Arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.223 NCPP. Decizia nr. 6/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-03-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 6/U DOSAR NR._
Ședința publică din 12 martie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CJDL11:
PREȘEDINTE – C. E., judecător de drepturi și libertăți
Grefier – A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror M. R. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. T. B.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații P. D. I. și M. L. M. împotriva Încheierii nr. 18/UP din data de 08 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat P. D. I. (în stare de arest preventiv din Arest IPJ B.) asistat de avocat ales H. Ș. cu împuternicire avocațială . nr._/2014 depusă la dosar fila 13 și contestatorul-inculpat M. L. M. (în stare de arest preventiv din Arest IPJ B.) asistat de avocat ales I. C. cu împuternicire avocațială . nr._/2014 depusă la dosar fila 14.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea pune în discuție Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Bocellari și Rizza contra Italiei prin care s-a stabilit că justițiabilii implicați într-o procedură de aplicare a măsurilor preventive trebuie să aibă cel puțin posibilitatea de a solicita o ședință publică în fața camerelor specializate ale tribunalelor și curților de apel.
Instanța permite inculpaților să se consulte cu apărătorii.
Avocații aleși ai celor doi inculpați arată că aceștia doresc ca ședința de judecată să fie publică.
Cu privire la publicitatea ședinței de judecată, reprezentantul parchetului arată că este de acord ca ședința să fie publică.
Curtea reține manifestarea de voință a celor doi inculpați, astfel ședința de judecată va fi publică.
Întrebați fiind, inculpații-contestatori P. D. I. și M. L. M. arată că știu pentru ce se află în fața acestei curți de apel.
Judecătorul de drepturi și libertăți, pune în vedere contestatorilor-inculpați dispozițiile art. 225 alin. 8 Cod de procedură penală în sensul că au dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Inculpații-contestatori P. D. I. și M. L. M., întrebații fiind fiecare, pe rând, arată că nu doresc să dea declarație.
Apărătorii aleși ai celor doi inculpați-contestatori și reprezentantul parchetului arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 388 din Codul de procedură penală acordă cuvântul în susținerea contestațiilor formulate în cauză.
Avocat ales I. C. pentru contestatorul-inculpat M. L. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de inculpat împotriva încheierii de ședință nr. 18/UP din 8.03.2014 a Tribunalului B.. Văzând circumstanțele reale ale cauzei și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza J. contra României, consideră că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat și să se constate că riscul pe care îl reprezintă inculpatul s-a estompat. Consideră că punerea în libertate a inculpatului prin luarea unei măsuri mai puțin restrictive nu are caracterul perturbării procesului penal și în opinia sa acesta nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică. De asemenea, apreciază că periculozitatea faptei sale nu a fost de natură să pună în pericol sănătatea altor persoane, inculpatul nici nu știa că acel pachet conținea droguri, nu erau ale lui și nici nu urma să beneficieze în exclusivitate de folosul acestei activități. Asupra inculpatului nu a fost găsită vreo sumă considerabilă de bani, doar 7-8 lei. Solicită a se observa faptul că inculpatul a susținut că nu a cunoscut care a fost scopul întâlnirii dintre P. I. D. și terța persoană. De asemenea, să se constate că în mare parte probele dosarului au fost administrate, inculpatul a fost audiat, astfel încât s-a diminuat riscul de a influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Totodată, solicită să se aibă în vedere și datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, și anume, faptul este cunoscut fără antecedente penale, a ajutat organele de anchetă prin declarațiile date și și-a menținut declarațiile în fata instanței,ceea ce denotă că este o persoană corectă și onestă.
Consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile mai puțin restrictive prevăzute de art. 202 al. 4 lit. b sau d Cod procedură penală, apreciind că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpatului cu impunerea unor restricții pentru acesta în speța controlului judiciar. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației.
Avocat ales H. Ș. pentru contestatorul-inculpat P. D. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de către inculpat împotriva încheierii nr. 18/UP din 8.03.2014 pronunțată de Tribunalul B.. Solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 din Codul de procedură penală, nu sunt date temeinice că inculpatul s-ar sustrage de la urmărire penală sau ar fugi. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar influența cu nimic buna desfășurare a procesului penal, mai precis nu are cum să influențeze vreun martor cu atât mai mult cu cât acesta a declarat tot ceea ce cunoștea. Raportat la fapta comisă, solicită să se aibă în vedere declarațiile inculpaților în care au arătat că nu cunoșteau ce este în pungă, crezând că sunt rezistențe pentru reșeu. De asemenea, asupra inculpatului P. nu au fost găsite sume de bani considerabile, acestea avea doar 6 lei. Astfel, consideră că nu se impune nici restrângerea unor drepturi sau libertăți așa cum sunt prevăzute de art. 53 din Constituția României. De asemenea, să se aibă în vedere că scopul măsurilor preventive așa cum este prevăzut de art. 202 din Codul de procedură penală privind asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată sau în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni nu se impune. În ceea ce privește starea de pericol pe care l-ar prezenta inculpatul odată lăsat în libertate solicită să se aibă în vederea participația inculpatului raportat la circumstanțele cauzei. Mai exact, faptul că inculpatul nu a săvârșit fapta cu intenție, el se afla într-un moment nepotrivit la locul nepotrivit. În acest sens, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 5 al. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și cauza V. Diva împotriva Poloniei.
Față de aceste motive, dacă instanța apreciază că este necesar să se ia față de inculpatul P. D. I. o măsură preventivă, consideră că să se impune aplicarea unei măsurii prevăzută de art. 202 al. 4 lit. b sau d din Codul de procedură penală, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiile formulate în cauză și menținerea, ca legală și temeinică, a încheierii atacate. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 al. 1 și 3 și art. 223 al. 2 din Codul de procedură penală în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, dar și că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei, aceștia au urmărit să introducă droguri de risc în mediul penitenciarului. Solicită să se aibă în vedere faptul că infracțiunile pe care le-au săvârșit cei doi inculpați erau în măsură să perturbe în mod grav activitatea din penitenciar, ideea principală fiind aceea de reeducare în acel mediu. Mai mult decât atât, a se observa că circumstanțele personale ale inculpaților le sunt de asemenea nefavorabile, și anume, niciunul dintre inculpați nu au vreun loc de muncă, un anturaj format din persoane cunoscute care au fost condamnate anterior la pedepse privative de libertate și cunoscute cu preocupări infracționale în continuare. Cu privire la inculpatul P. solicită să se aibă în vedere faptul că acesta a fost liberat condiționat din penitenciar, în urmă doar cu câteva săptămâni, din executarea unei pedepse aplicate pentru o infracțiune foarte gravă, și anume, tâlhărie. Ca atare, acesta înțelege să continue pe cale infracțională și nu a înțeles nimic din clemența arătată de către instanța de judecată. În ceea ce-l privește pe inculpatul M. precizează că acesta este cercetat într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei B., dosar în care are calitatea de inculpat și persoana indicată de către cei doi ca fiind destinatarul drogurilor pe care le urmăreau să le introducă ilegal în penitenciar.
Pentru toate aceste motive, apreciază că cei doi inculpați trebuie cercetați în stare de arest preventiv, neimpunându-se luarea unei măsuri restrictive de libertate, ca atare solicită respingerea contestațiilor.
Contestatorul-inculpat P. D. I., personal, având ultimul cuvânt, arată că-și însușește concluziile apărătorului său ales.
Contestatorul-inculpat M. L. M., personal, avândul ultimul cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile puse de avocat.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Asupra contestațiilor penale de față:
I. Prin încheierea nr.18/UP din data de 08.03.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului B., a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. – S. T. B., dispunându-se arestarea preventivă a inculpaților P. D. I. și M. L. M. pe o durată de 30 de zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a reținut că, împotriva inculpaților, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 1 din noul cod penal pentru inculpatul P. D. I. și că ambii inculpați se află în situația prevăzută de art. 223 al. 1, 2, noul cod de procedură penală în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că au comis fapta pentru care sunt cercetați, și privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce-l privește pe inculpatul P. D. I. judecătorul de drepturi și libertăți are în vedere procesul verbal întocmit de 26.02.2014 de ofițerii din cadrul BCCO din care rezultă că inculpatul avea preocupări pe linia traficului și consumului de droguri de risc, existând încă de la acea dată suspiciunea că va încerca să introducă o cantitate de droguri de risc în Penitenciarul C., procesul verbal din 27.02.2014 din care rezultă că inițial data programată pentru introducerea drogurilor în Penitenciar a fost 27.02.2014 sau 28.02.2014, procesul verbal din 07.03.2014 din care rezultă că inculpatul a procurat în data de 06.03.2014 o cantitate de cannnabis de la persoana identificată în procesul verbal și că în cursul zilei de 07.03.2014 urma să introducă o parte din substanța procurată în penitenciar prin intermediul numitului D. Oscar G., persoană aflată în executarea pedepsei privative de libertate în Penitenciarul C. în regim deschis, predarea urmând să aibă loc pe traseul de deplasare a lui D. Oscar de la punctul de lucru către Penitenciarul C. în jurul orei 16, - 17,00.
De asemenea judecătorul de drepturi și libertăți are în vedere declarația martorului protejat „G.”, care a arătat că în timp ce se afla pe . C. a observat cum pasagerul de pe bancheta din dreapta-față a autovehiculului Volksvagen Golf de culoar albă a înmânat unei persoane îmbrăcată cu o geacă neagră care se afla într-un grup de 3 persoane ce se deplasau dinspre Întreprinderea Silnef, un obiect. Autovehiculul oprise la o distanță de 6-7 metri de grupul de persoane cu claxonase anterior, pentru a atrage atenția persoanei respective. Aceste declarații se coroborează cu declarațiile inculpaților care au confirmat că inculpatul Pătrascu a predat un pachet unei persoane private de libertate care trebuia să introducă în penitenciar bunurile respective.
În ceea ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia nu ar fi cunoscut conținutul pachetului pe care l-a predat, judecătorul de drepturi și libertăți constată că este lipsită de credibilitate. Pe de o parte susținerea inculpatului în sensul că ar fi primit pachetul de la inculpatul M. doar după ce acesta a oprit autovehiculul pe . C. și că și-a dat seama numai după ce a predat pachetul că ar putea conține droguri este infirmată de declarația inculpatului M. care a arătat că i-a predat inculpatului P. pachetul ce urma a fi introdus în Penitenciar imediat după ce inculpatul Pătrșcu a intrat în mașina sa, în B., iar pe de altă parte, procesele verbale sus-menționate sunt în sensul concluziei că inculpatul P. a acționat în deplină cunoștință de cauză, având și anterior preocupări pe linia consumului și traficului de droguri de risc.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. L. judecătorul de drepturi și libertăți are în vedere procesul verbal de flagrant din 07.03.2014, procesul verbal de percheziție a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ și declarațiile inculpaților. Aspectele cu caracter de certitudine care se desprind din aceste mijloace de probă vizează împrejurarea că inculpatul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în care se afla inculpatul P. D. I. care i-a înmânat numitului D. Oscar G. un pachet, ulterior stabilindu-se că acesta conținea rezină de cannabis. Inițial inculpatul M. a declarat că nu știa nimic despre pachet, că s-a întâlnit întâmplător cu „D.” și a doar a condus autovehiculul până în C. la rugămintea acestuia. În declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că el a fost cel care i-a înmânat lui P. D. pachetul pentru a fi ulterior remis deținutului D., destinația finală fiind deținutul M. A. zis L.. Judecătorul de drepturi și libertăți mai remarcă faptul că inițial inculpatul M. a arătat că a luat legătura cu Laica ultima dată în preajma revelionului, pentru ca în fața instanței să afirme că Laica l-a contactat telefonic în data de 06.03.2014, cu o zi înainte de data comiterii faptei, și l-a rugat să-i trimită pentru a fi introduse ilegal în penitenciar niște rezistențe pe care le-ar fi luat, la indicația lui Laica, din Parcul Noua, de pe o bancă.
Inculpatul a susținut că nu cunoștea conținutul pachetului care urma să fie introdus în penitenciar. Susținerile inculpatului sunt neverosimile: dacă inculpatul ar fi avut convingerea că pachetul ar fi conținut într-adevăr rezistențe, se ridică întrebarea de ce era nevoie de clandestinitatea totală a sursei de proveniență asigurată prin lăsarea pachetului pe o bancă în parc și ridicarea de către inculpat. Însăși maniera de intrare în posesia pachetului este neverosimilă: într-un parc circulat, la o oră de trafic intens, lăsarea unui pachet pe o bancă și identificarea băncii fără precizarea unui reper și găsirea pachetului de către inculpat constituie o variantă cu totul improbabilă de derulare a evenimentelor. În contextul în care în autovehiculul condus de inculpat a fost găsit un alt pachet conținând cannabis, despre care inculpatul a afirmat că îi aparține, naivitatea inculpatului care invocă necunoașterea conținutului pachetului remis lui P. pentru a fi introdus în penitenciar este, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți, exclusă.
În adresa nr._/07.03.2014 a I.G.P.- Laboratorul Central de Analiză a Drogurilor s-a arătat că proba numărul 1 (3 fragmente de substanță cu aspect de rezină de cannabis, de culoare maro) este constituită din 3,77 grame de rezină de cannabis și proba nr. 2, constând în fragmente vegetale, inflorescențe, de culoare verde oliv, introdusă în plicul tip M.A.I. inscripționat „1a” este constituită din 0,80 grame de cannabis.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 223 al. 2 noul cod de procedură penală judecătorul de drepturi și libertăți constată că infracțiunea de trafic de droguri este expres nominalizată ca fiind una din infracțiunile a cărei săvârșire care poate justifica arestarea preventivă în condițiile acestui text de lege, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale ale acestora, reține că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel infracțiunea de trafic de droguri de risc prezintă un pericol social ridicat prin natura ei, însă ținând seama de circumstanțele concrete în care se reține că a fost săvârșită de inculpați pericolul social este și mai ridicat: inculpații urmăreau introducerea drogurilor de risc în mediul carceral, în care consumul de astfel de substanțe poate afecta sistemul de siguranță din cadrul penitenciarului; activitatea inculpaților poate conduce la atragerea în diverse forme de consum ale unor substanțe stupefiante a unor persoane aflate în stare de detenție, situație foarte îngrijorătoare, întrucât aceste substanțe produc o puternică dependență, putând genera preocupări în sensul procurării acestor substanțe și din alte surse. Niciunul dintre inculpați nu are vreo profesie, ocupație sau loc de muncă, ambii au un anturaj format din persoane care execută pedepse privative de libertate, inculpatul P. a fost liberat condiționat din penitenciar în urmă cu câteva săptămâni, din executarea unei pedepse aplicate pentru o infracțiune gravă (tâlhărie), iar inculpatul M. este cercetat penal într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei B., dosar în care are calitatea de inculpat și persoana indicată de ambii inculpați ca fiind destinatarul pachetului pe care doreau să-l introducă ilegal în penitenciar; la percheziția autovehiculului pe care-l conducea inculpatul M. s-a descoperit un topor, o sabie cu lungimea de aproximativ 50 de cm și un box cu electroșocuri. Preocuparea inculpatului pentru pescuit nu justifică prezența săbiei și a boxului în autovehicul, acest din urmă obiect fiind găsit în torpedoul mașinii.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în conștiința populației putându-se naște ideea – în situația lăsării inculpaților în libertate - că fapte antisociale grave, tratate cu maximum de severitate de către legiuitor sunt trecute cu vederea de către organele judiciare, astfel fiind încurajați să procedeze la fel nu numai inculpații, ci și toți cei care sunt animați de aceleași intenții infracționale.
II. Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație inculpații.
Prin concluziile avocaților aleși au solicitat admiterea contestațiilor formulate, iar în cadrul rejudecării, respingerea măsurii arestării preventive și luarea uneia dintre măsurile mai puțin restrictive prevăzute de art. 202 al. 4 lit. b sau d Cod procedură penală, apreciindu-se că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpatului cu impunerea unor restricții pentru acesta în speța controlului judiciar.
III. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel B. va respinge ca nefondate contestațiile formulate, pentru următoarele considerente :
1. Din economia dispozițiilor care reglementează în materia arestării preventive, se desprinde ideea că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să se constate întrunirea condițiilor prevăzute de art.223 alin.1 și 2 Cod procedură penală, respectiv să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art.223 alin.1 lit.a – d Cod procedură penală sau cele enumerate la art.223 alin.2 Cod procedură penală;
- arestarea preventivă să fie necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.223 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași art.223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
2. Una dintre modificările aduse prin . noului Cod de procedură penală în materia măsurii arestării preventive, arestului la domiciliu și controlului judiciar pe cauțiune, vizează posibilitatea luării acestor 3 măsuri preventive doar în situația în care, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune, spre deosebire de măsura reținerii și controlului judiciar unde, în lipsa probelor, sunt suficiente și indiciile temeinice.
3. Din conținutul referatului cu propunerea de arestare preventivă, rezultă că procurorul de caz și-a întemeiat propunerea pe dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că au comis fapta pentru care sunt cercetați, și privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Ambii inculpați, în declarațiile date atât în fața procurorului, cât și a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B., au susținut că nu știau că acel pachet conținea droguri, drogurile nu erau ale lor și nici nu urmau să beneficieze de folosul acestei activități, câtă vreme au crezut că era vorba de rezistențe pentru reșou.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel B. reține că, prin încheierea contestată, s-a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat din care rezultă suspiciunea rezonabilă că, din contră, cei doi inculpați urmăreau să introducă în Penitenciarul C., probabil prin intermediul unei persoane private de libertate, care își executa pedeapsa în regim deschis, o cantitate de droguri – procesul verbal întocmit de 26.02.2014 de ofițerii din cadrul BCCO din care rezultă că inculpatul avea preocupări pe linia traficului și consumului de droguri de risc, existând încă de la acea dată suspiciunea că va încerca să introducă o cantitate de droguri de risc în Penitenciarul C., procesul verbal din 07.03.2014 din care rezultă că inculpatul a procurat în data de 06.03.2014 o cantitate de cannnabis de la persoana identificată în procesul verbal și că în cursul zilei de 07.03.2014 urma să introducă o parte din substanța procurată în penitenciar prin intermediul numitului D. Oscar G., persoană aflată în executarea pedepsei privative de libertate în Penitenciarul C. în regim deschis, procesul verbal de flagrant din 07.03.2014, procesul verbal de percheziție a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ și declarațiile inculpaților.
4. Având în vedere aspectele din alineatele precedente, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel reține că sunt probe suficiente care să conducă la reținerea, în mod rezonabil, a comiterii faptelor de natură penală ce le sunt imputate inculpaților.
În analiza cazurilor și condițiilor de la alineatul 2 al art.223 Cod procedură penală, respectiv comiterea unei infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa principală a închisorii de 5 ani sau mai mare (condiție îndeplinită deoarece maximul pedepsei principale este mai mare de 5 ani) și a stării de pericol pentru ordinea publică evidențiată de criteriile stabilite de lege:
- evaluarea gravității faptei,
- modul și a circumstanțele de comitere a acesteia,
- anturajul și a mediul din care acesta provine,
- antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia.
În referire la primul criteriu, cel al evaluării gravității faptei, acesta se regăsește ca și condiție generală de dispunere a tuturor măsurilor preventive în art.202 alin.3 Cod procedură penală – orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Evaluarea gravității faptei de care sunt acuzați inculpații, respectiv cea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal în ceea ce-l privește pe inculpatul P. D. I., trebuie făcută prin raportare la obiectul juridic specific al acestui gen de infracțiuni, respectiv protejarea relațiilor sociale referitoare la sănătatea publică a căror existență depinde de respectarea de către destinatari a dispozițiilor legale care reglementează prevenirea și combaterea traficului de droguri. De asemenea, trebuie avute în vedere și relațiile sociale referitoare la sănătatea fizică și psihică a persoanei care ar putea deveni consumatorul unor astfel de substanțe.
În evaluarea gravității faptei, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel are în vedere și urmarea socialmente periculoasă dată de posibilitatea introducerii unui spațiu în care execută pedeapsa mai mulți deținuți, de ordinul sutelor, a unor astfel de substanțe periculoase pentru sănătate, dar și modul în care cei doi inculpați au conceput comiterea presupusei fapte de care sunt acuzați, prin mijlocirea unui deținut și în condițiile în care unul dintre ei, inculpatul P. D. I., tocmai ce se eliberase din penitenciar cu 3 săptămâni în urmă, iar în loc să respecte condițiile eliberării, prin comiterea presupusei fapte de care sunt acuzați, le-a încălcat în modul cel mai grav.
În lumina aspectelor de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel apreciază că hotărârea contestată este la adăpost de orice critici, neimpunându-se, prin raportare la cele menționate în alineatele precedente o altă măsură preventivă nerestrictivă de libertate, așa cum au solicitat inculpații, deoarece aspectele de ordin personale ale acestora nu pot înclina balanța în detrimentul interesului public.
Văzând dispozițiile art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală și 275 alin.2 și 4 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații P. D. I. și M. L. M. împotriva încheierii nr.18/UP din data de 08.03.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului B., pe care o menține.
În baza art.275 alin.2 și 4 Cod procedură penală, obligă contestatorii-inculpați P. D. I. și M. L. M. la plata sumei de 100 lei fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în contestațiile acestora.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
PREȘEDINTE,
C. E., judecător de drepturi și libertăți
Grefier,
A. O.
Red. C. E./02.07.2014
Tehnored. A.O./02.07.2012 ex.
Jud. fond D. R. R.
| ← Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 630/2013.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
