Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 544/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.544/R DOSAR NR._
Ședința publică din 7 iunie 2013
Instanță constituită din:
Complet de judecată, CR4:
Președinte – A. D.- judecător
Judecător - C. G.
Judecător – A. C. M.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă J. B. și asiguratorul . G. SA împotriva sentinței penale nr. 262/S din 19 februarie 2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 6 iunie 2013, când față de lipsa obiectivă a unui membru din completul de judecată, la 7 iunie 2013, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 262/19.02.2013 a Judecătoriei B., în baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul D. C., fiul lui A. și C., fiul lui A. și C., ns. la data de 22.10.1983 în Ploiești, jud. Prahova, dom. în Ploiești, .. 199, jud. Prahova, ffl. în comuna Bucov, ., jud. Prahova, CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În baza art. 184 al. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată A. E.).
În baza art. 184 al. 1, 3 Cod penal cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată J. Z.).
În baza art. 184 al. 2, 4 Cod penal cu aplic. art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală s-a condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată B. A.).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal de durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta.
S-a constatat că pentru autoturismul Mercedes cu nr. de înmatriculare_ s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA cu asiguratorul O. V. I. G. SA, valabil la data de 18.01.2008.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat. la art. 998-999 Cod civil, art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 24 al. 2 din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. 11/2007 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. și, pe cale de consecință, s-a obligat asiguratorul O. V. I. G. SA la plata către aceasta a sumelor de 1400 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei daune morale, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. E. și, pe cale de consecință, obligă asiguratorul O. V. I. G. SA la plata către aceasta a sumei de 12.000 lei daune morale, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă J. Z. și, pe cale de consecință, obligă asiguratorul O. V. I. G. SA la plata către aceasta a sumelor de 2570 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale și s-a admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Sf. G. și obligă asigurătorul O. V. I. G. SA la plata către aceasta a sumei de 209,7 lei la care se adaugă dobânda legală de la data de 18.01.2008 și până la data plății integrale de sumei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că În data de 18.01.2008 în jurul orei 06.30, inculpatul D. C. se deplasa pe DN 11 dinspre B. spre localitatea L. Câlnicului la volanul autoutilitarei marca Mercedes cu număr de înmatriculare_ în care se mai aflau și martorul S. G. și o altă persoană. La km. 10+600 m, din cauza condițiilor de trafic (carosabil umed și ceață densă) precum și pe fondul lipsei de experiență și, posibil, a lipsei cunoștințelor necesare conducerii de autovehicule (inculpatul neposedând permis de conducere), acesta a pătruns pe contrasens și a intrat inițial în coliziune cu autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_ condus regulamentar de martorul Z. G. și care se deplasa pe direcția opusă. De asemenea, inculpatul a lovit și autoutilitara Mercedes cu numărul de înmatriculare_, condusă de martorul H. C., și aceasta circulând regulamentar pe sensul opus de deplasare al autoutilitarei condusă de inculpat.
În urma coliziunii au suferit vătămări numiții A. E., J. Z. și B. A., pasageri în autoutilitara Mercedes care au necesitat pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate un număr de 14-16 zile îngrijiri medicale, 45 zile îngrijiri medicale și, respectiv, 25-27 zile îngrijiri medicale partea vătămată B. A., acesta pierzându-și și splina.
Inculpatul D. C. s-a speriat de cele întâmplate astfel că, după ce a acordat ajutor martorului S. G. pentru a ieși din mașină, i-a oferit bani pentru a se declara el vinovat iar apoi a părăsit locul accidentului înainte de sosirea la fața locului a echipajului de poliție, deplasându-se spre localitatea de domiciliu.
Pentru a reține această situație de fapt, urmează a se avea în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 6 dosar urmărire penală) din cuprinsul căruia rezultă că pe DN 11, la km. 10+600, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoutilitara Mercedes cu numărul de înmatriculare_, microbuzul cu numărul_ condus de H. C. și autovehiculul cu numărul_, accident soldat cu avarierea autoturismelor precum și cu vătămarea corporală a mai multor persoane.
În ceea ce privește dinamica producerii acestui accident, martorul Z. G., conducătorul vehiculului cu numărul_, a relatat că se deplasa pe DN 11, dinspre L. Câlnicului spre B., condițiile de rulare fiind nefavorabile, în sensul că era întuneric și ceață deasă. În timp ce se încadra pentru a efectua un viraj a observat farurile unui autoturism care venea din sens contrar însă pe banda pe care se afla el. Martorul a încercat evitarea impactului, trăgând volanul pre partea dreaptă însă nu a reușit, fiind lovit de un microbuz.
De asemenea, martorul H. C., conducătorul microbuzului cu numărul_, a susținut că se deplasa dinspre Sf. G. spre B. pe DN 11 iar în zona menționată în procesul verbal de cercetare la fața locului a observat un microbuz venind din direcția opusă însă pe banda aferentă sensului opus de deplasare și care a intrat în coliziune cu vehiculul lui, lovindu-l în partea stângă față.
Varianta expusă de cei doi martori este susținută și de martorul S. G. care se afla în vehiculul condus de inculpat și care a relatat că autoutilitara acestuia a intrat pe contrasens, lovind o altă mașină care circula din direcția opusă.
De altfel, fiind audiat, inculpatul a recunoscut la rândul său că, în timp ce rula de DN 11, pe direcția B.-Sf. G., pe fondul lipsei de experiență și în condiții de ceață și carosabil umed, a pătruns pe contrasens, lovind alte două vehicule care circulau din direcția opusă.
Cu privire la urmările pe care accidentul le-a avut pentru părțile vătămate din prezenta cauză, înscrisurile medicale atestă leziunile suferite. Astfel, cu privire la partea vătămată A. E., certificatul medico-legal emis pe numele acestei atestă că i-au fost cauzate leziuni pentru care a necesitat un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale în timp ce pentru partea vătămată J. Z. certificatul atestă că acesta a necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale. Cu referire la partea vătămată B. A. medicii legiști au constatat că acesta a necesitat 25-27 zile de îngrijiri medicale și, de asemenea, și-a pierdut splina, existând astfel infirmitate fizică permanentă.
În ceea ce privește neîndeplinirea de către inculpat a condițiilor prevăzute de lege pentru a conduce vehicule, prin adresa Serviciului public comunitar regim permise s-a comunicat că acesta nu deținea la data producerii accidentului permis de conducere, acesta fiind obținut ulterior, respectiv în 19.10.2009.
De asemenea, cu referire la comportamentul inculpatului după producerea accidentului, martorul S. G. a susținut că inculpatul, speriat, a încercat inițial să-l convingă să spună că el a condus iar apoi a fugit de la fața locului înainte de sosirea poliției, declarație care se coroborează cu cea a inculpatului care la rândul său a recunoscut că a plecat de la fața locului speriat de cele întâmplate, deplasându-se inițial la o benzinărie de unde a contactat familia sa iar apoi, cu o mașină de ocazie, s-a îndreptat spre localitatea de domiciliu.
În drept, fapta inculpatului D. C. care, la data de 18.01.2008, circulând pe DN11 la volanul autoutilitarei marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, la km. 10+600 m, pe fondul lipsei de experiență și al condițiilor concrete de trafic, a pătruns pe sensul contrar unde a intrat în coliziune cu alte două autovehicule ce circulau regulamentar, rezultând vătămarea corporală a părților vătămate A. E. care a necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale și J. Z. (45 zile de îngrijiri medicale) întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 1,3 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material s-a realizat printr-o acțiune, respectiv pătrunderea inculpatului pe sensul contrar pe mers, ceea ce a dus la impactul cu un alt vehicul, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv vătămarea corporală a două părți vătămate în urma căreia fiecare dintre acestea au necesitat un număr de sub 60 zile de îngrijiri medicale, între acțiunea inculpatului și rezultat existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta din culpă, în condițiile art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal, în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Instanța a reținut și faptul că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale privitoare la circulația pe drumurile publice, respectiv dispozițiile art. 29 al. 1 din OUG 195/2002 care impune conducătorilor auto obligația respectării semnificației semnalizării rutiere precum și art. 35 din OUG 195/2002 în conformitate cu care participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, încălcări care atrag incidența alineatului 3 al articolului 184 Cod penal.
De asemenea, aceeași faptă a inculpatului care a avut ca rezultat vătămarea corporală a părții vătămate B. A., fiindu-i cauzate leziuni pentru care a necesitat un număr de 25-27 zile de îngrijiri medicale și care au dus și la pierderea unui organ (splina), întrunește, pentru aceleași motive ca cele analizate mai sus, singura diferență fiind gravitatea rezultatului, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2, 4 Cod penal.
Fapta inculpatului care, la data de 18.01.2008, a condus autoutilitara Mercedes cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv pe DN 11, dinspre B. spre L. Câlnicului fără a deține permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că există o acțiune a inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice în condiții ilicite, caracterul ilicit rezultând din nerespectarea obligației ce îi incubă conducătorului auto de a avea permis de conducere corespunzător categoriei autovehiculului pe care îl conduce, acțiune ce a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, legătura de cauzalitate dintre acțiune și urmare rezultând din însăși materialitatea activității desfășurate de inculpat. Sub aspectul laturii subiective, acesta a acționat cu intenție directă.
În ceea ce privește fapta inculpatului de la aceeași dată când, după producerea unui accident de circulație soldat cu victime omenești, a plecat de la locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției prevăzute de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective, situația premisă a infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002o constituie producerea unui accident, în sensul de eveniment rutier cu urmări dăunătoare, în două ipoteze, respectiv fie accidentul a avut ca urmare uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane sau dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni.
În speță, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite ambele ipoteze, accidentul a fost urmarea săvârșirii unei alte infracțiuni, respectiv conducerea autoturismului fără a deține permis de conducere și, de asemenea, a rezultat vătămarea integrității corporale a trei persoane.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de părăsire a locului accidentului de către inculpat fiind îndeplinită și cerința esențială privind lipsa încuviințării acordate de organele de poliție. Acțiunea a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, în speță, punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, precum și atingerea adusă activității organelor judiciare prin împiedicarea constatării imediate și complete a încălcării dispozițiilor legale privitoare la circulația rutieră, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și urmare, rezultă din însăși materialitatea activității desfășurate de făptuitor.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b Cod penal, întrucât inculpatul știind că a fost implicat într-un accident de circulație își dă seama că prin părăsirea locului accidentului se creează o stare de pericol pentru siguranța circulației și totodată se împiedică ori se îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident, și chiar dacă nu urmărește, acceptă ca o eventualitate producerea acestor urmări.
Instanța de fond a avut în vedere că art. 89 al. 3, 4, 5 din OUG 195/2002 prevede situațiile în care fapta conducătorului auto de a părăsi locul accidentului nu constituie infracțiune însă acțiunea inculpatului nu s-a realizat în condițiile prevăzute de acest text de lege.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și dispozițiile art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală referitoare la reducerea limitelor pedepsei.
Instanța a reținut faptul că urmarea accidentului putea să fie mai gravă raportat la numărul vehiculelor implicate precum și persoanele aflate în interiorul acestora, dar și că inculpatul, deși nu poseda permis de conducere, s-a angajat în derularea acestei activități pe un traseu lung, demonstrând obișnuință în a proceda în acest fel. Pe de altă parte, cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond reține că, deși inițial, evident pe fondul stării de temere, a părăsit locul accidentului, ulterior și-a asumat responsabilitatea, recunoscând încă din cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunilor și neîncercând în nici o modalitate să îngreuneze soluționarea cauzei. De asemenea, acesta este o persoană fără antecedente penale și pe deplin integrată în societate. În raport de toate aceste elemente instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune, într-un cuantum situat spre minimul legal, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală și ușor mai ridicat în cazul infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
Raportat la faptul că toate infracțiunile au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele instanța de fond a reținut existența concursului de infracțiuni conform art. 33 lit. a Cod penal, urmând ca, în baza art. 34 lit. b Cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Ținând cont că s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, în baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), litera b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pedeapsa fiind mai mică de 2 ani închisoare iar inculpatul nefiind anterior condamnat. De asemenea, raportat la natura infracțiunilor și la persoana inculpatului scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă, astfel că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii vizând interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), lit. b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond constatat că în cauză s-au constituit părți civile următoarele persoane: S. Județean de Urgență Sf. G. cu sumele reprezentând c/valoarea îngrijirilor medicale acordate părților vătămate A. E. – 63,10 lei plus dobânda legală (fila 37), J. Z. – 99,95 lei și dobânda legală (fila 41) și B. A. – 46,65 lei și dobânda legală (fila 46), B. A. cu suma de 20.000 lei daune morale și 1800 lei daune materiale, A. E. cu suma de 30.000 lei daune morale și J. Z. cu suma de 4500 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale.
Instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor. Instanța a reținut existența unei fapta ilicite – infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prejudiciul creat, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția inculpatului sub forma culpei.
În aprecierea întinderii prejudiciului creat părții civile B. A., sub aspectul daunelor materiale, instanța a avut în vedere declarațiile martorului Bîziac E. C. (fila 90) care era coleg de muncă cu acesta și care a estimat câștigul unui lucrător din aceeași categorie cu partea la 1400 lei/lună în timp ce martorul N. I. (fila 91) a susținut că în calitate de fierar betonist și zidar câștiga 1500 lei/lună, partea civilă obținând un venit relativ similar. Având în vedere că partea civilă a necesitat aproape o lună de zile de îngrijiri medicale, perioadă în care nu a putut munci, instanța de fond a considerat întemeiată solicitarea privind plata venitului nerealizat, venit care, conform declarațiilor martorilor amintiți, reprezintă minim 1400 lei, sumă care va fi acordată cu titlu de daune materiale.
Cu referire la daunele morale, s-a avut în vedere declarațiile martorului Bîziac E. cu privire la faptul că partea civilă a fost nevoită să renunțe la locul de muncă, datorită stării de sănătate nemaiputând derula același tip de activitate ca anterior accidentului, randamentul său fiind diferit. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că accidentul a produs urmări pe termen lung asupra părții civile, afectând chiar tipul de viață adoptat de acesta anterior, ceea ce justifică acordarea de daune morale. De asemenea, urmează s-a avut în vedere suferința produsă acestuia, faptul că a fost spitalizat aproximativ o lună de zile, a suferit o operație, iar ulterior a urmat un regim alimentar strict, toate acestea afectând inerent întreaga viață a acestuia, lipsindu-l de posibilitatea derulării activităților normale. În raport de toate acestea instanța de fond a considerat că suma de 20.000 lei cerută cu titlu de daune morale este justificată, urmând ca aceste pretenții să fie admise în întregime.
Cu privire la partea civilă A. E. care a solicitat doar acordarea de daune morale, urmează a se avea în vedere numărul relativ redus de zile de îngrijiri medicale, respectiv 14-16, dar și natura leziunilor, astfel cum au fost constatate prin actul medical depus la dosar, fiind vorba de o fractură de piramidă nazală și lovituri la cap, fără fracturi, acestea presupunând dureri mai reduse ca intensitate și ca întindere în timp. Aceeași concluzie se impune și dacă se au în vedere declarațiile martorilor propuși de partea civilă, respectiv F. R. și M. A. care au făcut referire la faptul că urmările loviturii suferite au fost vizibile aproximativ 1 lună de zile, perioadă în care s-a manifestat și o scădere a puterii de concentrare și a capacității de efort, ceea ce a dus la o reducere temporară de programului de lucru. De asemenea, martorele au făcut referire la faptul că partea a avut dureri de cap, amețeli și tulburări de echilibru, însă și acestea tot pe o perioadă redusă, aproximativ 6 săptămâni. Ținând cont de aceste elemente și reținând și trauma psihică inerentă pe care o persoană care este implicată într-un accident de circulație o suferă, instanța de fond a considerat că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciul moral, mai redus însă în raport cu partea civilă B. A., acordându-i acesteia suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor formulate în cauză de aceasta.
În ceea ce privește partea civilă J. Z., sub aspectul daunelor materiale invocate, instanța de fond a constatat că s-a susținut că acesta nu a putut munci aproximativ 2 luni de zile, aspect care reiese, de altfel, din certificatul medico-legal în conformitate cu care partea a necesitat 45 zile de îngrijiri medicale. Conform declarației martorei Csosz A. (fila 109) în perioada respectivă partea civilă câștiga aproximativ 50 lei/zi astfel că venitul nerealizat în cele minim 45 zile în care a fost în imposibilitate fizică de a lucra este de 2250 lei.
De asemenea, deși inițial nu s-a solicitat și restituirea cheltuielilor făcute cu tratamentul medical, ulterior partea și-a precizat acțiunea în acest fel fără a exista opoziție din partea celorlalți participanți la proces, astfel că instanța de fond a analizat și aceste pretenții. Astfel, conform celor două martore, Csosz A. și J. V., partea civilă a necesitat deplasare periodică la spital pentru bandajare, de două ori pe săptămână timp de minim o lună, făcând cheltuieli atât cu plata tratamentului cât și cu taxiul, martora J. V. estimând cheltuielile la 40-50 lei pe ședință (suma de 400-500 lei fiind în mod vădit o eroare de exprimare). Înmulțind această sumă cu 8 ședințe rezultă suma de 320 lei.
În raport de aceste considerente, instanța de fond a considerat dovedit prejudiciul material în cuantum de 2570 lei, respingând restul pretențiilor formulate cu acest titlu.
Cu referire la daunele morale instanța de fond a reținut, conform declarațiilor martorilor amintiți, faptul că partea civilă a fost imobilizată la pat, o săptămână neputându-se deplasa deloc iar apoi doar cu sprijin, câteva săptămâni necesitând ajutor pentru derularea oricăror activități, respectiv pentru a servi masa sau pentru a se îmbrăca. Această situație este de natură a afecta negativ psihic o persoană care, până la acel moment, fusese o persoană activă ținând cont că lucra în construcții. De asemenea, martorele au făcut referire la durerile foarte mari pe care le-a suportat partea civilă precum și la faptul că și în prezent acesta prezintă dificultăți în situația depunerii unui efort fizic mai mare. Toate acestea sunt accentuate, în opinia instanței de fond, și de vârsta părții civile care, pe lângă faptul că s-a vindecat cu o mai mare dificultate, s-a aflat în imposibilitatea găsirii unui alt loc de muncă în condițiile în care starea sa fizică s-a deteriorat. Față de toate aceste date instanța de fond a considerat că părții i-a fost cauzat un prejudiciu moral important pentru care îi acordă suma de 30.000 lei.
În ceea ce privește S. Județean de Urgență Sf. G., acesta a depus la dosar deconturi pentru sumele cheltuite cu cele trei părți vătămate, suma totală fiind de 209,7 lei care va fi acordată ca atare, sumă la care se adaugă, astfel cum a solicitat și partea, dobânda legală de la data săvârșirii faptei -18.01.2008 și până la data plății integrale a debitului.
Cu privire la debitorul obligației de plată, instanța de fond a avut în vedere că la momentul producerii accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat RCA la . G. SA. Instanța a reținut dispozițiile art. 49, 50 și 51 din Legea 136/1995 în conformitate cu care asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
De asemenea, instanța a reținut că în speță este aplicabil Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 11/2007 iar sumele stabilite se încadrează în plafonul maxim stabilit prin acest ordin astfel că asiguratorul a fost obligat la plata tuturor sumelor menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri P. de pe lângă J. B. și asigurătorul . G. SA.
Recursul declarat de P. de pe lângă J. B. vizează aspecte de netemeinicie a pedepsei aplicate prin sentința pronunțată de instanța de fond, față de inculpatul D. C., în sensul că modalitatea de executare aleasă de instanța de fond, a suspendării condiționate, nu este adecvată inculpatului, care a comis alături de infracțiunile din culpă și alte infracțiuni intenționate, a condus un autoturism fără a poseda permis de conducere și ulterior în urma vătămării unor persoane a fugit de la locul accidentului. Apreciază că, această modalitate aleasă de instanța de judecată nu este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei și ca urmare solicită schimbarea modalității și anume în ceea prevăzută de art. 861 Cod penal, astfel încât printre obligațiile stabilite de către instanță să figureze și cea interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul.
Asigurătorul . solicită reducerea cuantmului daunelor morale acordate părților civile B. A., A. E. și J. Z. de către instanța de fond, susținând că nu sunt justificate acestea, având în vedere forma de vinovăție cu care s-au săvârșit faptele și veniturile pe care le obțineau părțile civile.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul parchetului este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele motive.
În mod corect a procedat instanța de fond la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate pentru fiecare din infracțiunile pentru care a dispus condamnarea inculpatului și a pedepselor rezultante, însă modalitatea de executare a acestei pedepse rezultante stabilită de instanța de fond nu ține cont de gravitatea faptelor reținute și de modul în care inculpatul s-a comportat ulterior săvârșirii faptelor. Astfel, la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului trebuie ținut cont în primul rând de numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina acestuia. Inculpatul a comis două infracțiuni la legea circulației și trei infracțiuni contra integrității corporale a persoanei. Deși inculpatul nu are permis de conducere, acesta s-a angajat în conducerea unei autoutilitare, pe un timp nefavorabil și la un drum destul de lung, având alte două persoane în autovehicul. În plus, după săvârșirea faptelor inculpatul a încercat să-l determine pe martorul S. G. să spună că el este cel care a condus autovehiculul și a fugit de la locul accidentului.
Toate acestea denotă o nesocotire flagrantă a dispozițiilor legale ce reglementează circulația persoanelor pe drumurile publice, iar pentru determinarea inculpatului să conștientizeze importanța acestor reguli de circulație se impune supravegherea acestuia pe o anumită perioadă și interzicerea pe durata termenului de încercare a conducerii de către inculpat a altor autovehicule. În lipsa acestei măsuri există riscul ca inculpatul să nu realizeze importanța respectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice și să repete fapte similare în perioada următoare. De asemenea, în lipsa luării față de inculpat a măsurii obligației de a conduce alte autovehicule, este posibil ca acesta să obțină permisul de conducere auto într-un timp foarte scurs, în care pedeapsa aplicată să nu-și fi atins scopul.
Pentru aceste motive, curtea va schimba modalitatea de executare a pedepsei aplicate, dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului D. C., pe un termen de încercare de 5 ani. Totodată, având în vedere necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să conducă alte autovehicule pe durata termenului de încercare, curtea va stabili această obligație în sarcina inculpatului.
În ce privește recursul declarat de asigurătorul ., cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile B. A., A. E. și J. Z., curtea constată că acesta nu este întemeiat. La stabilirea daunelor morale acordate părților civile persoane fizice nu se ține cont de forma de vinovăție cu care s-a comis fapta, ci de natura și intensitatea prejudiciului moral suferit de părțile vătămate. De asemenea, instanța nu ține cont la stabilirea daunelor morale de veniturile obținute de părțile vătămate, deoarece prejudiciul moral este suportat la fel de către toate persoanele, indiferent de veniturile acestora. La stabilirea cuantumului prejudiciului moral trebuie ținut cont în primul rând de natura și intensitatea suferinței morale suferite de părțile civile în urma leziunilor provocate prin accident. De asemenea, se va ține cont și de consecințele pe care suportarea acestor leziuni le-a produs asupra persoanelor vătămate, asupra vieții sociale a acestora.
În funcție de toate aceste criterii, instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții vătămate B. A., care a necesitat aproape o lună de zile de îngrijiri medicale, a fost nevoită să renunțe la locul de muncă, datorită stării de sănătate nemaiputând derula același tip de activitate ca anterior accidentului, randamentul său fiind diferit. Prin urmare, se va reține că accidentul a produs urmări pe termen lung asupra părții civile, afectând chiar tipul de viață adoptat de acesta anterior, ceea ce justifică acordarea de daune morale în cuantum de_ de lei. S-a avut în vedere și suferința produsă acestuia, faptul că a fost spitalizat aproximativ o lună de zile, a suferit o operație, iar ulterior a urmat un regim alimentar strict, toate acestea afectând inerent întreaga viață a acestuia, lipsindu-l de posibilitatea derulării activităților normale.
De asemenea, în ce privește daunele morale stabilite în favoarea părții civile A. E. s-a avut în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, respectiv 14-16 și natura leziunilor, astfel cum au fost constatate prin actul medical depus la dosar, fiind vorba de o fractură de piramidă nazală și lovituri la cap, fără fracturi, acestea presupunând dureri inerente. Ținând cont de aceste elemente și reținând și trauma psihică pe care o resimte o persoană care este implicată într-un accident de circulație, suma de 12.000 lei acordată cu titlu de daune morale nu este exagerată.
La fel, partea civilă J. Z., a primit cu titlul de daune morale suma de 30 000 de lei, deoarece a fost imobilizată la pat, o săptămână neputându-se deplasa deloc iar apoi doar cu sprijin, câteva săptămâni necesitând ajutor pentru derularea oricăror activități, respectiv pentru a servi masa sau pentru a se îmbrăca. De asemenea, aceasta a avut dureri foarte mari și în prezent acesta prezintă dificultăți în situația depunerii unui efort fizic mai mare și s-a aflat în imposibilitatea găsirii unui alt loc de muncă în condițiile în care starea sa fizică s-a deteriorat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentința penală nr. 262/19.02.2013 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o casează sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului D. C..
Rejudecând în aceste limite,
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 81 și art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 861 și art. 862 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului D. C., pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 863 alin. 1 lit. e Cod penal dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor obligații:
a) să nu conducă niciun autovehicul.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 raportat la art. 83 și art. 84 Cod penal potrivit cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare atrage revocarea suspendării sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de asigurătorul . G. SA împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul interpretului de limba maghiară Romer Ambrus I. A., în cuantum de 80 de lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală obligă pe asigurătorul . G. SA la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat, restul rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. D. C. G. A. C. M.
Grefier,
C. G.
Red. C.G.-7.06.2013;
Dact. C.G. -11.06.2013;
3 ex;
Jud. fond- C.M.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 517/2013. Curtea de Apel... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 472/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
