Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1420/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1420/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2015

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1420/A

Ședința publică din data de 22.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: R. A. A.

JUDECĂTOR: M. R.

GREFIER: B. L.

MINISTERUL PUBLIC- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații C. M., P. N. și C. M. împotriva sentinței penale nr.318 din data de 13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. 1 rap. la art. 390 alin. 2 Cod procedură penală, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului C. M. să formuleze concluzii scrise, a stabilit pronunțarea la data de 16.10.2015 și, ulterior, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2015, moment la care a decis următoarele:

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 318/24.04.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia s-au dispus următoarele:

1.În baza art. 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 335 alin. 1 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului C. M., pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, prevazuta de art. 335 alin 1 din CP, faptă comisă la data de 23.10.2013.

În baza art. 67 alin. 1 NCp interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i NCp, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice categorie de vehicule.

În baza art. 65 NCp, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i NCp.

În baza art. 83 alin. 1 NCp amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 NCp, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 NCp, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune I., la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. 2 NCp, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui sa presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile. Desemnează Cabinetul Medical Uman si Primaria Comunei Perieti ca entități din cadrul comunității unde urmează să execute obligația de a presta munca neremunerată în folosul comunității.

În temeiul art. 404 alin. 3 NCpp pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 NCp și îi atrage atenția asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere privind revocarea amânării, aplicarea și executarea pedepsei.

2. În baza art. 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 334 alin. 1 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului P. N., pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat sau neinregistrat, prevazuta de art. 334 alin 1 din CP, faptă comisă la data de 23.10.2013.

În baza art. 85 alin. 1 NCp, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune I., la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

3. În baza art. 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 334 alin. 1 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp stabilește pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului C. M., pentru savarsirea infractiunii de punerea in circulatie a unui autovehicul fara a fi inmatriculat sau inregistrat, prevazute de art 334 alin 1, faptă comisă la data de 23.10.2013.

În baza art. 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 335 alin. 3 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp stabilește pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului C. M. pentru savarsirea infractiunii de incredintare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de o persoana care nu poseda permis de conducere prevazutede art art. 335 alin 3 din CP, faptă comisă la data de 23.10.2013.

Face aplicarea art. 38 alin. 1 NCp și, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b NCp, contopește pedepsele stabilite, astfel încât inculpatului i se aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din cealalta pedeapse stabilita (9 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare

În baza art. 85 alin. 1 NCp, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

să se prezinte la Serviciul de Probațiune I., la datele fixate de acesta;

a)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

b)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. 2 NCp, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui sa presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile. Desemnează Directia de Administrarea Domeniului Public din Mun. Slobozia si Unitatile de Invatamant din Mun Slobozia ca entități din cadrul comunității unde urmează să execute obligația de a presta munca neremunerată în folosul comunității.

În baza art. 274 alin. 1 NCpp obligă pe inculpatii C. M., P. N. si C. M. la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, fiecare avand obligatia de a achita cate 100 lei.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 2600/P/2013 din data de 08.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatilor:

-C. M., pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, prevazuta de art. 335 alin 1 din CP

-P. N., pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat sau neinregistrat, prevazuta de art. 334 alin 1 din CP

- C. M., pentru savarsirea infractiunii de punerea in circulatie a unui autovehicul fara a fi inmatriculat sau inregistrat, prevazuta de art 334 alin 1 Cp si incredintare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de o persoana care nu poseda permis de conducere prevazuta de art art. 335 alin 3 din CP, totul cu aplicarea art 38 alin 1 CP.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că: La data de 23-10-2013, organele de politie rutiera din cadrul Politiei Municipiului Slobozia au procedat la oprirea regulamentara a doua tractoare agricole care aveau atasate utilaje folosite pentru discuire ce se deplasau pe DN 2A, pe sensul de mers Constanta-Bucuresti. Au fost identificati cei doi conducatori ai autovehiculelor in persoana numitilor C. M., care fara a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, conducea tractorul marca U650, cu numar de identificare UZTU06502Y5271785, care la momentul controlului nu avea montate placutele cu numarul de inmatriculare ( stabilindu-se ulterior ca este inmatriculat cu nr._ ) si P. N., posesor al permisului de conducere categoriile B si TR, care conducea tractorul marca U650, cu numarul de identificare_, fara a fi inmatriculat sau inregistrat . Totodata s-a stabilit ca inculpatul C. M., in calitate de administrator al ., a incredintat cele doua tractoare inculpatilor C. M. si P. N. spre a fi conduse pe drum public, avand cunostiinta ca C. M. nu poseda permis de conducere, respectiv tractorul condus de inculpatul P. N. nu este inmatriculat potrivit legii.

Pentru dovedirea situației de fapt, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infractiunilor flagrante, plansa foto, adresa Serviciul Rutier I. de verificare in baza electronica de date posesori permise de conducere, fisa de evidenta auto posesori permise de conducere, adrese SPCRPCIV, declaratii inculpati, declaratie de martor, proces-verbal de verificare ., proces-verbal de verificare a traseului parcurs, certificat de inmatriculare pentru un tractor, cu mentiunea de omologare de tip pentru circulatie pentru drumurile publice Registru Auto R., facturi achizitie tractoare, precizare . la deplasarea celor doua tractoare, fisa postului pentru C. M..

În fața instanței de judecată, la termenul din ședința publică din data de 10.04.2015, inculpații, prin apărător ales, au arătat că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 NCpp, privind judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, declarând că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În acest sens, inculpatii au dat o declarație atașată la dosarul cauzei si au depus inscrisuri in circumstantiere.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 23-10-2013, organele de politie rutiera din cadrul Politiei Municipiului Slobozia au procedat la oprirea regulamentara a doua tractoare agricole care aveau atasate utilaje folosite pentru discuire ce se deplasau pe DN 2A, pe sensul de mers Constanta-Bucuresti. Au fost identificati cei doi conducatori auto in persoana numitilor C. M., care fara a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, conducea tractorul marca U650, cu numar de identificare UZTU06502Y5271785, care la momentul controlului nu avea montate placutele cu numarul de inmatriculare ( stabilindu-se ulterior ca este inmatriculat cu nr._ ) si P. N., posesor al permisului de conducere categoriile B si TR, care conducea tractorul marca U650, cu numarul de identificare_, fara a fi inmatriculat sau inregistrat . Totodata s-a stabilit ca inculpatul C. M., in calitate de administrator al ., a incredintat cele doua tractoare inculpatilor C. M. si P. N. spre a fi conduse pe drum public, avand cunostiinta ca C. M. nu poseda permis de conducere, respectiv tractorul condus de inculpatul P. N. nu este inmatriculat potrivit legii.

Situația de fapt expusă mai sus rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. În aceste condiții instanța va constata ca fiind dovedită și va reține ca situație de fapt situația reținută și în cuprinsul rechizitoriului, aceasta rezultând din coroborarea probelor aflate la dosar, anume: proces-verbal de constatare a infractiunilor flagrante, plansa foto, adresa Serviciul Rutier I. de verificare in baza electronica de date posesori permise de conducere, fisa de evidenta auto posesori permise de conducere, adrese SPCRPCIV, declaratii inculpati, declaratie de martor, proces-verbal de verificare ., proces-verbal de verificare a traseului parcurs, certificat de inmatriculare pentru un tractor, cu mentiunea de omologare de tip pentru circulatie pentru drumurile publice Registru Auto R., facturi achizitie tractoare, precizare . la deplasarea celor doua tractoare, fisa postului pentru C. M. si inscrisuri in circumstantiere

În drept, Cu privire la legea mai favorabila, instanta constata ca legea noua este mai favorabila

1.Fapta inculpatului C. M., care la data de 23.10.2013, in jurul orelor 10:30, a condus tractorul marca U650, cu numar de identificare UZTU06502Y5271785, pe DN2A fara a detine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 335 alin.1 NCp.

Infracțiunea săvârșită atrage răspunderea penală a inculpatului conform art. 15 Cp.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere, rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu poseda permis de conducere.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b Cp, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

In aceste condiții, instanța constatând că din ansamblul probelor administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, in temeiul art. 396 Cpp a dispus aplicarea unei pedeapsa cu închisoare pentru fapta comisă.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 74 NCp. Examinând aceste criterii legale, instanța a constatat că gravitatea infracțiunii săvârșite este scazuta și rezultă din împrejurările săvârșirii faptei, respectiv conducerea autovehiculului ( tractor) pe o distanta scurta, de la o . ce nuanțează gradul de pericol social concret al faptei și justfică orientarea pedepsei către minimul prevăzut de lege.

Referitor la persoana infractorului, instanța a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut si a regretat fapta savarsita, a avut o atitudine procesuală sinceră, sunt elemente de natură a contura prezumția că inculpatul a înțeles pericolul și consecințele faptei sale.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere a unui auvehicul pe drumurile publice de catre o persoana ce nu detine permis de conducere, instanța a dat eficiență disp. art. 396 alin. 10 NCpp, aplicând reducerea cu o treime la limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (de la 1 la 5 ani, potrivit art. 335 alin. 1 NCp), aplicand inculpatului o pedeapsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni, in minimul prevazut de lege, în concret 8 luni închisoare, in temeiul art 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 335 alin. 1 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp .

Avand in vedere dispozitiile art 83, instanta a constatatat ca pedeapsa stabilita este inchisoarea sub 2 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii, neavand antecedente penale, inculpatul si-a manifestat acordul de a presta munca nerenumerata in folosul comunitatii, nu s-a sustras de la urmarirea penala sau judecata si nu a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului. Totodata, in raport cu persoana inculpatului, de conduita sa anterioara, precum si posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a pedepsei nu este necesara, dar se impune supravegherea sa pe o perioada determinata.

Astfel in baza art. 83 alin. 1 NCp a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 NCp, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

2. Fapta inculpatuluiP. N., care, la data de 23.10.2013, in jurul orelor 10:30, a condus tractorul marca U650, cu numar de identificare_, pe DN2A, fara ca acesta sa fie inmatriculat sau inregistrat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 334 alin.1 NCp.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neinregistrat, rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinregistrat.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 74 NCp .Examinând aceste criterii legale, instanța a constatat că gravitatea infracțiunii săvârșite este scazuta și rezultă din împrejurările săvârșirii faptei, respectiv conducerea vehiculului ( tractor) pe o distanta scurta, de la o . ce nuanțează gradul de pericol social concret al faptei și justfică orientarea pedepsei către minimul prevăzut de lege.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul neinregistrat, instanța a dat eficiență disp. art. 396 alin. 10 NCpp, aplicând reducerea cu o treime la limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (de la 1 la 3 ani, potrivit art. 334 alin. 1 NCp), urmând a aplica inculpatului o pedeapsă între 8 luni și 2 ani, in minimul prevazut de lege, în concret 8 luni închisoare, in temeiul art 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 334 alin. 1 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp .

3.1. Fapta inculpatului C. M. de a pune in circulatie pe drumurile publice un autovehicul neinmatriculat sau neinregistrat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 334 alin.1 NCp.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv punerea in circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul neinregistrat, rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de punere in circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul neinregistrat.

3.2 Fapta inculpatului C. M. de a incredinta un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere unei persoane fara permis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 335 alin.3 NCp.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că existența elementului material, respectiv incredintarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere unei persoane fara permis sau sub influenta alcoolului, rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de punere in circulatie pe drumurile publice a unui autovehicul neinregistrat.

In aceste condiții, instanța constatând că din ansamblul probelor administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că faptele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, in temeiul art. 396 Cpp a dispus aplicarea unor pedeapsa cu închisoare pentru faptele comise.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 74 NCp. Examinând aceste criterii legale, instanța constată că gravitatea infracțiunii săvârșite este scazuta și rezultă din împrejurările săvârșirii faptei, respectiv conducerea vehiculelor ( tractoare) pe o distanta scurta, de la o . ce nuanțează gradul de pericol social concret al faptei și justfică orientarea pedepsei către minimul prevăzut de lege.

Referitor la persoana infractorului, instanța constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut si a regretat fapta savarsita, a avut o atitudine procesuală sinceră, sunt elemente de natură a contura prezumția că inculpatul a înțeles pericolul și consecințele faptei sale.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de punere in cirulatie a unui autovehicul neinregistrat, instanța a dat eficiență disp. art. 396 alin. 10 NCpp, aplicând reducerea cu o treime la limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (de la 1 la 3 ani, potrivit art. 334 alin. 1 NCp), urmând a aplica inculpatului o pedeapsă între 8 luni și 2 ani, orientată ușor peste minimul acestui interval, în concret 9 luni închisoare, in baza art. 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 334 alin. 1 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp .

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de incredintarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere unei persoane fara permis sau sub influenta alcoolului, instanța a dat eficiență disp. art. 396 alin. 10 NCpp, aplicând reducerea cu o treime la limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (de la 1 la 5 ani, potrivit art. 335 alin. 3 NCp rap la art 335 alin 1), urmând a aplica inculpatului o pedeapsă între 8 luni si 3 ani și 4 luni, orientată ușor peste minimul acestui interval, în concret 9 luni închisoare, in baza art. 396 alin. 1 și 4 Cpp, rap. la art. 335 alin. 3 NCp, cu aplic. art.396 alin. 10 Cpp, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCp.

Instanta constata ca infractiunile savarsite sunt in concurs, sens in care a făcut aplicarea art. 38 alin 1 NCp și, în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b NCp, contopește pedepsele stabilite, astfel încât inculpatului i se aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de o treime din cealalta pedeapsa stabilita (9 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

Astfel in baza art. 83 alin. 1 NCp a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 NCp, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva sentinței penale au formulat apeluri inculpații C. M., P. N. și C. M., solicitând, în esență, achitarea pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, pentru temeiul prev. de art. 16 lit. b C.p.

Examinând sentința penală raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că apelurile formulate de inculpați sunt fondate.

Mai întâi, Curtea apreciază că, deși inculpații au solicitat în primă instanță ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate, conform art. 375 și 377 C.p.p., recunoscând faptele reținute în sarcina lor așa cum sunt descrise în rechizitoriu, astfel că manifestarea de voință a acestora este irevocabilă și nu mai pot invoca aspecte ce vizează existența vinovăției, cum ar fi lipsa probelor, față de temeiul pentru care se solicită achitarea inculpaților, acela că fapta nu este prevăzută de legea penală se impune analiza motivelor de apel invocate de inculpați din perspectiva existenței unei alte trăsături esențiale a infracțiunii, respectiv dacă fapta este prevăzută de legea penală.

Potrivit art. 15 al. 1 C.p. infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Dacă fapta săvârșită de inculpați nu este prevăzută de legea penală, aceasta nu constituie infracțiune, chiar dacă atitudinea procesuală a acestora a fost una de recunoaștere a faptei în sine, așa cum a fost ea descrisă în rechizitoriu.

De altfel, în motivarea apelurilor declarate de inculpați se arată că aceștia își mențin atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, prin prezentul apel nu se contestă situația factuală reținută de prima instanță, ci doar modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale incidente, aplicabile în cauză.

Prima instanță a reținut, ca situație de fapt, că la data de 23-10-2013, organele de poliție rutieră din cadrul Poliției Municipiului Slobozia au procedat la oprirea regulamentară a două tractoare agricole, care aveau atașate utilaje folosite pentru discuire, ce se deplasau pe DN 2A, pe sensul de mers C.-București. Au fost identificați cei doi conducători auto în persoana numiților C. M., care, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, conducea tractorul marca U650, cu numar de identificare UZTU06502Y5271785, care la momentul controlului nu avea montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare (stabilindu-se ulterior că este înmatriculat cu nr._ ) și P. N., posesor al permisului de conducere categoriile B si TR, care conducea tractorul marca U650, cu numărul de identificare_, fără a fi înmatriculat sau înregistrat. Totodată s-a stabilit că inculpatul C. M., în calitate de administrator al ., a încredintat cele două tractoare inculpaților C. M. și P. N. spre a fi conduse pe drum public, având cunostință că inculpatul C. M. nu poseda permis de conducere, respectiv tractorul condus de inculpatul P. N. nu este înmatriculat potrivit legii.

Ceea ce rezultă cu evidență din chiar situația de fapt reținută de parchet este că ambele tractoare conduse de inculpații C. M. și P. N. erau tractoare agricole, iar la momentul conducerii pe drumurile publice aveau atașate instalații de discuire.

Potrivit art. 6 pct. 6 din OUG 195/2002 autovehicul reprezintă orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, precum și tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicule.

Apoi, conform art. 6 pct. 30 din aceeași lege, tractor agricol sau forestier este orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acționa anumite echipamente, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă ori forestieră și a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcție secundară. Sunt asimilate tractorului agricol sau forestier vehiculele destinate efectuării de servicii ori lucrări, denumite mașini autopropulsate.

De asemenea, potrivit art. 6 pct. 16 ind.1 din aceeași ordonanță, prin înmatriculare/înregistrare se înțelege operațiunea administrativă prin care se atestă că un vehicul poate circula pe drumurile publice. Dovada atestării înmatriculării/înregistrării este certificatul de înmatriculare/înregistrare și numărul de înmatriculare/înregistrare atribuit.

Analizând norma de incriminare, respectiv dispozițiile art. 334 al. 1 C.p., se constată că aceasta incriminează ”Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii.”

Din coroborarea acestor texte de lege reiese că, deși pentru tractorul condus de inculpatul P. N. este necesară înregistrarea la autoritățile locale, conform OUG 195/2002, acesta fiind un tractor agricol, cum se reține și în rechizitoriu, în sensul art. 6 pct. 6 din OUG 195/2002 și nefiind considerat autovehicul, conducerea acestuia pe drumurile publice fără a fi înregistrat nu constituie infracțiune, ci poate constitui contravenție conform OUG 195/2002.

Norma de incriminare nu poate fi interpretată în alt mod, textul acesteia fiind neechivoc.

De altfel, procurorul care a dispus trimiterea în judecată a inculpaților a sesizat această problemă de drept, menționând în cuprinsul rechizitoriului întocmit la data de 08.01.2015 că ”OUG 195/2002, în art. 6 pct. 30 arată că nici un tractor agricol nu se poate deplasa pe drumul public, ci numai pe ”drum”, terminologia întrebuințată fiind clară și limitativă. Așadar, destinația de tractor rutier și implicit, de autovehicul (supusă tuturor regulilor și consecințelor rezultând din această opțiune, inclusiv susceptibilitatea de a fi subiect activ al răspunderii penale, respectiv subiect activ al acțiunii penale) este dată de accesarea drumului public. Odată ce opțiunea a fost făcută, nimeni nu poate beneficia de propria culpă (neîndeplinirea obligațiilor privind omologarea și înmatricularea în circulație) pentru a schimba destinația de tractor rutier sau de vehicul.”

Apoi, se observă că, din probatoriul administrat în cauză a reieșit că nu exista o altă cale de acces spre destinația inculpaților, în afara drumului public, tot în rechizitoriu reținându-se că ”Din certificările organelor de poliție rezultă că a fost parcurs un traseu pe drum public de aproximativ 4-5 km, iar deplasarea presupunea în mod indubitabil accesul la drum public, nefiind posibilă accesarea altor căi, fapt ce demonstrează intenția clară de a se deplasa pe drum public, precum și afectarea destinației celor două autovehicule, respectiv ”tractor rutier” și nu simplu tractor agricol, care se deplasează numai pe câmp. Aici, nu interesează dacă punctul de lucru se află într-o locație ce presupune accesul la calea rutieră, această împrejurare nu exonerează pe responsabili să găsească o locație exclusiv agricolă”.

Aceste argumente nu pot fi luate în considerare.

Mai întâi, forma actuală a OUG 195/2002, așa cum a fost modificată prin OG 21/2014, nu mai face distincția între tractor agricol și rutier. Începând cu data de 01.09.2014 prin OG nr.21/2014 se modifică OUG nr.195/2002 și se abrogă de la art. 6 pct. 31, privitor la tractorul rutier, modificându-se pct. 6 și 30, astfel că de la acea dată nu mai există noțiunea de tractor rutier, iar toate referirile la „tractor” sunt înlocuite cu sintagma ”tractor agricol sau forestier”, care, conform art. 6 pct. 6 din lege, nu este considerat autovehicul.

Din probele administrate rezultă într-adevăr faptul că cele două tractoare au fost folosite în exploatație agricolă, iar la data la care au fost depistați de organele de poliție, inculpații se îndreptau, după efectuarea unor lucrări agricole, spre sediul societății aparținând apelantului C. M., tractoarele având atașate instrumente de discuit.

Mai mult decât atât, chiar organele de poliție au atestat împrejurarea că nu există o altă cale alternativă de acces spre locația respectivă, care să nu aibă destinația de drum public – proces verbal aflat la fila 53 dup.

Altfel, nu s-ar explica nici dispozițiile art. 15 al. 5 din OUG 195/2002, conform cărora ”Este interzisă punerea în circulație a unui vehicul, înmatriculat sau înregistrat, care nu are montate plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sunt conforme cu standardele în vigoare, precum și în cazul în care certificatul de înmatriculare sau de înregistrare este reținut, iar dovada înlocuitoare a acestuia este eliberată fără drept de circulație sau termenul de valabilitate a expirat”.

Apoi, conform art. 71 al.1,2 din OUG 195/2002 ”Sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală, a mașinilor și utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole și forestiere, a animalelor de povară, de tracțiune sau de călărie, precum și a animalelor izolate sau în turmă pe drumurile naționale, în municipii și pe drumurile la începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului.

Autoritățile administrației publice locale au obligația să amenajeze, cu acordul administratorului drumului public și avizul poliției rutiere, drumuri laterale, căi de acces către aceste drumuri, precum și locuri de traversare a drumurilor publice destinate circulației animalelor și vehiculelor prevăzute la alin. (1), semnalizate corespunzător”.

Din procesul verbal întocmit de organele de poliție rezultă că o asemenea cale de acces nu exista în zona în care au fost depistați inculpații.

Nu se poate susține, așa cum afirmă procurorul în rechizitoriu, că prin simpla pătrundere pe drumul public tractorul agricol devine autovehicul, prin chiar voința făptuitorului, astfel că fapta acestuia ar constitui infracțiune, argumentele menționate de procuror în rechizitoriu nefiind întemeiate.

Așa cum temeinic se arată în concluziile apărării, în dreptul penal substanțial nu este posibilă analogia, astfel cum a procedat procurorul în rechizitoriu, de altfel chiar în jurisprudența CEDO s-a consacrat obligația statelor de a asigura definirea clară a oricărei infracțiuni prin lege și unde nu se permite nicio derogare de la prevederile sale, respectiv interdicția aplicării extensive a legii penale prin analogie.

Apoi, Curtea Constituțională a României a arătat, în motivarea Deciziei nr. 732/16.12.2014, că ”Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. (…)

Cu privire la principiul legalității incriminării și pedepsei, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate de art.7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă o componentă esențială a supremației legii și ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecție a drepturilor omului, după cum atestă faptul că art.15 din Convenție nu permite nicio derogare de la aceste garanții în caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii. Așa cum rezultă din obiectul și scopul său, art.7 paragraful 1 trebuie interpretat și aplicat în așa fel încât să se asigure o protecție efectivă împotriva urmăririlor și a condamnărilor penale arbitrare. Noțiunea de „drept” utilizată în art.7 paragraful 1, ce corespunde celei de „lege” din cuprinsul altor articole din Convenție, înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară și presupune cerințe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate și previzibilitate. Aceste cerințe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce privește definiția unei infracțiuni, cât și cu privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea de la Strasbourg consideră că este îndeplinită cerința ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanțe și, dacă este cazul, în urma obținerii unei asistențe juridice adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa aplicabilă. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza D. și M.-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunțată în Cauza M. T. împotriva României, paragraful 26, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 și 91.

De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut, în mod implicit, necesitatea respectării așteptărilor legitime ale cetățenilor cărora li se adresează o reglementare legală, spre exemplu, în Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunțată în Cauza C-550/09 — Proces penal împotriva lui E. și F., paragraful 59.”

Norma de incriminare trebuie să fie clară, și în cazul de față în opinia instanței de control judiciar chiar este clară, în sensul că va subzista infracțiunea prev. de art. 334 al.1 C.p. numai în măsura în care a fost pus în circulație pe drumurile publice un autovehicul, iar nu un tractor agricol, despre care legea prevede expres că nu este considerat autovehicul.

Aceleași considerații sunt valabile și cu privire la infracțiunea prev. de art. 335 al. 1 C.p., respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În contextul în care norma de incriminare sancționează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, iar tractorul agricol nu este considerat autovehicul, fapta săvârșită de inculpatul C. M. nu este prevăzută de legea penală, putând fi sancționată contravențional.

Este perfect adevărat că nu există o corelare totală a dispozițiilor Codului penal cu cele ale OUG 195/2002, că asemenea fapte pot prezenta pericol, însă pericolul social nu mai reprezintă în filozofia noului cod o trăsătură constitutivă a infracțiunii, iar necorelările legislative nu pot fi imputate făptuitorilor. Mai mult decât atât, se observă că OG 21/2014 este ulterioară datei intrării în vigoare a noului cod, că deși nu se poate spune că s-a urmărit neechivoc dezincriminarea unei asemenea fapte, totuși nu se poate afirma că norma de incriminare include în mod expres și tractorul agricol ca obiect al infracțiunilor privind circulația pe drumurile publice prev. de art. 334 – 335 C.p. Chiar dacă s-ar putea considera că trebuie să existe o valoare socială protejată, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, care poate fi lezată prin punerea în circulație pe drumurile publice a unui tractor agricol, cum din norma de incriminare nu se desprinde în mod expres că și tractoarele agricole pot face obiectul infracțiunilor prev. la art. 334 – 335 C.p., nu se poate reține, printr-o interpretare extensivă, că inculpații au săvârșit aceste infracțiuni.

Necorelarea rezultă, după cum corect se arată în concluziile formulate de reprezentanta Ministerului Public, din aceea că dispozițiile art.20 din dispozițiile generale ale OUG nr.195/2002 prevăd că pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător, iar în Anexa nr.1 din OUG nr.195/2002, în reglementarea actuală, în care sunt menționate categoriile de vehicule pentru care se eliberează permis de conducere, în cadrul acestor categorii de vehicule se regăsește la litera „p” categoria „TR”, respectiv tractoare agricole sau forestiere. Prin urmare, se susține că legea prevede în mod expres obligativitatea deținerii permisului de conducere, chiar și în situația tractorului agricol și forestier, legiuitorul nemaifăcând distincția dintre tractorul agricol sau forestier și tractorul rutier, întrucât o astfel de distincție nu-și mai avea rațiune, având în vedere că toate tractoarele sunt folosite în agricultură sau domeniul forestier, având această destinație.

Această observație este corectă, însă nu lămurește motivul pentru care legiuitorul a făcut referire în norma de incriminare numai la autovehicul, iar despre tractorul agricol a stabilit în mod expres în art. 6 pct. 6 din OUG 195/2002 că nu este considerat autovehicul.

De altfel, se observă că și la data săvârșirii faptei – 23.10.2013 - prin tractor se înțelegea vehiculul cu motor, pe roți sau pe șenile, conceput special pentru a trage sau a împinge anumite utilaje sau remorci folosite în exploatările agricole ori forestiere sau pentru alte lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, iar vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule.

În ce privește fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. M., aceea de a încredința un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu deține permis de conducere, se constată că aceasta ar putea întruni în prezent elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 al. 3 C.p., însă nu era prevăzută de lege la data săvârșirii faptei.

Astfel, potrivit art. 86 al. 3 din OUG 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancționează și persoana care încredințează cu știință un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu deține permis de conducere. Se observă că, pentru existența infracțiunii la data de 23.10.2013, data săvârșirii faptei, era necesar ca încredințarea să aibă ca obiect un autovehicul. Or, după cum am arătat, și la data săvârșirii faptei – 23.10.2013 - prin tractor se înțelegea vehiculul cu motor, pe roți sau pe șenile, conceput special pentru a trage sau a împinge anumite utilaje sau remorci folosite în exploatările agricole ori forestiere sau pentru alte lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, iar vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule.

Așa fiind, fapta inculpatului C. M. de a încredința tractorul inculpatului C. M., care nu deținea permis de conducere, pentru a-l conduce spre exploatația agricolă inclusiv pe o porțiune de drum public nu era prevăzută de legea penală la data de 23.10.2013.

În consecință, împrejurarea că la acest moment, după . noului cod, fapta este prevăzută de legea penală nu poate conduce la tragerea la răspundere penală a inculpatului, din moment ce la data săvârșirii nu era prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de apelanții inculpați C. M., P. N. și C. M. împotriva sentinței penale nr. 318/24.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Va desființa sentința penală apelată și rejudecând:

1. În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. va dispune achitarea inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin 1 C.p.

2. În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. va dispune achitarea inculpatului P. N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin 1 C.p.

3. În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. va dispune achitarea inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul fără a fi înmatriculat sau înregistrat, prevăzute de art. 334 alin 1 C.p.

În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. va dispune achitarea inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin 3 din OUG 195/2002.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în fond și apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de apelanții inculpați C. M., P. N. și C. M. împotriva sentinței penale nr. 318/24.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

1. În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul C. M.pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin 1 C.p.

2. În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul P. N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin 1 C.p.

3. În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul fără a fi înmatriculat sau înregistrat, prevăzute de art. 334 alin 1 C.p.

În baza art. 396 al. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzute de art. 86 alin 3 din OUG 195/2002.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în fond și apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2015.

Președinte Judecător

A. A. R. R. M.

Grefier

L. B.

Red. RM

2 ex/07.12.2015

← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Hotărâre din 22-10-2015,... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1420/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1420/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI