Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 312/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 4611/94/2014
DOSAR NR._
(309/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.312
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror S. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații V. A. A., V. N., P. T. D., I. V. V. și I. C. împotriva sentinței penale nr.408 din data de 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 26 februarie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.408 din data de 21.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în baza art.386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 N.C.P., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 C.pen. 1968, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 N.C.pen.
În baza art. 396 alin. 1 și 4 din C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului V. A. A. [fiul lui P. și E. L., născut la data de 07.02.1990 în orașul B., județul Ilfov, domiciliat în comuna Poienarii Burchii, ., județul Prahova, CNP_], pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (parte vătămată C. R. M.).
În baza art. 83 alin. 1 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. e și h C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să nu se apropie de persoana vătămată la mai puțin de 20 metri și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 396 alin. 1 și 4 din C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 11 luni închisoare în sarcina inculpatului V. N. [fiul lui P. și E. L., născut la data de 10.12.1986 în orașul B., județul Ilfov, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_] pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (parte vătămată C. R. M.).
În baza art. 83 alin. 1 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. e și h C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să nu se apropie de persoana vătămată la mai puțin de 20 metri și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 396 alin. 1 și 4 din C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului P. T. D. [fiul lui G. și L., născut la data de 24.03.1992 în orașul B., județul Ilfov, domiciliat în ., ., județul Ilfov, CNP_] pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (parte vătămată C. R. M.).
În baza art. 83 alin. 1 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. e și h C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să nu se apropie de persoana vătămată la mai puțin de 20 metri și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov.
În baza art. 396 alin. 1 și 4 din C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 11 luni închisoare în sarcina inculpatului I. V. [fiul lui M. și I., născut la data de 08.06.1988 în orașul B., județul Ilfov, domiciliat în Poenarii Burchii, ., județul Prahova, CNP_], pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (parte vătămată C. R. M.).
În baza art. 83 alin. 1 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. e și h C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să nu se apropie de persoana vătămată la mai puțin de 20 metri și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 396 alin. 1 și 4 din C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a fost stabilită o pedeapsă de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului I. C. [fiul lui I. și G., născut la data de 26.02.1988 în orașul B., județul Ilfov, domiciliat în comuna Poenarii Burchii, ., județul Prahova, CNP_], pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. (parte vătămată C. R. M.).
În baza art. 83 alin. 1 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. e și h C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să nu se apropie de persoana vătămată la mai puțin de 20 metri și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art.25, 397 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Cod civil, a fost admisă - în parte - acțiunea civilă formulată de partea civilă C. R. M., domiciliat în ., ., nr.7, județul Ilfov și au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de acordare a daunelor materiale.
În baza art. 398 rap. la art. 276 alin. 1 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 500 lei (câte 100 lei fiecare), reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 08/09.03.2013, partea vătămată C. R. M. a fost lovită de către cei cinci inculpați, producându-i-se leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 30 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. A2/J/181/11.03.2013 eliberat la data de 16.04.2013 (fila 16 dosar urm. penală).
Partea vătămată se afla în barul S.C. Nik and Marv Serv .. din comuna P., . împreună cu alte patru persoane, iar în jurul orei 2:00, inculpații V. A. A., V. N., P. T., I. V. și I. C. au intrat în bar, V. A. a lovit primul partea vătămată peste cap cu o țeavă, apoi inculpatul P. T. a lovit partea vătămată cu țeavă și pe martorul P. B. D. cu pumnul, acesta din urma ieșind din încăpere pe fereastră și reușind să se îndepărteze.
Ceilalți inculpați V. N., I. V. și I. C. au lovit partea vătămată atât cu țevile pe care le aveau în mâini cât și cu picioarele până în momentul în care partea vătămată a leșinat (și-a pierdut cunoștința), fiind ulterior transportată la Spitalul Elias unde a fost spitalizată.
La data de 16.04.2013, Serviciul de Medicină Legală Ilfov a eliberat certificatul medico legal nr. A2/J/181/11.03.2013, în concluziile acestuia reținându-se că numitul C. R. M. prezenta leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, unele cu corp dur alungit, timpul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare a fost de 30 de zile, iar leziunile traumatice nu au fost de natură a-i pune viața în primejdie.
Partea vătămată, în declarația sa (fila 66 dosar) a arătat că i-a văzut pe toți cei cinci agresori care au intrat în bar și l-au lovit cu țevile și cu picioarele.
Martorul P. B. D. a declarat că, în noaptea de 08/09.03.2013, inculpații au intrat în barul S.C. Nik and Marv Serv .. din comuna P., ., în jurul orei 2:00 și unul dintre aceștia a lovit partea vătămată cu o țeavă, apoi pe martor, care a confirmat ca a pulverizat spray paralizant în încăpere. În continuare, martorul a arătat că, în timp ce o parte dintre inculpați și-au îndreptat atenția către ceilalți martori, P. B. D. și partea vătămată au încercat să iasă din bar pe fereastră, însă a reușit doar martorul, întrucât partea vătămată a fost lovită de inculpatul I. C.. De la o distanță de aproximativ 15 metri, martorul a mai observat când partea vătămată a fost trasă afară pe geam de doi dintre inculpați, I. V. și V. A., care au continuat să-i aplice lovituri. După plecarea inculpaților, martorul a apelat serviciul de urgență 112.
Martorul M. M. B. a declarat în instanță că se afla în seara respectivă în barul S.C. Nik and Marv Serv .. din comuna P., . unde în jurul orei 2:00 au intrat cei cinci inculpați, pe care îi cunoștea, fiecare având în mână câte o țeavă metalică, iar inculpatul V. A. a lovit-o pe partea vătămată primul, fiind urmat de ceilalți inculpați. De asemenea, martorul a observat că partea vătămată a fost lovită cu pumnii, picioarele și cu țevile și a leșinat.
Din declarația martorului A. M. F., a rezultat că a fost de față când cei cinci inculpați loveau partea vătămată, atât în incinta barului cât și în afara acestuia.
Martorul I. V. M. a asistat la lovirea părții vătămate de unul dintre inculpați în incinta barului și de către mai mulți, care îl înconjurau, în exteriorul barului (fără a putea sa precizeze numele acestora).
Judecătorul fondului a reținut că modul de derulare a incidentului relatat de partea vătămată și de martorii audiați concordă, în timp ce între relatările inculpaților și cele declarate de martori există neconcordanțe.
Astfel, instanța de fond a constatat că, deși inculpații au susținut că nu au avut asupra lor nicio țeavă sau bâtă, această precizare este contrazisă de toți martorii oculari, care au observat în detaliu, atât deținerea cât și utilizarea țevilor de către inculpați, dar și de concluziile certificatului medico legal, din care rezultă că numitul C. R. M. prezenta leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, unele cu corp dur alungit.
Susținerile inculpaților, potrivit cărora partea vătămată a fost cea care a inițiat conflictul, au fost de asemenea contrazise de declarațiile martorilor prezenți la fața locului, care nu au auzit injurii și nu au observat acte de provocare din partea părții vătămate.
Instanța de fond a reținut ca dovedită situația de fapt, coroborând declarațiile tuturor martorilor audiați cu concluziile certificatului medico legal.
În drept, în baza art. 386 Noul Cod de procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din art. 181 al 1 VC.p., în art. 193 al 2 NCod penal.
Pentru a proceda în acest sens, judecătorului fondului, față de succesiunea de legi penale în timp, analizând prin comparare cele două reglementări, a constatat că legea nouă este mei favorabilă, dispunând în consecință.
D. urmare, instanța de fond a concluzionat că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 al. 2 NCod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, cu privire la gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că inculpații aveau asupra lor țevi metalice, nerecunoașterea săvârșirii faptelor, dar și persoana inculpaților, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale.
Analizând actele dosarului, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente circumstanțe atenuante legale sau judiciare de natură a determina reducerea limitelor de pedeapsă. Prin urmare, având în vedere cele expuse, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin stabilirea unor pedepse aproape de minimul special prevăzut de lege.
Constatând că faptele există (acțiunile de lovire fiind săvârșite de fiecare dintre cei cinci inculpați), constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul fondului a stabilit pedepse cu închisoarea.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepselor, având în vedere că inculpații pot să conștientizeze rezultatul faptelor lor și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că a dispus amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, constatând că sunt întrunite condițiile impuse de lege.
Pe durata termenului de încercare stabilit, judecătorul fondului a obligat inculpații să respecte măsurile de supraveghere, astfel cum au fost menționate anterior.
Procedând la soluționarea laturii civile, judecătorul fondului a constatat că partea vătămată C. R. M. a solicitat daune materiale, în cuantum de 5.000 euro și daune morale în sumă de 5.000 euro.
S-a arătat că acțiunea civilă în procesul penal, are ca obiect tragerea la răspundere a inculpatului, potrivit legii civile, în vederea obligării acestuia la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal, este necesară constituirea ca parte civilă a părții vătămate în termenul legal, existența unui prejudiciu moral sau material cauzat prin infracțiunea săvârșită, acesta să fie cert, să nu fi fost reparat și să existe legătură de cauzalitate între fapta penală și prejudiciul produs.
Totodată, instanța fondului a arătat că despăgubirile bănești trebuie să acopere nu numai prejudiciul efectiv cauzat, ci și prețul suferinței, dar și folosul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite, întrucât orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijență sau prin imprudența sa.
Prin urmare, în speță, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C civil, și „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”.
Judecătorul fondului a constatat însă că partea civilă nu a făcut dovada unor daune materiale, constând în cheltuieli pentru consultații medicale și medicamente sau obiecte personale deteriorate (telefon, ceas, haine), motiv pentru care capătul de cerere privind daunele materiale a fost respins, ca neîntemeiat.
Cererea privind acordarea daunelor morale a fost apreciată ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Aceste sume de bani sunt de natură să acopere prejudiciul moral care este un mod de a alina prin mijloacele reparațiunii bănești condițiile de viață alterate ale victimei, precum și suferințele fizice si psihice suferite.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru repararea prejudiciului moral, în jurisprudență s-a decis că nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite efectiv de partea vătămată în orice plan, poate stabili suma de bani care să compenseze ceea ce îi lipsește victimei, ținând seama și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată viața de familie, viața profesională și socială.
Față de împrejurările în care a fost agresată partea civilă (de 5 persoane având asupra lor țevi metalice) și de suferințele efective determinate de numărul și intensitatea loviturilor primite, cât și de imposibilitatea de a se opune sau de a se apăra eficient, agresorii fiind mai numeroși și folosind țevi metalice, instanța de fond a obligat pe inculpați - în solidar - să achite părții civile suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel inculpații V. A. A., V. N., P. T. D., I. V. V. și I. C., criticând-o pentru netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate, considerând cuantumul de pedeapsă stabilit în sarcina fiecăruia drept unul prea sever.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul Ministerului Public este fondat și îl va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptelor și vinovăția inculpaților, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
Situația de fapt nu comportă critici, întrucât a fost corect reținută pe baza unui amplu material probator, administrat în ambele faze ale procesului (urmărire penală+cercetare judecătorească), care a condus la depistarea infractorilor, probe care însă se coroborează între ele.
Curtea constată că, în mod greșit, instanța de fond a procedat la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul pentru toți inculpații din speță, cât și referitor la modalitatea de executare aleasă, însă în lipsa unei căi de atac din partea vreunui alt participant procesual, nu se poate agrava situația inculpaților în propria cale de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 1 C.pen., la stabilirea duratei și cuantumului pedepsei aplicate se ține seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului raportate la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs prin săvârșirea infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii, antecedentele penale ale infractorului.
Deși instanța de fond a făcut o diferențiere în ceea ce privește cuantumul de pedeapsă, aplicând pedepse mai reduse pentru trei dintre inculpații care erau necunoscuți cu antecedente penale, este cert că față de împrejurarea că inculpații V. N. și I. V. au mai fost anterior sancționat administrativ pentru violente și tulburarea ordinii și liniștii publice, starea de fapt reținută în speța dedusă judecății caracterizează suficient comportamentul acestora.
În orice caz, criteriile precum persoana inculpaților, conduita avută anterior săvârșirii faptei, posibilitatea de îndreptare a acestora, nu sunt de natură a diminua gradul de pericol social pe care fapta săvârșită îl prezintă pentru ordinea publică, nefiind de natură a atrage amânarea aplicării pedepsei.
Toate împrejurările faptice denotă faptul că modul de comitere a infracțiunii a fost unul suficient de complex, activitatea infracțională a avut o amploare care a presupus participarea mai multor inculpați (6 participanți), organizare, premeditare din partea acestora (venind înarmați cu țevi metalice) ceea ce a influențat și gradul de pericol social al infracțiunii de lovire sau alte violențe, sporindu-l, toate acestea fiind săvârșite prin întrebuințarea de violențe fizice asupra persoanei vătămate, fără a se constata vreun scop anume sau a se susține vreunul.
Față de toate aceste date, Curtea constată ca evident că inculpații nu se vor reintegra social prin stabilirea unor atare sancțiuni – în cuantum și modalitate - pericolul pentru ordinea publică ar fi putut fi înlăturat prin aplicarea unor pedepse mai severe, astfel încât inculpații să conștientizeze cu adevărat gravitatea faptei săvârșite, altfel, ei fiind tentați, eventual, să reacționeze în aceeași manieră într-o situație similară.
În raport cu toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondate apelurile promovate de inculpați.
Constatând culpa procesuală a inculpaților, Curtea îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat cu judecarea prezentului proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de inculpații V. A. A., V. N., P. T. D., I. V. V. și I. C. împotriva sentinței penale nr.408 din data de 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, ca nefondate.
Obligă pe fiecare apelant la plata a câte 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.9
red.A.Tășcan-Jud.B.
| ← Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.). Decizia nr. 187/2015.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 250/2015.... → |
|---|
