Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 383/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 383/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 14423/3/2015

Dosar nr._

(Număr în format vechi 2581/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.383/C

Ședința publică din data de 06.08.2015

Curtea compusă din:

Președinte: M. C.

Grefier: O. C. B.

MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror I. D..

Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și condamnatul S. A. împotriva sentinței penale nr.920/05.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-intimat-condamnat, personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. E., în substituirea apărătorului titular, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor cu care a fost sesizată.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, precizează că un prim motiv al contestație declarate vizează faptul că instanța de fond, când a dat eficiență concursului de infracțiuni, a omis să contopească și măsurile de siguranță aplicate condamnatului. Din actele de la dosar, rezultă că prin sentința penală nr.786/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, s-a dispus printre altele, confiscarea sumei de 1200 lei de la condamnat.

Al doilea motiv al contestație vizează faptul în mod netemeinic a fost aplicat un spor de pedeapsă prea mic față de gravitatea faptelor și periculozitatea condamnatului. Prin urmare, acel spor aplicat nu poate duce la o corectă realizare a scopului pedepsei. Cele două pedepse în cuantum cumulat de 16 ani și 8 luni care au fost aplicate unei persoane care a fost condamnate anterior și a comis infracțiuni grave – trafic de droguri de mare risc și aderare la un grup infracțional organizat, ar fi trebuit să ducă la aplicarea unui spor de pedeapsă mai mare decât cel care a fost aplicat de către instanța de fond. În concluzie, pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea contestației.

Apărătorul din oficiu al contestatorului-intimat-condamnat S. A., precizează că prezenta contestație declarată de condamnat, vizează sporul aplicat pedepsei principale, care este mare, astfel că solicită înlăturarea acestuia.

Cu privire la contestația formulată de P., solicită admiterea în parte a acesteia, respectiv admiterea doar a primului motiv invocat și respingerea celui de al doilea motiv.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul cu privire la contestația declarată de condamnat, solicită respingerea acesteia, ca nefondat, fiind contrară celui de al doilea motiv al contestației Parchetului.

Contestatorul-intimat-condamnat S. A., personal, în ultimul cuvânt, consideră că pedeapsa principală aplicată este de ajuns, motiv pentru care solicită înlăturarea sporului aplicat. Mai arată că și-a dat seama de gravitatea faptelor comise.

Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința penală nr.920/05.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

Admite cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat S. A. și face aplicarea dispozițiilor art. 5 N.C.pen., astfel:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii aplicată prin sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repune pedepsele componente în individualitatea lor:

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii compusă din: pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a C.pen din 1969, art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., precum și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.197/31.03.2010 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată și rămasă definitivă la data de 24.09.2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 542/07.09.2010 a Tribunalului București, Secția I Penală, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ;
pedeapsa de rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii compusă din: pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a C.pen din 1969, art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., precum și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.197/31.03.2010 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată și rămasă definitivă la data de 24.09.2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 542/07.09.2010 a Tribunalului București, Secția I Penală, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;

Constată că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se află în concurs real cu infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b N.C.pen., pe o durată de 4 ani, prin sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală.

Ia act că atât prin sentința penală nr. 564/05.07._ a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și prin sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.197/31.03.2010 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată și rămasă definitivă la data de 24.09.2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 542/07.09.2010 a Tribunalului București, Secția I Penală.

În baza art. 36 al. 2 C.pen. din 1969 în referire la art. 34 al. 1 lit.b C.pen. din 1969, art. 35 al. 3 C.pen. din 1969, contopește cele două pedepse rezultante a câte 10 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, urmând ca petentul condamnat S. A. (fiul lui S. și N., născut la data de 08.04.1989 în București, domiciliat în București, ., sector 5, CNP_, aflat în stare de deținere la Penitenciarul Rahova) să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total să execute pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementarăa interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b C.p. din 1969, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 interzice petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a-II-a, b C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 36 al. 3 C.pen. din 1969 deduce din pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, perioada deja executată, de la data de 11.01.2010 până la data de 07.09.2010, și de la data de 22.02.2013 la zi.

Anulează M.E.P.Î. nr. 1491/07.05.2014 emis de Tribunalul București, Secția I Penală și M.E.P.Î. nr. 935/08.01.2014 emis de Tribunalul București, Secția a II-a Penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător celor stabilite prin prezenta sentință.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:

I. Prin sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus în temeiul art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., condamnarea inculpatului S. A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

În baza art. 65 C.pen., i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen, pe o perioadă de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 86⁴ C.pen. rap. la art. 83 C.pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 197/31.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă la data de 24.09.2010 prin nerecurarea deciziei penale nr. 542/07.09.2010 a Tribunalului București – Secția I Penală, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

În temeiul art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. și art. 33 lit. a C.pen., s-au contopit cele două pedepse de câte 10 ani închisoare stabilite prin prezenta sentință și i s-a aplicat inculpatului S. A. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 88 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului S. A. durata reținerii și arestării preventive de la data de 11.01.2010 și până la data de 07.09.2010 și de la data de 22.02.2013 până la zi.

Prin încheierea de ședință din data de 08.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus în baza art. 195 C.pr.pen., din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale nr. 564/05.07.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, în sensul că: la secțiunea III. 8.B. – paragraful 1 al minutei sentinței penale nr. 564/05.07.2013, se va menționa „În temeiul art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul S. A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.”, în loc de „În temeiul art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul S. A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003”, cum din eroare s-a consemnat.

Potrivit mențiunilor de la Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, fără alte modificări, ambele căi de atac fiind respinse ca nefondate, fiind emis M.E.P.Î. nr. 935/08.01.2014 pentru pedeapsa de 10 ani închisoare, pe care condamnatul o execută de la 22.02.2013.

II. Prin sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus în baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a C.p. și art.320¹alin.7 C.p.p. condamnarea inculpatului S. A. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.86⁴C.p. cu referire la art.83 C.p. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.197/2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București (def. prin decizia penală nr.542/2010 a Tribunalului București – Secția I Penală) pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.p. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit.b C.p.

În baza art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 11.01.2010 la 07.09.2010.

Ulterior, prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013 (753/2014) s-a dispus în baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (modificată) cu aplicarea art.37 al. 1 lit. a V.C.p. și art. 396 al. 10 N.C.p.p. condamnarea inculpatului S. A. la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 67 al. 1 și 2 N.C.P., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b N.C.p., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile art. 68 al. 1 lit. c N.C.p.

În temeiul art. 65 al. 1 și 3 N.C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 16 al. 1 LPANCP rap. la art. 86/4 V.C.p. în ref. la art. 83 al. 1 V.C.p., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.197/2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București (rămasă definitivă la data de 24.09.2010) și s-a dispus executarea pedepsei respective alături de pedeapsa principală stabilită, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 6 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b N.C.p., până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale și respectiv pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe o perioadă de 4 ani, în condițiile art. 68 al. 1 lit. c N.C.p.

În baza art.72 N.C.p. s-a dedus din pedeapsa principală perioada executată conform sentinței penale nr. 197/2010 a Judecătoriei Sector 3 București, de la data de 11.01.2010 până la data de 07.09.2010.

Potrivit mențiunilor de la Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, a rămas definitivă cu privire la numitul S. A., prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, fiind emis M.E.P.Î. nr. 1491/07.05.2014.

În continuare, tribunalul reține că, de la 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod de procedură penală, iar conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.

Potrivit art. 585 alin. 1 lit. a C.p.p., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.

Infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat, prin cele două hotărâri de mai sus prezentate la pct. I și II din prezenta, sunt concurente, deoarece toate infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite înainte ca vreuna dintre sentințe să devină definitivă.

Ambele hotărâri vizează infracțiuni săvârșite înainte de . Noului Cod penal, motiv pentru care se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, din perspectiva art. 5 N.C.p.

Vechiul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, deoarece, dispozițiile art. 34 V.C.p., spre deosebire de dispozițiile art. 39 N.C.p., nu presupun aplicarea în mod obligatoriu a unui spor. Prin urmare, cererea petentului s-a soluționat potrivit Vechiului Cod penal.

Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii aplicată prin sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a repus pedepsele componente în individualitatea lor:

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii compusă din: pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a C.pen din 1969, art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., precum și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.197/31.03.2010 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată și rămasă definitivă la data de 24.09.2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 542/07.09.2010 a Tribunalului București, Secția I Penală, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ;
pedeapsa de rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii compusă din: pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969 pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a C.pen din 1969, art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., precum și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.197/31.03.2010 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată și rămasă definitivă la data de 24.09.2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 542/07.09.2010 a Tribunalului București, Secția I Penală, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei;

A constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se află în concurs real cu infracțiunea pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală.

A luat act că atât prin sentința penală nr. 564/05.07._ a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și prin sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.197/31.03.2010 a Judecătoriei Sector 3 București, modificată și rămasă definitivă la data de 24.09.2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 542/07.09.2010 a Tribunalului București, Secția I Penală.

În baza art. 36 al. 2 C.pen. din 1969 în referire la art. 34 al. 1 lit.b C.pen. din 1969, art. 35 al. 3 C.pen. din 1969, a contopit cele două pedepse rezultante a câte 10 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 564/05.07.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 29/07.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 786/10.10.2013 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 589/05.05.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, urmând ca petentul condamnat S. A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total să execute pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementarăa interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b C.p. din 1969, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.pen. din 1969 a interzis petentului condamnat drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a-II-a, b C.pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

Referitor la sporul de pedeapsă de 6 luni aplicat petentului condamnat, s-a arătat că se justifică prin prisma faptului că petentul a dat dovadă de perseverența infracțională.

Aspectele învederate în apărare de către petent, prin memoriul formulat, respectiv vârsta sa (un tânăr de 26 ani), faptul că a colaborat cu organele judiciare și a recunoscut și regretat faptele comise, nu sunt de natură să împiedice instanța să aplice vreun spor, întrucât au fost deja valorificate la individualizarea pedepselor.

În baza art. 36 al. 3 C.pen. din 1969 a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, perioada deja executată, de la data de 11.01.2010 până la data de 07.09.2010, și de la data de 22.02.2013 la zi.

A anulat M.E.P.Î. nr. 1491/07.05.2014 emis de Tribunalul București, Secția I Penală și M.E.P.Î. nr. 935/08.01.2014 emis de Tribunalul București, Secția a II-a Penală și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător celor stabilite prin prezenta sentință.

Împotriva acestei sentințe au formulat contestație, în termen legal, parchetul, care a solicitat pe de o parte contopirea și a măsurilor de siguranță aplicate condamnatului prin sentința penală nr.786/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, respectiv confiscarea sumei de 1200 lei de la condamnat, iar pe de altă parte, aplicarea unui spor de pedeapsă mai mare față de gravitatea faptelor și periculozitatea condamnatului și contestatorul-intimat-condamnat S. A., care a solicitat înlăturarea sporului aplicat pedepsei principale.

Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală, Curtea constată că este fondată în parte contestația formulată de parchet iar contestația petentului condamnat este nefondată.

Curtea reține astfel că instanța de fond a aplicat în mod legal dispozițiile care prevăd legea penală mai favorabilă în ceea ce privește pedepsele definitive, și constată că instanța de fond a omis să aplice dispozițiile art. 35 alin.4 C.p. anterior referitor la aplicarea măsurii de siguranță pe lângă pedeapsa principală și complementară, respectiv accesorie pe care a aplicat-o după dispunerea contopirii pedepselor, astfel încât va dispune, admițând sub acest aspect contestația parchetului, aplicarea măsurii de siguranță a confiscării sumei de 1200 de lei, pe lângă pedeapsa rezultantă.

Solicitările corelative ale parchetului, respectiv petentului în sensul de a se majora sporul de pedeapsă de 6 luni, respectiv de înlătura acest spor, sunt apreciate ca nefondate de Curte, antecedentele penale ale condamnatului și numărul mare de infracțiuni care au fost avute în vedere de instanță la contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente justificând, în opinia Curții, aplicarea unui spor de pedeapsă, Curtea apreciind însă că un spor de 6 luni este suficient, neputând reține susținerile parchetului în sensul că pedeapsa nu și-ar mai putea atinge scopul dacă nu se majorează acest spor. Curtea apreciază că acest spor este în măsură să ducă la reeducarea inculpatului și pedeapsa să își atingă scopul său preventiv educativ, precum și funcțiile sale.

În egală măsură, Curtea apreciază că nu se justifică nici înlăturarea acestuia, așa cum a solicitat petentul, circumstanțele sale favorabile, respectiv recunoașterea faptelor și conduita bună în cursul procesului penal, respectiv vârsta acestuia fiind deja valorificate în procesul de individualizare a pedepsei, iar multitudinea de infracțiuni reclamă și în opinia Curții aplicarea unui spor de pedeapsă, așa cum a apreciat corect și instanța de fond.

Față de aceste considerente, reținând că hotărârea este nelegală doar sub aspectul anterior menționat, Curtea va admite contestația Parchetului de pe lângă Tribunalul București formulată împotriva sentinței penale nr.920/05.06.2015, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .

Va desființa în parte sentința penală atacată și în fond rejudecând:

În baza art.35 alin.4 Cod penal anterior, va menține măsura de siguranță a confiscării speciale dispusă prin sentința penală nr.786/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația petentului condamnat S. A., formulată împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală va obliga petentul la 300 de lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare din contestația parchetului rămânând în sarcina statului, conform art.275 alin.3 Cod de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod de procedură penală admite contestația Parchetului de pe lângă Tribunalul București formulată împotriva sentinței penale nr.920/05.06.2015, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală atacată și în fond rejudecând:

În baza art.35 alin.4 Cod penal anterior, menține măsura de siguranță a confiscării speciale dispusă prin sentința penală nr.786/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul București. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondată, contestația petentului condamnat S. A., formulată împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală obligă petentul la 300 de lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare din contestația parchetului rămânând în sarcina statului, conform art.275 alin.3 Cod de procedură penală.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 130 de lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.08.2015.

Președinte

M. C.

Grefier

O. C. B.

Red. și tehnored. C.M.

2 ex.

Red. L.E. D. – Tribunalul București – Secția I Penală

← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 1031/2015. Curtea de Apel...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1043/2015.... →

Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 383/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 383/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI