Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 18840/236/2012
Dosar nr._
(4983/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 260
Ședința publică din data de 17 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător:A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul inculpat P. A. împotriva sentinței penale nr. 2591/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 au fost consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 17.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2591/30.09.2013, Judecătoria G. – Secția Penală în baza art.180 alin.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul P. A., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.182 alin.1 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.192 alin.2 Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.
În baza art. 34 alin.1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă a părții civile V. P..
A obligat inculpatul la plata către partea civilă V. P. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune morale.
A respins cererea părții civile V. P. privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500 lei, reprezentând daune materiale, ca neîntemeiată.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă a părții civile V. A..
A obligat inculpatul la plata către partea civilă V. A. a sumei de 1.351,26 lei, cu titlu de daune materiale, precum și a sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
A luat act că partea civilă S. Județean G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a fierăstrăului tip bomfaier folosit la săvârșirea infracțiunilor, depus la camera de corpuri delicte a IPJ G., conform dovezii . nr._ din data de 01.06.2011.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2266/P/2011 din data de 11.12.2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria G. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, vătămare corporală gravă, faptă prev. de art. 182 alin.1 Cod penal și violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal din data de 12.05.2011 organele de politie din cadrul Serviciului de Investigații Criminale G. au consemnat plângerea verbala a părții vătămate V. A. împotriva numitului P. A., care, in data de 11.05.2011, l-a agresat fizic, acesta fiind internat la S. Județean de Urgenta G. cu multiple leziuni, fără a putea sa scrie declarația .
A fost depus raportul de expertiza medico legală nr. Al-D/171/12.05.2011 din care rezulta ca numitul V. A. prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 11.05.2011 care au putut fi produse prin lovire repetata cu corp dur, pentru care necesita 55-57 zile de îngrijire medicala. Leziunile traumatice corporale nu i-au pus in primejdie viata si nu se constituie in infirmitate.
Partea vătămata a solicitat o completare la raportul medico legal întrucât medicul specialist a stabilit continuarea tratamentului prin aplicarea de aparat de gipsat post operator, în urma reexaminării stabilindu-se ca V. A. prezintă sechele postleziuni traumatice corporale ce pot data din 11 mai 2011 care au putut fi produse prin lovire repetata cu corp dur pentru care necesita aprox 125 zile de îngrijire medicala. Leziunile traumatice corporale nu i-au pus in primejdie viata si nu se constituie in infirmitate.
Prin procesul verbal din data de 12.05.2011 organele de politie din cadrul Serviciului de Investigații Criminale G. au consemnat plângerea verbala a părtii vătămate V. P. împotriva numitului P. A. care in data de 11.05.2011 a agresat-o fizic, aceasta fiind internata la S. Județean de Urgenta G. cu multiple leziuni, fără a putea sa scrie declarația.
A fost depus raportul de expertiza medico legala nr. Al-D/172/12.05.2011 din care rezulta ca numitul V. P. prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 11.05.2011 care au putut fi produse prin lovire repetata cu corp dur ,pentru care necesita 7-9 zile de îngrijire medicala. Leziunile traumatice corporale nu i-au pus in primejdie viata si nu se constituie in infirmitate .
Inculpatul a recunoscut ca în data de 11.05.2011 a consumat băuturi alcoolice si pe fondul unei stări tensionate cu vecinii săi V. A. si V. P. au început sa se certe învinuitul s-a urcat pe gard având un arac in mana, V. A. l-a prins de mana stânga iar inculpatul cu mana dreapta ii lovea cu aracul. A reușit sa coboare de pe gard, a luat un bomfaier cu pânza de ferăstaru s-a urcat din nou pe gard si a început sa ii lovească cu bomfaierul pe amândoi. Nu recunoaște ca a pătruns in curtea si casa pârtilor vătămate .
Din declarațiile părții vătămate V. A. rezulta ca inculpatul s-a urcat pe gard având un ferăstrău in mana cu care a încercat sa il lovească in zona capului, partea vătămata a prins ferăstrăul si l-a lăsat in curtea sa . Apoi inculpatul a venit in casa unde l-a agresat cu o bata atât pe el cat si pe soție, provocându-i o leziune la mana stânga .
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor audiați in cauza, cu cercetarea la fata locului care dovedește faptul ca . a avut loc inclusiv in locuința pârtilor vătămate si cu concluziile rapoartelor medico legale privind modul de producere a agresiunii.
În rechizitoriul parchetului se mai arată că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale cu suma de 18.500 lei fiecare, reprezentând despăgubiri civile, din care suma de 3.500 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 15.000 lei daune morale.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, certificatul medico-legal nr.A1-D/171/12.05.2011 și completarea la certificatul medico-legal pentru partea vătămată V. A., certificatul medico-legal nr.A1-D/172/12.05.2011 pentru partea vătămată V. P..
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului audiat conform art.323 C.pr.pen. rap. la art.70 C.pr.pen. (fila nr.97 și fila nr.93), declarațiile părții vătămate V. A. (fila nr.104), declarațiile părții vătămate V. Petrau (fila nr.118), declarațiile martorului G. P. (fila nr.105), declarațiile martorului D. Cristofora-I. (fila nr.106), declarațiile martorului A. G. (fila nr.107), declarațiile martorului S. A. (fila nr.122), înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile (filele nr.15-80) și înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat (filele nr.83-96).
Totodată, în raport de decesul martorului D. A., astfel cum rezultă din extrasul din registrul de deces aflat la fila nr.112 din dosar, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor 327 alin. 3 Cod procedură penală, dând citire declarațiilor pe care acesta le-a dat în cursul urmăririi penale.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești,instanța constată dovedită vinovăția inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, reținând următoarea situație de fapt:
În data de 11.05.2011, în jurul orelor 17.00, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice la un bar din ., inculpatul P. A. a ajuns la locuința sa, locuință care se învecinează cu cea a părților vătămate.
Pe fondul unor relații conflictuale preexistente și observând că soții V. se află în curtea locuinței acestora, inculpatul s-a urcat pe gardul despărțitor al celor două gospodării, loc din care a încercat să o lovească pe partea vătămată V. A. cu un fierăstrău de mână.
Partea vătămată V. A. a reușit să se apere de loviturile inculpatului, prinzând și trăgând respectivul fierăstrău din mâinile inculpatului, context în care această unealtă a căzut în curtea soților V..
Imediat după incident partea vătămată a intrat în locuință pentru a sesiza telefonic organele de poliție în legătură cu cele întâmplate, împrejurare în care inculpatul s-a înarmat cu o bâtă, a sărit gardul despărțitor al celor două proprietăți, a pătruns în curtea și apoi în locuința părților vătămate, unde, i-a aplicat părții vătămate V. A. în mod repetat lovituri cu pumnii și bâta pe care o avea asupra sa în zona capului și antebrațului.
Tot în aceste împrejurări în locuință a intrat și partea vătămată V. P., soția lui V. A., moment în care inculpatul s-a ridicat de pe soțul acesteia, care era căzut la pământ, a îmbrâncit-o și a lovit-o cu bâta, după care a părăsit locuința.
Partea vătămată V. A. s-a deplasat la locuința martorului D. A. pentru a-i cere ajutor, acesta din urmă apelând Serviciul de urgență 112; la scurt timp la fața locului s-a deplasat o ambulanță, care le-a transportat pe cele două părți vătămate la S. Județean G., în vederea acordării de îngrijiri medicale.
În urma examinării medico-legale a părții vătămate V. A. efectuate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că aceasta prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din data de 11 mai 2011, care necesită 55-57 zile de îngrijire medicală, dacă nu survin complicații (Raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.A1-D/171/12.05.2011-fila nr.12 d.u.p.).
La solicitarea organelor de poliție s-a procedat la data de 20 octombrie 2011 la reexaminarea părții vătămate V. A. în vederea reevaluării zilelor de îngrijire medicală, iar prin Raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.A1-D/171/2011 din data de 04.11.2011 au fost menținute concluziile primei expertize, cu mențiunea că leziunile traumatice necesită pentru vindecare aproximativ 125 zile de îngrijiri medicale (filele nr.59-60 d.u.p.).
Referitor la leziunile suferite, s-a mai concluzionat că acestea s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, că nu i-au pus în primejdie viața și că nu se constituie infirmitate, dacă nu survin complicații.
Din Raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.A1-D/172/12.05.2011 rezultă că partea vătămată V. P. prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din data de 11 mai 2011, care necesită 7-9 zile de îngrijire medicală, leziuni care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp dur și care nu i-au pus în primejdie viața și nu se constituie infirmitate, dacă nu survin complicații (fila nr.18 d.u.p.).
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că le-a agresat fizic pe cele două părți vătămate, însă a negat că ar fi pătruns în curtea și locuința acestora, susținând că lovirea părților vătămate s-a petrecut în timp ce era urcat pe gardul despărțitor al celor două gospodării:
-„ În ziua de 11.05.2011 m-am bătut cu numiții V. A. și V. P. pe fondul unui teren, ei lovindu-mă cu un arac și eu am ripostat tot cu un arac care a rămas la mine în curte…evenimentul descris mai sus a avut loc peste gard, deoarece curțile noastre se învecinează”- declarația din data de 11.05.2011, filele nr. 46-47 d.u.p.
-„ M-am urcat pe gard unde am continuat să mă cert cu ei iar numitul V. A. m-a prins de mâini și numita V. P. mă lovea cu o mătură în cap. Atunci eu am coborât de pe gard, am luat un arac, m-am urcat din nou pe gard și am început să-i lovesc pe soții V. peste tot. Declar faptul că nu îmi amintesc aproape nimic cu privire că i-aș fi agresat pe aceștia doi într-o cameră a locuinței; nu îmi amintesc să fi pătruns în interiorul locuinței întrucât eram în stare de ebrietate.” -declarația din data de 12.05.2011-filele nr.43-44 d.u.p.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a modificat declarația sub aspectul modului de derulare a evenimentelor, arătând că a lovit părțile vătămate atât cu un arac cât și cu un bomfaier:
-„ M-am apropiat de gardul care delimita proprietatea celor doi, am luat un arac care se afla în apropiere și am început să ii lovesc pe cei doi, fără a viza o zonă anume…după aproximativ un minut și ceva, am abandonat respectivul arac, m-am dus în curtea locuinței mele, de unde am luat un bomfaier tip ferăstrău ce se afla lângă capra de tăiat lemne și m-am reîntors în locul de unde am plecat, respectiv gardul părților vătămate, începând să îi lovesc atât pe V. A. cât și pe V. P.…în aceste împrejurări bomfaierul mi-a căzut din mână în curtea părților vătămate, iar eu, după ce m-am dat jos de pe gard m-am deplasat la un bar din localitate… ”- declarația din data de 15.04.2013, fila nr. 97 d.u.p.
Instanța a constatat că aceste declarații ale inculpatului sunt oscilante, prezintă contradicții și sunt neverosimile, urmând a le înlătura ca nesincere, necoroborându-se cu declarațiile părților vătămate, date atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești, nici cu cele ale martorilor audiați în cauză.
În contextul evaluării materialului probator, instanța a avut în vedere și constatările cercetării la fața locului efectuată de organele de poliție și planșa foto, din care rezultă că mai multe pete de sânge, printre care și o pată de formă neregulată, de aproximativ 50X50 cm, au fost descoperite în interiorul locuinței soților V., elemente care creează convingerea instanței că agresarea părților vătămate s-a desfășurat în locuința acestora, nicidecum în modalitatea descrisă de către inculpat (filele nr.23-26 d.u.p.).
Prin urmare, instanța a constatat că, din probele administrate și analizate mai sus, rezultă, în mod neechivoc, faptul că inculpatul a escaladat gardul pătrunzând în curtea și locuința aparținând părților vătămate, unde le-a lovit cu o bâtă pe care o avea asupra sa.
Teza formulată de inculpat în apărare, potrivit căreia a lovit părțile vătămate fără a pătrunde în locuința acestora, în timp ce era urcat pe gardul despărțitor al celor două gospodării, nu poate fi primită de către instanța, aceasta fiind contrazisă de toate probele administrate în cauză, așa cum s-a arătat anterior.
Privită dintr-o altă perspectivă, această apărare este complet nerealistă, fiind imposibil de crezut că părțile vătămate, aflate în propria curte, au rămas într-o poziție inertă, fără să manifeste reflexul firesc de autoconservare, în timpul cât inculpatul, cățărat pe un gard de aproximativ 2 metri, le-a lovit în mod repetat, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 125 zile și respectiv 7-9 zile de îngrijire medicală.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută mai sus, a fost stabilită pe baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei foto aferentă, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, fișei de constatări preliminare și Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.A1-D/172/12.05.2011 privind pe partea vătămată V. P., Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.A1-D/171/12.05.2011 și Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.A1-D/171/2011 din data de 04.11.2011 privind pe partea vătămată V. A..
În drept, fapta inculpatului P. A. constând în aceea că, în data de 11.05.2011, pe fondul unor relații conflictuale preexistente, prin escaladarea gardului, a pătruns, fără drept, înarmat cu o bâtă, în curtea și apoi în locuința aparținând părților vătămate, loc în care, le-a agresat fizic prin lovire repetată, provocându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijire medicală, în cazul părții vătămate V. P. și un număr de 125 de zile în cazul părții vătămate V. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.2 Cod penal, vătămare corporală gravă, faptă prev. de art. 182 alin.1 Cod penal și violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Elementul material al infracțiunilor de lovire sau alte violențe și vătămare corporală gravă este realizat prin activitatea inculpatului de lovire a părților vătămate V. P., respectiv V. A., acțiune care a creat o urmare imediată reprezentată de leziunile suferite de partea vătămată V. P., care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale, precum și cele suferite de partea vătămată V. A., care au necesitat pentru vindecare un număr de 125 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate rezultă din săvârșirea faptei, întrucât leziunile părților vătămate au fost produse de acțiunile de lovire ale inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de lovire și alte violențe s-a săvârșit cu intenție directă, inculpatul prevăzând posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos și urmărind producerea acestui rezultat, în timp ce infracțiunea de vătămare corporală gravă a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte întrucât, inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, elementul material al laturii obiective este realizat în modalitatea alternativă a pătrunderii în curtea și locuința părților vătămate, fără drept, întrucât acțiunea a fost săvârșită în mod abuziv, fără a exista o justificare legală; pătrunderea în curte și locuință s-a făcut fără consimțământul părților vătămate întrucât inculpatul nu a primit acceptul acestora.
S-a reținut că infracțiunea a fost săvârșită în varianta agravată prev. de alineatul 2 al art. 192 din Codul penal, având în vedere că în momentul pătrunderii în curtea și locuința părților vătămate inculpatul avea asupra sa o bâtă pe care a folosit-o efectiv pentru lovirea părților vătămate, obiect considerat armă prin asimilare, în sensul art. 151 alin.2 Cod penal.
Urmarea imediată constă în încălcarea libertății persoanei sub aspectul inviolabilității domiciliului, adică dreptul persoanelor de a-și desfășura viața privată, într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.
Raportul de cauzalitate rezultă din aceea că, în lipsa faptei, urmarea socialmente periculoasă nu s-ar fi produs.
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpatul a avut reprezentarea că, pătrunzând în curtea și apoi locuința părților vătămate, le încalcă dreptul la inviolabilitatea domiciliului, nu a urmărit acest rezultat, însă a acceptat posibilitatea producerii lui.
În consecință, întrucât faptele există, fiind pe deplin dovedite pe baza materialului probator examinat mai sus, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, instanța urmează a dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.2 Cod penal, vătămare corporală gravă, faptă prev. de art. 182 alin.1 Cod penal și violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește concluziile apărătorului ales al inculpatului de încetare a procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art.180 alin.2 Cod penal, pe considerentul că lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța le-a apreciat ca fiind lipsite de fundament juridic, având în vedere că la fila nr.15 din dosarul de urmărire penală există procesul verbal din data de 12.05.2011 de consemnare a plângerii orale, semnat personal de numita V. P., din cuprinsul căruia rezultă, în mod neechivoc, că acesta înțelege să formuleze plângere penală față de inculpatul P. A., pentru . fizică din data de 11.05.2011.
Împrejurarea că plângerea penală nu a fost scrisă personal de către partea vătămată, din motive de sănătate, ci a fost consemnată de către organul de cercetare penală, nu echivalează cu absența plângerii, această posibilitate fiind expres prevăzută de dispozițiile art. 222 alin.4 Cod procedură penală care stipulează că “plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primește “.
La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța, conform art. 72 din Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța a constatat că faptele inculpatului prezintă pericol social concret pentru valorile ocrotite de art.180 alin.2 Cod penal, art. 182 alin.1 Cod penal și art. 192 alin.2 Cod penal, pericol ce rezultă din împrejurările concrete în care au fost comise faptele, respectiv prin escaladarea gardului, folosirea unei bâte și exercitarea unei violențe excesive asupra părților vătămate, persoane în vârstă și fără posibilități reale de apărare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie ce va fi aplicată inculpatului pentru fiecare infracțiune, ținând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 Cod procedură penală și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 Cod penal.
Astfel, natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua și lit.b. Cod penal. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi Cod penal, întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul principal al pedepsei nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea, în regim privativ de libertate, modalitatea concretă de comitere a faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, dovedind fără putință de tăgadă că acesta a manifestat un deosebit curaj infracțional și îndrăzneală, dând dovadă de un comportament antisocial extrem de periculos.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate s-a constituit părți civile în procesul penal cu suma de 18.500 lei fiecare, din care suma de 3.500 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 15.000 lei, reprezintă daune morale.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 Cod civil, respectiv fapta ilicită (lovirea părților vătămate), prejudiciul (vătămarea integrității corporale a victimelor), raportul de cauzalitate (leziunile traumatice nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) și vinovăția ( inculpatul a acționat cu intenția vătămării victimelor), astfel încât acțiunea civilă va fi admisă în parte, pentru următoarele motive:
De altfel, și în practica sa, atunci când se pronunță asupra cererilor de acordare a daunelor materiale, a rambursării costurilor si cheltuielilor de judecată, Curtea Europeana a Drepturilor Omului arată ca aceste cheltuieli trebuie sa fi existat în mod real, sa fie în mod necesar suportate și sa aibă o sumă rezonabilă.
În speță, raportat la considerațiile avute în vedere mai sus, remarcă instanța că partea civilă V. P. nu a făcut nici un fel de dovezi scrise pentru a dovedi suma pretinsă, deși nu se afla în imposibilitate de a prevedea o eventuală preconstituire de probe, în apărare, în timp ce partea civilă V. A. a făcut dovada unor cheltuieli în cuantum total de 1.351,26 lei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele nr.15-81).
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul P. A., solicitând admiterea apelului pentru motivele depuse în scris la dosar și consemnat în încheierea de ședință din 03 februarie 2015.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul P. A. este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și anume, că în data de 11.05.2011, pe fondul unor relații conflictuale preexistente, prin escaladarea gardului, a pătruns, fără drept, înarmat cu o bâtă, în curtea și apoi în locuința aparținând părților vătămate, loc în care, le-a agresat fizic prin lovire repetată, provocându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijire medicală, în cazul părții vătămate V. P. și un număr de 125 de zile în cazul părții vătămate V. A., și a stabilit o pedeapsă just individualizată sub aspectul duratei sale.
În raport de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările și modalitatea de comitere, de circumstanțele personale ale inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, este în vârstă de 60 de ani, își câștigă existența în mod onest, dar și de faptul că infracțiunile reținute în sarcina sa datează din urmă cu aproape 4 ani, neexistând dovezi că, în perioada ce a urmat-o, acesta ar mai fi intrat în conflict cu legea penală, astfel că prezintă garanții de recuperare și reintegrare socială, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal 1969, măsurile de supraveghere impuse pe durata termenului de supraveghere constituind garanții în acest sens.
Raportat la art. 16 din Legea 187/2012 care furnizează criteriile pe baza cărora urmează să fie determinată legea penală mai favorabilă, Curtea apreciază că reglementarea veche este mai favorabilă pentru inculpat având în vedere că noile dispoziții legale instituie o obligație importantă pe care nu o regăsim în Codul penal 1969 – munca în folosul comunității - și elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere.
În consecință, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul formulat de inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr. 2591/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și pe fond:
În baza art. 861 Cod penal 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului P. A. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 Cod penal 1969.
În baza art. 863 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul P. A. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Protecție a Victimelor li Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, aceluiași serviciu;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență aceluiași serviciu;
Va atrage atenția inculpatului P. A. asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul formulat de inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr. 2591/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și pe fond:
În baza art. 861 Cod penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului P. A. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 Cod penal 1969.
În baza art. 863 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul P. A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Protecție a Victimelor li Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul G. la datele fixate de acest serviciu;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, aceluiași serviciu;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență aceluiași serviciu;
Atrage atenția inculpatului P. A. asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. B. R.
GREFIER
A. P.
Red. R.A.B.
Dact.G.P.
4 ex/03.04.2015
Red. S.V. I. – Judecătoria G.
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 307/2015. Curtea de... | Spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Decizia nr. 237/2015.... → |
|---|
