Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 221/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 2532/2/2015
DOSAR NR._
(1480/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.221/ C
Ședința publică din data de 04.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
GREFIER: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de către inculpații I. M. VINCENȚIU și M. V. F., împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._/3/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns contestatorii-inculpați I. M. Vincențiu și M. V. F., personal, aflați în stare de arest la domiciliu și asistați de apărător ales, avocat D. C., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 3 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestațiile formulate de către inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F..
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F. cu măsura controlului judiciar, apreciind că și astfel poate fi atins scopul prevazut de art. 202 alin. 1 C.p.p., având în vedere că inculpații au avut o conduită ireproșabilă, că nu au încercat să influențeze martorii, că s-au prezentat la audieri în faza de urmărire penală și la fiecare termen de judecată în fața instanței de fond, că părțile vătămate au fost audiate, iar în declarațiile date nu au indicat prezența inculpaților la altercație, conduita inculpaților fiind aceea de a ajuta instanța în aflarea adevărului.
Solicită instanței a avea în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, în sensul că au familii și au păstrat legătura cu acestea, că au avut un loc de muncă până la data arestării preventive, că doresc să se reintegreze în societate și să își găsească un loc de muncă, ceea ce pot realiza doar prin luarea măsurii controlului judiciar.
Mai solicită a se avea în vedere că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că la dosar nu există indicii din care să rezulte că ar încerca să influențeze bunul mers al cercetării judecătorești și că și-au îndeplinit obligațiile impuse de instanță prin instituirea măsurii arestului la domiciliu.
În ceea ce îl privește pe contestatorul-inculpat I. M. Vincențiu, solicită a se avea în vedere că are un copil în vârstă de 7 ani (la dosarul de fond fiind depus certificatul de naștere al acestuia) ce locuiește împreună cu mama sa în afara țării și care va reveni în țară pentru a-și petrece vacanța alături de tatăl său, astfel că doar prin luarea măsurii controlului judiciar inculpatul își poate exercita atribuțiile de părinte, păstra și întări legătura cu fiica sa.
În concluzie, solicită admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate, revocarea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpați și înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar, apreciind că și prin măsura solicitată poate fi atins scopul prevazut de art. 202 alin. 1 C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de către inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că de la data când s-a dispus față de inculpați înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu nu au apărut elemente noi care să impună o nouă înlocuire cu o măsură preventivă mai ușoară.
Mai arată că circumstanțele personale ale inculpaților invocate de apărare au fost avute în vedere de către instanța de fond, dar și raportat la gravitatea infracțiunii, apreciază că se impune menținerea măsurii arestului la domiciliu.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați, având cuvântul în replică, arată că elementul de noutate constă în faptul că după dispunerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpați, au fost audiate părțile vătămate ce nu i-au indicat pe aceștia ca fiind participanți la altercație.
De asemenea, arată că inculpații sunt conștienți de gravitatea acuzațiilor aduse și că nu au încercat să influențeze în vreun fel părțile vătămate ori martorii din cauză.
Contestatorul-inculpat I. M. Vincențiu, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile formulate de către apărătorul ales, că este divorțat și că relația la distanță cu fiica sa poate fi periclitată prin măsura arestului la domiciliu, precum și că, în situația în care se va dispune luarea măsurii controlului judiciar, va respecta toate obligațiile impuse.
Mai arată că nu a participat la săvârșirea faptei, că nu are intenția să influențeze părțile ori martorii și că dorește să se reabiliteze.
Contestatorul-inculpat M. V. F., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile formulate de către apărătorul ales, că se află în stare de arest de 10 luni, că dorește să-și găsească un loc de muncă și să se reintegreze în societate. Mai arată că nu a participat la săvârșirea faptei și că nu a luat legătura cu părțile ori martorii din dosar.
CURTEA,
Deliberand asupra contestatiilor formulate,constata urmatoarele
Tribunalul București Secția I Penală,prin încheierea de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată în dosarul penal nr._/3/2014, in baza art.362 NCPP raportat la art.208 NCPP,a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M. C. I. și S. C., respectiv măsura arestului la domiciliu a inculpaților I. M. Vincențiu și M. V. F..
În baza art.242 alin.2 NCPP a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu a inculpatului A. M..
În baza art.221 alin.1,2 a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din . Dragomirești – V., ., județul Ilfov, fără încuviințarea instanței și de a se supune următoarelor restricții și obligații:
- Să se prezinte în fața instanței ori de câte ori este chemat;
- Să nu comunice cu părțile civile, cu inculpații și martorii din prezenta cauză;
A atras atenția inculpatului A. M. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor care îi revin ori în situația în care pe durata măsurii preventive se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
A incredințat supravegherea inculpatului organului de poliție de la locuința sa.
În baza art.362 alin.1 NCPP raportat la art.242 alin.2 NCPP a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar față de inculpatul D. A..
În baza art.215 alin.1,2 NCPP pe durata controlului judiciar a impus inculpatului D. A. respectarea următoarelor obligații:
- Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- Să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
- Să se prezinte la organului de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
- Să nu depășească teritoriul țării fără încuviințarea instanței de judecată;
- Să nu se apropie de părțile civile, martorii și inculpații din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
- Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
A atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin sau în situația în care, pe durata controlului judiciar se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu/arestării preventive.
În baza art.215 alin.4 a încredințat supravegherea inculpatului organului de poliție de la reședința sa.
A incuviințat inculpatului T. D. părăsirea domiciliului pentru a se deplasa la locul de muncă – Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” cu punct de lucru în mun. București, Calea Plevnei nr.114, sector 1 și pentru a-și însoți copilul minor la școală, în fiecare zi lucrătoare (luni – vineri) în intervalele orare 0715 - 1330 și 1600 – 2000.
Pentru a se pronunta aceasta hotarare,prima instanta a retinut urmatoarele>
Prin rechizitoriul nr.580/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. M., D. A., I. M. Vincențiu, M. V. F., M. C. I., S. C. și T. D. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.188 alin.1, 189 lit.f NCP cu aplicarea art.77 lit.a NCP și pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art.371 NCP cu aplicarea art.77 lit.a NCP, iar în privința inculpatului M. C. I. cu aplicarea art.41 NCP.
Prin încheierea din 11.07.2014 a Tribunalului București s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților A. M., D. A., I. M. Vincențiu, M. V. F., M. C. I., S. C. și T. D. pe o durată de 30 de zile.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul a reținut că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
S-a apreciat că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p., fapta imputată fiind o infracțiune intenționată împotriva vieții și fiind, oricum, pedepsită cu închisoarea de 5 ani ori mai mare. Pe baza evaluării gravității faptei, modul și circumstanțele concrete de comitere, judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 06.08.2014 a Tribunalului București.
Prin încheierea din 08.09.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpați și s-a dispus menținerea acesteia în continuare.
Prin încheierea din 09.03.2015, Tribunalul București a menținut măsura arestării preventive a inculpaților A. M., M. C. I., S. C., I. M. Vincențiu și M. V. F. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților D. A. și T. D. cu măsura controlului judiciar.
Prin decizia penală nr.164/CO/18.03.2015 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală au fost admise contestațiile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M. V. F., a fost desființată în parte încheierea din 09.03.2015 a Tribunalului București și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților M. V. F., D. A. și T. D. cu măsura arestului la domiciliu. În ceea ce îi privește pe inculpații S. C. și M. C. I. s-a dispus respingerea contestației formulate de aceștia împotriva încheierii din 09.03.2015 a Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut în esență că sunt îndeplinite în continuare toate condițiile prevăzute în art.202, respectiv art.223 alin.2 C.p.p. în privința inculpaților S. C. și M. C. I., atât sub aspectul persistenței suspiciunii rezonabile că au săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat, cât și al exigențelor de proporționalitate și necesitate expres prevăzute de lege.
Dacă situația de fapt și încadrarea juridică sunt comune în cazul tuturor inculpaților, Curtea a considerat că nu se poate face abstracție de contribuția concretă a fiecărui inculpat la activitatea presupus infracțională, de datele ce caracterizează persoana fiecăruia, precum și de conduita lor după săvârșirea faptei și pe parcursul procesului.
Sub aceste aspecte, din actele dosarului rezultă că inculpatul M. C. I. a folosit și un topor în . respectivă. Același inculpat este recidivist, fiind condamnat anterior tot pentru tentativă la infracțiunea de omor.
Inculpatul S. C., de asemenea, a avut o participare substanțială la comiterea faptei și nu este la prima încălcare a legii penale, fiind sancționat anterior cu amendă administrativă pentru patru infracțiuni de furt calificat.
S-a mai precizat că prin raportare la gradul de complexitate al cauzei, măsura preventivă luată față de inculpați la 11.07.2014 nu a depășit un termen rezonabil, organele judiciare având o conduită activă și efectuând cu regularitate actele impuse de dispozițiile procedurale.
Referitor la inculpații D. A. și T. D., în acord cu instanța de fond, Curtea a apreciat că probele administrate până la acest moment procesual evidențiază o contribuție relativ mai redusă la activitatea infracțională, iar datele personale le sunt pe deplin favorabile. În plus, Curtea a constatat că aceeași situație există și în cazul inculpatului M. V. F..
Pe de altă parte, în raport de implicarea lor într-o activitate presupus infracțională de o gravitate sporită s-a reținut că se justifică o măsură preventivă mai restrictivă, respectiv arestul la domiciliu.
Inedită este situația inculpatului I. M. Vincențiu.
Referitor la acesta, Curtea de Apel București – Secția I Penală prin decizia penală din 19.03.2015 a dispus admiterea contestației formulate de către inculpat împotriva încheierii din 09.03.2015 a Tribunalul București și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, implicarea inculpatului în activități lucrative, la momentul comiterii faptelor pentru care este în prezent judecat acesta având un loc de muncă stabil, precum și conduita adoptată de către inculpat în colaborarea cu organele judiciare penale.
În schimb, prin decizia penală nr.179/CO/26.03.2015 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulate de către inculpat împotriva încheierii din 09.03.2015 a Tribunalul București.
S-a considerat că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a infracțiunilor contra vieții în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului.
S-a mai reținut că în privința inculpatului există pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
Examinând și la acest moment procesual legalitatea și temeinicia măsurilor preventive, instanța a constatat următoarele:
Astfel, asupra inculpaților planează în continuare suspiciunea rezonabilă că ar fi comis faptele de tentativă la omor calificat pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
În acord cu instanța de control judiciar (decizia penală nr.164/CO/18.03.2015 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală), Tribunalul a considerat că situația inculpaților M. C. I. și S. C. este diferită de cea a celorlalți inculpați.
Pe lângă contribuția concretă la presupusa activitate infracțională a celor doi inculpați, Tribunalul a avut în vedere și profilul personal al acestora.
Din această perspectivă, elementele dosarului relevă că inculpatul M. C. I. a folosit și un topor în . respectivă. De asemenea, inculpatul S. C. ar fi avut o participare substanțială la comiterea faptei.
Totodată, inculpatul M. C. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor (s.p. nr.451/2001 a Tribunalului București, definitivă prin d.p. 595/2001 a Curții Supreme de justiție).
Potrivit fișei de cazier judiciar, față de inculpatul S. C. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea amenzii cu caracter administrativ pentru comiterea a patru fapte de furt calificat.
În atare situație, Tribunalul a constatat că apărarea este în eroare cu privire la semnificația juridică a sancțiunii dispuse față de inculpat. Scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nu echivalează cu neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor.
În cazul inculpatului, s-a considerat că faptele acestuia există, sunt comise cu vinovăție și prevăzute de legea penală (art.208 – 209 VCP).
Spre deosebire de aceasta, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ar fi presupus constatarea nevinovăției inculpatului cu consecința dispunerii unor soluții de scoatere de sub urmărire penală, respectiv achitare fără vreo altă sancțiune.
Ca atare, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor ce formează obiectul prezentei cauze, împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise, numărul persoanelor vătămate (care numai prin voința legiuitorului – unitate legală se constituie într-o singură infracțiune, iar nu în trei infracțiuni corespunzător celor trei persoane vătămate), elemente la care se adaugă și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului S. C. justifică presupunerea privind existența riscului ca inculpatul să comită alte fapte antisociale și în viitor.
O concluzie similară s-a impus și în cazul inculpatului M. C. I., așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a suferit o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni contra vieții.
Nici faptul că inculpații aveau locuri de muncă nu constituie un argument în favoarea acestora atâta vreme cât sunt bănuiți că ar fi comis faptele ce formează obiectul prezentei cauze în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
S-a mai constatat că argumentele avute în vedere la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului I. M. Vincențiu ( decizia penală din 19.03.2015 a Curții de Apel București – Secția I Penală) nu sunt incidente în privința inculpaților S. C. și M. C. I..
Așadar, instanța a considerat că măsura arestării preventive este necesară și proporțională cu scopul urmărit și gravitatea acuzației, alte măsuri preventive mai puțin restrictive nefiind suficiente în privința inculpaților S. C. și M. C. I..
Tribunalul a apreciat în schimb diferită de situația inculpaților S. C. și M. C. I., situația inculpatului A. M..
Astfel, inculpatul a dat declarații ample prin care a recunoscut comiterea faptei, a solicitat judecata potrivit procedurii abreviate (cerere respinsă în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat) neexistând riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului prin încercări de influențare a martorilor.
De asemenea, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și nici nu a fost sancționat anterior pentru comiterea de fapte penale.
În consecință, văzând și argumentele instanței de control judiciar cu prilejul examinării măsurilor preventive față de inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F., Tribunalul a considerat că la acest moment procesual este oportună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu față de inculpatul A. M..
În baza art.221 alin.1,2 NCPP a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din . Dragomirești – V., ., județul Ilfov, fără încuviințarea instanței și de a se supune următoarelor restricții și obligații:
-Să se prezinte în fața instanței ori de câte ori este chemat;
-Să nu comunice cu părțile civile, cu inculpații și martorii din prezenta cauză;
A atras atenția inculpatului A. M. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor care îi revin ori în situația în care pe durata măsurii preventive se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat adoptarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F. impun în continuare menținerea măsurii preventive.
Aceasta este necesară pentru a evita riscul influențării procesului penal, păstrând în continuare un control asupra inculpaților I. M. Vincențiu și M. V. F..
Pe de altă parte, raportat la data adoptării măsurii arestului la domiciliu față de cei doi inculpați (deciziile Curții de Apel la care s-a făcut referire anterior) nu s-ar putea considera că într-un interval relativ scurt temeiurile inițiale nu mai sunt de actualitate.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D. A., raportat la contribuția concretă la presupusa activitate infracțională, aparent diferită de cea a celorlalți inculpați, lipsa indiciilor că ar urmări să zădărnicească aflarea adevărului în cauză (aspecte evidențiate și de conținutul convorbirilor și comunicărilor telefonice aflate de dosar) elemente la care se adaugă circumstanțele de ordin personal – lipsa antecedentelor penale și a altor sancțiuni cu caracter administrativ, starea de sănătate precară, Tribunalul a considerat că nu se mai justifică menținerea măsurii arestului la domiciliu, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fiind suficientă măsura controlului judiciar.
În baza art.215 alin.1,2 NCPP pe durata controlului judiciar a impus inculpatului D. A. respectarea următoarelor obligații:
- Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- Să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
- Să se prezinte la organului de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
- Să nu depășească teritoriul țării fără încuviințarea instanței de judecată;
- Să nu se apropie de părțile civile, martorii și inculpații din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
- Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
A atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin sau în situația în care, pe durata controlului judiciar se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu/arestării preventive.
Referitor la inculpatul T. D., având în vedere precizările acestuia privind locul de muncă și pentru ca relația inculpatului cu copilul său minor să nu fie afectată fără o justificare obiectivă, Tribunalul a încuviințat inculpatului părăsirea domiciliului pentru a se deplasa la locul de muncă – Clubul Sportiv al Armatei „Steaua” cu punct de lucru în mun. București, Calea Plevnei nr.114, sector 1 și pentru a-și însoți copilul minor la școală, în fiecare zi lucrătoare (luni – vineri) în intervalele orare 0715 - 1330 și 1600 – 2000.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație,în termenul legal,inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F.,solicitările formulate și motivele invocate în susținerea căii de atac exercitate fiind menționate în partea introductiva acestei hotarâri.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată, ,în conformitate cu dispozițiile art.425ind.1 și urm. C.p.p.,Curtea constată că sunt nefondate contestațiile formulate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.362 alin.2 C.p.p.în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 conform cu care în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Conform art.242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.
Potrivit dispozițiilor legale susmenționate, aprecierea asupra oportunității înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune presupune un examen cu privire la faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptelor, natura acestora, circumstanțele concrete ale comiterii faptelor, precum și cu privire la persoana inculpatului,fiind necesar ca instanța de judecată să țină cont și de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În prezenta cauză,Curtea constată că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu dispuse față de inculpatii I. M. Vincențiu și M. V. F. de instanta de control judiciar,respectiv Curtea de Apel Bucuresti la data de 19.03.2015,respectiv 18.03.2015,in cauza neintervenind schimbari in situatia juridica si personala a celor doi contestatori inculpati care sa justifice inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar.
Curtea constată că din materialul probator administrat în cauza rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F. au săvărșit faptele prevăzute de legea penală pentru care au fost trimiși în judecată,existând suficiente probe care să satisfacă atât exigențele dispozițiilor art.202 alin.1C.p.p.si art.223 C.p.p.,cât și pe cele ale art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Contrar celor sustinute,Curtea constata ca de la data luarii masurii preventive a arestului la domiciliu au fost audiate părțile vătămate care au declarat că își mențin în integralitate declarațiile date in faza de urmarire penala.
Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată prin măsura preventivă a arestului la domiciliu,natura si gravitatea faptelor pentru care s-a dispus această măsură, modalitatea concretă și împrejurările de săvârșire a acestora, sentimentul puternic de teamă și insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în rândul societății civile, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce,in conditiile in care viata omului reprezinta valoarea suprema ocrotita de lege, fiind în măsură în acest moment procesual,să justifice menținerea în continuare a măsurii arestului la domiciliu,măsura preventivă fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.
In opinia Curții, datele ce caracterizează persoana fiecărui contestator inculpat, invocate în susținerea căilor de atac exercitate și perioada de timp petrecută în arest la domiciliu, nu sunt în măsură să justifice ,în raport de aspectele anterior menționate, luarea celei mai blânde masuri preventive,fiind evident că rezonanța socială negativă a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată nu s-a estompat.
In ceea ce priveste sustinerile contestatorului inculpat I. M. Vincențiu cu privire la situatiei fiicei sale,Curtea constata ca nu a facut nici-o dovada in acest sens.
Ca atare,pentru considerentele aratate,Curtea, in baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F. împotriva încheierii din data de 22.04.2015,pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014.
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga fiecare contestator inculpat la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ,ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații I. M. Vincențiu și M. V. F. împotriva încheierii din data de 22.04.2015,pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă fiecare contestator inculpat la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. NițăElena V.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
