Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 141/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-10-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 141/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 22 octombrie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CFJC 6

- Președinte - A. C. M. - judecător

- Grefier - O. S.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. G. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SERVICIUL TERITORIAL B. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat T. C., în stare de arest ( deținut în Arestul I.P.J. B. ) asistat de apărătorul ales, av. A. I..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Avocat ales A. I. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială . nr._/2014 emisă la data de 22.10.2014 în baza contractului de asistență juridică nr._ din 2014 încheiat cu intimatul inculpat T. C..

Întrebate fiind, părțile declară că nu au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, desființarea încheierii penale atacate și în rejudecare, constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul T. C. corelativ cu menținerea acestei stări de arest preventiv. Din punctul de vedere al Ministerului Public, la momentul procesual la care se află prezenta cauza trebuie verificat dacă măsura arestului preventiv a fost dispusă față de inculpat în mod legal, temeinic și dacă motivele pentru care a fost dispusă la momentul inițial această măsură se mai mențin. În ceea ce privește legalitatea măsurii, apreciază că, cauza nu comportă motivații complexe dat fiind faptul că acestea au fost verificate în nenumărate rânduri de către instanțele de judecată. Relativ la temeinicia măsurii, consideră că la acest moment ar trebui văzut dacă măsura a fost luată de o perioadă excesivă de timp și dacă aceasta mai este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Din punct de vedere al timpului scurs de la luarea măsurii preventive, apreciază că perioada de 4 luni de zile nu excede noțiunii de perioadă rezonabilă a arestului preventiv astfel cum este prevăzută și cum este identificată atât în doctrina și jurisprudența română cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Afirmă acest lucru întrucât evident atitudinea unei persoane, conduita viitoare a acesteia nu poate fi apreciată decât pe baza unor criterii obiective sau subiective raportate la atitudinea anterioară săvârșirii faptei pentru care s-a dispus această măsură. Atrage atenția asupra faptului că sunt anumite criterii atât de ordin subiectiv cât și de ordin obiectiv care sunt avute în vedere la justificarea unei perioade de timp în care inculpatul este ținut în stare de arest preventiv. Subliniază că acestea sunt datorate complexității cauzei, sunt datorate atitudinii inculpatului, atitudinii organelor judiciare dar și gradului de pericol social pe care inculpatul l-ar reprezenta lăsat în stare de libertate. Totodată, se face o raportare și la ecoul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar avea în rândul opiniei publice. Arată că instanța de fond a considerat că în cauză la acest moment perioada de timp este excesivă dat fiind faptul că dosarul a trecut de faza de urmărire penală dar și de cameră preliminară, apreciind că măsura arestării preventive nu mai este necesară având în vedere atitudinea constantă a inculpatului care s-a poziționat în sensul de a recunoaște parțial o . faptele reținute în rechizitoriu și raportat și la situația familială a acestuia. A se avea în vedere că de esența înlocuirii unei măsuri preventive cu o alta este o modificare care este adusă în situația concretă a faptei sau în conduita inculpatului, acestea fiind prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală. A se observa că de la momentul la care s-a dispus măsura arestării preventive nu s-a modificat absolut nimic în ceea ce privește condițiile concrete ale cauzei. Inculpatul și-a menținut într-adevăr aceeași poziție procesuală însă nu s-au identificat niciun fel de acte care au fost făcute în ceea ce privește implicarea inculpatului în acest dosar. De aceea, consideră că nu se poate justifica înlocuirea unei măsuri doar pe simpla trecere a unei perioade de timp. A se avea în vedere că instanța de fond a considerat totuși necesar, deși un pic contradictoriu, să ia o măsură preventivă în cauză chiar dacă a apreciat că inculpatul nu poate la acest moment să împiedice buna desfășurare a procesului penal. Așadar, prima instanță a considerat totuși necesar să ia o măsură preventivă destul de aspră față de inculpat, în sensul de arest la domiciliu, impunându-i acestuia interdicția de a lua legătura cu ceilalți suspecți sau cu ceilalți martori audiați în acest dosar. Însă, dacă măsura arestului la domiciliu era apreciată suficientă raportat la gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat și raportat la toate caracteristicile de natură personală ale acestuia, consideră că aceasta ar fi putut fi luată de la momentul în care inculpatul a fost propus la arestare. Cu toate acestea, s-a apreciat și atunci și apreciază și la acest moment Ministerul Public, că această măsură a arestului la domiciliu nu este suficientă pentru realizarea unei bune administrări a justiției. Solicită a se constata că în cauză nu au intervenit niciun fel de modificări, în sensul că cercetarea judecătorească nu a debutat iar inculpatul nu a fost audiat în fața instanței pentru a-și putea exprima poziția procesuală și a da declarație amănunțită cu privire la toate faptele care i se impută, pentru a putea fi apreciată conduita lui și de către instanța de judecată. Este adevărat că inculpatul poate uza de dreptul la tăcere dar dat fiind faptul că acesta a dat declarație în faza de urmărire penală, este posibil ca el să dea declarații și în fața instanței de judecată. Uzarea de dreptul la tăcere poate fi interpretată așa cum spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în defavoarea inculpatului în măsura în care i se aduce o acuzație destul de gravă, fiind justificat acest lucru dacă inculpatului i se aduce o acuzație suficient de gravă și există suficient de multe probe astfel încât să trebuiască din punctul de vedere al unei persoane care se consideră nevinovată să dea o explicație plauzibilă doar sub acest aspect.

Avocat ales A. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat T. C., solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, încheiere pe care o consideră la adăpost de orice critică. Plecând de la ultimele pasaje din ce s-a susținut oral la acest termen de judecată de către reprezentanta Ministerului Public, arată că din câte ține minte această Convenție a Drepturilor Omului este inventarul drepturilor omului și nu inventarul excepțiilor de la drepturile omului. Este adevărat că în practica sa Curtea Europeană din dorința de a lămuri pentru cei care nu au înțeles ce înseamnă un drept anume și cum se exercită el, a avut anumite comentarii în diverse decizii de speță dar dreptul la libertate presupune și dreptul de a-ți urmări acest drept și de a-l susține în fața magistraților. A observat la acest termen că încheierea din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14, se atacă pe două argumente. S-a trecut repede peste aspectul legalității și era firesc să fie așa pentru că nu a pus nimeni în discuție verificarea legalității și s-a zăbovit mai mult pe temeinicie, afirmându-se că instanța de fond a greșit datorită faptului că nu a trecut un timp excesiv și datorită faptului că ar fi contradictorie, pentru că pe de o parte a considerat că nu sunt date, indicii că inculpatul ar fi vrut sau că ar dori să influențeze procesul penal, dar totuși a luat o măsură preventivă față de acesta. Cu privire la prima chestiune și anume durata excesivă, dincolo de risipa de argumente făcută de reprezentanta Ministerului Public la acest termen de judecată, care contabilizează ca fiind excesiv sau nu un timp de arestare preventivă, aspect care poate fi lăsat lejer în afara discuției, trebuie analizat următorul aspect. Astfel, arestul preventiv s-a întemeiat în prezenta cauză pe dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, pe niciun alt caz de arestare preventivă iar alineatul 2 de la respectivul articol face în esență vorbire de ceea ce animă scena judiciară în materia arestului preventiv de foarte mulți ani, și anume ce înseamnă pericol pentru ordinea publică. Dincolo de disputa în sine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la care a văzut că a făcut referire și Tribunalul B. dar și reprezentanta Ministerului Public la acest termen de judecată, atenționează în mai multe decizii de speță că dacă inițial se poate lua o măsură cum este cea a arestului preventiv în baza justificării acesteia că există un pericol pentru ordinea publică reliefat prin gravitatea infracțiunilor reținute, menținerea ulterior doar pe acest argument este greșită, menținerea ca atare a unei măsuri preventive trebuind să fie alimentată de noi motive. Arată că s-a încercat de-a lungul dezbaterilor care au avut loc în fața instanțelor de judecată, strict pe această măsură preventivă, de către Ministerul Public să iasă din masca în care a așezat discuția inițial și anume art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, spre o teză pe care nu a avut curajul să o fixeze și procedural într-un caz de arestare anume, respectiv art. 223 alin. 1 Cod procedură penală probabil litera b legat de influențarea procesului penal. Subliniază că Ministerul Public nu a făcut însă acest lucru pentru că ar fi trebuit să dovedească faptul că inculpatul T. C. a încercat să influențeze procesul penal sau că există indicii serioase că încearcă să facă acest lucru. Neputând dovedi acest aspect, Ministerul Public a încercat să creioneze acest potențial pericol prin evocarea calității inculpatului de fost șef în Inspectorat, pe un anumit posibil ascendent moral pe care l-ar avea lăsat în libertate asupra foștilor săi subordonați, o construcție care pur și simplu ține de imaginație și nicidecum de probe. A se avea în vedere că în încheierea penală atacată, Tribunalul B. arată că la acest moment după 4 luni de arestare preventivă, procesul penal a parcurs fără o trenare din partea inculpatului atât faza de urmărire penală cât și faza camerei preliminare astfel că nu s-ar mai impune, nu ar mai fi necesară această măsură a arestului preventiv. Consideră că nu există enunțat la acest termen de judecată niciun argument hotărâtor, în afară de aceste scenarii create de Ministerul Public, care să arate că această măsură nu este suficientă și proporțională și cu starea procesului și cu acuzațiile aduse inculpatului. În ceea ce privește așa zisa complexitate a cauzei, apreciază că prezenta cauză nu este una deosebit de complexă și cine citește și vede ce s-a întâmplat în acest dosar nu poate spune că ne aflăm în zona unor infracțiuni mult mai grave și cu ramificații să zicem transfrontaliere, în acest din ultim caz putându-se într-adevăr discuta de o reală complexitate a cauzei. Conjugat pentru toate aceste motive și având în vedere portretul social, moral al inculpatului T. C., atitudinea lui de cooperare în ancheta penală, furnizând ceea ce singur hotărăște că e necesar să furnizeze ca să se apere, respingând orice discuție cu privire la modul în care s-ar putea interpreta defavorabil dreptul la tăcere, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14 și menținerea încheierii penale atacate.

Intimatul inculpat T. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă situația creată și precizează că, conștientizează ce înseamnă încălcarea vreuneia dintre măsurile stabilite de către Tribunalul B.. Solicită instanței de control judiciar ca în luarea deciziei în această cauză, să aibă în vedere și faptul că are un copil minor pe care nu l-a văzut de 5 luni de zile, copil care este la clasa zero și care chiar nu are nicio vină pentru ceea ce se întâmplă.

CURTEA,

Prin încheierea din 20.10.2014 a Tribunalului B., în temeiul art. 362 raportat la art. 242 alin. 2, art. 218 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă cu privire la inculpatul T. C. cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 1, 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află în arest la domiciliu, inculpatului i s-au impus următoarele obligații:

a) să nu părăsească reședința din municipiul S., ., județul B., fără încuviințarea instanței de judecată;

b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să nu se apropie de coinculpații Heltianu I., D. A., A. G. V., Ș. I. A., H. N., B. A., P. T., S. I., Negritu L. I., A. C., D. A., I. D., P. A. C. și B. M. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

d) să nu se apropie de martorii Olaianoș M., S. A., C. Andreas J., M. D., B. M. M., B. C. P., R. M. Iliodor, L. L., M. P. M., M. M., M. C., C. C., Z. D., C. I. C., C. M., S. V., U. M. T., I. C., D. C., P. A., B. A., N. S. Adin, Kolumban B., M. V. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

S-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite se poate dispune măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și plasarea în arest la domiciliu a inculpatului T. C..

În baza art. 221 alin. 9 Cod procedură penală, s-a stabilit organ de supraveghere Poliția municipiului S., care va verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora va sesiza de îndată instanța de judecată.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, în sensul că, pe durata măsurii arestului la domiciliu poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora și asupra art. 221 alin. 10 Cod procedură penală, în sensul că pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.

S-a adus la cunoștința inculpatului dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestului la domiciliu cu o altă măsură preventivă.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 48/P/2011 al Parchetului pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial B. din data de 01.08.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 ( 5 fapte ), instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal ( 17 fapte ), folosirea în orice mod, direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art.12 alin. 1 lit. b din Legea nr.78/2000.

În fapt, s-a reținut că la data de 02.06.2011, s-a înregistrat la D.N.A. - Serviciul Teritorial B. procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.G.A. – Serviciul Județean Anticorupție B. cu privirea la săvârșirea infracțiunilor de instigare la luare de mită și omisiunea sesizării organelor judiciare de către T. C., comisar șef de poliție, șeful Serviciului Rutier, și a infracțiunilor de luare de mită de către V. V. și L. Giorgică.

Inculpatul T. C., comisar șef de poliție, ocupa la data faptelor postul de șef al Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. B., din noiembrie 2006, iar potrivit fișei postului, atașată la dosar, avea ca sarcini de serviciu, între altele, planificarea, organizarea, coordonarea, analizarea și controlul activității lucrătorilor de poliție din subordine.

În acest timp, profitând de poziția conferită de funcția pe care o deținea, inculpatul T. C. și-a creat un anturaj format din oameni de afaceri ( administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori etc. ), funcționari publici ( polițiști, funcționari din autorități publice locale sau centrale ), politicieni ( consilieri sau persoane din aparatul acestora ), sportivi și jurnaliști, legăturile stabilite fiind profitabile pentru părțile implicate. Dovadă în acest sens face și agenda telefonului personal, în care sunt menționate persoanele pentru care a intervenit, dar și altele la fel de influente, inculpatul fiind trimis în judecată pentru următoarele fapte:

- a primit direct și în mod repetat foloase ( card alimentare combustibil și lemne pentru foc ) de la cumpărătorul de influență M. V., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la datele de 01.10.2013 și 14.10.2013, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- a primit direct și în mod repetat foloase ( produse din carne ) de la cumpărătorul de influență D. A., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la data de 18.10.2013, când au fost comise faptele descrise la pct. A.II din expunerea stării de fapt, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- a primit direct și în mod repetat foloase ( băuturi carbogazoase ) de la cumpărătorul de influență D. C., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la data de 28.10.2013, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- a primit direct și în mod repetat foloase ( băuturi alcoolice ) de la cumpărătorul de influență I. D., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la data de 28.10.2013, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- a primit direct și în mod repetat foloase ( păstrăvi ) de la cumpărătorul de influență Heltianu I., promițându-i protecție în cazul unor evenimente rutiere, în sensul că ori de câte ori va fi necesar îi va determina pe polițiștii din subordine să nu aplice sancțiuni sau să aplice sancțiuni mai blânde, în cazul în care cumpărătorul de influență sau persoanele apropiate acestuia vor săvârși abateri de la legislația rutieră, promisiune materializată la data de 24.10.2013, 25.11.2013 și 27.11.2013, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- la data de 02.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. A. C., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. – Biroul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului Olaianoș M. pentru contravențiile săvârșite - oprirea neregulamentară ( art. 142 din H.G. nr. 1391/2006 ) și nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege ( art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 02.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe suspectul P. B., agent de poliție în cadrul I.P.J. B., Poliția Municipiului B. - Biroul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitei S. A. pentru contravenția săvârșită - oprirea neregulamentară ( art. 142 din H.G. nr. 1391/2006 ), rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și taxa pentru recuperarea autoturismului care ar fi trebuit ridicat în conformitate cu dispozițiile H.C.L. nr. 314/2010 ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 04.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. T., ofițer de poliție în cadrul I.P.J. B. – Biroul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului C. Andreas J. pentru contravenția săvârșită, nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege ( art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 18.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. A. C., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. – Biroul Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice numitului M. D., care a oprit autoturismul în zona stadionului în loc nepermis, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 142 din H.G. 1391/2006 ( oprirea neregulamentară ), doar sancțiunea „ avertisment ”, în condițiile în care la data respectivă toți ceilalți conducători auto contravenienți au fost sancționați cu amendă, rezultatul fiind obținerea pentru conducătorul auto de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 29.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe martorul B. C. P., comisar de poliție în cadrul Poliției Municipiului S., să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului R. M. Iliodor pentru contravenția săvârșită - nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege ( art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 15.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul S. I., agent de poliție în cadrul I.P.J. B., Poliția Municipiului B. – Biroul Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să constate o altă contravenție ( neutilizarea centurii de siguranță ) și să aplice astfel o sancțiune mai ușoară decât cea pentru contravenția săvârșită în realitate de numitul M. P. - neacordare prioritate ( art. 135 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu a plătit amendă și nu i s-a reținut permisul de conducere ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 29.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul A. G. V., agent de poliție în cadrul I.P.J. B., Poliția Municipiului B. – Biroul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitei M. M. pentru contravenția săvârșită - oprirea neregulamentară ( art. 142 din H.G. nr. 1391/2006), rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal;

- la data de 02.12.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul Negritu L. I., agent de poliție în cadrul I.P.J. B., Poliția Municipiului B. – Biroul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitei M. C. pentru contravenția săvârșită - oprirea neregulamentară ( art. 142 din H.G. nr. 1391/2006 ), rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal;

- la data de 08.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, i-a determinat pe suspecții C. I. C. și Z. D., agenți de poliție în cadrul I.P.J. B., Poliția Municipiului B. – Serviciul Rutier și respectiv Poliția Orașului Zărnești să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice numitului C. C. o sancțiune mai ușoară pentru contravenția săvârșită prevăzută de art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002 - depășirea limitei de viteză ( la ora 18,10 aparatul radar a înregistrat viteza de 82 de km/h, deși limita de viteză era de 50km/h ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că a plătit amendă mai mică ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 15.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul A. C., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. - Serviciul Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să constate o altă contravenție - ” nefolosirea luminii de întâlnire ziua ” ( art. 44 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 ) și să aplice astfel o sancțiune mai ușoară decât cea pentru contravenția săvârșită în realitate de numita C. M. – depășire marcaj continuu ( art. 120 din Regulament ), pentru care trebuia să se aplice și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, rezultatul fiind obținerea pentru aceasta de foloase necuvenite ( constând în faptul că a plătit amendă mai mică și nu i s-a reținut permisul ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 24.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul D. A., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. - Serviciul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului P. B. pentru contravenția săvârșită, respectiv nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege ( art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal;

- la data de 01.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul B. A., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. - Serviciul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului U. M. T. pentru contravenția săvârșită, respectiv neacordare prioritate la trecerea pentru pietoni ( art. 135 lit. h din O.U.G. nr. 195/2002 ), contravenție pentru care trebuia să aplice și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și nu i s-a reținut permisul de conducere ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 01.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe suspectul S. V., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. - Serviciul Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice numitului T. E., angajat al .., o sancțiune mai ușoară pentru contravenția săvârșită - depășirea limitei de viteză ( aparatul radar a înregistrat viteza de 86 de km/h, deși limita de viteză era de 70km/h ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 04.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul Ș. A., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. – Serviciul Rutier, să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare și sancționare a numitului Kolumban B. ( angajat al inculpatului Maurer S. ) pentru contravențiile săvârșite - nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege ( art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 ) și folii neomologate ( art. 102 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale și nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 16.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul H. N., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. - Serviciul Rutier, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice inculpatului Maurer S., o sancțiune mai ușoară pentru contravenția săvârșită - depășirea limitei de viteză ( aparatul radar a înregistrat viteza de 75 km/h în interiorul localității Ghimbav ), rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu a plătit amendă ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 27.11.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul B. M., agent de poliție în cadrul I.P.J. B. – Poliția Stațiunii Predeal să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, respectiv să îi aplice inculpatului Heltianu I. sancțiuni minime pentru contravențiile săvârșite, respectiv neutilizare centură și neprezentare documente, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu a plătit amendă), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 din Codul penal;

- la data de 18.10.2013, profitând de influența și autoritatea pe care a avut-o asupra agenților de poliție din subordine, l-a determinat pe inculpatul P. T., ofițer de poliție în cadrul I.P.J. B. – Biroul Rutier să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să nu constate săvârșirea contravenției prevăzute de art. 64 din Legea nr. 136/1995, săvârșită de numitul P. A., care conducea un autovehicul proprietate a S.C. A. & A. S.R.L. ( administrată de D. A. ), care nu avea poliță R.C.A. valabilă, contravenție pentru care trebuia să aplice și măsura reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numerele de înmatriculare, rezultatul fiind obținerea pentru acesta și pentru societatea în cauză de foloase necuvenite ( constând în faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și nu s-a reținut certificatul de înmatriculare ), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal;

- la data de 08.10.2013, a folosit informații care nu sunt destinate publicității, comunicându-i numitului C. C., administrator al .., faptul că organele de poliție din subordinea sa efectuează controale pe linie de transport public persoane, cu scopul ca acesta să ia măsuri pentru a nu fi găsit cu nereguli și astfel să nu fie sancționat contravențional, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000.

Alături de inculpatul T. C. au fost trimiși în judecată în stare de libertate alți 14 inculpați pentru infracțiuni de corupție și infracțiuni de abuz în serviciu.

Prin actul de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar în vederea continuării cercetărilor față de inculpatul T. C. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6, art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 ( faptă săvârșită în beneficiul inculpatului Maurer S. ), favorizarea infractorului, prevăzută de art. 269 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art. 323 Cod penal.

Prin încheierea nr. 204/Cameră preliminară din data de 17.09.2014, definitivă prin decizia penală nr. 65/CP/17.10.2014 a Curții de Apel B., s-au respins excepțiile și cererile de restituire a cauzei la P. pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial B. invocate de către inculpații Ș. I. A., H. N., B. A., P. T., S. I., Negritu L. I., A. C., D. A., I. D. și P. A. C.. În baza art. 346 alin. ( 2 ) Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 48/P/2011 al Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial B. din data de 01.08.2014 privind pe inculpații T. C., Heltianu I., D. A., A. G. V., Ș. I. A., H. N., B. A., P. T., S. I., Negritu L. I., A. C., D. A., I. D., P. A. C. și B. M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 11.11.2014.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. C., în baza art. 362 coroborat cu art. 208 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin ordonanța procurorului din data de 12.02.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, reținându-se faptul că polițiști din cadrul I.P.J. B. – Serviciul Rutier au săvârșit fapte de corupție în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Prin ordonanța procurorului din data de 18.06.2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul T. C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal ( 6 fapte ), instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din Codul penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal ( 11 fapte ), infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 ( 1 faptă ), în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal; prin ordonanța procurorului din data de 24.06.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul T. C. pentru săvârșirea acelorași infracțiuni.

La data de 25.06.2014, prin Încheierea nr. 58/UP a Tribunalului B., definitivă prin Încheierea nr. 35/27.06.2014 a Curții de Apel B., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru aceste infracțiuni. Prin Încheierea nr. 66/UP/22.07.2014 a Tribunalului B., definitivă prin Încheierea nr. 40/U/24.07.2014, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 15 zile, de la data de 25.07.2014 până la data de 08.08.2014 inclusiv, iar ulterior, după sesizarea instanței cu rechizitoriu, prin încheieri, în baza art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului T. C..

La momentul luării măsurii arestării preventive, s-au reținut ca temeiuri dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că din materialul probatoriu de la dosar există suspiciunea rezonabilă că inculpatul T. C. ar fi comis infracțiunile pentru care este acuzat ( inclusiv infracțiunile de corupție ) și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, precum și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, privarea de libertate a fost necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că măsura arestării preventive este singura în măsură să conducă la eficientizarea procesului penal în contextul criteriilor prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin ordonanța procurorului din data de 25.07.2014, s-a dispus extinderea și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din Codul penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal ( 6 fapte ), în final cu aplicarea art. 38 Cod penal. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru restul inculpaților din prezenta cauză.

Prin ordonanța procurorului din data de 30.07.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 din Codul penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal ( 6 fapte ), în final cu aplicarea art. 38 Cod penal.

La momentul luării măsurii arestării preventive, cu ocazia prelungirii dar și a menținerii acestei măsuri, au fost respectate toate drepturile procesuale ale inculpatului T. C., acesta a fost audiat asupra acuzațiilor care i se aduc, a fost asistat de către avocați aleși, a avut ultimul cuvânt asupra măsurii solicitate de procuror, i-au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 83 Cod procedură penală, astfel că măsura a fost legală, aspect de altfel antamat și de inculpat prin apărător ales .

Analizând în baza art. 362 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 208 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, instanța de fond a apreciat că în cauză măsura arestării preventive a inculpatului este legală, însă, în conformitate cu prevederile art. 202 Cod Procedură Penală, nu mai este necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal și nici pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, nemaifiind îndeplinită condiția proporționalității în lumina C.E.D.O. pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat din nou că la dosarul cauzei există probe care să conducă la suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi putut fi implicat în mai multe infracțiuni de corupție, interceptările din această cauză sunt edificatoare raportat la modalitatea de acțiune a inculpatului – șef la Serviciul Rutier în cadrul I.P.J. B., care atestă o atitudine activă a inculpatului de a acționa în timp real intervenind în acea apreciere a agentului de poliție cu privire la contravenția constatată, ce se coroborează și cu declarațiile unora dintre inculpați, cu procese-verbale verificări/interogări baze de date, procese-verbale verificări sancțiuni aplicate persoanelor oprite în trafic, rapoarte de activitate agenți poliție, registru radar, declarații suspecți, alte înscrisuri puse la dispoziție de I.P.J. B. ( rapoarte activitate, fișe post etc. ) și declarațiile date ca martori de persoanele pentru care s-a intervenit, astfel că individualizarea sancțiunii contravenționale evident nu a rămas la latitudinea agentului constatator.

Transcrierile convorbirilor telefonice interceptate cu autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți, relevă fără dubiu, aspect recunoscut parțial și de către inculpatul T. C. care îi conferă însă o altă interpretare implicării active a inculpatului, șef al Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. B., în diverse “ probleme “ avute în trafic de o multitudine persoane ( administratori sau directori ai unor societăți comerciale locale, investitori, funcționari din autorități publice locale sau centrale, sportivi și jurnaliști etc. ), “ implicare ” ce a avut ca urmare nesancționarea ( sau sancționarea cu un simplu “ avertisment “ ) respectivelor persoane, dar și obținerea de către inculpat a unor avantaje, aparent derizorii ( precum sticle de whisky, carne, lemne, băutură carbogazoasă, card de combustibil etc. ) dar pe care respectivul inculpat nu a înțeles să le plătească ci să le aprecieze, exemplificativ, ca și “ sponsorizări “ ale Poliției ( situația unor sticle de whisky obținute de la Selgros, unde director este I. D. sau a unor produse din carne obținute de la D. A. ), inculpatul minimalizând totodată acțiunile sale prin prisma foloaselor pe care le apreciază derizorii.

Desigur vinovăția inculpatului va putea fi reținută doar dacă există probe certe, după epuizarea întregului probatoriu ce se impune a fi administrat, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei, conform art. 4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 paragraf 2 din C.E.D.O.

Luând în considerare toate apărările formulate pe parcursul procedurii, inclusiv la termenul din 20 octombrie 2014 când inculpatul a afirmat la ultimul cuvânt că își asumă responsabilitatea unora dintre fapte, instanța de fond a constatat că, la acest moment al procedurii, continuă să fie întrunite cerințele dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul existenței mijloacelor de probă care susțin bănuiala legitimă în sensul că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunile de corupție pentru care este cercetat.

C.E.D.O. a arătat că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul persoanei acuzate, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii ( Cauza Allenet de Ribemont c. Franței, Hotărârea din 10 februarie 1995 etc. ). Această durată conform art. 5 paragraf 3 se apreciază în concret, instanțele naționale fiind obligate să argumenteze cu probe motivele prelungirii detenției.

Persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, chiar dacă rămân factori pertinenți, cum este și situația din prezenta cauză, nu pot justifica doar prin ele însele o perioadă lungă de arestare preventivă. C.E.D.O. a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică ( Cauzele T. c. României -Hotărârea din 07 aprilie 2009, Tarău c. României - Hotărârea din 24 februarie 2009, Scundeanu c. României - Hotărârea din 02 februarie 2010 ).

Dacă pericolul concret pentru ordinea publică, avut în vedere în prezenta cauză pentru menținerea inculpatului în detenție, ar fi apreciat în continuare prin prisma rezonanței sociale a faptelor de corupție de care este acuzat inculpatul, s-ar da măsurii arestării preventive o altă natură juridică, respectiv una punitivă, or, funcționalitatea măsurii arestării preventive constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal. Urmează a avea în vedere jurisprudența C.E.D.O. în materie, respectiv Cauzele Goral c. Poloniei, Al Akidi c. Bulgariei și Klyakhin c. Rusiei.

În jurisprudența sa, C.E.D.O. a sancționat constant refuzul instanțelor naționale de a dispune punerea în libertate a reclamantului din cauza atitudinii sale de a nu recunoaște anumite fapte ( cum este și situația din prezenta cauză ), numai acest motiv nu poate justifica o măsură privativă de libertate și aduce atingere dreptului de a nu face declarații și de a nu contribui la propria incriminare, astfel cum sunt garantate de art. 6 din C.E.D.O. C.E.D.O. a reamintit, de exemplu, în Cauza T. contra României, că autoritățile nu au oferit motive ,, relevante și suficiente ” pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în arest preventiv, art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. impunând instanțelor naționale, atunci când acestea se confruntă cu necesitatea prelungirii unei măsuri de arest preventiv, să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională.

În consecință, sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat că la acest moment procesual, după finalizarea urmăririi penale, dar și a fazei de cameră preliminară, măsura arestării preventive nu mai este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, în condițiile în care acest inculpat a fost chemat în cursul urmăririi penale de nenumărate ori pentru a da anumite lămuriri și s-a prezentat de fiecare dată, acesta nu mai este prezent în mediul respectiv, fiind suspendat din funcția avută în cadrul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. B., nu mai are drept de dispoziție a vreunei măsuri, nu mai poate avea subordonați, ca urmare a dobândirii calității de inculpat, astfel că și prin prisma acestei situații nu mai există temerea, în condițiile în care nu a existat reținut un astfel de temei al măsurii arestării preventive, ca acesta să influențeze martori, suspecți sau coinculpați.

S-a observat faptul că inculpatul T. C. a avut o atitudine procesuală constantă, asumându-și responsabilitatea doar pentru o parte din faptele reținute în actul de sesizare, iar coinculpații din dosar au negat săvârșirea faptelor. Împrejurarea că există doi martori care au afirmat la urmărire penală că s-ar simți intimidați de fostul lor șef, este o chestiune pur subiectivă de percepție a martorilor, care urmează a fi apreciată și prin prisma specificului profesiei acestor martori - agenți de poliție, care ar trebui să prezinte calitatea de rezistență la presiuni psihice, protecția acestora urmând a fi realizată totuși preventiv prin obligația impusă inculpatului de a nu se apropia și de a nu comunica cu coinculpații și martorii din dosar, direct sau indirect, pe nicio cale.

Scopul măsurii procesuale nu trebuie să fie antamarea unei eventuale soluții de condamnare, măsura preventivă nu se dispune pentru că inculpatul ,, s-ar face vinovat ” de comiterea vreunei fapte penale, ci pentru că măsura procesuală este necesară pentru buna soluționare a procesului penal, ținând seama nu doar de interesele particulare ale inculpatului, ci de interesul social în general, interes care se va analiza prin prisma pericolului pentru ordinea publică.

Infracțiunile de corupție în general sunt infracțiuni grave, indiferent de modalitatea în care s-ar fi comis. Reacția opiniei publice nu trebuie confundată cu noțiunea de ordinea publică. Pentru menținerea ordinii publice și pentru refacerea acesteia este necesar să se intervină prin adoptarea de măsuri procesuale preventive privative sau restrictive de libertate. Ingerința în drepturile inculpatului nu este dată doar de elementele de circumstanțiere ale faptelor, astfel cum sunt indicate mai sus, ci și de stadiul procedurii și necesitatea ca ordinea publică să nu aibă de suferit. În cauza Jose Gomes Pires Coelho c. Spaniei din 28 martie 2006, Curtea Europeană a arătat că pericolul pentru ordinea publică se poate aprecia și în raport de alte circumstanțe în afară de gravitatea faptelor cum ar fi caracterul celui vizat, moralitatea, domiciliul, profesia, legăturile familiale, aspecte care pot să confirme existența riscului de perturbare a procedurii judiciare sau să îl facă atât de redus încât să nu mai justifice detenția.

Astfel, la dosarul cauzei nu au fost depuse date din care să rezulte că acest inculpat în vârstă de 43 ani, fără antecedente penale, care s-a bucurat de respect în societate ( aspect demonstrat de încadrarea sa într-o muncă utilă - timp de 20 ani cât a fost angajat al I.P.J. B., din care 10 ani a fost șef al Serviciului Rutier, de împrejurarea că are un copil minor în întreținere care a început clasa 0, are credit bancar pentru locuința proprietate, are o locuință stabilă, chiar fără forme legale în S., fiind în uniune consensuală cu un medic ), ar prezenta vreun risc infracțional viitor, că se va sustrage, ori că va influența negativ bunul mers al cercetării judecătorești.

Acuzațiile aduse inculpatului și care au justificat, luarea măsurii arestării preventive, sunt unele grave, atât din punctul de vedere al naturii infracțiunilor, dar și al împrejurărilor concrete, în care se reține că s-ar fi săvârșit, însă aceste argumente nu pot susține, în mod nelimitat, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, în cauză intervenind și alte împrejurări, de natură să schimbe temeiurile de arestare preventivă, precum, finalizarea urmăririi penale și a procedurii de cameră preliminară ( care a trenat în ceea ce-l privește pe acest inculpat, în condițiile în care inculpații cercetați în stare de libertate au invocat cereri și excepții și apoi au contestat încheierea de începere a judecății ) și . cercetare judecătorească care va implica o anumită durată raportat la numărul mare de persoane acuzate, la natura și numărul faptelor și la complexitatea probatoriului.

Fiind vorba totuși de infracțiuni grave de corupție, în legătură cu serviciu, ce ar putea fi comise de o persoană șef al Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. B., care ar fi trebuit să fie primul care adoptă o conduită conformă legii pentru că este cel care aplică legea sancționându-i pe alții, instanța de fond a considerat că față de circumstanțele personale relevate, de stadiul procesual, de durata de 4 luni a măsurii, arestul preventiv nu mai reprezintă o măsură necesară și proporțională cu gravitatea faptelor, deoarece o asemenea măsură are caracter excepțional iar pentru buna desfășurare a procedurii, pentru a se asigura proporționalitatea între gravitatea acțiunilor inculpatului și necesitatea aplicării de către organele statului a unor măsuri coercitive, instanța de fond a apreciat că este necesară și suficientă înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Față de considerentele sus expuse, instanța de fond a dispus, în baza art. 362 Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 218 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă cu privire la inculpatul T. C., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28/UP din 25.06.2014 emis de Tribunalul B. cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 221 alin. 1, 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află în arest la domiciliu, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:

a) să nu părăsească reședința din municipiul S., ., fără încuviințarea instanței de judecată;

b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să nu se apropie de coinculpații Heltianu I., D. A., A. G. V., Ș. I. A., H. N., B. A., P. T., S. I., Negritu L. I., A. C., D. A., I. D., P. A. C. și B. M. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

d) să nu se apropie de martorii Olaianoș M., S. A., C. Andreas J., M. D., B. M. M., B. C. P., R. M. Iliodor, L. L., M. P. M., M. M., M. C., C. C., Z. D., C. I. C., C. M., S. V., U. M. T., I. C., D. C., P. A., B. A., N. S. Adin, Kolumban B., M. V. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;

S-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite se poate dispune măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și plasarea în arest la domiciliu a inculpatului T. C..

În baza art. 221 alin. 9 Cod procedură penală, s-a stabilit organ de supraveghere Poliția municipiului S., care va verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora va sesiza de îndată instanța de judecată.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, în sensul că, pe durata măsurii arestului la domiciliu poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora și asupra art. 221 alin. 10 Cod procedură penală, în sensul că pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B., solicitând desființarea încheierii penale atacate și în rejudecare, constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul T. C. corelativ cu menținerea acestei stări de arest preventiv. La momentul procesual la care se află prezenta cauza trebuie verificat dacă măsura arestului preventiv a fost dispusă față de inculpat în mod legal, temeinic și dacă motivele pentru care a fost dispusă la momentul inițial această măsură, se mai mențin. În ceea ce privește legalitatea măsurii, apreciază că, cauza nu comportă motivații complexe dat fiind faptul că acestea au fost verificate în nenumărate rânduri de către instanțele de judecată. Relativ la temeinicia măsurii, consideră că la acest moment ar trebui văzut dacă măsura a fost luată de o perioadă excesivă de timp și dacă aceasta mai este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Din punct de vedere al timpului scurs de la luarea măsurii preventive, apreciază că perioada de 4 luni de zile nu excede noțiunii de perioadă rezonabilă a arestului preventiv astfel cum este prevăzută și cum este identificată atât în doctrina și jurisprudența română cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Afirmă acest lucru întrucât evident atitudinea unei persoane, conduita viitoare a acesteia nu poate fi apreciată decât pe baza unor criterii obiective sau subiective raportate la atitudinea anterioară săvârșirii faptei pentru care s-a dispus această măsură. Atrage atenția asupra faptului că sunt anumite criterii atât de ordin subiectiv cât și de ordin obiectiv care sunt avute în vedere la justificarea unei perioade de timp în care inculpatul este ținut în stare de arest preventiv. Subliniază că acestea sunt datorate complexității cauzei, sunt datorate atitudinii inculpatului, atitudinii organelor judiciare dar și gradului de pericol social pe care inculpatul l-ar reprezenta lăsat în stare de libertate. Totodată, se face o raportare și la ecoul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar avea în rândul opiniei publice. Arată că instanța de fond a considerat că în cauză la acest moment perioada de timp este excesivă dat fiind faptul că dosarul a trecut de faza de urmărire penală dar și de cameră preliminară, apreciind că măsura arestării preventive nu mai este necesară având în vedere atitudinea constantă a inculpatului care s-a poziționat în sensul de a recunoaște parțial o . faptele reținute în rechizitoriu și raportat și la situația familială a acestuia.. A se observa că de la momentul la care s-a dispus măsura arestării preventive nu s-a modificat absolut nimic în ceea ce privește condițiile concrete ale cauzei. Inculpatul și-a menținut într-adevăr aceeași poziție procesuală însă nu s-au identificat niciun fel de acte care au fost făcute în ceea ce privește implicarea inculpatului în acest dosar. De aceea, consideră că nu se poate justifica înlocuirea unei măsuri doar pe simpla trecere a unei perioade de timp. Ministerul Public apreciază că măsura arestului la domiciliu nu este suficientă pentru realizarea unei bune administrări a justiției. Solicită a se constata că în cauză nu au intervenit niciun fel de modificări, în sensul că cercetarea judecătorească nu a debutat iar inculpatul nu a fost audiat în fața instanței pentru a-și putea exprima poziția procesuală și a da declarație amănunțită cu privire la toate faptele care i se impută, pentru a putea fi apreciată conduita lui și de către instanța de judecată.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează a admite contestația formulată de P., pentru următoarele considerente:

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanțele faptelor presupus a fi comise de către inculpat și își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, având în vedere că faptele săvârșite de acesta aduc atingere valorilor ocrotite de legea penală.

Având în vedere faptul că există probe și indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, lăsarea în libertate a acestuia, la acest moment, când dosarul cauzei a fost înaintat instanței de judecată, după faza camerei preliminare, urmând a avea loc primul termen de judecată la data de 11.11.2014, nu se impune.

Din probele administrate până în prezent se constată că există probe și indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, care prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, numărul mare de infracțiuni săvârșite de acesta, diversitatea faptelor comise de către inculpat, de la trafic de influență ( 5 fapte ), instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit ( 17 fapte ), folosirea, în mod direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, perioada îndelungată de timp, a anului 2013, în care faptele se presupune a fi fost săvârșite, reliefând gradul de pericol social concret al activității infracționale a acestuia, fapt care justifică menținerea măsurii arestării preventive, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel, Curtea, contrar opiniei judecătorului fondului cauzei, apreciind că este îndeplinită și condiția proporționalității dintre măsura preventivă și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului.

Faptele pentru care este cercetat inculpatul T. C.: trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 și art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 ( 5 fapte), instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal ( 17 fapte ), folosirea în orice mod, direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000, prezintă o gravitate ridicată, având în vedere și calitatea de comisar șef de poliție – șef al Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. B. a inculpatului la momentul reținerii comiterii faptelor și caracterizează pericolul social pe care îl reprezintă acesta pentru societate, de natură să justifice arestarea preventivă a acestuia o perioadă de timp, iar timpul scurs de la luarea acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil. Nu se poate reține că 4 luni, de când s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, a depășit un termen rezonabil, față de multitudinea faptelor reținute în cauză a fi fost săvârșite de inculpat, complexitatea cauzei, numărul persoanelor trimise în judecată alături de inculpat și celeritatea derulării activităților judiciare în raport de data presupusă a comiterii infracțiunilor

Potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală.

Cauza este complexă, cu 15 inculpați trimiși în judecată, iar cercetarea judecătorească nu a început, iar pentru o bună desfășurare a procesului penal, Curtea apreciază că la acest moment nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.

În ceea ce privește conduita inculpatului, deși există suspiciunea rezonabilă a săvârșirii faptelor de către inculpat, pe o perioadă îndelungată de timp, inculpatul cu ocazia audierilor a recunoscut parțial implicarea în comiterea faptelor, nuanțând starea de fapt reținută de organele de anchetă penală a activității infracționale presupus a fi comisă de către acesta. Nu trebuie minimalizată nici împrejurarea că faptele presupus a fi fost săvârșite de către inculpat, au avut loc în momentul exercitării atribuțiilor specifice funcției deținute și a statutului de polițist, acesta folosindu-se de prerogativele conferite de autoritatea publică cu care a fost învestit pentru rezolvarea unor interese individuale ale persoanelor din anturajul său ( persoane cu un anumit statut social cu atribuții în domeniul comercial și mass-media ), obținând în schimb diferite beneficii pentru activitățile derulate.

Analizând textele de lege, raportat la faptele presupus a fi comise de inculpat, modalitatea săvârșirii acestora și atitudinea inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu, întrucât faptele reținute în sarcina acestuia sunt grave – fapte de corupție, având în vedere, modalitatea de comitere a acestora și impactul pe care aceasta l-a avut în comunitatea din care provine inculpatul.

Astfel, „ gravitatea faptelor “ sau „ modul și circumstanțele de comitere a acestora” constituie criterii neechivoce, consacrate legislativ de Codul de procedură penală, de natură a justifica și actualmente privarea de libertate a inculpatului.

Urmare a examinării criteriilor vizate de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, respectiv „ pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia ”, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului apare și actualmente ca necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Este de observat că ținerea inculpatului la dispoziția organelor judiciare – sub forma arestului preventiv vizat de art. 202 alin. 4 lit. e Cod de procedură penală - este necesară pentru lămurirea stării de fapt și pentru atingerea scopurilor vizate de art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală.

Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 203 alin. 6, art. 206 Cod de procedură penală, se va admite contestația formulată de P. și în temeiul dispozițiilor art. 208 alin. 2 și 4 Cod de procedură penală, se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. C. și se va menține această măsură.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 203 alin. 6, art. 206 din Codul de procedură penală, ADMITE contestația formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 14, pe care o desființează.

Rejudecând, în baza art. 208 alin. 2, 4 Cod de procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul T. C. - fiul lui Ș. și G., născut la data de 18.08.1971 în municipiul C., domiciliat în municipiul B., ., etaj 1, ., CNP_, cu reședința în municipiul S., ., județul B., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28/UP din 25.06.2014 emis de Tribunalul B., și menține măsura preventivă a arestării inculpatului.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2014.

PREȘEDINTE

A. C. M.

GREFIER

O. S.

Red.: A.C.M./11.12.2014

Tehnoredactat: O.S., 2 ex./12.12.2014

Jud. fond: I. C.

← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP....		Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 155/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 49/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 598/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 529/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 554/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 656/2014. Curtea de Apel BRAŞOV Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 582/2014. Curtea de Apel BRAŞOV