Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 746/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 6726/301/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(1427/2015)
Decizia penală nr.746/A
Ședința publică din data de 20.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. M. A.
JUDECĂTOR: T. G.
GREFIER: S. VICTORIȚA
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București– a fost reprezentat de procuror P. L..
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect apelul formulat de condamnatul M. S., împotriva sentinței penale nr.234 din 18.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-condamnat M. S., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat D. Manți, cu delegația nr._/26.04.2015 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul din oficiu al apelantului-condamnat M. S., avocat D. Manți,având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.234 din 18.03.2015 și să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.467 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că cererea este admisibilă întrucât persoana condamnată definitiv a fost judecată în lipsă. Astfel, arată că a fost emis un mandat de arestare european pe numele acestuia, astfel încât acesta nu a putut să-și facă apărarea în dosarul în care se solicită rejudecarea.
Solicită să se țină cont de faptul că inculpatul nu a părăsit de bună-voie România, fiind în imposibilitate de a înștiința instanța de judecată sau de a se prezenta la următoarele termene, întrucât a fost expulzat din România.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă.
Consideră că motivul invocat de apărare nu subzistă, în condițiile în care inculpatul a fost legal citat, apreciind că acesta s-a sustras în faza de judecată.
Apelantul-condamnat M. S., având ultimul cuvânt, arată că a fost prezent la câteva termene de judecată, însă a fost expulzat. Mai arată că a trimis un mail și un fax prin care a învederat că nu se poate prezenta la instanță, însă nu a primit nimic de la judecătorie. Referitor la faptul că s-a menționat că a fost citat, învederează că nu locuia la adresa la care s-a emis citația. Mai mult, învederează că are dreptul la apărare, arătând că apărătorul desemnat din oficiu nici măcar nu a formulat recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față constată că.
Prin sentința penală nr.234 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București la data de 18.03.2015, în baza art. 469 C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul M. S..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, avocat G. Justina, în sumă de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, la data de 26.02.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București a fost înregistrată sub nr._ cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul M. S. cu privire la sentința penală nr. 750/19.05.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 București pronunțată în dosarul nr. 7825/2002.
În motivare, condamnatul a arătat că prin sentința penală nr. 750/19.05.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 București pronunțată în dosarul nr. 7825/2002, a fost condamnat la 3 ani închisoare.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 466 C.p.p. în sensul că este o persoană condamnată definitiv și judecată în lipsă, pentru care a fost emis un mandat european de arestare și nu a putut să-și facă apărarea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția Penală la data de 26.02.2015 sub nr._ .
A fost atașat dosarul prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv dosarul nr. 7825/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 București.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 750/19.05.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr. 7825/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului M. S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu executare în regim de detenție și cu interzicerea drepturilor prev. de art. 71-64 C.p.
Împotriva acestei sentințe condamnatul a declarat apel, iar prin decizia penală nr. 1590/17.11.2003 a Tribunalului București s-a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurarea deciziei de mai sus.
Potrivit art. 466 C.p.p., persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
De asemenea alin. 2 al aceluiași articol prevede că este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. În schimb, nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Totodată, art. 466 alin. 3 C.p.p. prevede că pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Așadar, dispozițiile art. 466 C.p.p. privind rejudecarea cauzei impun rejudecarea cauzei dacă se justifică aceasta.
Instanța a reținut că dreptul la apărare, care reprezintă ansamblul garanțiilor procesuale acordate de lege părților în cadrul unei proceduri penale sau în cadrul procesului penal, în vederea apărării eficiente a drepturilor și intereselor legitime ale acestora, se poate exercita atât personal, cât și prin avocat, în acest sens este și art. 10 C.p.p. Mai mult, art. 96 C.p.p. prevede posibilitatea ca în cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte părți, precum și persoana vătămată pot fi reprezentați, cu excepția cazurilor în care prezența acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanța de judecată, după caz.
De asemenea, instanța a constatat că în speță condamnatul avea cunoștință de proces, fiind prezent la audieri atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecării cauzei.
Totodată, a apreciat că nu au fost lezate sau încălcate drepturile procesuale ale condamnatului, acesta având cunoștință de proces, fiind audiat în cursul urmăririi penale și prezent la instanță în cursul judecării cauzei, iar apoi nu s-a mai prezentat în fața instanței și nu a indicat o altă adresă din străinătate unde să poată fi citat.
Afirmațiile condamnatului că nu a avut parte de un proces echitabil, au fost nereale având în vedere materialul probator administrat în cauză. Astfel, condamnatul a fost audiat pe parcursul urmăririi penale, conform declaraților date la filele 66 -70 d.u.p., fiind și arestat preventiv de la data de 17.11.1997 la data de 22.11.1997.
Totodată, a fost prezent la instanță în cursul judecății cauzei la termenele din datele de 30.09.2002, 28.10.2002, 25.11.2002 și 20.01.2003, ulterior părăsind teritoriul României, și neindicând nicio adresă unde să poată fi citat, deși avea cunoștință de proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. S., cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22.04.2015, sub nr._ .
Apelantului-condamnat M. S., prin avocat,a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.234 din 18.03.2015 și să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.467 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că cererea este admisibilă întrucât persoana condamnată definitiv a fost judecată în lipsă.
A arătat că a fost emis un mandat de arestare european pe numele acestuia, astfel încât acesta nu a putut să-și facă apărarea în dosarul în care s-a solicitat rejudecarea.
A solicitat să se țină cont de faptul că inculpatul nu a părăsit de bună-voie România, fiind în imposibilitate de a înștiința instanța de judecată sau de a se prezenta la următoarele termene, întrucât a fost expulzat din România.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 466 alin. 2 teza I C.p.p., este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Or, în cauză persoana condamnată M. S. nu poate fi considerată judecată în lipsă – în sensul dispozițiilor menționate –, întrucât avea cunoștință de proces, fiind prezent la audieri atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecării cauzei.
Astfel, acesta a fost audiat în cursul urmăririi penale (conform declaraților date la filele 66 -70 d.u.p.), fiind și arestat preventiv de la data de 17.11.1997 la data de 22.11.1997.
De asemenea, a fost prezent la instanță în cursul judecății cauzei la termenele din datele de 30.09.2002, 28.10.2002, 25.11.2002 și 20.01.2003, ulterior părăsind teritoriul României, neindicând nicio adresă unde să poată fi citat și nici neaducând la cunoștință instanței vreo imposibilitate de prezentare, deși avea cunoștință de proces.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul M. S. impotriva sentinței penale nr.234/18.03.2015 a Judecătoriei Sector 3 București pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul M. S. impotriva sentinței penale nr.234/18.03.2015 a Judecătoriei Sector 3 București pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. A. M. G. T.
GREFIER,
Victorița S.
Red.jud. G.T. / Dact.EA
J.S.3 B. – jud.A.U.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 765/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
