Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1538/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1538/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1538/A
Ședința publică din data de 12.11.2015
Completul constituit din
Președinte: I.-T. C.-B.
Judecător: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr. 1733 din data de 7.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat R. I., personal (legitimat cu CI . nr._) și asistat de apărător ales, av. N. A. R. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, fila nr. 7.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul ales al apelantului-inculpat R. I. depune la dosar motive de apel, precizând că se urmărește reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat R. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere reprezentate de contractul individual de muncă, caracterizare din partea vecinilor și acte medicale privind starea de sănătate a minorului, care nu ar fi fost avute în vedere la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea încuviințează pentru apelantul-inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere și o administrează.
La interpelarea Curții apelantul-inculpat R. I. arată că nu dorește să dea o nouă declarație.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se observa că apelul inculpatului a fost declarat la data de 21.09.2015, sentința fiind pronunțată la data de 07.09.2015, neexistând la dosar vreun act care să ateste data comunicării minutei instanței de fond, apreciind că se impune a se verifica dacă apelul a fost declarat în termen.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat R. I., având cuvântul, arată că nu este în posesia dovezii de comunicare a minutei.
Apelantul-inculpat R. I. arată că are dovada comunicării minutei acasă, dar nu mai reține și data la care i-a fost comunicată soluția instanței de fond.
După deliberare, Curtea rămâne în pronunțare pe excepția tardivității apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat R. I., având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității apelului invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Asupra apelului declarat, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, iar rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu amenda penală, având în vedere că legea prevede această posibilitate.
Pentru a se putea aplica amenda penală solicită a se efectua o reindividualizare și a se da o mai mare valoare circumstanțelor reale ale săvârșirii faptelor, solicitând a se avea în vedere că inculpatul a fost oprit în trafic la ora 23.40, ora fiind înaintată, iar pericolul social este diminuat.
De asemenea solicită a se avea în vedere distanța mică parcursă de inculpat la volan, acesta conducând sub influența băuturilor alcoolice, el fiind oprit în apropierea domiciliului.
Mai arată că o dată cu depistarea inculpatului în trafic nu s-a produs nici un eveniment rutier, iar cu privire la cuantumul alcoolemiei arată că din raportul I.N.M.L. rezultă o valoare de 1,30 g, apreciind că aceasta nu este o valoarea mică, dar nici nu se regăsește în partea superioară a valorilor alcoolemiei înregistrate în alte cazuri.
Mai învederează faptul că trebuie a se avea în vedere și mobilul pentru care inculpatul a urcat la volanul mașinii și anume faptul că în acea seară mama acestuia a avut o criză, ea fiind diagnosticată cu cancer, aspecte ce sunt dovedite cu înscrisuri.
De asemenea solicită a se reanaliza circumstanțele personale ale clientului său, care a fost și este angajat la o societate unde-și câștigă veniturile în mod licit, are o familie întemeiată cu un copil minor în creștere care suferă de anumite afecțiuni printre care și hepatită.
În concluzie, solicită reanalizarea circumstanțelor reale și personale și aplicarea unei amenzi penale, iar în situația în care se va dispune o sancțiune cu amenda penală să se mențină beneficiul suspendării condiționate dispus prin sentința penală a Tribunalului București nr. 1439, invocând dispozițiile art. 96 alin. 4 C.p.
La interpelarea Curții, apărătorul ales al apelantului-inculpat arată că anterior clientul său a fost condamnat pentru trafic de droguri, primind o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, considerând că esența procesului de individualizare a pedepsei ține de faptul că inculpatul R. I. nu a respectat clemența acordată de organele judiciare, care pentru o faptă gravă i-a acorda o șansă prin reținerea unei pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere într-un termen de încercare de 7 ani, însă la doar 4 ani de la condamnare, inculpatul a săvârșit în stare de recidivă postcondamnatorie o faptă penală de pericol, conducând un autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică de 1,30 g alcool pur în sânge.
De asemenea solicită a se avea în vedere că din fișa de cazier judiciar rezultă și o notare provizorie privind punerea în executare a acțiunii penale pentru o faptă de furt calificat comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Consideră că apelantul-inculpat nu a înțeles cu adevărat clemența acordată inițial și a încălcat cele statuate prin suspendarea sub supraveghere, ori în aceste condiții regimul sancționator apare ca fiind cel just.
Apelantul-inculpat R. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și dorește să rămână alături de copil și de soție, precizând că în afară de aceștia nu mai are pe nimeni. Precizează că muncește și că este singura sursă de venit, iar recent a înscris copilul la grădiniță, fapt ce impune noi cheltuieli, pe lângă medicamentele și tratamentul pe care-l urmează.
Curtea reține cauza în pronunțare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1733 din data de 7.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art. 336 alin. 1 cod penal cu apl. art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 1 cod penal, art. 16 din Legea nr.187/2012 și art. 86 ind. 4 c.p. 1969, art. 5 cod penal și art. 396 alin. 10 c.p.p., a fost condamnat inculpatul R. I. la 8 luni închisoare (fapta 20.08.2013).
În baza art. 16 din Legea nr.187/2012, art. 86 ind. 4 c.p. 1969, art. 43 alin. 1 cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b c.p. 1969 aplicate prin s.p. 1439/29.10.2007 a TB secția II, def. d.p. 1921/25.05.2009 a Î.C.C.J., pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul R. I. având de executat pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b c.p. 1969 (art. 66 alin. 1 lit.a, b cod penal).
S-a făcut aplicarea art. 65, 66 alin. 1 lit. a, b cod penal.
În baza art. 274 c.p.p., a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de la data de 20 august 2013, în jurul orei 23:40, inculpatul R. I. a condus autoturismul cu număr_ . La un moment dat, inculpatul a fost oprit pentru control de polițiști din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră. Cu acest prilej, s-a constat că inculpatul prezenta semnele consumului de alcool, motiv pentru care s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest. D. fiind rezultatul testării, 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la I.N.M.L., unde i-au fost recoltate două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. A._ al I.N.M.L., inculpatul avea, la ora 00:25 - o alcoolemie de 1,3 gr ‰, iar peste o oră 1,20 gr ‰.
În cauză, s-a dispus și efectuat o expertiză medico-legală, pentru a se stabili valoarea alcoolemiei avute de inculpat la momentul depistării. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 29/i/2014, a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,35-1,40 gr ‰.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei expuse mai sus.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului R. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 C.p. cu apl. art. 5 cod penal, pentru care instanța a dispus condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a ținut seama de limitele speciale ale acesteia, reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 c.p.p., de gradul de pericol social concret al faptei, de persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră, de starea de recidivă a acestuia, de împrejurarea că a beneficiat de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate anterior.
Astfel, pentru fapta dedusă judecății, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, iar față de starea de recidivă, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru o pedeapsă aplicată anterior, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în speță, hotărând ca, în final, inculpatul R. I. să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b c.p. 1969 (art. 66 alin. 1 lit.a, b cod penal).
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (la 21 septembrie 2015) a declarat apel inculpatul R. I., criticând-o pentru netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate de instanța de fond.
Motivele prezentei căi de atac au fost arătate în scris, pe larg, și depuse la dosarul Curții la filele 8-11.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși.
Judecata în fond s-a făcut în condițiile art.374 alin.4 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, inculpatul recunoscându-și, în totalitate, activitatea infracțională.
În acord cu prima instanță, Curtea reține că inculpatul a fost surprins în data de 28 august 2013, circulând pe drumurile publice cu un autoturism, având în sânge o alcoolemie de 1,3 gr.‰.
Inculpatul critică soluția primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Apelantul din speță a fost condamnat, în fond, la o pedeapsă de doar 8 luni închisoare.
În dezacord cu inculpatul, dar și cu prima instanță, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este incorect individualizată, în sensul că este mult prea blândă față de gravitatea faptei și s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai severe, însă în lipsa unei căi din partea altor participanți procesuali, Curtea nu poate agrava situația inculpatului.
Alcoolemia este foarte mare, reflexele șoferului sunt drastic scăzute și doar hazardul a făcut ca inculpatul să nu săvârșească un grav accident de circulație.
Prin solicitarea aplicării unei amenzi, la o alcoolemie atât de mare, inculpatul dovedește, odată în plus, că nu conștientizează deloc gravitatea faptei săvârșite.
Nu se impune, deci, în nici un caz, reducerea pedepsei, hotărârea primei instanțe fiind legală.
Pedeapsa finală pe care inculpatul R. I. o are de executat este rezultatul stării de recidivă în care a comis fapta dedusă judecății, neînțelegând clemența legii, atunci când pentru o faptă foarte gravă i-a fost aplicată o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere, pentru ca la doar 4 ani de la condamnare, inculpatul să comită prezenta faptă penală, care este una de pericol.
Este regretabil, față de datele personale (28 de ani, 12 clase, căsătorit și având 2 copii minori), că inculpatul înțelege să se folosească de acestea, în prezent, el fiind în măsură să conștientizeze urmările faptelor sale și trebuia să fie cel care să țină cont de situația familială pentru a-și inhiba pornirile infracționale.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul R. I..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr. 1733 din data de 7.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C.-B. M. D. G.
GREFIER,
C. G.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.4
red.O.R.-Jud.Sect.5
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 552/2015.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1540/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
