Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-12-2015

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.160/CDOSAR NR._

Ședința publică din 16 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

- Complet de judecată FJC12:

PREȘEDINTE – C. E.

- Grefier – N. B.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul D. C. împotriva încheierii din 11.12.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat D. C., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.), asistat de avocat ales Ș. C. C..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat Ș. C. C., având cuvântul pentru contestatorul inculpat D. C., consideră că în cauză nu sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui și că nu există vreo suspiciune rezonabilă în sensul că această măsură ar fi necesară la acest moment procesual.

A se observa că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din tot probatoriul administrat până la acest moment, nu există nicio probă directă să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor.

De asemenea, a se observa că persoana vătămată a arătat că îl cunoaște din vedere pe inculpat, dar că nu este sigur că acesta l-a lovit sau nu, spunând că el se afla sub influența băuturilor alcoolice și era și foarte întuneric. Arată că în acest sens a depus acele planșe fotografice din zonă, pentru a se vedea că zona este destul de luminată, având în vedere că magazinul este foarte aproape de primărie și sunt mai multe magazine în zonă. Face referire la planșele fotografice de la camera de supraveghere de la primărie și arată că se poate observa că se reține o imagine cu doi cai și niște persoane la ora 20.00-20:30, iar faptele au avut loc la 21:45. Face referire la mărturia vânzătoarei de la magazin care arată că la ora 21:00, când a închis magazinul persoana vătămată cu prietenul lui erau deja sub influența băuturilor alcoolice, era în fața magazinului se certau, aveau un conflict verbal cu așa numitul Ciobi din Homorod.

Precizează că în cadrul urmăririi penale a solicitat să fie identificat acest Ciobi și să fie audiat, cerere ce i-a fost respinsă. De asemenea arată că și pe inculpat îl cheamă Ciobi.

Arată că a fost audiat numitul B. B. V., electrician la Spitalul Orășenesc R., cu privire la faptul că în acea seară a fost acolo la spital mama inculpatului D. cu nora și nu un cadru medical. Arată că deși se spunea că este o fată în jur de 10-11 ani, era nora, așa arată ea, aceasta a fost prezentată și instanței, era însărcinată se temea să piardă o sarcină, pe care a și pierdut-o. Precizează că a solicitat să se facă verificări cu privire la persoana care a fost de gardă în seara respectivă, de la asistențe medicale până la cadrele medicale și dacă vreuna dintre aceste persoane a luat legătura sau nu cu martora D..

Precizează că exact probele cele mai importante, luate martorilor B. B. V., G. Elek și R. L. s-au luat fără ca avocatul ales să participe. Solicită a se constata că nici nu s-au îndeplinit condițiile art. 92 al. 2 și 3, în sensul să se încheie acel proces verbal cerut de legiuitor. Or, atunci când se face referire la o măsură preventivă așa de gravă cum este aceasta și când există atâtea dubii că inculpatul este cel care a săvârșit fapta respectivă nu se face altceva decât se merge în continuare cu procesul, pe fond va exista posibilitatea să se audieze toți martorii și să se vină cu alte probe în favoarea inculpatului, dar până atunci să fie menținută această stare de arest preventiv, cât nu este certă vinovăția lui apare ca o măsură excesivă care încalcă și principiile fundamentale în acest sens de la CEDO, ale Constituției și ale Cod de procedură penală.

În cazul în care se va constata că se impune o măsură preventivă vizavi de fapta reținută în sarcina inculpatului, în subsidiar solicită a se dispune o măsură mai blândă decât aceasta a arestului preventiv.

Reprezentantul Ministerului Public, consideră că încheierea din 11.12.2015 a Tribunalului B. este legală și temeinică. Arată că apărătorul ales a făcut vorbire despre probele administrate extrajudiciar, dar din păcat pentru apărător și inculpat, a participat la mai multe contestații formulate de inculpat și are cunoștință de acele probe, care din punctul său de vedere nu au nicio relevanță atâta timp cânt nu au fost administrate într-un cadru procesual.

De asemenea, trebuie avut în vedere declarațiile martorilor obiectivi audiați în cauză, care duc la concluzia că inculpatul este autorul faptei.

În atare situație, judecătorul din cadrul Tribunalului

Apreciază că, contestația formulată de inculpat este nefondată, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea acesteia.

Avocat Ș. C. C., având cuvântul în replică, arată că acele probe despre care se face referire, nici una nu se referă la inculpat. Două dintre acestea se referă la mama inculpatului, respectiv cea a șoferului, cea dea doua, a electricianului și a treia este a acelui de la stână.

Contestatorul inculpatul D. C., având cuvântul, solicită să fie judecat sub control judiciar. Se consideră nevinovat și dorește a i se permite să fie acasă de sărbători cu familia sa.

CURTEA

Asupra contestației penale de față:

I. Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul 4277/62/2015 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D. C. și a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în privința probelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, nu au intervenit modificări care să atragă o concluzie diferită de cea avută în vedere la precedentele analize ale legalității și temeiniciei stării de arest preventive. În ceea ce privește condiția subiectivă impusă de art. 223 al. 2 Cod procedură penală pentru menținerea măsurii preventive instanța constată că este îndeplinită și în prezent: din evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia rezultă că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret pentru ordinea publică.

Gravitatea faptei rezultă din natura acesteia: infracțiune îndreptată împotriva vieții, dar și din modul în care se reține a fi fost săvârșită: pe fondul unui conflict spontan, care nu justifica prin natură și amploare o reacție de mare violență, pe timp de noapte, prin aplicarea unei lovituri de mare intensitate cu un obiect tăietor înțepător într-o zonă vitală, lovitură soldată cu ruperea instrumentului vulnerant a cărui lamă a rămas în corpul victimei, fiind extrasă prin intervenție chirurgicală.

Pentru prima instanță a prezentat importanță și atitudinea care se conturează a fi fost adoptată de inculpat după presupusa sa implicare în conflictul cu persoana vătămată, respectiv părăsirea locului faptei, fără a se îndrepta spre domiciliu și încercarea de a denatura adevărul prin crearea unui alibi care în prezent este infirmat de martorii G. Elek și S. E.. Declarația martorului Ruzsa L. din faza de urmărire penală pare a fi în acest moment contestată de acesta sub aspectul conținutului, însă în faza de urmărire penală martorul a arătat că membrii familiei inculpatului l-ar fi contactat pentru a-l determina să susțină că schimbul de animale s-ar fi realizat în data de 19.09.2015; inconsecvența dintre declarațiile martorului va fi analizată în faza cercetării judecătorești, însă instanța reține că există posibilitatea ca declarațiile martorului să fie influențate de membrii familiei inculpatului, aspect ce susține necesitatea ca acesta să fie privat de libertate pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești.

Înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu nu este oportună în acest moment procesual, instanța apreciind că pentru evitarea influențării declarațiilor de martori este necesar să se asigure imposibilitatea ca inculpatul să ia direct sau indirect legătura cu aceștia, cu atât mai mult cu cât inculpatul a încercat să își creeze un alibi în susținerea căruia sunt antrenați membrii familiei sale.

Tribunalul a reținut în continuare elementele care circumstanțiază persoana inculpatului ca justificând privarea acestuia de libertate în contextul în care din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat a cărei executare a fost suspendată condiționat și pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare și a fost sancționat administrativ pentru comiterea unei fapte de violență, iar martorul N. C. a arătat că a interacționat cu inculpatul în calitatea sa de agent de poliție care își desfășoară activitatea în cadrul Postului de Poliție Cața, inculpatul fiind o persoană care este cunoscută ca având probleme cu legea.

II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul.

Criticile formulate prin concluziile apărătorului ales au vizat aspecte de netemeinicie, acesta apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. S-a solicitat a se avea în vedere faptul că probatoriul administrat în cauză relevă un dubiu care nu poate profita decât inculpatului, mai ales că nici persoana vătămată nu l-a recunoscut pe inculpat atunci când cei doi s-au văzut în sala de judecată, știindu-l doar din vedere pe inculpat.

III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de A. B. va respinge contestațiile formulate, pentru următoarele considerente:

Astfel, reținem că sunt nefondate criticile inculpaților, în opinia cărora, prin evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a acestora, nu s-ar putea reține că sunt întrunite în continuare condițiile impuse de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere următoarele:

- din economia dispozițiilor care reglementează în materia arestării preventive, se desprinde ideea că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (1) să se constate întrunirea condițiilor prevăzute de art.223 alin.1 și 2 Cod procedură penală, respectiv să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art.223 alin.1 lit.a – d Cod procedură penală sau cele enumerate la art.223 alin.2 Cod procedură penală; (2) arestarea preventivă să fie necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală;

- potrivit alin.2 al art.223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată … și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții;

- elementele de fapt care se desprind din probațiune scot în evidență aspecte din care rezultă bănuiala rezonabilă a comiterii de către inculpat a unei fapte ce poate fi calificată din punct de vedere juridic în infracțiunea de omor sub forma tentativei asupra persoanei vătămate S. A.-C., fiind astfel îndeplinită cerința săvârșirii unei infracțiuni intenționate contra vieții;

- în privința acelei declarații olografe a unui anume Ruzsa L., C. reține, suplimentar celor avute în vedere de prima instanță, că printre mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură penală, se regăsesc și declarațiile de martori (art.97 alin.2 lit.d), însă, din reglementarea cuprinsă în alin.4 al art.100 C.pr.pen., probele se administrează de organele judiciare, nu de părți, chiar dacă ar fi consemnate în fața avocaților acestora;

- trecând peste aceste aspecte, reamintim că instanța de contencios european a drepturilor omului a menționat constant în jurisprudența sa că probele care pot fundamenta arestarea preventivă nu trebuie să aibă o aceeași greutate cu cele care să fundamenteze o hotărâre de condamnare ;

- potrivit dispozițiilor care reglementează în materie, respectiv art.242 alin.2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1.

- or, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, amplu analizate de judecătorul fondului din cadrul tribunalului și pe care ni le însușim pe deplin, nu se poate susține că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală. Legiuitorul a folosit în textul de lege citat conjuncția copulativă „și”, ceea ce reclamă întrunirea ambelor condiții impuse de textul de lege: evaluarea împrejurărilor cauzei și conduita procesuală a inculpatului. Reținem că nu este îndeplinită niciuna dintre cele două condiții, nici cea care vizează evaluarea împrejurărilor cauzei – activitatea inculpatului, ce poate îmbrăca forma ilicitului penal sub forma încadrării juridice pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, este în curs de judecată, iar gravitatea acuzației aduse acestuia trebuie analizată atât în abstract (prin raportare la natura infracțiunii și limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege), dar și în concret, prin evaluarea criteriilor de ordin obiectiv și subiectiv privind fapta imputată acestuia –, nici cea care vizează conduita procesuală a inculpatului;

- privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol raportat la necesitatea ca judecata să se desfășoare în condiții optime, cu celeritate, ținând seama de particularitățile cauzei, în condițiile în care inculpatul poate influența probațiunea, dat fiind faptul că părțile provin dintr-o comunitate mică;

- existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind, astfel, conformă scopului instituit de art.5 din Convenție.

În privința celorlalte aspecte de fapt care circumstanțiază persoana inculpatului, acestea nu pot înclina balanța în favoarea sa, în detrimentul interesului public.

În aceste condiții, încheierea Tribunalului B. este la adăpost de orice critici, urmând a fi menținută prin respingerea contestației declarate de inculpat.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide :

În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. C. împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2015 pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul-inculpat D. C. la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestația acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.

PREȘEDINTE,

C. EpureGREFIER

N. B.

Red.CE/05.01.2016

Dact.BN/06.01.2016/ex.2

Jud.fond.R.D.R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel BRAŞOV