Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 548/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 548/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ nr.548/Co
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 23 octombrie 2015
Curtea constituită din:
Judecător de Drepturi și Libertăți: I. T.
Grefier: C. B.
MINISTERUL PUBLIC- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. S..
Pe rol soluționarea contestațiilor formulate de inculpații Bîțică A. F. și M. F. D.împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. _ 4.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au răspuns contestatorii inculpați Bîțică A. F. personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu D. Laurenția cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ și M. F. D. personal, în stare de libertate, asistat de avocat din oficiu M. M. cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ și avocat ales C. I. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul Teleorman.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a atașat dosarul de fond nr._, precum și faptul că sunt depuse la dosar acte în circumstanțiere pentru contestatorul inculpat Bîțică A. F..
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului inculpat M. F. D. solicită să se ia act de încetarea delegației sale prin depunerea împuternicirii avocațiale de către apărătorul ales.
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu M. M. cu delegație nr._ emisă de Baroul București – SAJ,pentrucontestatorul inculpat M. F. D., prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat Bîțică A. F. depune la dosar un memoriu al acestuia.
Curtea încuviințează depunerea la dosar a memoriului formulat de inculpatul M. F. D..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Judecătorul de Drepturi și Libertăți constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat Bîțică A. F. solicită, în temeiul art.206 C.p.p., admiterea contestației, considerând că în mod neîntemeiat a fost prelungită măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul este arestat de 1,2 ani. De asemenea, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.202 al.1 C.p.p. în sensul că scopul bunei desfășurări a anchetei nu impune arestarea inculpatului, deoarece nu sunt incidente prevederile art.223 al.1 C.p.p., respectiv că nu există date certe din care să rezulte că acesta, lăsat în libertate, se va sustrage de la judecarea cauzei, că va încerca să săvârșească o altă faptă penală ori că va încerca să împieteze buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, în temeiul art.206 al.7 C.p.p. solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate prev. de art.202 al.4 lit.b sau d C.p.p., cu toate obligațiile ce-i revin.
Cu privire la memoriul depus de inculpat, arată că acesta sesizează o . nelegalități pe care le-a observat în perioada de detenție, anume cu privire la nelegalitatea încheierilor din 16.07.2015 și 18.09.2015.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat M. F. D. critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie având în vedere că inculpatul a respectat toate obligațiile impuse cu ocazia luării măsurii controlului judiciar, s-a integrat în familie și societate, s-a căsătorit, are un copil, este angajat la o societate comercială.
Arată că instanța de fond constată legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar, fără să existe vreo motivare, astfel că această măsură trebuie revocată apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acesteia.
În altă ordine de idei, măsura controlului judiciar luată față de M. F. este nelegală și neconstituțională având în vedere decizia nr.712 pronunțată de Curtea Constituțională și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.82/15.12.2014, prin care se reglementează măsura controlului judiciar.
În ce-l privește pe inculpatul M. măsura controlului judiciar s-a luat la data de 16.06.2014 la P., instanța a fost sesizată cu procedura de Cameră Preliminară la 11.09.2015, moment de la care față de M. instanța nu a mai discutat măsura preventivă în termenul legal de 60 zile. În atare situație consideră că măsura controlului judiciar este încetată de drept, astfel că dispoziția dată de instanță prin încheierea atacată în prezenta cauză este lovită de nulitate absolută cu toate consecințele prev.de art.280 C.p.p.
De asemenea, consideră că sunt incidente disp.art.15 al.2 din Constituția României cu referire la decizia nr.712 pronunțată de Curtea Constituțională și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.82/2014.
În subsidiar, arătând că inculpatul se află sub imperiul măsurii controlului judiciar de 1,2 ani, este integrat în familie și societate, circumstanțele sale personale fiind prezentate anterior, nu a împietat cu ceva buna desfășurare a anchetei și cercetării judecătorești, consideră că nu se mai justifică menținerea măsurii controlului judiciar, solicită admiterea contestației și în temeiul art.208 al.2 rap.la art.207 al.5 C.p.p. să se constate că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii și nu există temeiuri noi, pe cale de consecință revocarea măsurii controlului judiciar.
Reprezentanta Ministerului Publicsolicită respingerea contestațiilor ca neîntemeiate, arătând că aspectele prezentate de apărătorii inculpaților au fost prezentate anterior cu ocazia discutării problemelor legate de starea de arest sau de măsura controlului judiciar a celor doi inculpați.
Consideră că încheierea atacată este amplă, atinge toate problemele vizate de obiectul cauzei și răspunde tuturor problemelor ridicate de apărătorii inculpaților, deci și problema eventualei încetări de drept a măsurii controlului judiciar privind pe M. F. D..
Mai arată că aspectele invocate la acest moment nu prezintă vreun element de noutate față de ultimul moment la care măsura arestării preventive și măsura controlului judiciar a fost discutate în ce-i privește pe cei doi inculpați, pericolul social concret pe care l-ar reprezenta inculpații dacă nu s-ar mai afla sub imperiul măsurilor preventive subzistă având în vedere efectele grave ale faptelor comise, consecințele vizând integritatea persoanei lezate și a bunurilor distruse.
De asemenea, arată că dispozițiile art.223 C.p.p. nu pot fi luate în discuție la acest moment procesual al cauzei.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea contestațiilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică încheierea atacată.
Contestatorul inculpat Bîțică A. F., având ultimul cuvânt, solicită a fi avut în vedere memoriul pe care l-a depus la dosar.
Contestatorul inculpat M. F. D., având ultimul cuvânt, arată că se raliază la concluziile apărătorului său.
Judecătorul de Drepturi și Libertățirămâne în pronunțare.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Asupra contestațiilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 06.10.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția penală, în baza art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Bîțică A. F. și a fost menținută măsura acestuia.
În baza art. 208 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar a inculpatului M. F. D. și a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de acesta.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Instanța de fond a reținut că prin încheierea din 12 septembrie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, definitivă prin încheierea nr. 696 din 18 septembrie 2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția a II a Penală, măsura arestării preventive, menținută prin încheierea din 08.10.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, definitivă prin încheierea nr. 806/C din 16.10.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția I Penală, încheierea din 04 noiembrie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, definitivă prin încheierea nr. 827/CO/CP din 12.11.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția II Penală, încheierea din 28.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă prin încheierea nr. 923/CO din 15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția II Penală, încheierea din 06.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 03.03.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 05.05.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și încheierea din 13.08.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, în termen legal, procedează la verificarea legalității și temeiniciei acestei măsuri.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, față de inculpatul M. F. D., în cursul urmăririi penale, a fost dispusă măsura controlului judiciar, prin ordonanța din 16 iulie 2014 emisă de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, măsură verificată sub aspectul legalității și temeiniciei și menținută în condițiile legii de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman prin încheierea din data de 12 septembrie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._ 4, încheierea din 06.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 03.03.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 05.05.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și încheierea din 13.08.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, instanța a verificat legalitatea și temeinicia acestei măsuri, precum și menținerea temeiurilor care au determinat luarea acesteia.
S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică cu nr. 744/P/2012 din 10.09.2014 s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpaților
- Bîțică A. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. și ped. de art. 346 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal; tentativă la vătămare corporală, prev. și ped. de art. 32 al. 1 coroborat cu art. 194 al. 2, 3 rap. la art. 194 al.1 lit. a, b, c Cod penal, cu aplic. art. 41 al.1 și art. 77 lit. c Cod penal; nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 346 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 1 Cod penal; complicitate la tentativă la vătămare corporală prev. și ped. de art. 48 al. 1 combinat cu art. 32 al. 1 coroborat cu art. 194 al. 2, 3 rap. la art. 194 al. 1 lit. a, b, c Cod penal cu aplic. art. 41 al. 1 și art. 77 lit. c Cod penal; distrugere, prev. și ped. de art. 253 al. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 1 Cod penal; distrugere, prev. și ped. de art. 253 al. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 1 Cod penal; distrugere, prev. și ped. de art. 253 al. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 al.1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 al. 1 Cod penal și art. 85 al. 1 Cod penal din 1969, coroborat cu art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Cod penal și
- M. F. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. și ped. de art. 346 al. 1 Cod penal; tentativă la vătămare corporală, prev. și ped. de art.32 al. 1 coroborat cu art. 194 al. 2, 3 rap. la art. 194 al.1 lit. a, b, c Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a formulat și propunerea de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar, instituită prin ordonanță de procuror, la data de 16 iulie 2014, cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, față de inculpatul Bîțică A. F., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 11.09.2014 sub nr._ 4.
Prin încheierea din 12 septembrie 2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, definitivă prin încheierea nr. 696 din 18 septembrie 2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția a II a Penală a fost admisă cererea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar instituită prin ordonanța din 16 iulie 2014 cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului, față de inculpatul Bîțică A. F.. S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele inculpatului Bîțică A. F..
Totodată, prin încheiere s-a constatat legală și temeinică măsura preventivă a controlului judiciar, instituită prin ordonanță din 16 iulie 2014, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. F. D. și a fost menținută această măsură.
Prin încheierea din data de 08.10.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, definitivă prin încheierea nr. 806/C din 16.10.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția I Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.
Ulterior, în cursul procedurii de cameră preliminară si in sedinta publica, masura a fost verificata succsiv sub aspetul leglitatii si temeiniciei, fiind mentinuta.
Prin încheierea din data de 23.10.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă prin încheierea nr. 868/CO/CP din 26.11.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția II Penală, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile și cererile formulate de inculpații Bîțică A. F. și M. F. D., prin apărători și în baza art. 346 Cod procedură penală s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică cu nr. 744/P/2012 din 10.09.2014 privind pe inculpați, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe aceștia.
Având în vedere data la care a fost verificată anterior și menținută măsura arestării preventive a inculpatului Bîțică A. F. și măsura controlului judiciar luată față de inculpatul M. F. D., respectiv 13.08.2015, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Bîțică A. F. și subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul M. F. D., la data de 06.10.2015.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în cursul judecății, a inculpatului Bîțică A. F., tribunalul a reținut următoarele:
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Bîțică A. F. s-a constatat că această măsură a fost dispusă față de acesta cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 223 al. 2 Cod procedură penală iar temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia se mențin și impun în continuare privarea sa de libertate pentru protejarea ordinii publice, măsura fiind deopotrivă necesară și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere prevederile art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
S-a mai reținut că în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 223 Cod de procedură penală, referitoare la existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune, aceasta este în continuare îndeplinită, întrucât în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul Bîțică A. F. ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază acesta, conform art. 4 Cod de procedură penală.
De asemenea, analizând la acest moment procesual legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar a inculpatului M. F. D. s-a constatat că această măsură a fost dispusă de procuror, în cursul urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 211 Cod procedură penală și urm. iar temeiurile care au determinat luarea acestui măsuri subzistă și impun în continuare menținerea acesteia pentru protejarea ordinii publice, măsura fiind deopotrivă necesară și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere prevederile art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
Au prezentat relevanță următoarele mijloace de probă: declarații persoane vătămate, declarații martori, procese verbale de percheziție, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico științifică, înscrisuri.
S-a mai reținut că a existat suspiciunea rezonabilă că inculpatul Bîțică A. F. a confecționat și, la data de 30.12.2010, a expediat un colet poștal conținând un dispozitiv exploziv persoanei vătămate C. C. din ., determinând declanșarea unei deflagrații în momentul deschiderii acestuia; la cererea inculpatului M. F. D. a confecționat un dispozitiv exploziv disimulat într-o carte, pe care acesta din urmă i-a transmis-o prin poștă, sub formă de colet, numitei B. M., în municipiul Petroșani, coletul fiind deschis la data de 29.12.2011 de partea civilă Kaszal M., care a suferit vătămări vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale; în data de 9.11.2008 a distrus prin incendiere autoturismul Dacia 1310 al părții civile C. P. Miorel; în data de 30.11.2008 a distrus prin incendiere autoturismul Daewoo Espero al părții civile B. (fostă Bîțică) D., flăcările distrugând parțial și gardul imobilului persoanei vătămate M. Z.; în 3.02.2010 a distrus prin incendiere autoturismul Opel Vectra al persoanei vătămate L. I..
Referitor la poziția procesuală a inculpatului Bîțică A. F., care contestă în ceea ce-l privește, existența de probe, apte să justifice în mod legitim menținerea măsurii preventive, tribunalul a menționat că, la momentul procesual actual, nu se verifică existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor probe pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea rezonabilă a comiterii infracțiunilor de către acesta.
In jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului, s-a statuat în mod constant că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază măsura arestării preventive nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii) or, în cazul de față, astfel de date și informații rezultă din mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior.
Așadar, prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat îndeplinită condiția sine qua non a legalității măsurilor preventive, respectiv persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoanele față de care sunt luate aceste măsuri ar fi comis faptele reținute în sarcina lor.
De asemenea, referitor la inculpatul Bîțică A. F., s-a constatat că au fost îndeplinite și cerințele prev. de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, întrucât inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se apreciază că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În evaluarea acestei cerințe legale privitoare la starea de pericol pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta punerea în libertate a inculpatului, tribunalul a pornit de la premisa că, deși această noțiune nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă totuși că trebuie să se facă abstracție totală de gravitatea faptelor, raportându-ne strict doar la circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, așa cum practica judiciară în materie a statuat în mod constant, adeseori existența pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă, între altele și, din pericolul social al infracțiunii de care este acuzat, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De altfel, însăși Curtea de la Strasbourg, pronunțându-se în sensul că protejarea ordinii publice poate constitui un motiv pentru a dispune luarea/menținerea măsurii arestării preventive, a admis că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște (în țara noastră acest criteriu fiind prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală), prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că în cazul de față riscul de periclitare a ordinii publice prin punerea inculpatului Bîțică A. F. în stare de libertate rezultă din gravitatea presupuselor fapte pentru care este cercetat și care se prezintă la un nivel ridicat raportat la modul presupus de operare, la mijloacele utilizate pentru atingerea scopului infracțional, la urmările cauzate valorilor sociale lezate și la rezonanța puternic negativă a unor astfel de fapte în rândul membrilor societății civile, a comunității din care face parte.
S-a avut în vedere și faptul că măsura arestării preventive a inculpatului Bîțică A. F. s-a dispus ca urmare a constatării încălcării cu rea-credință, în condițiile art. 215 alin. 7 Cod procedură penală, a obligațiilor care îi reveneau, conform dispozițiilor organului de urmărire penală, care prin ordonanța din 16 iulie 2014 instituise față de acesta măsura preventivă a controlului judiciar.
În acest context, tribunalul a apreciat că se impune o reacție fermă din partea organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor fapte cu un impact social negativ foarte puternic, intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracționalitate fiind necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită fapte similare.
Au fost apreciate de instanța de fond și circumstanțele personale, apartenența acestuia unui mediu social organizat, existența unui copil minor în întreținere ș.a., nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității privării acestuia de libertate, ci în raport cu semnificația profund antisocială a presupusei conduite reprobabile, premeditată și pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, măsura arestării preventive apare ca fiind, încă, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale ale acuzatului.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată, măsura preventivă fiind, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse și constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Bîțică A. F. nu au încetat, și așa cum s-a menționat deja, ele se mențin în continuare, tribunalul a apreciat că nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, nefiind întrunite exigențele art. 242 Cod de procedură penală, iar privarea de libertate a acestuia este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Cu privire la inculpatul M. F. D., date fiind cele reținute mai sus precum și faptul că în cauză nu se reține incidența vreunei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale față de acesta, constatându-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar față de acesta se mențin, iar măsura a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, în baza art. 208 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală instanța a dispus menținerea în continuare a acestei măsuri față de inculpat, măsură apreciată ca fiind necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
S-a constatat, totodată că în continuare există probe din care reiese suspiciunea rezonabilă că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, suspiciune susținută și de probele administrate în fața instanței până în acest moment procesual.
De asemenea, s-a apreciat că nu a fost identificată nicio împrejurare din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul M. D. F..
Cu privire la măsura controlului judiciar luată față de acesta, așa cum s-a reținut și anterior, aceasta a fost dispusă și menținută de organele judiciare competente în condițiile legii. Astfel, această măsură preventivă a fost dispusă prin ordonanța procurorului din data de 16 iulie 2014, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 744/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică și menținută prin încheierea din 12.09.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman, definitivă, încheierea din 06.01.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă, încheierea din 03.03.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, încheierea din 07.04.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, încheierea din 05.05.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și încheierea din 23.06.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă.
Referitor la durata rezonabilă a măsurilor preventive dispuse față de inculpați, s-a apreciat că în raport de data la care acestea au fost luate, de complexitatea cauzei, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele personale ale inculpaților și de momentul procesual în care se află cauza, aceasta nu a fost depășită, luându-se în considerare sub acest aspect și jurisprudența CEDO.
Sub aspectul apărării invocate de apărătorul inculpatului Bîțică A. F., în sensul că s-a dispus în mod nelegal arestarea preventivă a inculpatului, mandatul de arestare preventivă în ceea ce îl privește fiind emis în baza unei hotărâri care nu era definitivă, instanța a reținut că, după înregistrarea dosarului de față la instanță, prin încheierea din 12 septembrie 2014, pronunțată în dosarul penal nr._ 4, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar instituită prin ordonanța din 16 iulie 2014 cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului, față de inculpatul Bîțică A. F. și a dispus emiterea, mandatului de arestare preventivă pe numele acestuia. Ulterior, măsura arestării preventive a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de instanța de judecată, fiind menținută, inclusiv prin încheierea prezentă.
Încheierea menționată a rămas definitivă prin încheierea nr. 696/Co/Cp din 18.09.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, Secția I Penală, astfel că legalitatea și temeinicia dispunerii acestei măsuri nu mai poate fi pusă în discuție raportat la momentul dispunerii acesteia, măsura fiind confirmată de instanța de control judiciar, de altfel ca și menținerea acestei măsuri, prin încheieri ulterioare ale judecătorului de cameră preliminară și ale instanței de judecată.
Cum mandatul de arestare preventivă nr. 17/UP din 12 septembrie 2014, emis de Tribunalul Teleorman în baza unei încheieri definitive, legale și temeinice, tribunalul a apreciat că nu se identifică cerințele impuse de art. 242 alin. 1 Cod procedură penală care ar putea conduce la dispunerea revocării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații BÎȚICĂ A. F. și M. F. D..
Inculpatul Bîțică A. F., prin apărător, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate. A considerat că la luarea măsurii arestării preventive, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă care, în opinia sa este nul, deoarece a fost emis de o instanță inferioară celei legal competente. A arătat că, dacă ar fi luată o altă măsură, nu ar împiedica bunul mers al procesului penal, nu se va sustrage de la judecarea cauzei, nu va savarsi o altă faptă de natură penală, încheierile din 16.07.2015 și 18.09.2015 au fost date cu nerespectarea legii.
Inculpatul M. F. D. a considerat că încheierea din 06.01.205 este nelegală și netemeinică, a respectat toate obligațiile care i-au fost impuse, are familie, doi copii minori, integrat în societate, durata măsurii controlului judiciar fiind corect și legal aplicată. Apărătorul inculpatului a invocat decizia nr.712 pronunțată de Curtea Constituțională și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.82/15.12.2014.
În subsidiar, inculpatul M. a solicitat admiterea contestației întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar, astfel încât se impune revocarea acestuia.
Inculpații au depus la dosarul cauzei acte în circumstanțiere. Inculpatul Bîțică A. F. a depus un memoriu.
Curtea, analizând legalitatea și temeinicia încheierii contestate de inculpați, apreciază că sunt nefondate contestațiile, pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 208 alin. 4 Cpp, in cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu luate fata de inculpat.
Potrivit art. 208 alin. 5 Cpp, în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
În prezenta cauză, analizând actele dosarului, instanta constată că probele administrate până în prezent relevă o suspiciune rezonabila de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații BÎȚICĂ A. F. și M. F. D. să fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, in accepțiunea art. 202 alin. 1 din C.proc.pen.: declarații persoane vătămate, declarații martori, procese verbale de percheziție, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico științifică, înscrisuri.
Inculpații au contestat faptul că ar exista probe de natură a dovedi săvârșirea faptelor, însă instanța apreciază că la acest moment procesual există suficiente indicii cu privire la săvârșirea faptelor, fără a fi necesar ca exclusiv pe baza acestora să se ajungă la condamnare, urmând ca pe parcursul cercetării judecătorești să fie lămurite și circumstanțele de săvârșire a faptelor și apărările inculpatului. Această interpretare este în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului: în hotararile Brogan c. Marii Britanii si Murray c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor. Faptele care suscita banuieli nu au acelasi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea si, cu atat mai putin, cu cele care permit condamnarea.
Cu privire la inculpatul Bîțică, instanta apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației și privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, apreciat in raport de natura infracțiunilor, modul de comitere (prin folosirea unor dispozitive explozive, disimulate în obiecte aparent inofensive), gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpat (faptele au pus în pericol un număr mare de persoane și bunuri), prejudiciul produs (au fost distruse mai multe bunuri), circumstanțele personale (inculpatul este recidivist, iar măsura arestării preventive a fost luată ca urmare a nesocotirii obligațiilor aferente controlului judiciar, fiind evident că o astfel de măsură neprivativă de libertate nu este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal), dar și de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de această natură și în această modalitate sunt cercetate în stare de libertate ceea ce atrage o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare, de dezaprobare publică, putând lăsa impresia tolerării de către autorități a activităților infracționale.
Apreciem, de asemenea, că se impune menținerea privării de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea asigurării participării inculpatului la desfășurarea procesului penal, pentru a se evita sustragerea acestuia de la judecată (având în vedere că măsura a fost luată ca urmare a nerespectării obligațiilor aferente controlului judiciar, astfel încât o măsură neprivativă de libertate s-a dovedit insuficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 Cpp) și pentru apărarea ordinii publice. În condițiile în care cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, față de amploarea activității infracționale, de modalitatea premeditată și organizată în care a fost săvârșită infracțiunea, de potențialul criminogen dovedit de inculpat (care a persistat în activitatea ilicită), de prejudiciul produs, Curtea apreciază că o libertate supravegheată a inculpatului nu este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Totodată, se constată că măsura arestării preventive a fost pusă în executare de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță, competent să emită mandatul de arestare preventivă potrivit art. 553 alin. 4 Cpp. Competența în acest caz nu se stabilește în funcție de momentul acestei puneri în executare, ci de judecătorul care a luat măsura preventivă. De altfel, acest aspect a fost invocat de către inculpat în mod succesiv și verificat de instanțele de judecată, astfel încât, în măsura în care nu au apărut elemente noi, această chestiune are autoritate de lucru judecat relativă.
Prin urmare, instanta constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 208 alin. 4 C.p.p., subzista temeiurile care au determinat arestarea preventiva: există cazul prev.de art. 223 alin. 2 teza finală C.p.p. (infractiunile se numara printre cele pentru care legea prevede pedeapsa inchisoarii de 5 ani sau mai mare, iar privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica), iar măsura arestării preventive corespunde scopului reglementat de art.202 alin. 1 C.p.p., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru buna finalizare a procesului penal și nefiind suficientă o măsură alternativă neprivativă de libertate în raport de stadiul procesual și de criteriile analizate anterior, ca și de faptul că inculpatul a beneficiat anterior de măsura controlului judiciar, înlocuită ca urmare a nerespectării obligațiilor impuse.
Cu privire la inculpatul M., instanța va analiza această măsură restrictivă și în raport de dispozițiile art. 2 din protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit acestui text, oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa. A.. 3 al acestui articol stabilește situațiile în care se pot aduce restrângerii dreptului la liberă circulație: „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora”.
Curtea EDO a stabilit că libertatea de mișcare, așa cum este garantată de art. 2 Protocol 4, este reglementată pentru a asigura oricărei persoane libertatea de deplasare pe teritoriul unui stat și să părăsească acest teritoriu, ceea ce implică dreptul de a pleca în orice alt stat dorește și care îl primește (Peltonen vs. Finlanda, hotărârea Comisiei din 20.02.1995). Libertatea de mișcare interzice orice măsură de natură a aduce atingere acestui drept sau exercițiului său fără a îndeplini condițiile de a fi necesară într-o societate democratică, în vederea atingerii unuia dintre scopurile legitime enumerate limitativ in paragraful 3 (Baumann v. Franța).
Curtea EDO a stabilit că obligația de a solicita permisiunea autorităților de a pleca este o ingerință adusă libertății de mișcare (I. vs. Ucraina), astfel încât apreciem că măsura preventivă prev. de art. 211 intră în câmpul de aplicare al art. 2 Protocol 4, urmând a fi analizate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi justificată: să fie prevăzută de lege, să urmărească unul din scopurile legitime și să fie necesară într-o societate democratică - să fie proporțională cu scopul urmărit.
În mai multe cauze (Fedorov și Fedorova vs. Rusia, Antonenkov ș.a. vs. Ucraina, P. vs. România), Curtea EDO a precizat că limitarea libertății de circulație pentru nevoile unei proceduri penale în curs nu pune în sine o problemă pe terenul art. 2 Protocol 4 dacă acesta este proporțională cu scopul legitim urmărit.
Analizând măsura dispusă în prezenta cauză, judecătorul constată că aceasta este prevăzută de lege în art. 211 Cpp, dispoziție care îndeplinește condițiile de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența Curții ca și calități ale legii.
Curtea EDO a stabilit că statele membre pot să aplice preventiv măsuri restrictive de libertate unui acuzat în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, mergând până la privarea de libertate, astfel încât instanța apreciază că măsura prev. de art. 211 Cpp urmărește un scop legitim: menținerea ordinii publice și prevenirea infracțiunilor.
Măsura prin care se aduce atingere libertății de mișcare trebuie să fie necesară într-o societate democratică, astfel încât ingerința să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului, cu alte cuvinte potrivit testului proporționalității măsura restrictivă trebuie să fie necesară și suficientă pentru realizarea funcției sale de protecție (Bartik vs. Rusia). Echilibrul între interesul general de asigurarea a bunei desfășurări a instrucției penale și interesul personal al acuzatului de a se bucura de libertatea de mișcare este evaluat în raport de circumstanțele speciale ale fiecărei cauze. Restricția poate fi justificată într-un caz concret dacă există indicii cu privire la un interes general care să depășească interesul individual la exercitarea libertății de mișcare (Hajibeyli vs Azerbaijan). În măsura în care durata măsurii este unul dintre criteriile folosite la verificarea testului proporționalității, trebuie avut în vedere că este posibil ca măsura restrictivă să nu fie necesară pe toată durata procedurilor întrucât caracterul necesar al acesteia se diminuează o dată cu trecerea timpului (Luordo vs. Italia). Într-o altă cauză (Antonenkov ș.a. vs. Ucraina), Curtea a apreciat că proporționalitatea măsurii trebuie stabilit dacă persoanele acuzate au încercat în fapt să părăsească aria la care libertatea lor de mișcare era limitată și permisiunea le-a fost refuzată.
Instanța apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației in raport de natura infracțiunilor, modul de comitere: prin folosirea unor dispozitive explozive, disimulate în obiecte aparent inofensive, gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpat: faptele au pus în pericol un număr mare de persoane și bunuri, prejudiciul produs: au fost distruse mai multe bunuri, de contribuția personală a inculpatului M., mai redusă față de cea a inculpatului Bîțică, dar și față de circumstanțele personale ale inculpatului (apreciem că în cauză, în raport de circumstanțele favorabile inculpatului nu este necesară o privare de libertate, fiind suficientă o limitare a libertății de mișcare pentru atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cpp).
Apreciem, de asemenea, că se impune menținerea unei astfel de limitări pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul incipient în care se află cauza, pentru a se asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare (atât pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cât și pentru exercitarea nemijlocită a dreptului la apărare), dar și pentru a preveni formularea unor apărări comune cu inculpatul Bîțică, de natură a îngreuna aflarea adevărului în cauză.
Totodată, în raport de standardele CEDO, judecătorul apreciază că măsura este proporțională, în raport de stadiul cercetărilor, de durata măsurii până în prezent, de împrejurarea că la dosar nu există nicio dovadă că petentul ar fi încercat să obțină și i s-ar fi refuzat permisiunea de a părăsi țara, că măsura nu este excesivă și că se impune menținerea limitării libertății de mișcare a petentului.
Așa fiind, Curtea, va respinge, ca neîntemeiate, contestațiile declarate de inculpații BÎȚICĂ A. F. și M. F. D..
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen. vor fi obligați contestatorii inculpați la câte 900 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului Bîțică A. F. în cuantum de 360 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului M. F. D. în cuantum de 90 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate contestațiile declarate de contestatorii inculpați BÎȚICĂ A. F. și M. F. D. împotriva încheierii de ședință din data de 06.10.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. _ 4.
Obligă contestatorii la câte 900 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului Bîțică A. F. în cuantum de 360 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului M. F. D. în cuantum de 90 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
C. B.
Red. I.T./17.11.2015
Dact. A.L. 2 ex./29.10.2015
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1540/2015. Curtea de Apel... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 1546/2015. Curtea de... → |
|---|
