Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-01-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 58/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 31 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR3:
Președinte – A. M. - judecător
Judecător – S. F.
Judecător- A. D.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. și inculpații M. I. C. și M. V. împotriva sentinței penale nr. 814 din data de 20 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 31 ianuarie 2013, când,
CURTEA
P. sentința penală nr. 814/20.04.2012, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria B., în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a ,g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, respectiv în baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul M. I. C. la pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, cu aplicarea celei mai grele de 4 ani și 6 luni închisoare sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând ca în final să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 24.08.2010 la 03.06.2011.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu B., jud. Harghita instituită prin încheierea de ședință din data de 01.06.2011, menținută prin decizia penală nr. 300/R/03.06.2011 a Tribunalului B..
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a ,g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a, b Cod penal a condamnat pe inculpatul M. V., în prezent deținut în Penitenciarul C., la pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 294/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 81/R/2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud și în baza art. 39 alin. 2 Cod penal a contopit restul rămas de executat de 831 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul executând pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare
În baza 192 alin. 2, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a, b Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 294/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 81/R/2008 a Tribunalului Bistrița- Năsăud și în baza art. 39 alin. 2 Cod penal a contopit restul rămas de executat de 831 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul executând pedeapsa de 5 ani închisoare .
A constatat că faptele au fost concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr 1430/2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., rămasă definitivă prin decizia penală nr 31/R/19 .01.2012 a Curții de Apel M..
În baza art. 33, art. 34, art. 36 alin. 2 Cod penal a contopit pedepsele de 5 ani și 5 luni închisoare, 5 ani închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 5 luni închisoare sporită cu 2 ani închisoare, în final executând pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare, în regim de detenție.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 24.08.2010 la 03.06.2011 și de la 20 .07.2011 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu B., jud. Harghita.
A anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr 1430/2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., rămasă definitivă prin decizia penală nr 31/R/19 .01.2012 a Curții de Apel M. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe.
În baza art 118 alin. 1 lit. b Cod penal a menținut confiscarea specială de la inculpatul M. V. a bunurilor, măsură dispusă prin sentința penală nr 1430/2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., rămasă definitivă prin decizia penală nr 31/R/19 .01.2012 a Curții de Apel M..
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 și urm. cod civil i-a obligat pe cei doi inculpați să plătescă în solidar despăgubirile civile către părțile civile, după cum urmează:
- 28.144,93 lei către Primăria Chețcani;
-26.754 ,17 lei lei către Primăria Sânsimion;
- 18.664,60 lei către Primăria Băile Tușnad;
- 38.330,50 lei către Primăria B.;
- 4.000 lei către Primăria L. B.;
- 16.545 lei către Asociația Composesorală Ditrău;
- 11.621 lei către Primăria Ghidfalău;
- 21.665 lei către Primăria Șieuț ;
- 912 lei către Primăria P.;
- 12.279 lei către Primăria Galații Bistriței;
-1000 lei către Primăria L.;
-_,73 lei către C. B., S. Bistrița Năsăud;
- 17.055 lei către Primăria Lechința;
-13.500 lei către Admistația Finațelor P. Comunale lechința Lechința;
A respins pretențiile civile formulate de părțile civile L. G. și R. T. ca nefondate.
A constatat că Grădința Chețani, Janosy Z., Balasz A., A. I., K. B., P. L., Butyha D., T. I., Postuly N., B. A., B. A., B. E. Erszebet, F. P., D. I., Gotea S., A. A., L. G., G. E. M., M. E., I. G. V. O., Pfinsytgraf P., Balasz F. nu s-au constituit părți civile.
În baza art 118 alin 1 lit e Cod penal a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 100 lei ( câte 50 lei de la fiecare inculpat).
A obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Inculpații M. I. C. și Mănoilă V., în perioada 18.02._10, au intrat prin efracție în sediile a șaisprezece instituții publice (12 primării, o grădiniță, un oficiu poștal, o agenție bancară, o administrație financiară), forțând casele de bani și sustrăgând sumele găsite, folosindu-se pentru săvârșirea acestor infracțiuni de uneltele sustrase din locuințele și anexele gospodărești învecinate, comițând 18 acte materiale de furt calificat din locuințe și anexe gospodărești, 21 de acte materiale de violare de domiciliu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și violare de domiciliul prevăzută de art. 192 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și o dovedite prin întregul material probatoriu administrat.
Sub aspectul laturii obiective, a existat o acțiune de luare a unui bun din detenția posesorului legal, fără consimțământul acestuia, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv o micșorare a patrimoniului părților vătămate, între acțiune și urmarea socialmente periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor, existând și scopul însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Fapta a fost încadrată în art. 209 al. 1 lit. a, g și i – fiind săvârșită prin participarea a două persoane, lit. g pe timp de noapte și i prin efracție și escaladare .
În cauză s-a reținut și forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.
D. fișa de cazier a inculpatului M. I. C. s-a reținut că faptele au fost comise după executarea pedepselor aplicate anterior, astfel că în cauză au fost incidente prevederile art. 37 lit. b Cod penal.
D. fișa de cazier a inculpatului M. V. s-a constatat că prezentele fapte au fost comise după executarea pedepselor aplicate anterior fiind incidente prevederile art. 37 lit. b Cod penal.
Tot din fișa de cazier judiciar s-a reținut că inculpatul M. V. a fost liberat condiționat la data de 28.11.2008 cu un rest rămas neexecutat de 831 zile astfel că față de el sunt aplicabile și prevederile privind recidiva postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a ținut seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele stabilite în partea specială a codului penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților, tratamentul sancționator fiind cel prevăzut în dispozitiv.
Pe latură civilă instanța a reținut constituirile de părți civile ale instituțiilor publice de unde inculpații au pătruns și au sustras bunurile.
Văzând legătura de cauzalitate ce a existat între faptele delictuale ale inculpaților M. V. și M. I. C. și prejudiciile cauzate, instanța i-a obligat în solidar la plata despăgubirilor civile potrivit dispozitivului hotărârii.
Având în vedere că în cauză nu au fost dovedite pretențiile civile ale părților civile L. G. și R. T., judecătoria le-a respins.
Împotriva hotărârii menționate au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpați, hotărâre criticată pentru netemeinicie.
În motivarea scrisă procurorul a arătat că pedeapsa aplicată este insuficientă, ținând cont de periculozitatea sporită a celor doi inculpați, în condițiile în care au comis un număr impresionant de fapte pe raza mai multor județe.
Mai mult, inculpații au suferit numeroase condamnări pentru fapte similare ceea ce denotă disprețul acestora față de lege.
În ședința publică din 24 ianuarie 2013, reprezentantul Ministerului Public a suplimentat motivele de recurs în sensul că s-a omis a se preciza numărul actelor materiale comise de către inculpați.
Inculpatul M. I. C. a recunoscut doar faptele săvârșite față de părțile civile C. B. Lechința și Primăria Lechința, astfel solicită reducerea pedepsei, iar pentru celelalte achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Inculpatul M. V. a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante concretizate în atitudinea sinceră pe parcursul derulării procesului, gradul de școlarizare scăzut, precum și concluziile raportului de evaluare întocmit și, totodată, reducerea cuantumului pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor administrate, faptele inculpaților M. V. și M. I. C., care în perioada 18.02._10 au intrat prin efracție în sediile a șaisprezece instituții publice, forțând casele de bani și sustrăgând sumele găsite, fapte comise cu ajutorul uneltelor sustrase din locuințele și anexele gospodărești învecinate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu comise în formă continuată.
Activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat pe raza a cinci județe: Bistrița – Năsăud, B., C., Harghita și M., iar modul de operare a celor doi a fost același, anterior pătrunderii în sediile instituțiilor publice, aceștia sustrăgeau din gospodăriile învecinate uneltele de care s-au folosit pentru anihilarea sistemelor de alarmă și spargerea caselor de bani, de cele mai multe ori prin tăierea acestora cu polizorul unghiular.
De regulă, uneltele folosite erau abandonate la locul comiterii faptelor.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor, intenția inculpaților de a sustrage bunurile părților vătămate, dar și numărul acestora, cuantumul prejudiciilor create, instanța de fond a apreciat judicios gradul de pericol social al faptelor comise, astfel că nu se justifică nici reducerea, dar nici majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați.
În stabilirea tratamentului sancționator, judecătoria a luat în considerare și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpaților, care au un trecut infracțional reflectat în fișa de cazier judiciar a fiecăruia. (filele 401-404, dosar judecătorie)
De altminteri, această perseverență infracțională a și fost sancționată prin aplicarea unui spor de pedeapsă.
Totodată, deosebit de importante sunt caracterizările și evaluările efectuate de către consilierul din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita în cadrul referatelor aflate în dosarul instanței de fond.
Astfel, se constată că singurul factor protectiv care-l poate susține pe inculpatul M. V. în ceea ce privește abandonarea comportamentului infracțional îl constituie stabilitatea locativă de care se poate bucura, la ieșirea din penitenciar, până în prezent nefiind evidențiată o dezvoltare personală optimă și o integrare adecvată în societate. (filele 168-173,dosar judecătorie)
Cu referire la inculpatul M. I. C., curtea reține că resursele sale interne pentru o inserție socială adecvată sunt destul de limitate în condițiile în care se completează cu oportunitățile externe. (filele 197-202, dosar judecătorie)
În raport de toate acestea, pedeapsa stabilită de către instanța de fond a fost apreciată ca judicios individualizată în raport atât cu circumstanțele reale, cât și cele personale, nefiind justificată nici reducerea, dar nici majorarea acesteia, oferind suficiente garanții privind realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel că nu pot fi primite concluziile prezentate nici de către procuror, dar nici de către inculpați.
Potrivit art. 41 alin. 2 Cod penal infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În speță, modul în care au acționat inculpații, respectiv perseverența cu care au săvârșit faptele la intervale scurte de timp, mijloacele folosite, zonele în care au comis actele infracționale, precum și timpul în care au acționat sunt tot atâtea elemente ce caracterizează existența rezoluției infracționale unice, în condițiile prevăzute în art. 41 alin. 2 Cod penal, dispoziții legale despre care s-a făcut vorbire atât în considerentele hotărârii, cât și în dispozitiv.
Împrejurarea că în această ultimă parte a hotărârii nu s-au arătat și numărul actelor materiale comise de inculpați nu poate atrage nelegalitatea acesteia în condițiile în care au fost respectate dispozițiile art. 357 Cod procedură penală privitoare la conținutul dispozitivului.
Ca atare, aspectele invocate de procuror în acest sens sunt nefondate.
Potrivit art. 52 Cod procedură penală orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.
În speță însă, condamnarea față de inculpatul M. I. C. are la bază probe sigure, certe, chiar dacă acesta nu a recunoscut decât trei dintre actele materiale reținute în sarcina sa, declarațiile martorilor și rapoartele tehnico-științifice fiind de netăgăduit.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpații M. I. C. și M. V. împotriva sentinței penale nr. 814/20.04.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. V. perioada de timp executată de la 21.04.2012 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală fiecare inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 350 lei.
Restul cheltuielilor judiciare către stat vor rămâne în sarcina acestuia conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpații M. I. C. și M. V. împotriva sentinței penale nr. 814/20.04.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. V. perioada de timp executată de la 21.04.2012 la zi.
Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de 600 lei, câte 300 lei pentru fiecare inculpat, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă fiecare inculpat la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
A. M. S. F. A. D.
Grefier,
D. C.
Red.A.M./12.02.2013
Dact. D.C./13.02.2013/2 exemplare
Jud.fond.A.E.A.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 65/2013.... → |
|---|
