Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 250/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 24872/302/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (4385/2014)
DECIZIA PENALĂ NR.250/A
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: Median Anca-Mihaela
Judecător: L. N.-C.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. Victoraș împotriva sentinței penale nr.2651 din data de 18 noiembrie 2014, a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat B. Victoraș, personal și asistat de apărător ales-avocat Pustin Ș.-A., conform împuternicirii avocațiale nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat B. Victoraș, având cuvântul, solicită admiterea apelului, și aplicarea unei pedepse sub supraveghere condiționată.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a recunoscut săvârșirea faptei, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, apreciind că pedepsele au fost stabilite în limitele legale.
Consideră că în cauză nu este incidentă măsura suspendării sub supraveghere prevăzută de art.91 Cod penal, având în vedere că prezentele infracțiuni au fost săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.88/2007 a Tribunalului București.
De asemenea, apreciază că faptele au fost în mod corect individualizate, având în vedere natura și gradul de pericol social al faptelor pentru care este cercetat inculpatul.
Apelantul-inculpat B. Victoraș, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2651 pronuntata la data de 18.11.2014 de Judecătoria Sector 5 București, in dosarul nr._, s-a dispus „În baza art.386 alin.1 cpp., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. Victoraș din infracțiunile prev de art. 86 alin.2 și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplic art. 33 lit.a cp. 1969 în infracțiunile prev de art. 335 alin.2 și art. 337 alin.1 cp cu aplic art. 38 alin.1 cp cu aplic art. 5 cp.
În baza art. 335 alin.2 cp cu aplic art. 396 alin.10 cpp cu aplic art.5 cp condamnă pe inculpatul B. Victoraș la 8 luni închisoare.
În baza art. 337 alin.1 cp cu aplic art. 396 alin. 10 cpp cu aplic art. 5 cp condamnă pe același inculpat la 8 luni închisoare.
În baza art. 15 din legea nr.187/2012 cu ref la art. 85 alin.1 cp. 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sent. P. nr. 366/6.07.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare.
În baza art. 15 din legea nr.187/2012 cu ref la art. 85 alin.1 cp. 1969 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sent. P. nr. 18/11.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 243/6.04.2007 a Tribunalului București Secția a-II-a Penală.
Conform art. 44 alin.2 cp., contopește această pedeapsă cu cele două pedepse de 8 luni închisoare stabilite în cauză și cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prin sent. P. nr. 366/6.07.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare sporită cu 7 luni și 10 zile, astfel că, în final se dă spre executare pedeapsa de 1 an 3 luni și 10 zile închisoare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3264/P/2008, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, înregistrat pe rolul instanței la data de 05.12.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului B. Victoraș, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 86 alin.2 și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, la data de 26.03.2008, inculpatul B. Victoraș a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr._ pe . un moment dat, inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliție din cadrul B.P.R.
Cu acest prilej, s-a constatat că inculpatul avea permisul de conducere reținut, iar dreptul de a conduce autovehicule suspendat. Totodată, polițiștii au constatat că inculpatul prezintă halenă etilică, motiv pentru care au încercat să-l testeze cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat. De asemenea, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice la I.N.M.L.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost stabilită, în faza urmăririi penale prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, declarațiile inculpatului, ale martorului și buletinul de analiză.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 07.03.2014, modificată și definitivă prin încheierea nr. 13/CP/26.05.2014 a TRIBUNALULUI BUCUREȘTI-SECȚIA I PENALĂ, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul, cauza fiind soluționată în procedură simplificată, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, sentințele penale nr. nr. 366/6.07.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare și nr. 18/11.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 243/6.04.2007 a Tribunalului București Secția a-II-a Penală.
La termenul de judecată din data de 14.10.2014, inculpatul, prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 86 alin.2 și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplic art. 33 lit.a cp. 1969 în infracțiunile prev. de art. 335 alin.2 și art. 337 alin.1 cp cu aplic art. 38 alin.1 cp cu aplic art. 5 cp, instanța rămânând în pronunțare asupra cererii, odată cu fondul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond iar în rejudecarea cauzei penale reindividualizarea pedepselor aplicate de către instanță și de a modalității de executare a acestora.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 26.03.2008, inculpatul B. Victoraș a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr._ pe . un moment dat, inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliție din cadrul B.P.R. Cu acest prilej, s-a constatat că inculpatul avea permisul de conducere reținut, iar dreptul de a conduce autovehicule suspendat. Totodată, polițiștii au constatat că inculpatul prezintă halenă etilică, motiv pentru care au încercat să-l testeze cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat. De asemenea, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice la I.N.M.L.
Situația de fapt rezultă din procesul verbal de depistare întocmit la data de 26.03.2008 de lucrători de poliție din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră, procesul-verbal de verificare în baza de date a B.P.R., cererea de analiză și buletinul de examinare clinică din 26.03.2008, declarațiile martorilor M. N. și S. B. N. date în faza de urmărire penală și declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de inculpați și implicita schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina acestora, Curtea reține că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale la momentul pronunțării acestei sentințe, avand în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că deși limitele pedepsei nu au suferit modificări esențiale, noua reglementare penală este mai favorabilă inculpatului avand în vedere modalitatea de aplicare a instituțiilor de agravare a pedepsei. Având în vedere datele din fișa de cazier judiciar a inculpatului se constată că faptele deduse judecații în cauza de față sunt concurente cu fapta pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin sent. P. nr. 366/6.07.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare. Întrucât cu privire la această pedeapsă s-a dispus suspendarea condiționată, se constată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu privire la anularea suspendării condiționate.
Se constată, de asemenea că toate aceste fapte au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicate prin prin sent. P. nr. 18/11.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 243/6.04.2007 a Tribunalului București Secția a-II-a Penală, în cauză fiind prin urmare incidente și cu privire la această condamnare dispozițiile art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei.
Totodată, instanța constată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin.2 cp., referitoare la pluralitatea intermediară, întrucât condamnatul a săvârșit cele trei infracțiuni după rămânerea definitivă a sentinței penale P. nr. 18/11.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 243/6.04.2007 a Tribunalului București Secția a-II-a Penală, în termenul de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin această sentință, în cauză nefiind întrunite condițiile pentru a se reține starea de recidivă.
Însă, avand în vedere modalitatea în care ar urma să fie determinată pedeapsa rezultantă conform jurisprudenței constante adoptate anterior intrării în vigoare a noului cod penal raportat la modalitatea de contopire ce urmează a fi aplicată conform noului cod, Curtea, în acord cu prima instanță, consideră că mai favorabilă inculpatului este noua reglementare penală.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță pentru inculpat și a modalității de executare a acesteia, Curtea consideră că aceasta a fost una corectă în raport cu atitudinea acestuia și cu gravitatea concretă a faptelor acestuia. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Curtea constată că potrivit Recursului în interesul legii nr. 1/2011 suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa stabilita in cazul savarsirii in cursul termenului de incercare a unei infractiuni intentionate sau praeterintentionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, chiar si in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal. De asemenea suspendarea conditionata a executarii nu poate fi dispusa nici in ceea ce priveste pedeapsa rezultanta, obtinuta prin aplicarea mecanismului prevazut de art. 83 alin. 1 din Codul penal. Acest recurs în interesul legii își păstrează în continuare aplicabilitatea, rațiunile ce au stat la baza pronunțării sale în contextul codului penal anterior fiind perfect valabile și în contextul noii reglementări de drept penal material.
În ceea ce privește susținerea apărătorului ales al inculpatului, în sensul că prima instanță nu ar fi individualizat sporul de pedeapsa aplicat inculpatului, Curtea constată că această susținere este în mod vădit eronată, fiind suficientă o simplă lectură a dispozitivului sentinței apelate pentru a se observa că sporul aplicat a fost determinat cu exactitate de prima instanță.
Față de aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul B. V. impotriva sentintei penale nr. 2651 pronuntata la data de 18.11.2014 de Judecătoria Sector 5 București, in dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 500 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M.-A. M. L. N.-C.
GREFIER,
E.-A. N.
Red./Dact.M.A.M.-4 ex
J.S.5.B.-jud.E.A.
| ← Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 312/2015.... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 77/2015.... → |
|---|
