Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 745/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 745/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 4330/330/2014
Dosar nr._
1578/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.745/A
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: L.-A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul S. L. împotriva Sentinței penale nr.75 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul inculpat S. L., aflat în stare de libertate, care a fost reprezentat juridic de apărătorul ales, avocat A. V., din cadrul Baroului Ialomița, în baza împuternicirii . nr._/2015 (atașată la fila 3 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că, din verificările efectuate, a rezultat că apelantul inculpat nu figurează încarcerat în unitățile Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, la întrebarea Curții, confirmă că acesta este liber, aflându-se în Germania și arată că poate asigura prezența sa în fața instanței de apel, dacă se consideră necesar.
Curtea precizează că nu este necesară prezența personală a apelantului inculpat, pentru discutarea formulării în termen a căii de atac.
Apărătorul ales al apelantului inculpat depune la dosar o cerere de repunere în termenul de apel, însoțită de înscrisuri, precizând că acesta locuiește în mod legal în Germania, împreună cu familia, din data de 23 iunie 2014 și nu a avut cunoștință de minuta sentinței penale atacate, care a fost comunicată la adresa de domiciliu din România și primită de tatăl său, însă acesta, fiind bolnav, nu a știut despre ce este vorba și nu l-a informat, astfel că apelantul inculpat a aflat despre hotărârea de condamnare de la socrul său, atunci când a fost căutat de către organele de poliție, pentru punerea în executare a mandatului emis pe numele lui în baza acelei hotărâri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri cu privire la solicitarea de repunere în termenul de apel și, respectiv, cu privire la respectarea termenului legal de declarare a căii de atac cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită, în temeiul art.411 alin.1 din Codul de procedură penală, admiterea cererii de repunere în termenul de apel, întrucât a existat o cauză temeinică pentru care acesta nu a putut formula calea de atac în termenul prevăzut de lege. Astfel, susține că inculpatul nu a primit personal comunicarea minutei sentinței pronunțate de prima instanță, întrucât era plecat în Germania, acea comunicare fiind înmânată tatălui său, care, din cauza bolii de care suferă, nu a avut reprezentarea asupra naturii actului primit și nu l-a informat despre acesta. Reafirmă că inculpatul a luat cunoștință de hotărârea de condamnare de la socrul său, atunci când organele de poliție l-au căutat pentru a pune în executare pedeapsa aplicată prin acea hotărâre. Susține că aspectele anterior menționate pot fi dovedite prin audierea, ca martori, a tatălui și, respectiv, socrului apelantului inculpat, cel dintâi fiind prezent în sala de judecată.
Curtea menționează că nu este necesară audierea celor doi martori, în raport cu înscrisurile existente la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, din înscrisurile prezentate, rezultă că apelantul inculpat a fost luat în evidență, la adresa din Germania, încă din luna iunie 2014, anterioară datei săvârșirii infracțiunii care face obiectul judecății în prezenta cauză, astfel că, la momentul când a fost audiat de către organele de urmărire penală, avea obligația să menționeze adresa respectivă, însă acesta a indicat doar adresa de domiciliu din România, unde, la data de 24 martie 2015, s-a realizat comunicarea legală a minutei sentinței pronunțate de prima instanță. Raportat la această dată, cererea de apel a fost introdusă după expirarea termenului legal de 10 zile, iar, în speță, nu există o cauză temeinică a acestei întârzieri, motive în raport cu care solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel, ca neîntemeiată și, respectiv, respingerea apelului, ca tardiv formulat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.75 din data de 19 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Urziceni a hotărât astfel:
În temeiul art.335 alin.1 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul S. L. (fiul lui V. și D., născut la data de 25 iunie 1986 în municipiul Urziceni, județul Ialomița, CNP_, cu domiciliul în comuna Bărbulești, ..27, județul Ialomița) la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În temeiul art.67 alin.1 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b din același cod, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art.272 rap. la art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.1969/P/2014 din data de 21 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni) a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 08 octombrie 2014, în jurul orei 1030, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Renault Espace, cu numărul de înmatriculare AW291HZ și circula pe . municipiul Urziceni, inculpatul S. L. a fost oprit de către organele de poliție, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că acesta nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 din Codul penal.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal, reținând că fapta săvârșită de inculpat prezintă o gravitate sporită, prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce pentru siguranța proprie, a celorlalți participanți la trafic și chiar a locuitorilor din zonă, în contextul numărului mare de accidente produse zilnic din cauza persoanelor care conduc autovehicule pe drumurile publice deși nu dețin permise, fiind necesară astfel descurajarea acestui tip de comportament. De asemenea, prima instanță a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului, care a recunoscut fapta imputată în faza de urmărire penală.
Prima instanță a constatat că, în speță, nu se poate dispune nici amânarea aplicării pedepsei, nici suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, întrucât inculpatul nu și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, nefiind îndeplinită astfel condiția reglementată de art.83 alin.1 lit.c și, respectiv, de art.91 alin.1 lit.c din Codul penal, împrejurare față de care a dispus executarea pedepsei respective în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, la data de 27 aprilie 2015, inculpatul S. L., printr-o cerere formulată în numele acestuia de către apărătorul său ales.
Cererea de apel a inculpatului, prin care acesta a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac, a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 04 mai 2015.
În susținerea cererii de repunere în termenul de apel, apărătorul ales al inculpatului (ce nu s-a prezentat în fața Curții, în condițiile în care verificările efectuate au evidențiat că nu figurează încarcerat în unitățile Direcției Generale de Poliție a Municipiului București și Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar apărătorul respectiv a confirmat că se află în stare de libertate) a arătat că acesta locuiește în mod legal în Germania, împreună cu familia, din data de 23 iunie 2014 (conform înscrisului atașat acelei cereri) și nu a avut cunoștință de minuta sentinței penale atacate, care a fost comunicată la adresa de domiciliu din România și primită de tatăl său, însă acesta, fiind bolnav, nu a avut reprezentarea naturii actului respectiv și nu l-a informat despre el, astfel că a aflat despre hotărârea de condamnare de la socrul său, imediat după ce, la o dată neprecizată, a fost căutat de către organele de poliție, pentru punerea în executare a mandatului emis pe numele lui în baza acelei hotărâri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că cererea inculpatului, de repunere în termenul de declarare a căii de atac, este nefondată, iar apelul acestuia este tardiv, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Fapta reținută în sarcina inculpatului, recunoscută de acesta în declarațiile din faza de urmărire penală, a fost săvârșită la data de 08 octombrie 2014, pe teritoriul României.
Declarațiile anterior menționate, formulate în calitate de suspect și, apoi, de inculpat, datează din 04 noiembrie 2014 și, respectiv, 05 noiembrie 2014 (filele 10 și 20, d.u.p.).
Înainte de fiecare audiere, suspectul/inculpatul a fost informat, în scris, sub semnătură, despre obligația - prevăzută de art.108 alin.2 lit.b din Codul de procedură penală - de a comunica, în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință (filele 9 și 19, d.u.p.).
Fiind informat despre această obligație, suspectul/inculpatul a indicat, în declarațiile respective, drept unică adresă de comunicare a actelor de procedură, adresa activă de domiciliu din comuna Bărbulești, ..27, județul Ialomița, confirmată și de verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 23, d.u.p.).
În cererea de repunere în termenul de apel (filele 7-8, d.a.), inculpatul, prin apărătorul său ales, a precizat că, la data de 23 iunie 2014, împreună cu familia, și-a stabilit locuința în Germania, la adresa din Düsseldorf,_, Konradstrasee nr.16, sens în care a prezentat și un înscris (fila 9, d.a.).
Se poate lesne constata că data stabilirii locuinței din străinătate este anterioară săvârșirii infracțiunii, dar și ambelor audieri ale suspectului/inculpatului din faza de urmărire penală și, cu toate acestea, adresa locuinței respective nu a fost adusă de către el la cunoștința organelor judiciare, conform obligației prevăzute de dispozițiile art.108 alin.2 lit.b din Codul de procedură penală, despre care a fost în mod expres informat.
D. urmare, neîndeplinirea acestei obligații determină, potrivit dispozițiilor respective, ca orice comunicare realizată la adresa de domiciliu precizată să fie valabilă, iar inculpatul să fie considerat că a luat cunoștință de ea.
Potrivit art.407 alin.1 din Codul de procedură penală, copia minutei sentinței pronunțate de prima instanță a fost comunicată inculpatului, la acea adresă, în data de 24 martie 2015 (fila 59, d.f.).
Comunicarea acestui act procedural a fost înmânată, conform art.264 alin.1 rap. la art.261 alin.1, 3 din Codul de procedură penală, tatălui inculpatului, S. V. (găsit la adresa respectivă), iar acesta a semnat, personal, dovada de primire.
În consecință, termenul de declarare a apelului, de 10 zile, a început să curgă, potrivit art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, la data comunicării copiei de pe minuta sentinței, împlinindu-se, astfel, prin prorogare, la data de 06 aprilie 2015 (într-o zi de luni), conform art.269 alin.2, 4 din același cod.
Pe de altă parte, în baza sentinței de condamnare pronunțate de prima instanță (neatacată cu apel în termenul legal anterior menționat), a fost emis, pe numele inculpatului, la data de 07 aprilie 2015, M.E.P.Î. (mandat de executare a pedepsei închisorii) nr.100, care a fost transmis, la aceeași dată, în vederea punerii în executare, organului de poliție competent (filele 60-61, d.f.).
Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, Serviciul de Investigații Criminale a comunicat primei instanțe, prin adresa nr._/I.M.A. din data de 09 aprilie 2015, că M.E.P.Î. anterior menționat nu a fost executat, întrucât condamnatul s-a sustras executării, fiind dat în urmărire națională prin dispoziția I.G.P.R. nr._ din data de 08 aprilie 2015 (fila 71, d.f.).
În cererea de repunere în termenul de apel (filele 7-8, d.a.) și cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul, prin apărătorul său ales, a precizat că a aflat despre hotărârea de condamnare de la socrul său, imediat după ce acesta din urmă a luat cunoștință de M.E.P.Î. de la organele de poliție însărcinate să-l pună în executare.
D. urmare, raportat la susținerea anterior menționată, se constată că inculpatul a luat cunoștință, personal, despre sentința de condamnare pronunțată în ceea ce îl privește, cel mai târziu, la data de 08 aprilie 2015 (când a fost căutat, nefiind găsit, de către organele de poliție, în vederea punerii în executare a M.E.P.Î. emis pe numele lui, iar socrul său l-a informat, imediat, despre această împrejurare).
Astfel fiind, la data anterior menționată, a încetat pretinsa cauză de întârziere a introducerii căii de atac, care este lipsită de temeinicie, câtă vreme inculpatul însuși a generat-o, prin nerespectarea obligației legale, ce i-a fost adusă la cunoștință, de a comunica în scris organelor judiciare orice schimbare a locuinței, iar termenul de 10 zile, prevăzut de art.411 alin.1 din Codul de procedură penală, calculat în raport cu data respectivă, s-a împlinit la data de 20 aprilie 2015 (într-o zi de luni).
Apelul, prin care s-a solicitat și repunerea în termenul de declarare a acestuia, a fost introdus, însă, printr-o cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului, abia la data de 27 aprilie 2015 (fila 2, d.a.), după expirarea atât a termenului prevăzut de art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, cât și a celui reglementat de art.411 alin.1 din același cod.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.411 alin.1 din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, cererea inculpatului S. L., de repunere în termenul de declarare a apelului, iar, potrivit art.421 pct.1 lit.a teza I din același cod, va respinge, ca tardiv, apelul formulat de acesta.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.411 alin.1 din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea inculpatului S. L. de repunere în termenul de declarare a apelului.
În temeiul art.421 pct.1 lit.a teza I din Codul de procedură penală, respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul S. L. împotriva Sentinței penale nr.75 din data de 19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. B. C.-V. G.
GREFIER,
L.-A. P.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 23 iunie 2015
Judecătoria Urziceni - jud.G.F.N.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 240/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
