitorul care a determinat competența acestei instanțe s-a dispus disjungerea …”.

Or, în raport cu aceste dispoziții, instanța prim sesizată ( Tribunalul C. ), era obligată să păstreze cauza spre soluționare, ca urmare a disjungerii, iar nu să o decline, cu încălcarea cazului de prorogare legală de competență atras de dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod procedură penală.

Mai mult decât atât, deși prin încheierea de ședință din data de 08.02.2012, Tribunalul C. a apreciat că nu există niciunul din cazurile de conexitate prevăzute de art. 34 Cod procedură penală, Judecătoria a apreciat contrar arătând că din cuprinsul rechizitoriului și din simpla lecturare a declarațiilor celor doi inculpați rezultă cel puțin două cazuri de conexitate, anume cele prevăzute de art. 34 lit. a și d Cod procedură penală, în condițiile în care, ambii inculpați ar fi săvârșit infracțiuni în exercițiul calităților deținute în cadrul S.C. B. C. S.R.L. Târgu S., fiecare inculpat exonerându-se de răspunderea de administrator/responsabil cu emiterea de facturi pentru lucrările societății, prin învinuiri reciproce.

Nu în ultimul rând, Judecătoria Târgu S. a constatat că deși prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului B. R. doar săvârșirea infracțiunii de delapidare, din expunerea faptei reținute în sarcină ar rezulta și posibilitatea schimbării încadrării juridice în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.2 41/2005 și delapidare ( astfel cum s-a reținut ), în condițiile în care, ca act premergător însușirii în scop personal a banilor societății, ar fi săvârșit exact faptul reținut si în sarcina inculpatului Ambrus I. - anume neemiterea de facturi fiscale și chitanțe pentru sumele încasate de la diferiți clienți, cu toate consecințele care se produc în plan contabil fiscal, săvârșire pe care ar fi realizat-o în calitatea de administrator în fapt al societății, astfel cum este indicat în declarațiile sale de învinuit de către Ambrus I..

Or, tocmai aceasta a fost și viziunea legiuitorului în prevederea posibilității prorogării de competență, tocmai pentru a se crea premisa necesară lămuririi situației de fapt în mod unitar, sub toate aspectele, în vederea stabilirii unui adevăr judiciar unic.

Pentru toate aceste considerente, Judecătoria Târgu S. a apreciat că în cauză competența revine organului care a fost mai întâi sesizat, constatând că Tribunalul C. este competent să soluționeze cauza, fiind cea dintâi instanță sesizată.

Cauza a fost trimisă conform art. 41 alin. 1 Cod procedură penală Curții de Apel B. pentru pronunțarea unui regulator de competență și a fost înregistrată la această instanță sub numărul_

Analizând hotărârile pronunțate în cauză pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. nr. 789/P/2009 din 28.11.2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații Ambrus I., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și B. R., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal.

P. actul de sesizare al instanței, s-a reținut, în fapt, în sarcina inculpatului Ambrus I., că în calitate de administrator al S.C. B. C. S.R.L. Târgu S., a folosit muncitori fără a le încheia contracte de muncă în scopul sustragerii de la plata impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat consolidat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

Cu toate că rechizitoriul a fost întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. datorită faptului că pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru care se desfășura urmărirea penală împotriva inculpatului Ambrus I. la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 au fost introduse reglementări speciale cu privire la competența de judecare a acestei infracțiuni, dispozițiile art. XXIV alin. 5 din legea menționată fiind incidente în speță, cu privire la sesizarea instanței.

Potrivit art. 27 alin. 1 lit. e¹ Cod procedură penală astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 3 din Legea nr. 202/2010 Tribunalului îi revine competența de a soluționa în primă instanță infracțiunile de spălare a banilor și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Cum legiuitorul nu a prevăzut norme de competență specială pentru judecarea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal rezultă că infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal este în competența de primă instanță a judecătoriei.

Întrucât în cauza de față s-a apreciat de către procuror că există conexitate între faptele comise de inculpatul Ambrus I. și cea comisă de inculpatul B. R., urmărirea penală a fost efectuată față de ambii în același dosar, iar prin actul de sesizare al instanței a fost investit cu soluționarea cauzei Tribunalul C. în baza dispozițiilor speciale prevăzute de art. 35 alin. 1 privind instanța competentă să judece infracțiunile conexe.

Cu toate acestea, instanța nu este ținută de aprecierile procurorului cu privire la existența cazurilor de conexitate sau indivizibilitate, ci primind cauza, instanța este obligată conform art. 300 Cod procedură penală să verifice regularitatea actului de sesizare și respectarea normelor referitoare la competența după materie, a căror încălcare atrage conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală nulitatea absolută a actelor efectuate; în aceste condiții, atunci când competența sa după materie este atrasă de norme speciale, instanța este îndreptățită să analizeze și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege care-i atrag competența: existența conexității, a indivizibilității, calitatea persoanei, infracțiunea care formează obiectul judecății.

Or, în speță Tribunalul C., verificându-și competența a constatat în mod temeinic prin încheierea de ședință din 08.02.2012 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., că în cauză nu există niciun caz de conexitate prevăzut de art. 34 Cod procedură penală, care să justifice judecarea inculpaților împreună, în același dosar, situație în care a dispus în mod just, în temeiul art. 38 Cod procedură penală, disjungerea cauzei privindu-l pe inculpatul B. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹din Codul penal prin rechizitoriul nr. 789/P/2009 din 28.11.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. și formarea unui nou dosar.

Cu toate că Judecătoria Târgu S. a apreciat în sentința de declinare a competenței că în speță ar fi incidente cazurile de conexitate prevăzute de art. 34 lit. a și d Cod procedură penală, Curtea constată că din conținutul actului de sesizare al instanței – act care investește instanța și stabilește limitele procesului conform art. 317 Cod procedură penală – nu rezultă că faptele de care sunt acuzați inculpații Ambrus I. și B. R. ar fi fost comise împreună, în același timp și același loc, pentru a fi incident cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. a Cod procedură penală și nici că între infracțiunile reținute în sarcina acestora există legătură și reunirea cauzelor s-ar impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

Or, în aceste condiții în mod corect a procedat Tribunalul C. la disjungerea cauzei și judecarea separată a celor doi inculpați conform art. 38 Cod procedură penală; disjungerea cauzei s-a dispus pentru faptul că între faptele descrise în actul de sesizare al instanței și făptuitori nu există conexitate.

Pe altă parte, dispozițiile art. 35 alin. 4 Cod procedură penală nu sunt aplicabile în speță; acestea au în vedere competența instanței de a judeca cauzele reunite de a păstra cauza pentru judecată chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competența acestei instanțe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea. Deci, cazurile menționate de alin. 4 al art. 35 Cod procedură penală, care obligă instanța investită cu judecarea cauzelor reunite de a păstra cauza spre judecare în situațiile menționate au în vedere situația premisă a existenței legăturii de conexitate între fapta sau făptuitorul pentru care s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea cu fapta sau făptuitorul care rămân în competența instanței. Cu alte cuvinte pentru a rămâne dobândită instanței competența de a judeca o cauză trebuie să existe o indivizibilitate sau o conexitate între fapte, care să atragă competența instanței de judecare a cauzelor reunite. Or, în speță tocmai acest lucru l-a constatat Tribunalul C., inexistența unei conexități a faptelor sau făptuitorilor care să îi atragă competența de a judeca cauzele reunite, deci nu avea de ce să facă aplicarea art. 35 alin. 4 Cod procedură penală și să păstreze spre judecare cauza disjunsă pentru care nu avea competență materială.

Dacă conexitatea între fapte și făptuitori ar fi existat, deci dacă ar fi existat unul dintre cazurile prevăzute de art. 34 Cod procedură penală iar disjungerea cauzei ar fi avut la bază alte considerente ( ex. interesul unei bune judecăți, încetarea procesului sau achitarea pentru unul dintre făptuitori etc.) atunci în cauză ar fi fost incidente dispozițiile art. 35 alin. 4 Cod procedură penală și instanța competentă a judeca cauzele reunite ar fi trebuit să păstreze și cauzele disjunse spre soluționare. Situația în cauză însă este alta astfel cum am expus astfel că dispoziția de disjungere a cauzei și judecarea separată a cauzelor este corectă.

În raport de starea de fapt reținută în sarcina inculpatului B. R. prin actul de sesizare al instanței și încadrarea în drept a acestor fapte în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal, în mod corect a apreciat Tribunalul C. că Judecătoriei îi revine din punct de vedere material competența de a judeca infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată acest inculpat, iar din punct de vedere teritorial, dat fiind organul de urmărire penală care a efectuat urmărirea penală competența aparține Judecătoriei Târgu S..

Împrejurările menționate în considerentele sentinței penale nr. 103/27.04.2012 pronunțate de Judecătoria Târgu S. referitoare la posibilitatea schimbării încadrării juridice date faptei comise de inculpatul B. R. și reținerea printr-o astfel de schimbare a încadrării juridice în sarcina acestuia pe lângă infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ Cod penal și a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, nu pot sta la baza stabilirii la acest moment a competenței Tribunalului de a judeca pricina câtă vreme o astfel de schimbare de încadrare nu a operat până în prezent, iar infracțiunea reținută în sarcina inculpatului B. R. prin actul de sesizare al instanței este dată în competența Judecătoriei.

De altfel, dacă în urma cercetării judecătorești efectuate se constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. R. constituie o altă infracțiune dată prin lege în competența altei instanțe, Judecătoria Târgu S. are posibilitatea de a schimba încadrarea juridică a faptei și a-și declina competența, fără a fi ținută de prezentul regulator de competență, conform art. 43 alin. 9 Cod procedură penală.

Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că între Tribunalul C. și Judecătoria Târgu S. s-a ivit un conflict negativ de competență, va admite sesizarea formulată de Judecătoria Târgu S. prin sentința penală nr. 103/S/27.04.2012 pronunțată în dosarul_ al aceleiași instanțe și în consecință în baza art. 43 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală va stabili în considerarea argumentelor exprimate competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului_ privind pe inculpatul B. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹Cod penal în favoarea Judecătoriei Târgu S., urmând a trimite cauza acestei instanțe pentru competentă soluționare.

În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și se va plăti Baroului B. suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite sesizarea formulată de Judecătoria Târgu S. prin sentința penală nr. 103/S/27.04.2012 pronunțată în dosarul_ al aceleiași instanțe și în consecință:

În baza art. 43 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală, stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului_ privind pe inculpatul B. R. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215/1 Cod penal în favoarea Judecătoriei Târgu S. și trimite cauza acestei instanțe pentru competentă soluționare.

În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și se plătește Baroului B. suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2012.

PREȘEDINTE GREFIER

N. H. O. S.

Red.N.H./30.05.2011

Dact.O.S./31.05.2011/2ex.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 488/2012. Curtea...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 77/2012. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 77/2012. Curtea de Apel BRAŞOV