Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 245/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 43008/3/2014
Dosar nr._
1384/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.245/C
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul M. D. Ș. împotriva sentinței penale nr.417 din data de 13 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat M. D. Ș., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat R. G. D., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 7 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că prezenta cauză a fost înregistrată ca apel, a pus în discuție, din oficiu, calificarea prezentei căi de atac din apel în contestație, apreciind că în raport de obiectul judecății, respectiv cerere de contopire pedepse, dispozițiile legale aplicabile impun existența unei contestații ce poate fi formulată împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțată în această materie și nu exercitarea căii de atac a apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în raport de hotărârea ce a fost atacată, consideră că în cauză este vorba în cauză de o contestație și nu de apel.
Apărătorul din oficiu al condamnatului, având cuvântul, arată că este de acord cu recalificarea căii de atac din apel în contestație.
Curtea, după deliberare, califică prezenta cale de atac ca fiind contestație, urmând ca aceasta să fie soluționată în complet legal constituit, respectiv din președintele prezentului complet de apel de la acest termen de judecată.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu judecarea căreia a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și, rejudecând pe fond cauza, admiterea cererii de contopire a pedepselor așa cum a fost formulată, apreciind că în cauză pedepselor a căror contopire se solicită sunt concurente, precum și deducerea perioadei executate de către condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică, având în vedere că pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.2334/1999 și nr.1139/2001 au fost contopite prin sentința penală nr.966/2002, iar pedeapsa finală reținută prin aceasta a fost reținută ca prim termen al recidivei postexecutorii prev. de art.37 lit.b Cod penal în sentințele următoare ce au fost analizate și prin prisma aplicării legii penale mai favorabile, conform sentinței penale nr.92/2014. Prin urmare, față de împrejurarea că sentințele penale anterioare au reprezentat prim termen al recidivei postexecutorii, arată nu poate avea loc o contopire a pedepselor și o deducere, așa cum solicită condamnatul prin cererea de contopire, întrucât s-ar încălca dispozițiile legale privind regimul juridic al concursului de infracțiuni și cel privind recidiva. În consecință, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației.
Contestatorul condamnat M. D. Ș., personal, în ultimul cuvânt, arată că este arestat de 8 ani 2 luni și 27 de zile că în ceea ce îl privește nu s-a respectat art.10 din legea de punere în aplicare a noului cod penal, ținând cont de faptul că a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat în perioada 2004-2006. Solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.417/13.03.2015 a Tribunalului București – Secția I, penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul M. D. Ș..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pin cererea formulată, înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 09.12.2014, sub nr._, petentul M. D.-Ș. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 966/2002, 2334/1999, nr. 1139/2001 ale Judecătoriei C. cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 92/2014 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 459/C/04.07.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală.
S-a mai solicitat deducerea la zi a perioadei executate din 08.09.1999.
În drept, a invocat dispozițiile art. 33, art. 34, art. 36, art. 37 lit. a, b, art. 88 din C.pen. din 1969, decizia nr. XVIII din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La dosarul cauzei s-au atașat următoarele: M.E.P.Î. nr. 92/10.07.2014 emis de Tribunalul G., sentința penală nr. 92/14.02.2014 a Tribunalului G., fișa de cazier judiciar a petentului condamnat, sentința penală nr. 966/27.03.2002 a Judecătoriei Medgidia, sentința penală nr. 1049/12.07.2007 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, sentința penală nr. 24/25.01.2011 a Tribunalului Argeș, sentința penală nr. 629/05.06.2009 a Tribunalului București, Secția I Penală, sentința penală nr. 167/11.04.2012 a Tribunalului C., sentința penală nr. 1139/30.05.2001 a Judecătoriei C., sentința penală nr. 2334/1999 a Judecătoriei C..
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
I Prin sentința penală nr. 92/14.02.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP admite contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G.836/2013 de pe lângă Penitenciarul G. privind pe condamnatul M. D. Ș., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la aplicarea pedepsei dispusă prin sentința penală nr.167 din 11.04.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția penală, definitivă prin decizia penală nr.843/P din 20.09.2012 a Curții de Apel C..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.167 din 11.04.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția penală, definitivă prin decizia penală nr.843/P din 20.09.2012 a Curții de Apel C. și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.288 alin.1 Cod penal 1968 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal 1968;
- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal 1968;
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal 1968 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal 1968;
- pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.215 alin.1,2,5 Cod penal 1968 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal 1968;
- pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal 1968 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal 1968;
- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal 1968;
- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal 1968;
- pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b și c stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.215 alin.1,2,5 Cod penal 1968 cu aplicarea cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal 1968;
- - sporul de 3 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. 1.C. pen. s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.215 alin.1,2,5 Cod penal 1968 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal 1968 la maximul special de 7 ani și 6 luni închisoare, prevăzut de art. 244 alin. (1) și 2 C. pen. cu aplic. art.43 alin.5 și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C. pen.
În baza art. 6 alin. 1.C. pen. s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal 1968 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal 1968 la maximul special de 7 ani și 6 luni închisoare, prevăzut de art. 244 alin. (1) și 2 C. pen.
În baza art. 6 alin. 1.C. pen. s-a redus pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b și c stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. art.215 alin.1,2,5 Cod penal 1968 cu aplicarea cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal 1968 la maximul special de 7 ani și 6 luni închisoare, prevăzut de art. 244 alin. (1) și 2 C. pen. cu aplic. art.43 alin.5 și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a, b și g C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare, 7 ani și 6 luni închisoare, 7 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare și 8 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare fiind sporită cu 6 ani și 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 14 ani și 2 luni închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 21.02.2007 la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr.389 din 21.09.2012 emis în baza sentinței penale nr.167 din 11.04.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr. 459/C/04.07.2014 a Curții de Apel București, Secția I Penală, în baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen. s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr. 92/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
S-a desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 38 alin.1 Cod penal rap. la art. 39 alin.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare, 7 ani și 6 luni închisoare, 7 ani și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare și 8 luni închisoare, aplică pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 ani, 10 luni și 20 zile închisoare, în final, s-a dispus ca persoana condamnată M. D. Ș. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani, 4 luni și 20 zile închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cpp s-a respins ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. D. Ș. împotriva aceleiași sentințe penale.
Ulterior, s-a emis M.E.P.Î. nr. 92/10.07.2014 de către Tribunalul G..
II. Prin sentința penală nr. 966/27.03.2002 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosarul nr. 39/2002, s-au dispus următoarele:
S-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul M. D. Ș..
În temeiul art. 449 al. 1 lit. a C.pr.pen. din 1968 și art. 36 al. 2 C.pen. din 1969;
S-a dispus contopirea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului M. D. Ș., prin sentința penală nr. 2334/3.12.1999 a Judecătoriei C., definitivă, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. a, e, i cu aplic art. 41 al. 2 și art. 37 lit. b din C.p. din 1969, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiași condamnat prin sentința penală nr. 1139/30.05.2001 a Judecătoriei C., definitivă, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1-art. 209 al. 1 lit. e, g, i, al. 2 lit. c C.p. din 1969 cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și i s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. din 1968 s-a menținut starea de arest a condamnatului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor penale.
S-au anulat vechile mandate de executare emise în baza sentințelor penale mai sus menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare din care, în temeiul art. 36 al. 3 din C.p. din 1969, s-a dispus deducerea perioadei executate de la 08.09.1999 la zi.
Potrivit adresei emise de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Medgidia, sentința penală nr. 966/27.03.2012 a Judecătoriei Medgidia a rămas definitivă prin neapelare la data de 23.04.2002, fiind emis M.E.P.Î. nr. 1279/23.04.2002. Totodată, s-a mai arătat că Penitenciarul Poarta Albă a comunicat faptul că începerea executării pedepsei de la 08.09.1999 și expiră la data de 07.03.2004, iar condamnatul fost liberat condiționat la data de 23.07.2002 prin sentința penală nr. 2117/19.07.2002 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
În continuare, tribunalul a reținut că, de la 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod de procedură penală, iar conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 585 al. 1 din N.C.pr.pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitate intermediară; d) acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus arătate rezultă că una dintre condițiile pentru modificarea pedepsei și a executării vizează existența unei hotărâri definitive de condamnare la pedeapsa închisorii, care să fie pusă în executare sau în cursul executării pedepsei.
Totodată, o altă condiție se referă la existența uneia dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de către legiuitor, respectiv la al. 1 lit. a)-d) de la art. 585 N.C.pr.pen.
Or, Tribunalul a observat că niciuna dintre condițiile amintite nu se regăsesc în prezenta cauza.
În acest sens, mai întâi de menționat faptul că petentul condamnat M. D. Ș. a executat pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 2334/3.12.1999 și nr. 1139/30.05.2001 ale Judecătoriei C. (ce au fost contopite prin sentința penală nr. 966/27.03.2002 a Judecătoriei Medgidia), astfel că nu se poate vorbi despre existența unor hotărâri care să fie puse în executare ori care să fie în cursul executării pedepsei.
Pe de altă parte, faptele care au făcut obiectul dosarelor nr._/3/2007, nr._/3/2008 ale Tribunalului București, respectiv dosarul nr._ al Tribunalului Argeș, sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnările aplicate prin sentințele penale nr. 2334/1999 și nr. 1139/2001 ale Judecătoriei C..
Deși dispozițiile art. 585 al. 1 lit. b) C.p.p. fac referire la recidivă, totuși acestea trebuie corelate cu prevederile art. 43 al. 2, 3 N.C.pen., de unde rezultă că sunt avute în vedere pedepsele aplicate pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă poscondamnatorie, și nu recidivă postexecutorie.
Susținerile petentului condamnat M. D. Ș. referitoare la decizia nr. 18 din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii sunt nefondate, întrucât aceasta nu este aplicabilă în prezenta cauză, ce vizează soluționarea unei cereri de contopire formulată de persoana condamnată.
În acest sens, Tribunalul a reținut faptul că potrivit deciziei mai sus menționate, s-a statuat că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se rețină ca acea infracțiune a fost săvârșită atât în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât și în cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispozițiilor art. 37 lit. a și b din Codul penal.
Ca atare, decizia anterior arătată este aplicabilă în cazul soluționării fondului cauzei și nu în faza executării hotărârilor penale, când nu se poate încălca autoritatea de lucru judecat.
Tribunalul a apreciat că nici solicitarea petentului privind deducerea perioadei executate începând din 08.09.1999 nu este fondată, câtă vreme este necesar să fie întrunite dispozițiile art. 585 al. 1 din N.C.pr.pen., privind modificarea pedepsei, ceea ce ar presupune efectuarea operațiunii juridice de descontopire a pedepselor rezultante și de contopire a pedepselor repuse în individualitatea lor, or acest lucru nu este posibil față de tratamentul juridic sancționator al recidivei postexecutorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație condamnatul M. D. Ș..
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată netemeinicia contestației declarate în cauză.
Curtea reține că în mod temeinic prima instanță a apreciat că infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 2334/3.12.1999 și nr. 1139/30.05.2001 ale Judecătoriei C. (ce au fost contopite prin sentința penală nr. 966/27.03.2002 a Judecătoriei Medgidia) se află în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr.167 din 11.04.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția penală, definitivă prin decizia penală nr.843/P din 20.09.2012 a Curții de Apel C., astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 92/14.02.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
Astfel, realizarea contopirii și deducerea perioadei executate în baza sentințelor penale nr. 2334/3.12.1999 și nr. 1139/30.05.2001 ale Judecătoriei C. solicitate de petent, nu poate fi dispusă având în vedere regulile care sunt aplicabile tratamentului sancționator al stării de recidivă postexecutorie, care presupun aplicarea unei pedepse într-o singură etapă, iar nu contopirea cu alte pedepse.
Față de cele sus-expuse instanța va respinge ca nefondată cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat M. D. Ș., împotriva sentinței penale nr.417/13.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I, penală.
În baza art.192 al.2 Cod.proc.pen. instanța va obliga petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. D. Ș., împotriva sentinței penale nr.417/13.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I, penală.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. N. O. S. D.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./L.G./25.05.2015/2 ex.
T.București/ Jud. D. L.
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
