Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 659/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1882/330/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(5105/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 659/A
Ședința publică de la 07 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. S. F. împotriva sentinței penale nr.219 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat M. S. F., personal și asistat de apărător ales, avocat T. M. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și martora P. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
După ce Curtea pune în vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
În temeiul dispozițiilor art.379 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Curtea procedează la audierea martorei, sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
În baza art.379 alin.1 rap. la art.378 alin.2 Cod procedură penală, Curtea respinge întrebarea adresată de apelantului inculpat: „Dacă după semnalul polițiștilor, mașina a virat la stânga sau la dreapta sau s-a întâlnit la colț cu mașina polițiștilor?” ca nefiind relevantă.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, arată că în mod greșit instanța de fond a reținut în hotărâre (pagina 5, fila 168 din dosar) că martorul C. R. A. confirmă prezența la volanul autoturismului a inculpatului când, în realitate, în declarația dată în fața organelor de cercetare penală (fila 41 din dosar) menționează că nu-și amintește cele întâmplate și că ulterior a aflat din discuții că nu inculpatul a condus autoturismul. Raportat Ia declarațiile martorilor B. S., V. V. și D. M., solicită a se observa că acestea sunt singurele declarații subiective de altfel, având în vedere că sunt declarații ale agenților de poliție.
Raportat la timpul scurs între oprirea autoturismului și momentul Ia care echipajul de poliție a ajuns fizic lângă acesta, având în vedere că autoturismul în discuție era un Opel Astra Hatchback Coupe, adică o mașină prevăzută doar cu două uși și față de faptul că pe bancheta din spate se aflau deja 4 persoane este practic imposibil ca cineva, în câteva secunde să poată ajunge de pe locul șoferului în portbagaj, dată fiind și conformația foarte mică a mașinii. Mai mult decât atât, declarațiile lucrătorilor de poliție sunt singurele din care reiese că la volan a fost apelantul inculpat, iar acestea sunt contradictorii, în sensul că doi dintre martori arată că deși au coborât toți trei, împreună, nu era nimeni la volan, iar cel de-al treilea susține că l-a văzut pe inculpat în timp ce sărea de la volan în portbagaj.
În continuare, mai arată că la o distanță de 200-300 m în trafic, pe timp de noapte, este imposibil să se distingă fața unei persoane la volan, cu atât mai mult cu cât, din planșele foto atașate dosarului se poate observa asemănarea dintre inculpat și C. C.. De asemenea, consideră nefondate reținerile instanței de fond cu privire Ia declarațiile martorilor A. G. S. și Căldararu L., având în vedere că nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă cu privire Ia infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Raportat Ia faptul că o condamnare se pronunță daca instanța constată - dincolo de orice îndoială rezonabilă - că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, consideră că în cauză se poate aplica principiul „in dubio pro reo", având în vedere că singurele declarații împotriva inculpatului, subiective de altfel, care se și contrazic între ele, sunt cele ale polițiștilor care au constatat fapta.
În concluzie, în baza art.408 și urm., art.421 alin.2 pct.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri în baza art.396 alin.5 noul Cod procedură penală raportat Ia art.16 alin.1 lit.c noul Cod procedură penală, în sensul achitării apelantului inculpat, deoarece fapta nu a fost săvârșită de către acesta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor B., D., C., V. și C., din testarea poligraf a apelantului inculpat și a martorului A., din refuzul martorei C. de a se prezenta la testarea poligraf, din declarația de recunoaștere pe care apelantul a dat-o la un moment dat, dar pe care, ulterior a retractat-o. Din coroborarea acestor probe rezultă că inculpatul se afla la volanul autoturismului și nu o altă persoană, astfel că în mod corect a fost reținută vinovăția acestuia. În atare situație, pune concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se ține cont de declarațiile martorilor ce se aflau în mașină la momentul la care au fost opriți de organele de poliție.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.219 din 19 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în baza art.386 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.336 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a din vechiul Cod penal, în infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplic. art.37 lit.a din vechiul Cod penal și art.5 din noul Cod penal.
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic. art.37 lit.a din vechiul Cod penal și art.5 din vechiul Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. S. F. [C.N.P._, fiul lui G. și M., născut la 15.10.1987 în Urziceni, județul Ialomița, domiciliat în Urziceni, ., județul Ialomița, necăsătorit, studii 11 clase, stagiu militar nesatisf., fără ocupație și loc de muncă, posedă antecedente penale, posesor al CI . nr._], la 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.83 din vechiul Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.350/22.11.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare la data de 09.12.2011, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă cumulat cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, în total 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.71 din vechiul Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b din vechiul Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20.01.2013, ora 04,00 organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire Ia faptul că inculpatul M. S. F. la data de 20.01.2013, în jurul orei 04:00, conducea autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare P 2446 AT, pe . Urziceni, județul Ialomița.
Organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu i-au efectuat semnal regulamentar de oprire conducătorului auto inculpatul M. S. F., însă acesta și-a continuat deplasarea pe . . Urziceni. Echipajul de poliție a plecat în urmărirea autoturismului și, la un moment dat, inculpatul a oprit mașina pe . trecut pe scaunul stângă față pe bancheta din spate, unde se aflau patru persoane, după care a intrat în portbagajul autoturismului prin interior, toate aceste mutări ale inculpatului fiind observate de agenții de poliție. Persoana descoperită în portbagajul mașinii și care a fost văzută în timp ce a plecat de la volan a fost identificată ca fiind inculpatul M. S. F..
Din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că la data de 20.01.2013, în jurul orei 04:00, inculpatul M. S. F. conducea autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare P 2446 AT, proprietate personală, pe . Urziceni, județul Ialomița. cu el în autoturism aflându-se numiții A. G. S., C. R. A., C. C., C. L., Panglica R..
În acest context, i-a fost efectuat semnal regulamentar de oprire de către un echipaj de poliție, însă inculpatul și-a continuat deplasarea pe . . Urziceni, unde a fost oprit de echipajul de poliției. La controlul efectuat, inculpatul M. S. F. a fost găsit în portbagajul autoturismului Opel Astra. I-au fost solicitate documentele personale și ale autoturismului, după care au fost verificate documentele, întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, . 0386, la ora 04:14, care la poziția_ a indicat valoarea 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat. A fost condus la camera de gardă a Spitalului municipal Urziceni unde i-au fost prelevate două mostre biologice de sânge, la interval de o oră, respectiv orele 04:50 și 05:50, în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta declarând că el a fost cel care a condus autoturismul și că nu a oprit la semnalul organelor de poliție de teamă, deoarece se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Ulterior, inculpatul M. S. F. a revenit asupra declarației și a menționat că nu a condus autoturismul proprietate, deoarece consumase băuturi alcoolice la discoteca din ..
S-a apreciat de către judecătorul fondului că susținerile inculpatului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel s-a observat că depozițiile martorilor B. S. A.. D. M., C. C., V. V. și C. R. A. au confirmat prezența la volanul autoturismului a inculpatului, iar la oprirea regulamentară a autovehiculul de către agenții de poliție, faptul că inculpatul a plecat de la volan, s-a refugiat pe bancheta din spate și apoi s-a ascuns în portbagajul mașinii, unde a și fost găsit de lucrătorii de poliție. Declarațiile martorilor A. G. S. și C. L., care au susținut că mașina ar fi fost condusă de o persoană necunoscută, nu corespund adevărului astfel că, în cauză, s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art.273 alin.1 Cod penal.
Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal.
A concluzionat judecătorul fondului că, în drept, fapta inculpatului M. S. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit. a din vechiul Cod penal și art.5 din noul Cod penal.
A mai arătat instanța de fond că din perspectiva sancțiunii, legea penală mai favorabilă este legea veche, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor Codului penal vechi, dispunându-se schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea prev. de art.336 alin.1 din noul Cod penal în infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplic.art.37 lit.a din vechiul Cod penal și art.5 din noul Cod penal.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșita de inculpat, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile cu caracter general cuprinse în art.72 din vechiul Cod penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, pericolul social al faptei săvârșite, persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal și nu s-a prezentat în instanță.
De asemenea, s-a avut în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul la data săvârșirii infracțiunii, fiind aplicabile dispozițiile art.37 lit.a din vechiul Cod penal, deoarece a săvârșit infracțiunea în termenul de încercare al pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.350/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni, rămasă definitivă la data de 09.12.2011.
S-a apreciat de către judecătorul fondului că fapta de a circula pe drumurile publice fiind sub influența băuturilor alcoolice, prezintă o gravitate sporită prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, inculpatul, prin faptele sale, punând în pericol siguranța proprie, a celorlalți participanți la trafic, cât și a locuitorilor din zonă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal (la data de 25 noiembrie 2014) inculpatul M. S. F..
Apelul inculpatului (nemotivat în scris) a fost înaintat de Judecătoria Urziceni și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 23 decembrie 2014.
În cursul judecării apelului cu care a fost sesizată, instanța de control judiciar, în temeiul art.420 alin.4 Cod de procedură penală, a procedat la ascultarea nemijlocită și în condiții de contradictorialitate, a inculpatului apelant M. S. F., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei (filele 32 – 33 d.a.).
De asemenea, în condițiile art.420 alin.5 Cod de procedură penală cu referire la art.100 Cod de procedură penală, la solicitarea apelantului inculpat, Curtea a încuviințat acestuia administrarea probei testimoniale, context în care la termenul de judecată din data de 07 mai 2015 a fost audiată, sub prestare de jurământ, martora P. R. (fila 34 d.a.).
Prin motivele scrise de apel (filele 16 – 17 d.a.), reiterate întocmai și cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, desfășurate în ședința publică din data de 07 mai 2015, inculpatul apelant M. S. F., care a beneficiat de asistență juridică din partea unui apărător ales, a criticat sentința dată asupra fondului cauzei pe motiv că în mod greșit prin aceasta s-a dispus condamnarea sa, în condițiile în care probatoriul cauzei, respectiv declarațiile martorilor A. G. S. și C. L. (probe care în opinia sa nu pot fi înlăturate atâta vreme cât împotriva acestora nu s-a pronunțat vreo hotărâre de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă), coroborate cu declarațiile sale, precum și cu declarațiile martorilor P. R., audiată chiar de către instanța de apel și C. R. A., evidențiază cu prisosință că nu el a fost cel care se afla la volanul autoturismului în momentul în care mașina a fost oprită de către organele de poliție, iar împrejurărilor relatate de către cei trei agenți de poliție, audiați ca martori, nu li se poate acorda credibilitate deoarece, pe de o parte, declarațiile acestora sunt nu numai subiective, de vreme ce chiar ei au constatat săvârșirea faptei, dar și contradictorii, iar pe de altă parte, datorită conformației autoturismului proprietatea sa, care este prevăzut doar cu două uși în partea din față și are un habitaclu foarte mic, precum și faptului că pe bancheta din spate se aflau alte patru persoane, era în mod obiectiv imposibil ca, în intervalul scurt de timp ce a trecut de la oprirea mașinii și până la sosirea agenților de poliție lângă aceasta, el să ajungă de pe scaunul șoferului în portbagaj, în cauză fiind astfel aplicabil principiul in dubio pro reo.
În contextul invocării unor astfel de critici, inculpatul apelant a solicitat ca în temeiul art.421pct.2 lit.a Cod procedură penală, să se dispună admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar, pe fond, în temeiul art.17 alin.2 rap. la art.16 lit.c Cod procedură penală, să se dispună achitarea sa pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Astfel, contrar susținerilor apelantului inculpat, Curtea constată că instanța de fond a administrat, nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, toate probele necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei și, apoi realizând o evaluare judicioasă și obiectivă a întregului probatoriu strâns în cauză în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, a stabilit, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului, iar în raport cu elementele de fapt ce definesc activitatea infracțională a acestuia, a realizat și o încadrare juridică corespunzătoare, inclusiv din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, în conformitate cu prevederile art.5 din noul Cod penal.
Procedând la reevaluarea materialului probator existent în cauză, inclusiv prin raportare la elementele probatorii administrate în cursul judecării apelului, întocmai instanței de fond, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că apelantul inculpat M. S. F. se face vinovat de aceea că, la data de 20.01.2013, în jurul orei 04:00, a condus autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare P 2446 AT, proprietate personală, pe . Urziceni, județul Ialomița, având o îmbibație alcoolică peste limita permisă de lege, respectiv de 1,80 gr/l alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.34 din 23 ianuarie 2013 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Ialomița (fila 9 d.u.p.).
Deși inculpatul, atât în declarația dată în calitate de învinuit, în cursul urmăririi penale (fila 16 d.u.p.), cât și în aceea dată în cursul judecății, respectiv în fața instanței de apel (filele 32-33 d.a.), a negat comiterea faptei de care este acuzat, susținând că, în fapt, la întoarcerea de la discotecă, autoturismul proprietatea sa a fost condus de către numitul C. C., iar el s-a aflat în permanență în portbagajul mașinii, probatoriul cauzei relevă caracterul total neverosimil al acestor susțineri.
Astfel, așa cum în mod corect a observat și instanța fondului, declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul C. C. (filele 42 - 43 d.u.p.), menținută întocmai în cursul cercetării judecătorești (filele 151 și 152 d.f.) prin care acesta arată că în timp ce se întorceau de la discotecă, era pasager în autoturismul condus de către inculpatul M. S. FERNADO, aflat sub influența băuturilor alcoolice, coroborată cu declarațiile celor trei agenți de poliție, B. S. A. (filele 37-38 d.u.p. și 149 d.f.), D. M. (filele 39-40 d.u.p. și 150 d.f.) și V. V. (filele 49-50 d.u.p. și 159 d.f.), care relatează în mod concordant împrejurările în care, după ce inculpatul a refuzat să oprească autoturismul pe care-l conducea, deși i se efectuase semnal regulamentar, au pornit în urmărirea acestuia, ieșindu-i în față pe o altă stradă, context în care l-au observat pe inculpat, cum după ce a oprit autoturismul a trecut de pe scaunul șoferului pe bancheta din spate a mașinii și apoi în portbagaj, aceste aspecte regăsindu-se menționate și în cuprinsul procesului verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală imediat după comiterea faptelor (fila 7 d.u.p.), precum și cu procesele verbale întocmite cu ocazia recunoașterii inculpatului de pe planșe foto de către agenții de poliție B. S. A., D. M. șii V. V., alcătuiesc un probatoriu solid care combate un mod coerent și convingător apărările inculpatului, înlăturând prezumția relative de nevinovăție ce operează în favoarea acestuia.
Curtea găsește ca fiind lipsite de pertinență argumentele în considerarea cărora inculpatul apelant solicită a fi înlăturate declarațiile martorilor anterior menționați, întrucât referitor la pretinsul caracter subiectiv al declarațiilor agenților de poliție B. S. A.. D. M. și V. V., Curtea nu poate identifica, și de altfel nici inculpatul nu a fost în măsură să invoce, vreun motiv plauzibil care să inducă măcar o minimă suspiciune cu privire la existența vreunui interes al acestora în a-l indica tocmai pe inculpat, și nu pe oricare altul dintre ocupanții autoturismului, ca fiind acela care se afla la volan în momentul efectuării semnalului regulamentar de oprire în trafic, iar, în ceea ce-l privește pe martorul C. C., acesta nu poate fi bănuit că ar fi avut interesul de a nu se autoincrimina, câtă vreme, nici măcar martorii care tind la susținerea tezei de apărare a inculpatului, A. G. S., C. L. și P. R., nu confirmă susținerea acestuia, cum că cel care ar fi condus autoturismul pe drumul de întoarcere de la discotecă ar fi fost martorul C. C..
De asemenea, nici argumentele legate de insuficiența răstimpului necesar pentru a trece de pe scaunul șoferului pe bancheta din spate și apoi în portbagaj, ca urmare a conformației speciale a autoturismului și a faptului că pe bancheta din spate se aflau multe persoane, nu sunt convingătoare, întrucât, din cele relatate de către cei trei agenți constatatori, aceștia au pornit în urmărirea mașinii conduse de inculpat luând-o pe un alt drum spre a-i ieși în față, iar la momentul în care s-au apropiat de mașina inculpatului, au observat că aceasta era deja oprită, existând astfel timpul material necesar pentru ca inculpatul să părăsească locul șoferului în modalitatea descrisă de polițiști, gest care, de altfel, în mod rezonabil, nici nu poate dura mai mult de câteva zeci de secunde.
În ceea ce privește declarația martorului C. R. A. (filele 41 d.u.p.), Curtea constată că datorită lipsei de consistență a aspectelor relatate de acest martor, care pretinde că nu-și amintește nimic din cele întâmplate și, că doar din discuțiile ulterioare a aflat că nu inculpatul s-ar fi aflat la volan, aceasta prezintă o forță probantă neutră, respectiva declarație neavând aptitudinea nici de a servi acuzării, dar nici de a folosi apărării inculpatului,
Pe de altă parte, Curtea nu poate recunoaște valoare probatorie, în detrimentul probelor de vinovăție anterior menționate, declarațiilor date de martorii A. G. S., C. L. și PNAGLICĂ R., care se dovedesc a avea un pronunțat caracter nesincer, fiind făcute în mod vădit pro causa, în scopul de a obține absolvirea inculpatului de consecințele răspunderii penale ce-i incumbă pentru fapta săvârșită.
În acest sens, Curtea constată că lipsa de veridicitate a acestor elementele probatorii care tind spre dovedirea nevinovăției inculpatului este elocvent ilustrată, în primul rând de faptul că declarațiile martorilor A. G. S. (filele 44-45 și 46 d.u.p.), C. L. (filele 47-48 d.u.p.) și PNAGLICĂ R. (fila 34 d.a.) se află într-o contradicție vădită față de susținerile inculpatului, în ceea ce privește identitatea persoanei care ar fi condus autoturismul pe drumul de întoarcere de la discotecă, inculpatul susținând că la volan s-ar fi aflat numitul C. C., pe când martori în discuție avansează alte ipoteze, A. G. S. pretinzând că nu știe cine s-ar fi aflat la volan, C. L. arătând că autoturismul ar fi fost condus de un băiat necunoscut al cărui nume nu-l cunoaște, iar P. R., care potrivit propriei declarații, a fost căutată și anunțată chiar de către inculpat, personal, cu o seară în urmă spre a se prezenta în fața instanței de apel pentru a depune mărturie, susținând că la volan s-ar fi aflat un băiat pe nume „Laris”, al cărui nume l-a reținut cu exactitate, întrucât este asemănător cu cel al verișoarei sale L., aceste contradicții nefăcând altceva decât să trădeze incapacitatea autorilor acestor declarații de a se pune de acord asupra tuturor detaliilor întru mistificarea adevărului.
De altfel, așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-științifiică nr.213.524 din 14.06.2013 (filele 25-36 d.u.p.), răspunsurile la întrebările relevante adresate matorului A. G. S. au determinat modificări specifice comportamentului simulat, același rezultat fiind constatat și în cazul testării poligraf a inculpatului M. S. F..
Nu în ultimul rând, pentru evidențierea caracterului neverosimil al susținerilor inculpatului este deosebit de relevant și faptul că în prima declarație olografă dată de inculpat, imediat după comiterea faptei (fila 19, d.u.p.), acesta a recunoscut întocmai împrejurarea că în dimineața zilei de 20.01.2013, în jurul orei 04:00, a condus autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare P 2446 AT, proprietate personală, pe . Urziceni, județul Ialomița, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, motivele invocate în declarațiile ulterioare pentru a justifica revenirea asupra acestei recunoașteri, cum că ar fi fost sfătuit de către organele de poliție că ar fi mai bine să recunoască și că i s-ar fi spus că s-ar alege doar cu o suspendare a permisului pentru 90 de zile, nefiind dovedite și, nici măcar, credibile.
În concluzie, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta care a format obiectul judecății există, aceasta întrunește cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal și a fost săvârșită de inculpatul M. S. F. cu forma de vinovăție cerută de lege (intenția directă), Curtea confirmă legalitatea și temeinicia soluției dispusă prin sentința apelată, de condamnare a inculpatului în conformitate cu prevederile art.396 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de săvârșirea căreia acesta a fost găsit vinovat, din oficiu, Curtea constată că respectiva pedeapsă a fost în mod just individualizată de către instanța de fond, la stabilirea întinderii acesteia, dar și a modalității ei de executare, dându-se în mod corespunzător eficiență tuturor criteriilor legale de individualizare prevăzute în art.72 din vechiul Codul penal.
Față de aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. S. F..
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea apelului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală resping ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. S. F. împotriva sentinței penale nr.219/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi.07.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.4
red.E.O.-Jud.Urziceni
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
