Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.. Decizia nr. 426/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.426/A
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
JUDECĂTOR: D. G.
Grefier: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror A. E..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul P. I.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns revizuentul P. I., personal și asistat de apărător ales, avocat C. V., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 10 dosar (și avocat oficiu P. D., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/10.03.2015, aflată la fila 9 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul P. I., prin prezența la acest termen de judecată a apărătorului ales, cu consecința acordării onorariului parțial.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de dispozitivul hotărârii instanței de fond, apreciază că prezenta cauză se află în faza judecății în fond și nu în apel, și ca atare admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire trebuie pusă în discuție în camera de consiliu, fără citarea părților, de asemenea impunându-se și atașarea dosarelor în care au fost pronunțate sentința penală nr.1240/15.06.2010 a Judecătoriei Sector 4 București, decizia penală nr.683/26.06.2009 a Curții de Apel C., decizia nr.1057/27.09.2010 a Curții de Apel C., sentința civilă nr.6684/24.09.2001 a Tribunalului București Secția Comercială și decizia penală nr.381/22.02.2012 a Curții de Apel București Secția I Penală.
Apărătorul ales al revizuentului, având cuvântul, arată că prin sentința penală nr.261/28.01.2015, instanța de fond a dispus declinarea cererii de revizuire sub aspectul temeiului prev. de art.453 alin.1 lit.e Cod pr. penală în favoarea Curții de Apel București, constatându-se incidența disp. art.458 Cod pr. penală rap. la art.44 Cod pr. penală și, de asemenea, apreciază că, așa cum a menționat reprezentantul Ministerului Public, prezenta cauză se află sub imperiul disp. art.459 C.p.p., sens în care solicită instanței a se pronunța pe admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de către revizuentul P. I..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că decizia penală nr.683/26.06.2009 a Curții de Apel C. a vizat o plângere împotriva unei soluții adoptată de către DIICOT, iar competența de soluționare în fond a acestora aparținea tribunalului, conform art. 2781 C.p.p. din 1968.
Apărătorul ales al revizuentului, având cuvântul, apreciază că, competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București ca instanță de fond.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.261 din data de 28.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de reprezentantul Ministerului Public în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire sub aspectul temeiului prevăzut de art.453 alin.1 lit.e Cod procedură penală și în baza art.47, art.50, art.453 alin.1 lit.e, art.458 teza II Cod procedură penală rap.la art.44 Cod procedură penală a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de petentul P. I. în favoarea Curții de Apel București.
Totodată, în baza art.458 teza I Cod procedură penală a fost respinsă excepția necompetenței materiale invocată de reprezentantul Ministerului Public în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire sub aspectul temeiului prevăzut de art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală și în baza art.46 Cod procedură penală a disjuns cauza și a dispus formarea unui nou dosar în ceea ce privește cererea de revizuire formulată în baza disp.art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, acordând termen în vederea examinării admisibilității în principiu a cererii.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că petentul P. I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1240/15.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2006, invocând temeiurile prevăzute de art.453 alin.1 lit.a și e Cod procedură penală, în sensul că, pe de o parte, s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, iar pe de altă parte există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Prin sentința penală nr.1240/15.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2006, definitivă prin decizia penală nr.741/04.04.2011 a Curții de Apel București-Secția I Penală, inculpatul P. I. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată și continuată, prev. de art.246 comb. cu art.2481, cu aplic. art.41 alin.2 rap. la art.258 alin.1 C.p.
În ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire sub aspectul temeiului prevăzut de art.453 alin.1 lit.e Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale ridicată de reprezentantul Ministerului Public.
Astfel, potrivit art.458 teza II Cod procedură penală, „când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44”.
Conform art.44 Cod procedură penală, în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
Revizuentul a susținut faptul că hotărârea prin care a fost condamnat nu se conciliază cu mai multe hotărâri, respectiv decizia penală nr.683/26.06.2009 a Curții de Apel C., decizia penală nr.1057/27.09.2010 a Curții de Apel C., sentința civilă nr.6684/24.09.2001 a Tribunalului București - Secția Comercială, decizia penală nr.381/22.02.2012 a Curții de Apel București. S-a mai arătat că din întreg ansamblul considerentelor acestei din urmă decizii reiese că prin actele de comerț efectuate de sucursalele BIR în anul 1999 nu a existat intenția conducerii BIR și nici a unui funcționar bancar de a prejudicia banca și nici că s-ar fi produs acesteia un prejudiciu. Se arată că prin această decizie au fost desființate în ceea ce îl privește pe coinculpatul S. D. hotărârile prin care petentul a fost condamnat și s-a constatat existența autorității de lucru judecat, prin hotărârile citate mai sus, respectiv decizia penală nr.683/26.06.2009 a Curții de Apel C., decizia penală nr.1057/27.09.2010 a Curții de Apel C., sentința civilă nr.6684/24.09.2001 a Tribunalului București - Secția Comercială.
Față de aceste considerente, având în vedere că petentul a invocat faptul că sentința penală nr.1240/15.06.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2006 nu se conciliază cu decizia penală nr.381/22.02.2012 a Curții de Apel București - Secția I Penală, instanța a constatat că revine acestei din urmă instanțe, superioare în grad, competența de a soluționa cererea de revizuire pe acest temei.
Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.02.2015 formându-se dosarul nr._ (628/_) având ca obiect.
Curtea, apreciind aspra propriei competențe de a soluționa prezenta cauză reține următoarele:
Petentul-revizuent P. I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1240/15.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2006, invocând temeiurile prevăzute de art.453 alin.1 lit.a și e Cod procedură penală, în sensul că, pe de o parte, s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, iar pe de altă parte există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Prin sentința penală nr. 261/28.01.2015, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de procuror numai în ceea ce privește cerere întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin.1 lit. e Cpp, respectiv atunci când există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, considerându-se totodată competentă să soluționeze cererea întemeiată pe dispozițiile art.453 alin.1 lit.a Cpp.
Referitor la hotărârile indicate de către petent care, în opinia sa, nu s-ar putea concilia, se constată că acestea sunt:
Sentința penală nr. 1240/15.06.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București;
Decizia penală nr. 683/26 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția penală și pentru cauze cu minori;
Decizia penală nr. 1057/27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția penală și pentru cauze cu minori;
Sentința civilă nr. 6684/24.09.2001 pronunțată de Tribunalul București – secția comercială;
Decizia penală nr. 381/22.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București.
Referitor la competența de soluționare a cererilor de revizuire, art.458 prevede că este competentă să judece cererea de revizuire instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44. Potrivit acestui din urmă articol, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.458 Cpp, competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Petentul a indicat două sentințe, una civilă și una penală, și trei decizii pronunțate de curții de apel (una a Curții de Apel București și două ale Curții de Apel C.).
Prin deciziile pronunțate de Curtea de Apel C. s-au soluționat recursuri împotriva sentințelor penale nr.188/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul D., respectiv nr.132/22.03.2010 pronunțată de Tribunalul D.. Așadar, în cazul acestor două dosare, Tribunalul D. este cel care a judecat cauza în primă instanță.
Referitor la decizia penală nr. 381/22.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, se constată că prin aceasta s-a soluționat, de asemenea, o cale de atac, respectiv contestația în anulare formulată de către contestatorul N. (S.) D., împotriva deciziei penale nr.741/04.04.2011 pronunțată de aceeași instanță, decizie prin care se soluționase recursul declarat în dosarul nr._/4/2006, al Judecătoriei Sectorului 4 București. Rezultă astfel că în această cauză Judecătoria Sectorului 4 este instanța care a judecat în primă instanță cauza.
În final, cea de-a cincea hotărâre indicată de către revizuent este pronunțată în primă instanță de Tribunalul București – Secția comercială.
Față de cele expuse și având în vedere dispozițiile art. 459 și 44 Cod procedură penală, Curtea consideră că Tribunalul București –Secția I penală este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, fiind, pe de o parte instanța care a pronunțat una dintre hotărârile ce nu se pot concilia, iar pe de altă parte, instanța superioară celei care a pronunțat una dintre aceste hotărâri, respectiv Judecătoria Sectorului 4 București.
Tribunalul București este, totodată, și instanța egală în grad cu Tribunalul Doluj (ce a pronunțat două dintre hotărâri).
Nu are relevanță, sub aspectul analizat împrejurarea că decizia penală nr.381/22.02.2012 este pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală (una dintre hotărârile indicate de către revizuent), întrucât prin aceasta, așa cum s-a arătat, s-a soluționat o contestație în anulare, iar ulterior s-a rejudecat recursul declarat de către contestatorul din acea cauză, în final casându-se hotărârile pronunțate în respectiva cauză în apel și în fond, pronunțând o nouă hotărâre în fond. Or, pentru determinarea instanței competente trebuie văzută instanța care a soluționat cauza în fond, așa cum prevăd dispozițiile art.458 Cpp, citate mai sus.
Față de cele de mai sus, Curtea, în baza art.458 teză finală Cpp cu referire la art.44 alin.1 Cpp va declina competența soluționării cauzei privind pe petentul P. I. în favoarea Tribunalului București - Secția I penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin.3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.458 teză finală Cod pr. penală cu referire la art.44 alin.1 Cod pr.penală declină competența soluționării cauzei privind pe petentul P. I. (G. și E., născut la 13.12.1932, domiciliat în București, . nr.13, sector 5) în favoarea Tribunalului București - Secția I penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Acordă onorariu avocat oficiu parțial în cuantum de 50 lei, sumă care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
Grefier,
E. V.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1/2015.... → |
|---|
