Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-03-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 23/C DOSAR NR._

Ședința publică din 12 martie 2014

Instanța constituită din:

Complet de judecată CFJC12:

PREȘEDINTE – S. F.

Grefier – A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror M. R.– din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D. – Serviciul Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de casație și Justiție – D.- Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat Al Z. A., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de avocat ales V. N., intimatul-inculpat B. M., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de avocat ales G. C., intimatul-inculpat M. L. G., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de avocat ales Tinoța S., intimatul-inculpat G. G., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de avocat oficiu B. B. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 644/13.03.2014, intimatul-inculpat P. I. R., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de avocat ales M. R..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebați fiind, atât apărătorii aleși cât și apărătorul desemnat din oficiu arată că au luat legătura cu inculpații.

Instanța aduce la cunoștința inculpaților faptul că termenul de judecată a fost preschimbat față de dispozițiile art. 207 al. 6 Cod procedură penală, cauza aflându-se în procedura camerei preliminară privind verificarea măsurilor preventive, se verifică înainte de expirarea duratei anteriore, dar nu mai târziu de 30 de zile.

Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților arată că nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat.

Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea contestației formulată de către Ministerul Public.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține contestației formulată de către Ministerul Public - D. – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 11.03.2014 a Tribunalului B. pentru netemeinicie. Precizează faptul că inculpații Al Z. A., B. M., M. L.-G. și G. G. sunt arestați și cercetați pentru săvârșirea infracțiuni de organizarea traficului internațional de risc, inculpații Al Z. A., B. M., M. L.-G. și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc sub forma complicității, în forma autoratului G. G. și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc Al Z. A., G. G. și P. I.-R..

În fapt s-a reținut că în perioada 3-5 decembrie 2013, Al Z. A. împreună cu B. M., M. L.-G. și G. G. au organizat un grup pentru introducerea pe teritoriului României a unei cantități de aproximativ 1,200 kg de cananbis, ulterior punerea în distribuirea substanței stupefiante inculpatul Al Z. s-a întâlnit cu inculpatul P. căruia ia dat cantitatea de 52,8 grame de cannabis. Apreciază că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestului preventiv subzistă la acest moment și impun în continuare menținerea acestei măsuri preventive. În prezent se raportează la dispozițiile art. 202 al. 1 și 3 Cod procedură penală și art. 232 al. 2 Cod procedură penală. Apreciază că nu s-a modificat nimic, nici în ceea ce privește circumstanțele reale de săvârșirea faptei, dar nici în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților. S-a modificat în schimb atitudinea lor procesuală, cel puțin pentru inculpații Al Z., B., G. și P., iar inculpatul M. nu a recunoscut niciun moment săvârșirea faptelor. La termenul din 11.03.2014, inculpații Al Z., B., G. și P. au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 374 al. 4 din Codul de procedură penală solicitând a urma procedura acordului recunoașterii vinovăției și au dat declarații în cauză. Din declarațiile pe care aceștia le-au dat rezultă clar o schimbare de atitudine procesuală, recunoscând doar parțial săvârșirea faptelor, astfel încât procurorul de ședință de la Tribunalul B. și procurorul de la acest moment, apreciază că inculpații nu se mai pot prevala de această procedură. Apreciază, de asemenea, ca nefiind lipsită de efect această modificare de atitudine ceea ce denotă faptul că inculpații nu au înțeles gravitatea faptelor pe care le-au săvârșit. În schimb, instanța de fond raportându-se tocmai la aceste declarații a înțeles să dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, ignorând faptul că patru dintre inculpați și-au schimbat declarațiile. Inculpatul Al Z., numai săptămâna trecută a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv soluționată în contestație la Curtea de Apel B. vineri 7.03.2014. Inculpatul Al Z. este cercetat nu doar pentru introducerea în țară a acestei cantități de droguri, ci și pentru alte fapte de trafic de droguri. Drogurile pe care el le punea în vânzare ajungând la persoane foarte tinere, chiar minori și acest aspect nu este o supoziție ci este un fapt dovedit, în acest sens făcând-o atât actele din acest dosar cât și dintr-un alt dosar finalizat, de asemenea, săptămâna aceasta.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. I.-R. arată că există indicii care rezultă presupunerea rezonabilă că el a săvârșit fapta din prezentul dosar în termenul de suspendare sub supraveghere a unei condamnări tot pentru o infracțiune de trafic de droguri. Inculpatul M. L.-G., de asemenea, sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele din prezentul dosar în termenul de suspendare sub supraveghere a unei condamnări pentru o infracțiune de tâlhărie.

Apreciază că 3 luni de zile de arest preventiv sunt insuficiente pentru ca inculpații să conștientizeze gravitatea faptelor, dar și prin raportare la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați și la cantitatea foarte mare de droguri pe care aceștia au traficat-o.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației formulată în cauză de către Ministerul Public, casarea încheierii atacate și, rejudecând, menținerea arestului preventiv față de cei cinci inculpați.

Avocat ales V. N. pentru intimatul-inculpat Al Z. A., având cuvântul, în baza art. 206 al. 7 Cod procedură penală solicită respingerea contestației formulată de D. B. împotriva încheierii din 11.03.2014 a Tribunalului B.. Învederează faptul că inculpatul Al Z. pe tot timpul urmăririi penale și a procesului penal a recunoscut faptele pe care le-a săvârșit, iar această recunoaștere a fost făcută și în fața Tribunalul B. la termenul de judecată din 11.03.2014 atunci când a arătat că-și menține în totalitate declarațiile date recunoscând învinuirile aduse. Într-adevăr, i s-a luat o declarație inculpatului la termen din 11.03.2014, probabil prin trecerea timpului a avut unele scăpări sau nu și-a amintit exact cum a declarat unele aspecte, dar în principal acesta a recunoscut fără niciun fel de dubiu faptele comise și a înțeles să se judece în baza dispozițiilor art. 374, 375 Cod procedură penală. Consideră că pentru inculpatul Al Z. la acest moment cercetarea judecătorească este încheiată. Reprezentantul parchetului a susținut că nu se poate urma procedura prevăzută de art. 374, 375 Cod procedură penală, însă instanța urmează să se pronunțe cu privire la acest aspect la termenul următor. De asemenea, reprezentantul parchetului a omis să facă precizarea cu privire la inculpatul Al Z. care potrivit adresei existentă la dosar provenind de la D. că acesta va benefica de prevederile art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 19 din Legea nr. 682/2002 situație în care pedepsele vor fi reduse la jumătate. Fără a anticipa o soluție a instanței, dacă se va admite cererile formulate de către inculpați și judecata va avea loc în condițiile prevăzute de art. 374, 375 Cod procedură penală pedepsele aplicate inculpatului vor trebui reduse cu o treime. În atare situație faptele pentru care inculpatul va fi condamnat limitele sunt între 6 luni și 3 ani și 4 luni închisoare. Apreciază că ar mai rămas o problemă care trebuie să fie soluționată până la termenul de judecată, și anume, odată cu . noului cod penal pe lângă faptul că cuantumul pedepselor pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată au scăzut, iar infracțiunea de organizare de trafic intențional de droguri nu mai este prevăzută de actuala lege penală. S-a încercat de către reprezentantul parchetului D. să ceară schimbarea încadrării în grup infracțional și cu privire la această cerere urmează ca instanța de fond să se pronunțate, apărarea formulând concluzii de respingere a acestei cereri. De asemenea, s-a apreciat de către reprezentantul parchetului că 3 luni de arest preventiv nu sunt suficiente pentru ca inculpatul Al Z. să își dea seama de consecințele faptelor sale. Crede că aceste 3 luni de zile au fost îndeajuns, având în vedere că acesta a suferit foarte mult, dar și familia acestuia. Consideră că 3 luni de zile este o perioadă destul de îndelungată de timp, având în vedere că mediul penitenciar nu este un mediu de reeducare. De aceea, consideră că înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar a fost corect luată de către instanța de fond care a avut în vedere și prevederile art. 202 al.1 teza a II a din Codul de procedură penală cu privire la buna desfășurare a procesului penal. Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestației formulată de către Ministerul Public.

Avocat ales G. C. pentru intimatul-inculpat B. M., având cuvântul, solicită respingerea contestației Ministerului Public în temeiul art. 206 al. 7 Cod procedură penală față de următoarele argumente: instanța de fond a acordat un termen de două săptămâni pentru a se pronunța asupra cererilor formulate de către inculpați privind reținerea dispozițiilor art. 374, 375 Cod procedură penală cu privire la procedura în cazul recunoașterii și, de asemenea, urmează să se pronunțate și cu privire la cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public privind reținerea dispozițiilor art. 367 al. 1 Cod penal. În condițiile în care modificarea adusă legii penale are ca și efect dezincriminarea capătul de acuzare care stabilea limitele cele mai mari, respectiv pentru organizarea traficului reprezentantul parchetului a pus concluzii în sensul încadrării sau reținerii ca fiind incidenta dispozițiile art. 367 Cod penal cu privire la constituirea unui grup infracțional, faptă pentru care legea prevede pedeapsa între 1 și 5 ani, limite de pedeapsă incomparabile față de cele de la organizare în forma anterioara a Legii nr. 143/2000. În acest moment, cercetarea judecătorească este încheiată și solicită ca la momentul soluționării contestației cu care instanța de control judiciar a fost investită să se aibă în vedere exclusiv aspectele care țin de măsura arestului preventiv. Pentru că în argumentele susținute de către reprezentantul Ministerului Public a făcut referi la aspecte ce țin de fondul cauzei, și anume, cantitatea de drog, valoare și altele. În opinia apărării, consideră că aceste aspecte nu au nicio legătură cu măsura preventivă, având în vedere că a fost încheiată cercetarea judecătorească tot ceea ce înseamnă garanție pe care măsura dispusă la un moment dat o reprezintă pentru buna desfășurare a procesului penal s-a acoperit. Solicită să se observe faptul că atitudinea inculpatului B. nu s-a schimbat. Într-adevăr, acesta la primul moment nu a dat declarații, pentru că a fost ea în calitate de apărător l-a sfătuit să dea declarație numai în momentul în care se simte pregătit să spună lucrurile așa cum s-au întâmplat, ceea ce a și făcut de la prima declarație și până inclusiv prin declarația din11.03.2014. Inculpatul B. M. și-a recunoscut și și-a asumat faptele fără să-și modifice în vreun fel declarația, încă de la prima declarație acesta a fost sincer. De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că și pentru inculpatul B. parchetul a transmis la dosarul cauzei adresă prin care în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, respectiv art. 19 din Legea 682/2002 având în vedere sinceritatea și declarațiile date de acesta, i se recunoaște îndreptățirea de a benefica de reducerea la jumătate a pedepsei.

Având în vedere că cercetarea judecătorească este încheiată, toate părțile au dat declarații, indiferent dacă instanța nu va reține beneficiul dispozițiilor art. 374 Cod procedură penală, din dosar nu reiese faptul că ar mai fi de audiat martori sau de administrat alte probe, toate probele necesare soluționării cauzei sunt la dosar, iar limitele pedepsei prin prisma normelor legale evocate și menționate chiar în adresa transmisă de D. la dosar și fiind dezincriminată organizarea, fac evident faptul că și din acest punct de vedere al limitelor de pedeapsă sunt întrunite condițiile și hotărârea pronunțată în primă instanță este legală.

Avocat ales Toniță S. pentru intimatul-inculpat M. L.-G., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către D., apreciind soluția instanței de fond ca fiind una corectă. Din punctul său de vedere apreciază că în cauză nu există temeiuri pentru ca măsura preventivă să fie menținută față de inculpatul M., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de organizare prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 chiar dacă instanța ar reține că aceasta nu a fost dezincriminată. Consideră că nu sunt nici temeiuri pentru schimbarea încadrării juridice din două motive, în primul rând, nu se poate schimba încadrarea dintr-o faptă dezincriminată într-o altă faptă și cel de-al doilea motiv pentru că nu se poate schimba. Consideră că în momentul în care a fost dezincriminată o faptă, dacă nu există o prevedere expresă în lege care să trimită la o altă încadrare juridică nu se poate adăuga la lege și nu se poate încadra acea faptă dezincriminată sau acel element material dezincriminat într-o altă infracțiune cum ar fi prevederile art. 367 Cod penal care este o infracțiune mult mai complexă și pentru care trebuie îndeplinite mult mai multe condiții decât cele cerute pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000. Cu privire la aceste chestiuni prima instanță nu s-a pronunțat, însă a ținut să facă aceste susțineri cu privire la aceste aspecte.

Apreciază că față de inculpatul M. nu există probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. La dosar există declarațiile date inițial de către coinculpații B. și Al Z. de unde rezultă că inculpatul M. ar fi știut. Ulterior, aceștia au revenit asupra declarațiilor date și au relatat că inculpatul M. nu a mers în Italia pentru a ajuta în vreun fel sau pentru a organiza infracțiunea de trafic internațional de droguri. Apreciază că aceste declarații chiar în forma lor inițială se urmărește îndeplinirea condițiilor unei cauze de micșorare a pedepsei, nu pot constitui probe pentru luarea măsurii.

Instanța pune în vedere apărătorului inculpatului M. să se raporteze doar la acele probe și indicii care pot constitui o bază a luării unei măsuri preventive potrivit art. 202 din Codul de procedură penală, deoarece la termenul de astăzi nu se procedează la analiza fondului cauzei. Nici măcar nu se știe dacă s-a declarat contestație împotriva acelei încheieri din 50.03.2014, deși din eroare s-a menționat că era definitivă acea încheiere din 5.03.2014 prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței și a efectuării actelor de urmărire penală și atunci cadrul procesual este destul de limitat.

Avocat ales T. S. precizează că luând legătura cu inculpatul M. L.-G. înainte de începerea dezbaterilor că la adresa din Râșnov a stat atâta timp cât a locuit cu mama dumnealui și că în acest moment locuiește în mun. B., . nu a fost menționată în fața primei instanței și datorită faptului că acesta nici măcar nu a fost întrebat.

Întrebat fiind, personal, inculpatul M. L.-G. precizează că locuiește în mun. B., ., . de aproximativ 8 luni.

Avocat din oficiu B. B. pentru intimatul-inculpatul G. G., având cuvântul, solicită respingerea contestația formulată de către Ministerul Public și menținerea încheierea din 11.03.2014 a Tribunalului B. prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar. În mod corect Tribunalul B. a apreciat că scopul măsuri arestării preventive a fost atins, inculpatul fiind arestat din data de 7.12.2013 și pe durata acestei măsuri prevnetive inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale. Consideră că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată la acest moment și cu măsura controlului judiciar în cazul în care s-ar menține încheierea pronunțată de către prima instanță.

Avocat ales M. R. pentru intimatul-inculpat P. I.-R., având cuvântul, de asemenea, solicită respingerea contestației formulată de Ministerul Public împotriva încheierii din 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în temeiul art. 206 al. 7 Cod procedură penală, apreciind că față de inculpatul P. sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 202 al. 4 lit. b Cod procedură penală, respectiv controlul judiciar. În acest moment, astfel cum au învederat și antevorbitorii săi, întregul material probator a fost administrat, un ajutor substanțial l-au avut și inculpații prin declarații de recunoaștere. În ceea ce-l privește pe inculpatul P. încă de la început a relatat cantitatea de cannabis cea de 52,8 grame a avut-o în posesie maxim 10 minute, organul de urmărire penală a intrat în posesia aceste cantități pentru că însăși inculpatul ia condus la locul unde a abandonat aceea cantitate de droguri.

În susținerea contestației reprezentantul parchetului a învederat faptul că o parte din inculpații și-au schimbat declarațiile și se presupune că nu vor reuși să beneficieze de procedura prevăzută de art. 374 al. 4, art. 375 Cod procedură penală. Nu este de acord cu această afirmație, în condițiile în care instanța de fond a amânat pronunțarea asupra acestei chestiuni cu încă două săptămâni. Această amânare în ceea ce-l privește pe inculpatul P. nu-i îngreunează situația, așa cum a învederat și instanței de fond urmând dispozițiile art. 377Cod procedură penală va încerca o schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de trafic în infracțiunea de consum pentru că din probele administrat până la acest moment nu există nicio probă, niciun indiciu care să ducă la concluzia indubitabilă că inculpatul P. ar fi avut intenția să distribuie droguri, deoarece a fost reținut traficul în modalitatea deținerii în vederea distribuirii. Încă de la prima declarație dată de inculpat în data de 6.12.2013 acesta a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, a recunoscut că a deținut acea cantitate și cu cea mai mare sinceritate a spus „vroiam să o consum, să o arunc” fiind cuprins de teamă având antecedență. De asemenea, s-a mai susținut de către reprezentantul parchetului că inculpatul P. este recidivist, fiind condamnat tot pentru o faptă de trafic. Până în acest moment nu se știe dacă inculpatul P. a mai traficat droguri, pentru că în ceea ce privește această cauză instanța de fond urmează să se pronunțe. Nu este lipsit de importanță, este foarte adevărat o condamnare în ce-l privește pe acest inculpat, dar nu i se pare corect de fiecare dată să se reitereze această condamnare atunci când se discută asupra măsurilor preventive. Deoarece sancțiunea acestei recidive o va suporta în mod direct când i se va stabili cuantumul pedepsei. Consideră că măsura arestului preventiv este cea mai severă și trebuie analizat foarte atent dacă se impune a fi menținută, în condițiile în care în noua reglementare a codului de procedură penală sunt o . alte măsuri mai puțin privative de libertate care se impun a fi analizate de către instanță. Dacă aceste măsuri nu pot fi luate și instanța are certitudinea că doar prin măsura arestului preventiv se poate atinge scopul justiției, atunci poate lua această măsura excepțională. În acest moment consideră că față de inculpatul P. măsura controlului judiciar este suficientă pentru a se înfăptui actul de justiție, cu atât mai mult cu cât la dosar nu există indicii că acesta ar influența martori în condițiile în care patru dintre inculpați încearcă să meargă pe procedura simplificată. Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere a contestației formulate în cauză.

În replică, reprezentantul Ministerului Public, precizează că nu a făcut referire la dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 în privința inculpaților Al Z. și B. pentru că a apreciat că nu au relevanță cu privire la măsurile preventive, cu atât mai puțin are relevanță faptul că, ulterior, ele vor fi reduse cu limitele de pedeapsă. Dispozițiile art. 223 al. 2 din Cod procedură penală necondiționând în niciun fel această limitare în ceea ce privește infracțiunea de trafic de stupefiante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P., apreciază că i se pare normal să se invoce de fiecare dată de către acuzare starea de recidivă pe care acesta o are, având în vedere că acesta a continuat pe calea infracțională după ce a săvârșit aceleași gen de infracțiuni, respectiv trafic de droguri. Chiar în ultima declarație pe care a dat-o, el însuși a recunoscut că intenționa să consume singur sau împreună cu alte persoane drogurile care fac obiectul prezentului dosar. Ca atare, există probe certe din care rezultă că a inculpatul P. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri.

Intimatul-inculpat Al Z. A., personal, având ultimul cuvânt, arată că este conștient de gravitatea infracțiunii. Regretă și în pare rău de cele întâmplate, arată că nu va mai greși niciodată, a fost prima sa greșeală. Solicită să fie lăsat în libertate, deoarece vrea să-și termine studiile, să-și dea examenul de bacalaureat și să stea alături de părinții săi. Întrebat fiind, arată că a terminat cele 12 clase, iar familia sa îl susține.

Intimatul-inculpat B. M., personal, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate. Regretă fapta comisă, a fost pentru prima dată când a făcut acest lucru, avea un loc de muncă, ca vânător de munte la artilerie.

Intimatul-inculpat M. L.-G., personal, având ultimul cuvânt, de asemenea, solicită să fie judecat în stare de libertate și promite că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat la instanță. Arată că lucra în construcții, de aceea a plecat în Italia, luase legătura cu consilierul de la probațiune ca să se prezinte din 4 în 4 luni.

Intimatul-inculpat G. G., personal, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta pe care a comis-o și dorește să fie judecat în stare de libertate. Menționează că avea un loc de muncă stabil, lucra ca șofer transport persoane.

Intimatul-inculpat P. I.-R., personal, având ultimul cuvânt, solicită să se mențină soluția primei instanțe prin care s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar și promite că va respecta toate obligațiile impuse de către instanță, în cazul în care va fi menținută soluția instanței de fond

CURTEA

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 11 martie 2014, Tribunalul B. a dispus următoarele:

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 1, art. 211 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestului preventiv luată față de inculpații: Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R. cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 alin 1 Cod procedură penală a impus inculpaților pe durata controlului judiciar să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lor de către instanță conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați, respectiv Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al IPJ B. în cazul inculpaților AL Z. A., B. M., G. G. și P. I.-R. respectiv Poliția Orașului Râșnov în cazul inculpatului M. L.-G.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală instanța a impus inculpaților Al Z. A., B. M., G. G., P. I.-R. și M. L.-G. ca, pe timpul controlului judiciar:

a) să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu respectiv municipiul B. în cazul inculpaților Al Z. A., B. M., G. G., P. I.-R. și Orașul Râșnov în cazul inculpatului M. L.-G., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței

b) să nu comunice direct sau indirect unul cu celălalt, precum și cu martorii M. C., T. C.-Ș., C. S. L., B. C.-I., V. M., M. L.-S., T. C. și R. I.

b) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;

c) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice.

A atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

A dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerul Public P. de pe lângă ICCJ D. Serviciul Teritorial B. din data de 15.01.2004 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- AL Z. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prev. de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000; „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prev. de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;„trafic de droguri de risc” prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (6 acte materiale);cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

- B. M. pentru comiterea infracțiunilor de „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prev. de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000; „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prev. de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000; cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

- M. L.-G. pentru comiterea infracțiunile de: „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prev. de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000; „complicitate la trafic internațional de droguri de risc” prev. de art.26 din Codul penal raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal;cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

- G. G. pentru comiterea infracțiunile de: „organizarea traficului internațional de droguri de risc” prev. de art.10 raportat la art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;„trafic internațional de droguri de risc” prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000;„trafic de droguri de risc” prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (2 acte materiale); cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal și

- P. I.-R. pentru comiterea infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 362 alin 1 Cod procedură penală instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

În ceea ce privește legalitatea măsurii arestului preventiv luată față de inculpați, precum și în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 Cod de Procedură Penală 1968 și 223 Cod procedură penală acestea au fost prezentate și analizate, inclusiv de instanța de control judiciar, în cadrul măsurilor preventive dispuse, acestea pronunțându-se asupra existenței indiciilor și probelor concrete care conturează faptele pentru care s-a dispus plasarea inculpaților în stare de arest preventiv.

Examinând proporționalitatea măsurii arestului preventiv în raport cu scopul urmărit și circumstanțele personale ale inculpaților, instanța a reținut că potrivit alin 2 al art. 223 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Alături de acestea se impune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 202 alin 1 Cod procedură penală respectiv să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și măsura să fie necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Toate aceste condiții au fost îndeplinite la momentul luării măsurii arestului preventiv cât și ulterior cu ocazia verificărilor ulterioare.

În prezent, instanța a reținut că persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni, este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii în detenție, dar după un anumit timp existența acestora nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, astfel că urmează să analizăm dacă celelalte motive avute în vedere legitimează privarea de libertate, fără a ignora însă diligența particulară depusă de instanță în derularea procedurii.

Inculpații se află sub puterea măsurii arestului preventiv de la data de 07.12.2013.

Cauza se află în acest moment în faza de judecată, iar în ceea ce privește poziția procesuală a inculpaților, instanța constată că aceștia au adoptat o poziție de recunoaștere a acuzațiilor și în declarații furnizate au arătat cum s-au desfășurat evenimentele exprimându-și chiar dorința de a urma procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.

Recunoașterea săvârșirii faptelor nu face ca acestea să fie mai puțin grave însă instanța și-a format convingerea că timpul petrecut în stare de arest preventiv a fost de natură a conștientiza pe inculpați asupra impactului pe care activitatea lor infracțională l-a avut asupra societății.

Astfel, instanța a constatat că la acest moment procesual scopul pentru care a fost luată măsura a fost atins și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, a apreciat că măsura controlului judiciar este suficientă pentru asigurarea în continuare a bunei desfășurări a procesului penal.

Pentru aceste motive, în baza art. 242 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 1, art. 211 Cod procedură penală instanța a înlocuit măsura arestului preventiv luată față de inculpații, cu măsura controlului judiciar.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, D., ST B., criticând încheierea atacată pentru netemeinicie invocând următoarele motive:

Față de starea de fapt reținută prin actul de sesizare al instaneți, constând în aceea că în perioada 3-5 decembrie 2013, inculpatul Al Z. A. împreună cu inculpații B. M., M. L.-G. și G. G. au organizat un grup pentru introducerea pe teritoriului României a unei cantități de aproximativ 1,200 kg de cananbis, ulterior punerea în distribuirea substanței stupefiante inculpatul Al Z. s-a întâlnit cu inculpatul P. căruia ia dat cantitatea de 52,8 grame de cannabis, temeiurile care au justificat luarea măsurii arestului preventiv subzistă la acest moment și impun în continuare menținerea acestei măsuri preventive.

În prezent sunt incidente dispozițiile art. 202 al. 1 și 3 Cod procedură penală și art. 232 al. 2 Cod procedură penală și nu s-a modificat nimic, nici în ceea ce privește circumstanțele reale de săvârșirea faptei, dar nici în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților. S-a modificat, în schimb, atitudinea lor procesuală, cel puțin pentru inculpații Al Z., B., G. și P., iar inculpatul M. nu a recunoscut niciun moment săvârșirea faptelor. La termenul din 11.03.2014, inculpații Al Z., B., G. și P. au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 374 al. 4 din Codul de procedură penală solicitând a urma procedura acordului recunoașterii vinovăției și au dat declarații în cauză. Din declarațiile pe care aceștia le-au dat rezultă clar o schimbare de atitudine procesuală, recunoscând doar parțial săvârșirea faptelor, astfel încât procurorul de ședință de la Tribunalul B. și procurorul de la acest moment, apreciază că inculpații nu se mai pot prevala de această procedură.

Ministerul Public a mai precizat, de asemenea, ca nefiind lipsită de efect această modificare de atitudine, ceea ce denotă faptul că inculpații nu au înțeles gravitatea faptelor pe care le-au săvârșit. În schimb, instanța de fond raportându-se tocmai la aceste declarații a înțeles să dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, ignorând faptul că patru dintre inculpați și-au schimbat declarațiile. Inculpatul Al Z., numai săptămâna trecută a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv soluționată în contestație la Curtea de Apel B. la data de 7.03.2014. Inculpatul Al Z. este cercetat nu doar pentru introducerea în țară a acestei cantități de droguri, ci și pentru alte fapte de trafic de droguri. Drogurile pe care el le punea în vânzare ajungând la persoane foarte tinere, chiar minori și acest aspect nu este o supoziție, ci este un fapt dovedit, în acest sens făcând-o atât actele din acest dosar cât și dintr-un alt dosar finalizat, de asemenea, săptămâna aceasta.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. I.-R. Ministerul Public a arătat că există indicii care rezultă presupunerea rezonabilă că el a săvârșit fapta din prezentul dosar în termenul de suspendare sub supraveghere a unei condamnări tot pentru o infracțiune de trafic de droguri. Inculpatul M. L.-G., de asemenea, sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele din prezentul dosar în termenul de suspendare sub supraveghere a unei condamnări pentru o infracțiune de tâlhărie.

În consecință, Ministerul Public a precizat că 3 luni de zile de arest preventiv sunt insuficiente pentru ca inculpații să conștientizeze gravitatea faptelor, dar și prin raportare la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați și la cantitatea foarte mare de droguri pe care aceștia au traficat-o.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, Curtea constată că este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele care vor fi arătate mai jos.

Inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru următoarele infracțiuni:

- P. I.-R. pentru comiterea infracțiunii de „trafic de droguri de risc” prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.

Ca stare de fapt, prin rechizitoriu s-a reținut: La data de 21.11.2013, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul BCCO B. s-au sesizat din oficiu, în baza unor informații obținute prin metode specifice de investigare, în legătură cu faptul că, Al Z. A. efectuează tranzacții cu substanțe stupefiante pe raza municipiului B..

Se arată că aceste aspecte au rezultat și în urma investigațiilor derulate în dosarul penal nr.134D/P/2013 al D. – Serviciul Teritorial B., dosar în care, prin rechizitoriul din 11.12.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a lui D. R. R. pentru infracțiunea de „trafic de droguri de risc” prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.75 lit.c din Codul penal.

Astfel,în sarcina lui D. R. R. s-a reținut faptul că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 24 octombrie – 20 noiembrie 2013 a pus în vânzare cantități de aproximativ 20 de grame de cannabis/săptămână, în schimbul a 40 de lei/gram, prin intermediul inculpaților G. G.-I. și Ș. A., despre acesta din urmă cunoscând că este minor.

Se arată că întrucât rezultaseră informații că drogurile puse în circulație de D. R.-R. proveneau de la Al Z. A., prin ordonanța din data de 22.11.2013 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului acoperit „D.” și a colaboratorului acoperit al acestuia „V.”.

Colaboratorul „V.” s-a întâlnit cu Al Z. A., iar din discuțiile celor doi s-a confirmat preocuparea celui din urmă pentru traficarea de droguri, însă nu s-a reușit realizarea unei tranzacții autorizate.

Din declarația colaboratorului „V.” a rezultat că, în intervalul octombrie – noiembrie 2013, Al Z. A. i-a vândut lui D. R.-R. în patru împrejurări cantitățile de câte 20 grame cannabis la suma totală de 400 lei, prețul unui gram fiind de 20 lei. De fiecare dată, tranzacțiile de droguri au fost realizate în urma unor întâlniri între Al Z. A. și D. R.-R., întâlniri ce aveau loc întotdeauna în fața imobilului din B., ..

În urma tranzacționării drogurilor către D. R.-R., Al Z. A. a obținut suma totală de 1600 lei.

Cannabisul cumpărat de la Al Z. A. a fost distribuit ulterior de D. R.-R. în modalitatea în care s-a reținut în rechizitoriul nr.134D/P/2013.

În continuare se precizează că pentru documentarea activității infracționale cercetată în continuare în prezenta cauză, a fost autorizată prin ordonanțe provizorii și autorizații ale instanței de judecată monitorizarea lui Al Z. A. cât și a altor persoane suspecte de comiterea infracțiunii de trafic de droguri.

Din monitorizarea efectuată și din investigațiile realizate s-a conturat următoarea stare de fapt:

În perioada 03.12. – 05.12.2013, Al Z. A. împreună cu B. M., M. L.-G. și G. G. au organizat introducerea pe teritoriul României a cantității de aproximativ 1,2 kg cannabis.

În acest scop, B. M., M. L.-G. și G. G. s-au deplasat în Italia și au ținut în permanență legătura cu Al Z. A. prin convorbiri telefonice sau prin comunicații purtate pe Internet.

Astfel, Al Z. A. a reușit să convină cu A. G. V., aflat în Italia, achiziționarea cantității de 1,2 kg cannabis.

După primele discuții, B. M. și M. L.-G. s-au întâlnit la rândul lor în Italia cu A. G. V. și acesta le-a comunicat că are nevoie de suma de 2000 euro pentru achiziționarea drogurilor.

În vederea obținerii sumei de bani, B. M. a discutat atât cu Al Z. A. cât și cu martorul V. M., căruia i-a solicitat 2000 euro, sub pretextul că intenționează să-și repare mașina, care suferise o defecțiune în Italia.

Conform celor convenite, B. M. a primit 1000 euro, iar M. L.-G. a primit 1000 euro, ambele sume fiind transmise de către martorul V. M..

După recepționarea banilor, în seara de 03.12.2013, B. M., M. L.-G. și G. G. s-au întâlnit cu A. G. V., căruia i-au remis suma de 2000 euro. Cel din urmă, însoțit de B. M., s-a deplasat până la o locație din apropiere și, în schimbul sumei de 2000 euro, a achiziționat cantitatea de 1,2 kg cannabis.

Existența drogurilor în geanta adusă de A. G. V. a fost constatată de B. M., care a deschis geanta și a verificat personal pachetele cu droguri, lăsând apoi geanta în posesia lui A. G. V..

În ziua de 04.12.2013, sacoșa conținând coletele cu cannabis a fost predată de către A. G. V. lui G. G., acesta din urmă fiind însoțit de B. M. și M. L.-G. la momentul respectiv.

În acest cadru s-a stabilit că drogurile vor fi introduse în România de către G. G. și vor fi distribuite ulterior, iar sumele de bani obținute urmau a fi împărțite între toți cei implicați, A. G. V. având de încasat o sumă de bani cu care G. G. îi era anterior dator.

G. G. s-a deplasat cu un autocar Atlassib pe ruta R.-B., în intervalul 04-05.12.2013, introducând în România cantitatea de 1,2 kg cannabis.

După ce a ajuns în B., G. G. l-a contactat telefonic și s-a întâlnit cu Al Z. A., căruia i-a remis cantitatea de 841,7 grame cannabis.

Restul cantității de aproximativ 359 grame a fost păstrată de către G. G. și ascunsă în interiorul unui hidrant aflat pe holul imobilului din B., ..115, unde locuia fără forme legale în același apartament cu A. G. V..

În cadrul cercetărilor a fost identificată și ridicată această din urmă cantitate de cannabis.

Pe coletul cu aproximativ 359 grame cannabis ridicat din hidrantul aflat vizavi de ușa locuinței lui G. G. au fost identificate urmele papilare aparținând lui B. M., G. G. și Al Z. A. (rapoartele de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică nr._/19.12.2013, nr._/19.12.2013, nr._/19.12.2013 ale IPJ B.- Serviciul Criminalistic).

Conform raportului de constatare tehnico-științifică de natură chimică nr._/20.12.2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul IGPR, în probele de 165,6 grame și 194,3 grame (total aproximativ 359 grame) s-a pus în evidență delta 9 tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

După primirea drogurilor, Al Z. A. s-a deplasat în mai multe locuri din municipiul B., încercând să distribuie substanțele stupefiante. Astfel, s-a întâlnit cu P. I.-R. în parcarea din zona mall-ului „Unirea” și i-a dat cantitatea de 52,8 grame cannabis.

Restul cantității de 788,9 grame cannabis a fost ascunsă de către Al Z. A. în subsolul imobilului în care locuiește.

Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cursul zilei de 06.12.2013, la domiciliul lui Al Z. A. și în apropierea locuinței lui P. I.-R. a fost identificată și ridicată atât cantitatea de cannabis păstrată în subsolul imobilului lui Al Z. A. cât și cea traficată către P. I.-R..

Conform raportului de constatare tehnico-științifică de natură chimică nr._/10.12.2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul IGPR, a rezultat că în probele de 561,7 grame și 227,2 grame (total 788,9 grame) și proba de 52, 8 grame a fost pus în evidență delta 9 tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

În ziua de 06.12.2013, B. M. și M. L.-G. au revenit cu un autocar al firmei Saiz-Tours pe ruta R., Italia – B., România, fiind reținuți cu ocazia sosirii în municipiul B..

Temeiul de arestare reținut, la momentul luării măsurii preventive a fost art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Curtea constată că dosarul a urmat procedura camerei preliminare, cercetarea judecătorească fiind la început.

Verificând declarațiile inculpaților, este discutabilă, în acest moment, aplicarea dispozițiilor privind procedura de recunoaștere a vinovăției cu privire la inculpații Al Z., B., G. și P., judecătorul fondului urmând a stabili, la momentul cuvenit, dacă se vor aplica aceste dispoziții.

Curtea arată că în acest moment, aceste declarații de recunoaștere a faptelor sunt nuanțate și nu sunt suficiente pentru susținerea aplicării unor dispoziții legale favorabile.

În plus, este de observat că inculpații par a fi implicați în organizarea unui trafic internațional, iar cantitatea de drog este foarte mare - 1,2 kg cannabis.

Curtea precizează faptul că, la acest moment procesual nu se realizează o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, deoarece nu se stabilește vinovăția inculpaților, această operațiune juridică, urmând a se realiza la momentul analizei pe fond a cauzei.

Bănuiala legitimă și rezonabilă, în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, rezultă din mijloacele de probă administrate până în prezent.

Prin urmare, Curtea reține că, există probe la dosarul cauzei care conturează bănuiala legitimă în sensul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile ce li se impută.

Potrivit art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Potrivit art. 211 noul Cod de procedură penală, măsura controlului judiciar dispusă de instanță, poate fi dispusă dacă prin ea se asigură realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală.

Așa cum am arătat, la dosarul cauzei sunt mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul că, inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, fiind îndeplinită prima teză a art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens, Curtea are în vedere următoarele:

- gravitatea infracțiunilor ce li se impută, natura acestor fapte penale, consecințele și traumele pe care le produc astfel de fapte, față de părțile vătămate, cu atât mai mult cu cât, unele sunt minore, fără a neglija cantitatea mare de drog introdusă pe teritoriul țării.

Raportat la natura acestor fapte, la temerea pe care astfel de fapte o produc părților vătămate, Curtea constată că, și prin prisma termenului scurt scurs de la luarea măsurii (prin raportare la complexitatea faptelor, a probatoriului administrat) nu se impune cercetarea în libertate a inculpaților.

Prin prisma dispozițiilor noului cod de procedură penală, infracțiunea de trafic de droguri este prevăzută și catalogată de legiuitor ca fiind una gravă, conducând la luarea măsurii arestării preventive, dacă sunt indicii că respectiva persoană ar fi săvârșit o astfel de infracțiune, și dacă lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, sunt dispozițiile coroborate ale art. 223 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală.

Prin urmare, Curtea constată că, privarea de libertate a inculpaților la acest moment procesual este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv art. 223 alin. 2 teza finală din noul Cod de procedură penală).

În dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală din noul Cod de procedură penală, legiuitorul a stabilit câteva criterii în funcție de care se apreciază pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere, anturajul, mediul din care provine, antecedente, împrejurări privitoare la persoană. Curtea, procedând la analiza acestor criterii, în funcție de datele concrete ale speței, constată că, toate aceste aspecte justifică pe deplin, menținerea în stare de arest a inculpaților. Astfel, așa cum am arătat, aceștia sunt acuzați de fapte penale grave, cu consecințe nefaste pentru victime, iar unii dintre inculpați nu sunt la prima confruntare cu legea penală, se aflau în termenul de încercare al unei suspendări, care se presupune că ar fi trebuit să îi reeduce.

Toate aceste aspecte coroborate, justifică pericolul social concret pentru ordinea publică, dar și faptul că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura cu inculpații, la acest moment, doar în stare de arest preventiv, astfel că încheierea atacată este lipsită de temeinicie cu privire la acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 206 noul Cod de procedură penală, va admite contestația declarată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, D., Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14, care va fi desființată cu privire la înlocuirea arestării preventive a inculpaților Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R. și rejudecând:

Se va înlătura dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R. cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 208 Cod proedură penală va dispune menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpații Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R..

Cu aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Admite contestația declarată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, D., Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14, pe care o desființează cu privire la înlocuirea arestării preventive a inculpaților Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R. și rejudecând:

Înlătură dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R. cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 208 C. proc. pen. dispune menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpații Al Z. A., B. M., M. L. G., G. G. și P. I. R..

Onorariul avocatului din oficiu B. B. în sumă de 100 lei se suportă din fondurile MJ și se include în cheltuielile judiciare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2014.

PREȘEDINTE

S. F.

Grefier

A. O.

red.S.F./12.05.2014

tehnoredact.A.O./13.03.2014/2 ex.

jud.fond A. C. T.

← Arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.223 NCPP....		Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 58/2014. Curtea... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel BRAŞOV