Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 58/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată FJC8
- Președinte - R. C. D. - judecător
- Grefier - O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. M. P. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – SERVICIUL TERITORIAL B. împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat C. C., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul ales, av. T. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea intimatului inculpat C. C. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebat fiind, intimatul inculpat C. C. învederează instanței că domiciliază în municipiul B., ., ., . și locuiește fără forme legale în municipiul B., .. 20M, ., această locuință fiind proprietatea sa personală dobândită în urmă cu jumătate de an.
Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul ales al intimatului inculpat cât și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat în prezenta cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că judecătorul de la instanța de fond punând în discuție la termenul de judecată din data de 20 mai 2015 legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive sub imperiul căruia se află inculpatul C. C., a constatat din nou că se impune înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai puțin severă. Din motivarea încheierii judecătorului fondului, se constată că motivele care au stat la baza înlocuirii acestei măsuri și cu prilejul precedentei puneri în discuție a măsurii preventive sunt identice și în principal, judecătorul s-a bazat atunci când a dispus înlocuirea măsurii pe analiza componentelor proporționalității și a oportunității. Astfel, pornind de la concluzia că măsura arestării preventive a fost luată în data de 20 ianuarie 2015, s-a apreciat că de atunci și până în prezent a trecut un interval de timp suficient ca să nu mai necesite menținerea inculpatului C. C. în stare de arest preventiv. A se avea în vedere că dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală impun luarea măsurii preventive pentru a înlătura o stare de pericol cauzată de natura și gravitatea infracțiunilor și în funcție de criteriile care trebuiesc analizate, trebuie să se țină cont de modul, condițiile, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, de antecedentele penale precum și de anturajul inculpatului. Or, raportat la aceste criterii, solicită instanței a constata că inculpatul C. C. a comis infracțiunea în stare de recidivă precum și că, în cauză vorbim de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv trafic de droguri de risc și deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, acuzații pe care inculpatul le contestă. Raportat la probatoriul administrat, consideră pe de o parte că acesta este suficient de consistent ca să confirme acuzația formulată împotriva inculpatului C. C., iar pe de altă parte solicită a se avea în vedere că, deși contestă acuzațiile care se formulează împotriva sa, inculpatul nu a venit cu nicio explicație plauzibilă de natură să dovedească lipsa de temeinicie a acuzațiilor raportat la infracțiunile grave reținute în sarcina sa. Este adevărat că aceste chestiuni urmează să fie puse în discuție pe parcursul cercetării judecătorești în dezbaterea contradictorie și să se stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpatului, însă raportat la probatoriul administrat, constată că sunt suficiente probe care să confirme suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. C. a săvârșit infracțiunile pentru care este acuzat. A se observa că și judecătorul fondului care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, apreciază și constată gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost comise și antecedența penală a inculpatului, menționând totuși că este o situație singulară. Acest lucru nu înseamnă însă că inculpatul trebuie să aibă în spate o activitate infracțională extrem de vastă pentru a se reține antecedența penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute la dispozițiile art. 223 Cod procedură penală, în urma evaluării cărora să se poată conchide dacă este necesară privarea acestuia de libertate pentru a înlătura starea de pericol. În ceea ce privește criteriile de proporționalitate și oportunitate, solicită a se constata că nu a intervenit nicio modificare esențială de la precedenta analiză a condițiilor pentru care este oportună sau nu menținerea măsurii arestului preventiv. Or, intervalul acesta de timp din ianuarie 2015 până în mai 2015, un interval de 5 luni de zile, consideră că respectă și criteriile de proporționalitate și de durată rezonabilă a măsurii arestării preventive sub imperiul căruia cu titlu provizoriu a fost plasat inculpatul C. C.. Pe de altă parte, faptul că procesul încă se derulează nu este imputabil organelor judiciare, precizând că în cauză mai sunt și alte persoane cercetate și acuzate de săvârșirea altor infracțiuni, fiind o procedură normală și firească trecerea prin camera preliminară, cu un anumit interval de timp precum și procedura ulterioară a administrării probatoriului, ceea ce înseamnă că din perspectiva aceasta are loc o curgere firească și normală a unui interval de timp impusă de specificul cauzei care nu poate să ducă sub nicio formă la concluzia că s-a depășit din motive imputabile autorităților judiciare un termen rezonabil în intervalul căruia inculpatul să fi fost plasat sub imperiul măsurii preventive solicitate. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, plecând de la concluzia logică și firească potrivit căreia judecătorul care a dispus anterior această înlocuire a măsurii arestării preventive este evident că trebuie să își mențină concluziile și argumentele și cu prilejul următoarei verificări și să manifeste aceeași poziție, pentru că nu intervin sub nicio formă alte modificări, alte temeiuri, alte motive care să genereze o schimbare de poziție procesuală. Așadar, este aproape imposibil ca după ce ai dispus o dată înlocuirea măsurii preventive, la următorul termen să constați, deși organul de control judiciar, Curtea, nu confirmă această ipoteză, că aceasta a avut dreptate și să încerci să dispui o altă soluție. Prin urmare, consistența argumentelor în care ai crezut la un anumit moment trebuie să fie aceeași, să aibă o coerență, dar pe de altă parte și consistența argumentelor și justificările pe care Curtea de Apel le-a dat cu prilejul analizării contestației la întâlnirea precedentă sunt identice și pentru aceleași considerente, apreciază că acestea ar trebui susținute și la termenul de azi, când se analizează contestația formulată de P..
Avocat ales T. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat C. C., pune concluzii de respingere a contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, ca fiind nefondată, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală. Consideră că încheierea de ședință din data de 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, este una legală și temeinică. De asemenea, apreciază că în mod corect judecătorul fondului a analizat criteriile de oportunitate și de proporționalitate a măsurii arestării preventive, raportat, în opinia sa, atât la starea de fapt și la persoana inculpatului C. C. cât și la momentul procedurii la care se analizează acest fapt. Astfel, față de inculpatul C. C. s-a dispus în luna ianuarie 2015 măsura arestului preventiv, avându-se în vedere exclusiv temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv acela că prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică. A se avea în vedere că atât practica internă cât și cea europeană stabilesc în legătură cu momentul în care se analizează instituția de drept a măsurii arestării preventive interacționată cu o cerere de înlocuire sau cu verificarea din partea judecătorului fondului a măsurii preventive, că trebuie analizat acest temei de arestare și starea de pericol de la acel moment al punerii în discuție. Astfel, în speța de față, în legătură cu momentul la care judecătorul fondului a făcut această analiză solicită a se constata că procedurile sunt mult avansate, urmărirea penală este clar terminată, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu iar procedura de cameră preliminară a fost parcursă, dosarul aflându-se la primul termen de fond. De asemenea, coinculpații care au fost trimiși în judecată în acest dosar împreună cu inculpatul C. C. și-au manifestat poziția procesuală în cursul urmăririi penale, manifestând-o în mod expres și în ședințele care au avut loc în fața judecătorului fondului, așteptându-se din partea acestora ca ei să uziteze de o procedură simplificată de judecată prevăzută de art. 374 Cod procedură penală, astfel încât judecătorul fondului în mod corect a analizat oportunitatea și proporționalitatea măsurii și în raport de tratamentul juridic cu privire la măsurile preventive a celorlalți coinculpați. Faptul că acești coinculpați au adoptat o anumită poziție procesuală în cursul urmăririi penale și faptul că aceștia lasă impresia judecătorului fondului că doresc să uziteze de o procedură simplificată, în opinia sa, nu este motivul principal pentru care aceștia se află în libertate iar inculpatul C. C. se află arestat preventiv. A se observa că s-a susținut în fața instanței de control judiciar de către reprezentantul Ministerului Public faptul că ar fi trebuit avută în vedere și starea de recidivă în care inculpatul C. C. vine și săvârșește faptele pentru care este trimis în judecată în prezentul dosar. În legătură cu acest aspect, dorește să sublinieze faptul că această stare de recidivă, neîmbrăcând nicio încadrare juridică la momentul arestării sau la momentul prelungirii, nu poate fi reținută ca un motiv care impune privarea de libertate a inculpatului C. C. în continuarea procesului penal. De asemenea, s-a discutat despre o stare de pericol și ține să sublinieze că aceeași practică europeană și internă stabilește că starea de pericol trebuie să fie analizată la momentul la care se discută cererile respective. A se avea în vedere că starea de pericol a fost constatată de către instanța de fond în mod definitiv în momentul în care a fost dispusă măsura arestării preventive și ea rezidă din încadrarea în drept a faptelor și cam atât, pentru că dacă lecturăm starea de fapt cu care P. a sesizat instanța de judecată vedem că se discută de o singură infracțiune de trafic de droguri, de 1,9 grame și nu de o cantitate extraordinar de mare și se discută despre o singură vânzare și nu de mai multe acte repetate. A se observa că din probele care sunt în momentul de față la dosar, rezultă că inculpatul C. C. nu avea o preocupare în săvârșirea unor astfel de infracțiuni pe starea de fapt stabilită de către P.. Menționează că nu aduce în discuție o posibilă stare de fapt care ar rezulta din apărările pe care inculpatul C. C. urmează să și le facă în dosar. În ceea ce privește infracțiunea de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, solicită a se constata că acestea au fost găsite în urma percheziției domiciliare și rezultă din declarația pe care inculpatul C. C. a dat-o în cursul urmăririi penale că el le avea în posesie de aproximativ 2 ani de zile. Așadar, dacă în acești doi ani de zile inculpatul C. C. nu a avut intenția de a folosi acele echipamente electronice de falsificare în vederea săvârșirii de infracțiuni, se poate conchide că această infracțiune este singulară și comportă o analiză cu privire la elementele constitutive, care bineînțeles se va face pe fondul cauzei în momentul în care va fi administrat probatoriul. Relativ la poziția procesuală sau eventualele apărări pe care inculpatul C. C. ar fi trebuit să și le facă pentru a lămuri temeinicia sau netemeinicia acuzațiilor aduse față de el, solicită a se avea în vedere că nu ne aflăm în momentul procesual în care să facem acest lucru. De asemenea, poziția procesuală, dreptul la tăcere, dreptul de a recunoaște sau de a nu recunoaște o anumită stare de fapt care îi este imputată, așa cum este reglementat de Codul de procedură penală și așa cum a susținut și el, este un drept și nu o obligație și nu poate reprezenta un argument în menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. C.. În opinia sa, analiza ar trebui să fie mult mai simplă și răspunsul juridic ar trebui să fie dat la următoarea întrebare Măsura preventivă cu care s-a dispus înlocuirea, anume acel arest domiciliar, este suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, este suficientă pentru realizarea unui proces penal echitabil potrivit normelor de drept, neinfluențat de către acesta? Răspunsul, după părerea sa, este da iar argumentele la acest răspuns vin și din pozițiile procesuale ale coinculpaților și din natura probatoriului pe asemenea infracțiuni. Astfel, solicită a se constata că avem de a face cu investigatori sub acoperire, colaboratori care vin și dau declarații, respectiv au dat declarații în cursul urmăririi penale, aceștia prestând o activitate de supraveghere, de informare cu privire la coinculpatul G. M. F.. Așadar, coinculpatul G. era pionul principal, el fiind ținta investigațiilor sau cercetării penale desfășurate de către D.I.I.C.O.T. la acea dată și în niciun caz inculpatul C. C., care este o victimă colaterală. Urmează să se constate în ce condiții legătura cu acest G. M. F. îmbracă sau nu aspecte penale. D. urmare, există persoane controlate de către D.I.I.C.O.T., există pozițiile procesuale ale coinculpaților manifestate în cursul urmăririi penale, există probe științifice, expertize atât ale substanțelor cât și a dispozitivului electronic găsit la percheziție și consideră că asemenea probe nu pot fi influențate. Pe cale de consecință, conchide că inculpatul C. C. nu are cum să influențeze desfășurarea procesului penal iar în ceea ce privește sustragerea de la procesul penal, consideră că serviciul de supraveghere din cadrul I.P.J. B. este apt de a realiza o supraveghere în cadrul domiciliului pe care inculpatul C. C. îl are. De asemenea, la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca în vreun fel să se sustragă de la un proces penal. Față de aceste considerente, solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, ca fiind nefondată. Solicită instanței a-i permite să depună la dosarul cauzei și concluzii scrise care să fie avute la soluționarea prezentei contestații.
Instanța admite solicitarea apărătorului ales al intimatului inculpat C. C., sens în care primește la dosarul cauzei concluziile scrise depuse de acesta la prezentul termen de judecată, urmând ca acestea să fie analizate de instanță la momentul deliberării.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, precizează că mai dorește să facă o scurtă completare și precizare având în vedere că a fost menționat un argument suplimentar, respectiv dreptul la tăcere, care în situația de față trebuie să constatăm că nu are o valoare absolută. Astfel, în practica Curții Europene, cauza Murray contra Marii Britanii și alte câteva, se menționează că atunci când inculpatul sau persoana acuzată nu oferă explicații plauzibile și se prevalează de dreptul la tăcere în fața unei acuzații consistente, atunci dreptul la tăcere are un caracter relativ și se concluzionează că acuzația și formularea acuzației de către organele judiciare înseamnă că este susținută, dacă ea nu este infirmată prin explicații logice și plauzibile. Pe de altă parte, aceste criterii trebuie să fie avute în vedere la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 223 Cod procedură penală, antecedentele penale fiind menționate expres, la fel și modul, împrejurările și circumstanțele de săvârșire a infracțiunilor. Așadar, trebuie să se țină cont de faptul că inculpatul C. C. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc și a încercat să pună drogurile spre consum în apropierea unei unități școlare, respectiv în apropierea Liceului Ș., în preajma unor tineri care evident că sunt influențați în viitoarea lor dezvoltare comportamentală și educațională de asemenea influențe total nefaste atât pentru sănătate cât și pentru evoluția lor ulterioară.
Avocat ales T. I., având cuvântul în replică, solicită instanței a nu cădea în capcana Ministerului Public de a prezenta starea de fapt de parcă s-ar judeca contestația formulată împotriva coinculpatului G. M. F.. Este adevărat că cei doi inculpați s-au întâlnit lângă terenul de sport al Colegiului Național A. Ș., dar solicită a se ține cont de faptul că inculpatul C. C. a fost chemat acolo de coinculpatul G. M. F., care era însoțit de colaborator. A se avea în vedere de asemenea faptul că acolo se realizau activități de supraveghere a inculpatului G. și nu a existat niciun plan din partea lui C. C. de a se duce la G. la Ș. pentru că știa că este acolo sau de a se duce la Ș. să facă nu știu ce fel de activități. În niciun caz, el a fost chemat la solicitarea colaboratorului pentru că, colaboratorul era cel care cumpăra droguri de la G. M. F.. De asemenea, subliniază faptul că nu ne aflăm în momentul în care să susținem că inculpatul C. C. s-a prevalat întru totul de dreptul la tăcere pentru că cercetarea judecătorească nu a putut debuta la termenul anterior din cauza unei cereri de amânare formulată de coinculpata din acest dosar, cerere neimputabilă inculpatului C. C., pentru că altfel la acest moment ne-am fi aflat în prezența unei declarații date de către inculpatul C., în care acesta își prezenta starea de fapt și probabil că explica acuzațiile care i se aduc în cauză.
Intimatul inculpat C. C., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Precizează că are cunoștință de obligațiile care îi revin și nu va îndrăzni să încalce absolut niciuna dintre acestea. Învederează instanței că este arestat de 5 luni de zile și este o persoană foarte dragă lui care nici azi nu știe unde se află întrucât a trebuit să o mintă în legătură cu acest aspect, pentru că nu și-a găsit cuvintele. Menționează că este vorba de mama sa care trebuie să știe și ea ce este cu el și nu poate să îi spună la telefon că se află în situația aceasta. Arată că la acel apartament situat în B., .. 20M, locuiește el împreună cu prietena sa.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2015 a Tribunalului B., s-a dispus, în baza art. 362 Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală, raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, menținerea măsurii controlului judiciar sub puterea căreia se află inculpatul G. M. F., precum și obligațiile impuse acestuia prin încheierea de ședință nr. 21/UP/2015, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului B..
În baza art. 362 Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, a menținut măsura controlului judiciar sub puterea căreia se află inculpații A. A.-B. și P. C.-G., precum și obligațiile impuse acestuia astfel cum au fost modificate prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 31.03.2015.
În baza art. 362 Cod procedură penală coroborat cu art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 5 Cod procedură penală și art. 218 Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă cu privire la inculpatul C. C. cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 221 alin. 1, 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află în arest la domiciliu, a impus inculpatului să respectarea următoarelor obligații:
a) să nu părăsească domiciliul din municipiul B., .. 20M, județul B. fără încuviințarea instanței de judecată;
b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să nu se apropie de coinculpații G. M. F., A. A. B. și P. C. G. ori membrii familiei acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.
A atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite se poate dispune măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și plasarea în arest la domiciliu, a inculpatului C. C..
În baza art. 221 alin. 9 Cod procedură penală, a stabilit organ de supraveghere Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul S.I.C. al I.J.P. B. care va verifica periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora va sesiza de îndată instanța de judecată.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 221 alin. 5 Cod procedură penală, în sensul că, pe durata măsurii arestului la domiciliu poate părăsi imobilul unde locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora și asupra art. 221 alin. 10 Cod procedură penală, în sensul că pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial B. nr. 208D/P din data de 13 martie 2015, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal și „deținere de instrumente în vederea falsificării de valori”, prevăzută de art. 314 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal.
Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată, sub puterea măsurii controlului judiciar inculpații: G. M.-F. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, și deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal; A. A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc, fiecare prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal și P. C.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal.
În rechizitoriu s-a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 16.09.2014, ofițeri din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate B. aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu s-au sesizat cu privire la faptul că A.N. avea preocupări pe linia consumului ilicit și traficului de droguri de risc.
Informativ s-a stabilit că o persoană de sex masculin, identificată doar după semnalmente la acel moment, avea preocupări pe linia traficului de droguri, în sensul că procura și oferea spre vânzare droguri de risc (cannabis) la prețul de 50-60 lei/gram, către persoanele interesate din anturajul său, pe raza municipiului B..
Prin ordonanța din data de 16.09.2015, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin ordonanța din aceeași dată, s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod „C.” și a colaboratorului acoperit „O.”, fiind autorizați pe o perioadă de 60 de zile, din data de 16.09.2014 până la data de 14.11.2014, să strângă orice date și informații privind activitatea de droguri de risc și droguri de mare risc desfășurată de către A.N. și persoane din anturajul său, precum și să procure de la aceștia droguri de risc și droguri de mare risc.
La data de 19.01.2015, s-a dispus o nouă autorizare a investigatorului sub acoperire cu numele de cod „C.” și a colaboratorului sub acoperire „O.”, de a procura droguri de la A.N., identificat între timp în persoana lui G. M.-F., precum și de la persoane aflate în anturajul acestuia.
Astfel, la data de 16 septembrie 2014, la ora 18:45, colaboratorul „O.” s-a deplasat în parcul Ș. iar, pe terenul de sport al Colegiului Național „A. Ș.”, s-a întâlnit cu G. M., care îl aștepta în tribună, astfel cum stabiliseră anterior la telefon.
G. M.-F. i-a adus colaboratorului un pachețel conținând fragmente vegetale de culoare verde oliv. La solicitarea celui de-al doilea de a-i mai da încă un pachețel, G. M. F. a primit suma de 100 lei și l-a contactat telefonic pe C. C. căruia i-a cerut „codat” să-i aducă cannabis. Astfel, din nota de redare a convorbirilor înregistrate la data de 16.09.2014, ora 18:53:29 rezultă că G. a comunicat cu C., pe numărul acestuia de telefon_, următoarele: „G.: (…) facem treabă. (…), C.: Ești cu cineva care așteaptă?G.: Bă, ceva de genu", frate. C.: Păi ajung în … 7 minute,10? G.: A, beton, beton! No, bine. C.: E bine, nu? G.: Da. Hai, sună-mă… Eu sunt… pe Ș., frate, mă joc fotbal. Hai că… de-asta te-am și sunat, vino aicea, că… echipă… C.: Haide că… vin și eu să dau… cu șutu" în poartă. G.: Hai să dăm un gol! C.: Hai, hai că vin. C.!”.
După aproximativ 20 de minute de discuții, colaboratorul și G. M. F. s-au îndreptat către parcarea din apropierea terenului de sport de pe . Beethoven, au sărit gardul, iar G. s-a urcat într-un autovehicul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, condus de C., care tocmai parcase în apropiere. După aproximativ un minut, G. M. F. a părăsit autoturismul și a revenit la colaboratorul „O.” căruia i-a dat un pachet de mici dimensiuni.
Fiind audiat în cauză, inculpatul C. C. a confirmat că numărul de telefon_ îi aparținea, la fel și autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ . A negat, însă, orice implicare a sa în traficul de droguri, în pofida evidenței probelor.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 21.10.2014 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, proba predată de colaborator urmare cumpărării autorizate de droguri din data de 16.09.2014 a fost constituită din 1,90 grame Cannabis. În probă s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, ce face parte din Tabelul-Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
La data de 7 octombrie 2014, în jurul orei 15:30, colaboratorul „O.” s-a întâlnit cu G. M. F. la Poarta Schei din municipiul B.. Înainte de a ajunge la întâlnirea cu colaboratorul, G. l-a contactat telefonic pe furnizor, utilizatorul postului cu numărul_, cu care stabilise să se întâlnească pentru a lua marfa.
G. și colaboratorul „O.” au mers pe jos pe . final pe ., în apropierea imobilului cu nr. 32, colaboratorul a rămas în așteptare, în timp ce G. a intrat în curtea casei. După aproximativ 5-6 minute, a revenit la colaborator, i-a predat drogurile, primind suma de 120 lei și împreună s-au întors pe .-se la intersecția cu .> În urma efectuării controlului corporal asupra colaboratorului „O.” au fost identificate două folii de staniol ce conțineau fragmente vegetale de culoare verde-oliv, despre care „O.” a declarat verbal că le-a procurat de la G. M. F., plătind în schimb suma de 120 lei, ce i-a fost predată de către organele de cercetare penală.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 18.11.2014 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, proba predată de colaborator urmare cumpărării autorizate de droguri din data de 07.10.2014 este constituită din 1,24 grame Cannabis. În probă s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, ce face parte din Tabelul-Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
La data de 19 ianuarie 2015, în jurul orei 14:30, colaboratorul „O.” s-a întâlnit cu G. M.-F. în fața localului „Formula P.” din Livada Poștei, s-au îndreptat amândoi către biblioteca județeană, moment în care colaboratorul „O.” i-a predat lui G. M.-F. suma de 60 lei, primind de la acesta un pachețel din nailon în care se găseau fragmente vegetale uscate, de culoare verde-oliv, cu miros și aspect specifice cannabisului. În cursul aceleiași zile, cu puțin timp înainte, G. M.-F. o contactase pe A. A.-B. și luase de la aceasta cantitatea de aproximativ 1 gram de cannabis, în vederea punerii în vânzare către colaboratorul „O.”.
Imediat după realizarea tranzacției, au intervenit organele de cercetare penală, care l-au prins în flagrant pe G. M.-F., descoperind asupra sa suma de 60 lei, compusă dintr-o bancnotă din cupiura de 50 lei și o bancnotă din cupiura de 10 lei, cu seriile astfel cum au fost menționate anterior în procesul-verbal de înseriere. Totodată, asupra acestuia a mai fost descoperită și o folie din nailon transparent în care se afla un fragment vegetal de culoare verde-oliv, cu aspect și miros specific plantei de cannabis.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 28.01.2015 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, proba nr. 1 reprezentând o punguță din celofan, care conținea fragmente vegetale – inflorescențe de culoare verde-oliv, procurate autorizat de către colaboratorul „O.” de la G. M.-F. la data de 19.01.2015, a fost constituită din 0,38 grame cannabis.
Proba nr. 2 reprezentând o folie din material transparent care conținea fragmente vegetale – inflorescențe de culoare verde-oliv, descoperite asupra lui G. M.-F. la data de 19.01.2015, cu ocazia prinderii sale în flagrant, era constituită din 0,14 grame cannabis.
În probe s-a pus în evidență D9-Tetrahydrocannabinol (D9-THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, ce face parte din Tabelul-Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
La data de 19 ianuarie 2015, după prinderea sa în flagrant de către organele de urmărire penală, G. M.-F. a făcut un denunț oral, consemnat într-un proces-verbal, prin care a arătat că a procurat cantitatea de droguri vândută colaboratorului „O.” la aceeași dată, de la A. A.-B., declarând, totodată, că în cursul aceleiași zile urma să procure altă cantitate de cannabis de la aceasta. În urma verificărilor efectuate de către organele de cercetare penală, a fost identificată furnizoarea de droguri în persoana lui A. A.-B..
În consecință, la aceeași dată, în jurul orei 16:30, G. M.-F. s-a întâlnit cu A. A.-B. pe . B., pentru a-i da suma de 60 lei, reprezentând plata cantității de droguri pe care i-o vânduse anterior colaboratorului „O.” și pentru a cumpăra de la aceasta 5 grame cannabis. A. A. B. a luat suma de 60 lei și i-a cerut lui G. M. F. să o urmeze în interiorul unui imobil de pe . a refuzat-o, A. A. B. a intrat singură în imobilul situat pe ., revenind în câteva minute și predându-i lui G. M. o folie transparentă în care se aflau 5 pliculețe învelite în staniol, conținând fragmente vegetale cu aspect și miros specifice cannabisului. După ce a primit suma de 300 lei, A. A. B. a fost prinsă în flagrant de către organele de cercetare penală.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 28.01.2015 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, proba nr. 3 reprezentând o punguță din material plastic transparent, care conținea 5 folii din staniol cu fragmente vegetale – inflorescențe de culoare verde-oliv, procurate de către G. M.-F. de la A. A.-B., la data de 19.01.2015, era constituită din 3,46 grame cannabis.
În probă s-a pus în evidență D9-Tetrahydrocannabinol (D9-THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, ce face parte din Tabelul-Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
În cursul aceleiași zile, în baza mandatului nr. 3/UP/19.01.2015 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B., s-a efectuat percheziția domiciliară la locuința lui P. C.-G., situată în B., ., județul B. – imobilul din care A. A.-B. i-a adus drogurile lui G. M.-F..
Astfel, la locuința acestuia, în sobă, a fost descoperit un pachet de țigări marca P. Mall, în interiorul căruia se aflau două folii din nailon transparent, ce conținea fragmente vegetale de culoare verde-oliv, cu aspect și miros specifice cannabisului, precum și un grinder din material plastic de culoare galbenă.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 28.01.2015 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, proba nr. 4a reprezentând două folii din material plastic transparent, care conținea fragmente vegetale – inflorescențe de culoare verde-oliv, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la P. C.-G. la data de 19.01.2015, era constituită din 1,60 grame cannabis.
Totodată, pe proba nr. 4b constituită din grinderul de culoare galbenă, ca și pe proba nr. 4a, s-a pus în evidență D9-Tetrahydrocannabinol (D9-THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, ce face parte din Tabelul-Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul P. C.-G. a recunoscut faptul că este consumator ocazional de cannabis.
În baza mandatului de percheziție nr. 2 din data de 13.01.2015 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B., s-a efectuat percheziția domiciliară și la locuința lui C. C. situată în municipiul B., .. 20M. Cu această ocazie, la locuință au fost descoperite un aparat tip MSR, model MSR 606, cu seria A_, aparat de citire/scriere de carduri prevăzute cu bandă magnetică și cu încărcătorul aferent, precum și 20 de carduri PVC alb, prevăzute cu bandă magnetică.
Despre aceste dispozitive inculpatul C. C. a confirmat că îi aparțin însă a negat cunoașterea utilității lor, invocând faptul că le-ar fi primit de la un prieten cu aproximativ doi ani în urmă și că le păstra în eventualitatea folosirii lor la un moment dat, apărare ce nu poate fi crezută, câtă vreme alături de MSR s-au regăsit și cardurile blank, scopul deținerii lor fiind evident acela al falsificării instrumentelor de plată electronică.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 13.02.2015 al Institutului pentru Tehnologii Avansate, dispozitivul de citire/inscripționare a cartelelor prevăzute cu bandă magnetică, model MSR606 este funcțional, putând fi utilizat atât la înscrierea datelor pentru identificarea utilizatorilor în sistemele de control acces, cât și la copierea datelor de identificare de pe banda magnetică a unui card bancar.
Cele 20 de cartele albe din PVC puse la dispoziție reprezintă suporturi de stocare a datelor, putând fi utilizate prin înscriere atât în cadrul sistemelor de control al accesului în diferite locații, cât și în mediul financiar-bancar.
Cartela denumită „HEAD CLEANING CARD” reprezintă un dispozitiv de curățare de tip consumabil destinat pentru utilizare atât în cazul aparaturii de acces în încăperi hoteliere, conform specificațiilor de pe produs, cât și pentru aparate utilizate în mediul financiar bancar, respectiv terminale POS, aparate ATM dar și sisteme de plată prevăzute cu cap magnetic de citire.
Totodată, în baza mandatului nr. 5/UP/28.01.2015 prin care judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a autorizat percheziția informatică asupra telefonului mobil marca Samsung, model GT – I9300 ridicat de la inculpatul C. C., au fost descoperite în respectivul mijloc de stocare a datelor informatice mai multe fotografii, efectuate cu telefonul mobil menționat, reprezentând o cultură de cannabis, formată din mai multe plante de diferite mărimi.
Ambele rapoarte de constatare tehnico-științifică vin în completarea probatoriului care susține acuzațiile împotriva inculpatului C. C., acesta ocupându-se atât cu traficul de droguri, cât și cu deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori.
În drept, faptele inculpaților au fost încadrate după cum urmează:
Fapta inculpatului G. M.-F. care, la data de 16.09.2014, i-a vândut colaboratorului sub acoperire „O.” cantitatea de 1,90 grame cannabis, primind în schimb suma de 100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului G. M.-F. care, la data de 07.10.2014, i-a vândut colaboratorului sub acoperire „O.” cantitatea de 1,24 grame cannabis, primind în schimb suma de 120 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului G. M.-F. care, la data de 19.01.2015, i-a vândut colaboratorului sub acoperire „O.” cantitatea de 0,38 grame de cannabis, primind în schimb suma de 60 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului G. M.-F. care, la data de 19.01.2015, cu ocazia prinderii în flagrant, a deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,14 cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de: deținere de droguri de risc pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatei A. A.-B. care, la data de 19.01.2015, prin intermediul lui G. M.-F., i-a vândut colaboratorului sub acoperire „O.” cantitatea de 0,38 grame cannabis, pentru suma de 60 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatei A. A.-B. care, la data de 19.01.2015, i-a vândut lui G. M.-F. cantitatea de 3,46 grame cannabis, primind în schimb suma de 300 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului C. C. care, aflându-se în stare de recidivă, la data de 16.09.2014, prin intermediul lui G. M.-F., i-a vândut colaboratorului „O.” cantitatea 1 gram cannabis, pentru suma de 50 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal.
Fapta inculpatului C. C. care, aflându-se în stare de recidivă, la data de 19.01.2015, a deținut la locuința sa din municipiul B., .. 20M, județul B., un aparat tip MSR, model MSR 606, cu seria A_ și 20 de carduri PVC albe, prevăzute cu bandă magnetică, în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal.
Fapta inculpatului P. C.-G. care, aflându-se în stare de recidivă, în data de 19.01.2015, a deținut pentru consum propriu la locuința sa din municipiul B., ., județul B., cantitatea de 1,60 grame cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal.
Prin ordonanța din data de 16.09.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin ordonanțele din data de 19.01.2015, s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză, în final cercetările efectuându-se sub aspectul săvârșirii a șase infracțiuni de „trafic de droguri de risc”, fiecare prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, a unei infracțiuni de „deținere de instrumente în vederea falsificării de valori”, prevăzută de art. 314 alin. 2 din Codul penal și a unei infracțiuni de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.
Prin ordonanța din data de 19.01.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de G. M.-F. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de „trafic de droguri de risc”, fiecare prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.
La aceeași dată, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de G. M.-F. pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.
Prin ordonanța procurorului din data de 13.02.2015, a fost extinsă urmărirea penală și acțiunea penală împotriva inculpatului G. M.-F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în final fiind cercetat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;
- „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;
- „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;
- „deținere de droguri de risc pentru consumul propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; toate în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.
Inculpatului G. M.-F. i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are în calitate de suspect și de inculpat prin procesele-verbale din data de 19.01.2015; i-a fost adusă la cunoștință extinderea de urmărire penală și respectiv de acțiune penală pentru fapte noi dispuse prin ordonanța din data de 13.02.2015, prin procesul-verbal din data de 13.02.2015.
Prin ordonanța din data de 19.01.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A. A.-B., pentru săvârșirea a două infracțiuni de „trafic de droguri de risc”, fiecare prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.
Prin ordonanța din data de 19.01.2015, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei A. A.-B. pentru săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.
Inculpatei A. A.-B. i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are în calitate de suspectă și de inculpată prin procesele-verbale din data de 19.01.2015; i-a fost adusă la cunoștință încadrarea juridică finală reținută în sarcina sa prin procesul-verbal din data de 13.02.2015.
Prin ordonanța din data de 19.01.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „deținere de instrumente în vederea falsificării de valori”, prevăzută de art. 314 alin. 2 din Codul penal, ambele în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.
La aceeași dată, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
Prin ordonanța procurorului din data de 26.02.2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. C., în sensul reținerii dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul penal, starea de recidivă, fiind cercetat în continuare pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „deținere de instrumente în vederea falsificării de valori”, prevăzută de art. 314 alin. 2 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal și ambele în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.
Inculpatului C. C. i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are în calitate de suspect și de inculpat prin procesele-verbale din data de 19.01.2015; prin procesul-verbal din data de 27.02.2015, i-a fost adusă la cunoștință schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina sa, în sensul reținerii stării de recidivă, dispusă prin ordonanța din data de 26.02.2015.
Prin ordonanța din data de 19.01.2015, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de P. C.-G., pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin ordonanța din data de 19.01.2015, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului P. C.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin ordonanța din data de 26.02.2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului P. Cirprian-G., în sensul reținerii stării de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 din Codul penal, fiind cercetat în continuare pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de droguri de risc pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal.
Inculpatului P. C.-G. i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are în calitate de suspect și de inculpat prin procesele-verbale din data de 19.01.2015; i-a fost adusă la cunoștință încadrarea juridică reținută în sarcina sa prin procesul-verbal din data de 16.02.2015 și prin procesul-verbal din data de 27.02.2015, i s-a adus la cunoștință schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii stării de recidivă, dispusă prin ordonanța din data de 26.02.2015, prin procesul-verbal din data de 27.02.2015.
Sub aspectul măsurilor preventive s-a constatat că inculpatul G. M. F. (născut la data de 14.05.1992 în municipiul B., județul B., fiul lui G. M. și G. E., domiciliat în municipiul B., ., .) se află sub puterea măsurii controlului judiciar luată prin încheierea de ședință nr. 21/UP/2015 pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului B., după sesizarea instanței această măsură fiind menținută (încheierea nr. 71/CP/17.03.2015 a judecătorului de cameră preliminară).
Prin încheierea nr. 21/UP/17.02.2015, definitivă prin încheierea penală nr. 22/CC/18.02.2015 pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpații A. A.-B. și P. C.-G. cu măsura preventivă prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, respectiv controlul judiciar, această măsură fiind menținută până în prezent (încheierea nr. 71/CP/17.03.2015 a judecătorului de cameră preliminară) cu mențiunea că obligațiile impuse celor doi au fost modificate prin încheierea de ședință a judecătorului de cameră preliminară din data de 31.03.2015.
În prezenta cauză, prin încheierea nr. 96/CP/09.04.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a actelor procurorului și a administrării probelor și s-a dispus începerea judecății cu privire la inculpați relativ la infracțiunile pentru care sunt cercetați, încheiere definitivă.
Prin prisma dispozițiilor art. 362 Cod procedură penală raportat la dispozițiile art. 208 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice dacă mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor preventive.
Potrivit art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Potrivit art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere, revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză
Textul citat impune o dublă analiză, asupra legalității măsurilor preventive și apoi asupra proporționalității acestora cu acuzațiile aduse inculpaților și implicit asupra oportunității acestora raportat la persoana inculpaților și momentul procesual în care se află cauza.
Instanța de fond a reținut că, măsurile preventive au fost legal dispuse prin raportare la competența materială și au fost luate cu respectarea drepturilor și garanțiilor instituite de lege în favoarea inculpaților și au răspuns necesității de a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că probele strânse în cursul urmăririi penale conturează și în acest moment suspiciunea rezonabilă asupra săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
Analizând în acest moment procesual necesitatea menținerii în continuare a măsurilor preventive dispuse în cauză, instanța de fond a constatat că persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave pot justifica prin ele însele, pentru o perioadă menținerea măsurilor preventive.
În ceea ce îi privește pe inculpații G. M. F., A. A.-B. și P. C.-G., instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar se mențin, măsura este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpaților și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. D. fiind momentul procesual, este necesar ca inculpații sa suporte în continuare restricții cu privire la libertatea de mișcare. Prin monitorizarea lor, prin măsurile și obligațiile ce le vor fi stabilite în sarcină, se asigură un just echilibru între acțiunile acuzaților și efectele acestora în societate și în ordinea de drept.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. C., tribunalul a reținut că persistența motivelor plauzibile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave, chiar dacă rămân factori pertinenți, cum este și situația din prezenta cauză, nu pot justifica doar prin ele însele o perioadă lungă de arestare preventivă.
Menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Astfel, la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că inculpatul ar prezenta vreun risc infracțional viitor, că se va sustrage, ori că va influența negativ bunul mers al cercetării judecătorești, dată fiind și poziția sa procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptelor ce i se impută, chiar dacă în ceea ce privește efectiv modul în care s-au desfășurat acțiunile acesta a învederat că dorește administrarea probatoriului a cărui legalitatea nu a contestat-o și și-a manifestat regretul asupra situației în care se află în prezent.
Scopul măsurii procesuale nu trebuie să fie antamarea unei eventuale soluții de condamnare, măsura preventivă nu se dispune pentru că inculpatul ,,s-ar face vinovat” de comiterea vreunei fapte penale, ci pentru că măsura procesuală este necesară pentru buna soluționare a procesului penal, ținând seama nu doar de interesele particulare ale inculpatului, ci de interesul social în general, interes care se va analiza prin prisma pericolului pentru ordinea publică.
Nu putem nega faptul că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt unele grave cu consecințe directe asupra sănătății consumatorilor, ceea ce denotă un crescut pericol al acestora pentru societate și care nu se diminuează.
Cu toate acestea, dacă pericolul concret pentru ordinea publică, avut în vedere în prezenta cauză la menținerea inculpatului în detenție ar fi apreciat în continuare numai prin prisma rezonanței sociale a faptelor de care este acuzat, s-ar da măsurii arestării preventive o altă natură juridică, respectiv una punitivă, or, funcționalitatea măsurii arestării preventive constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal.
Acuzațiile aduse inculpatului și care au justificat luarea măsurii arestului preventiv sunt unele grave din punctul de vedere al naturii infracțiunilor, dar și al împrejurărilor concrete, în care se reține că s-ar fi săvârșit, însă aceste argumente nu pot susține în mod nelimitat menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, în cauză intervenind și alte împrejurări, de natură să schimbe temeiurile de arestare preventivă, precum, finalizarea urmăririi penale, dar și a fazei procedurii de cameră preliminară, atitudinea procesuală manifestă a inculpatului, timpul scurs de la momentul luării măsurilor preventive (inculpatul este arestat din 20.01.2015), consecințele pe care izolarea de societate le-a avut asupra inculpatului, împrejurarea că acesta a realizat gravitatea faptelor, pe care le-a regretat și le-a asumat chiar dacă cu privire la anumite fapte declarația sa nu a fost una de recunoaștere.
Faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat, singular, nu justifică menținerea măsurii arestului preventiv atâta vreme cât nu au fost identificate elemente care să creeze temerea că lăsat în libertate inculpatul va împiedica desfășurarea cercetării judecătorești în bune condiții, în sensul influențării administrării probelor și aflării adevărului.
Instanța de fond a constatat că, la acest moment al procedurii, menținerea în stare de detenție a inculpatului C. C. nu mai este nici proporțională și nici oportună în cauză și se impune înlocuirea măsurii preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Aceasta va fi în măsură prin conținutul ei concret, prin conținutul măsurilor de supraveghere și obligațiilor care vor fi impuse inculpatului, să asigure buna desfășurare în continuare a procesului penal, dar și să conștientizeze pe inculpat asupra faptului că împotriva sa se desfășoară o procedură penală care reclamă adoptarea unui comportament conform.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial B., care a criticat hotărârea dispusă doar sub aspectul temeiniciei soluției de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu pentru inculpatul C. C..
În esență, Ministerul Public a solicitat menținerea stării de arest preventiv a inculpatului C. C., având în vedere starea de recidivă în care au fost săvârșite infracțiunile deduse judecății, precum și periculozitatea faptelor reținute, coroborat cu starea de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă persoana inculpatului. Totodată, s-a solicitat a se constata că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, măsura fiind dispusă față de C. C. la data de 20 ianuarie 2015.
În prezenta cale de atac nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare și actele și lucrările cauzei, Curtea reține următoarele:
Așa după cum s-a arătat în mod constant în materia măsurilor preventive, indiciile și probele avute în vedere cu ocazia analizării necesității dispunerii unei măsuri preventive nu trebuie confundate cu probele de vinovăție reținute în urma administrării probatoriului și al judecății pe fond, luarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 202 alin. 4 din Codul de procedură penală neaducând în niciun fel atingere prezumției de nevinovăție, astfel după cum aceasta este reglementată de art. 4 din Codul de procedură penală.
Din această perspectivă, în primul rând, se constată faptul că în mod judicios a fost analizată de către judecătorul din cadrul Tribunalului B. legalitatea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul C. C. la data de 20 ianuarie 2015 prin încheierea nr. 7/UP/20.01.2015, măsură care ulterior a fost prelungită prin încheierea nr. 21/UP/17.02.2015 și menținută de către instanță ulterior sesizării cu rechizitoriul Ministerului Public.
În acest sens, se remarcă faptul că din punctul de vedere al legalității măsurii preventive dispuse, în raport de prevederile art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală și a art. 223 alin. 2 din același Cod, în cauză, la data luării măsurii, a prelungirii și a menținerii ei, au fost respectate toate dispozițiile care reglementează această instituție judiciară.
Totodată, din perspectiva temeiurilor care au stat la baza dispunerii, prelungirii și menținerii arestării preventive a inculpatului, s-a stabilit în mod corect că există în continuare indiciile și probele necesare care justifică în mod rezonabil suspiciunea că inculpatul este posibil să fi comis faptele reținute.
Analizându-se, în acest moment, actele și lucrările dosarului, se constată că acestea justifică în continuare restrângerea drepturilor și libertăților inculpatului, luându-se în considerare și elementele ce caracterizează persoana acestuia, natura faptelor presupus a fi fost comise, precum și datele care rezultă din fișa de cazier judiciar, însă măsura preventivă a arestării nu mai răspunde cerințelor legale pentru a fi menținută. Din această perspectivă, Curtea constată, în egală măsură cu cele susținute în încheierea atacată, că măsura preventivă a arestului la domiciliu este, în actualul moment, proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului, în raport de stadiul procesual al cauzei și cu gradul de afectare a ordinii publice.
Având în vedere dispozițiile art. 202 alin. 1, 3 Cod procedură penală, Curtea remarcă faptul că procesul penal poate fi derulat în bune condiții și în situația în care inculpatul este plasat în arest la domiciliu, obligațiile care îi sunt impuse contribuind la asigurarea cerințelor legale pentru realizarea acestui scop.
În acest context, în raport de data dispunerii măsurii arestării preventive (20 ianuarie 2015), până în actualul moment, coroborat cu natura acuzațiilor aduse inculpatului, se remarcă faptul că privarea de libertate nu se mai justifică, chiar dacă în sarcina inculpatului s-ar putea reține existența unei stări de recidivă.
Această împrejurare, nu poate prin ea însăși să justifice menținerea în continuare a unei stări de arest preventiv, în condițiile în care noua reglementare procedural penală nu cuprinde printre condițiile necesare dispunerii unei astfel de măsuri și cea privind existența recidivei. Acestui element, instanța competentă îi va putea da valoare dacă va reține existența vinovăției penale, în conformitate cu criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.
Pe de altă parte, faptul că inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere nu poate reprezenta o circumstanță în sine care să conducă la agravarea propriei situații și la concluzia necesității menținerii măsurii preventive, această atitudine urmând a fi evaluată în contextul larg al aprecierii materialului probatoriu, precum și al exercitării dreptului la apărare.
În cadrul larg al derulării faptelor, astfel după cum acestea au fost expuse în actul de acuzare, se remarcă faptul că în actualul moment ordinea publică nu mai este afectată de o asemenea manieră încât să conducă la menținerea stării de arest preventiv, situație față de care, în mod corect s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală din Codul de procedură penală, că măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului indicat de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, obligațiile impuse inculpatului în conformitate cu art. 221 Cod procedură penală, contribuie la asigurarea derulării procedurilor judiciare în condiții corespunzătoare, fiind totodată apărată și ordinea socială, organele judiciare luând măsurile necesare supravegherii comportamentului inculpatului în această perioadă.
Astfel, în mod corect Tribunalul B. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 218 Cod procedură penală.
În raport de aceste considerente, contestația formulată de către P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii de ședință din 20 mai 2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 15, va fi respinsă, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului, în conformitate cu art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 206 din Codul de procedură penală, RESPINGE contestația formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii de ședință din 20 mai 2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2015.
PREȘEDINTE
R. C. D.
GREFIER
O. S.
Red.: D.R.C./02.06.2015
Tehnoredactat: O.S., 2 ex./03.06.2015
Jud. fond: T. A. C.
| ← Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 328/2015. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 466/2015.... → |
|---|
