Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 686/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 15247/302/2014

Dosar nr._

(801/2015)

RO M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 686/A

Ședința publică din data de 13.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: N. M.

JUDECĂTOR: C. C. C.

Grefier: V. E.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de partea civilă M. I. C. și de către partea responsabilă civilmente ..A. împotriva sentinței penale nr.2677 din data de 24.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la data de 13.05.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor formulate,constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 5 București,prin sentința penală nr.2677 din data de 24.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ , a hotărât următoarele:

În baza art. 397 c.p.p. și art. 20 c.p.p. rap. la art. 50 și următ. din Legea nr. 136/1995 coroborat cu art. 998, 999 C.civ, admite în parte acțiunea formulată de către partea civilă M. I. C., domiciliat în sector 5, București, . și obligă asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA, cu sediul în București, sector 1, .. 25, la plata către aceasta a sumelor de 16.043 lei reprezentând daune materiale și suma de 15.000 euro reprezentând daune morale – echivalent în lei la cursul B.N.R. în ziua plății.

În baza art. 397 c.p.p. și art. 20 c.p.p. coroborat cu art. 998, 999 C.civ. rap. la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. B. A. București și obligă asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA, la plata către aceasta a sumei de 6022,60 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând c/v cheltuielilor de spitalizare acordate părții civile.

În baza art. 272 alin. 1 c.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 861 lei reprezentând cheltuieli administrare probe, respectiv c/v expertize I.N.M.L. și tehnică auto, achitate de către partea civilă.

În baza art. 276 alin. 1 și 2 c.p.p. obligă pe inculpatul D. N., domiciliat în sector 5, București, ., CNP:_, la plata onorariului parțial al apărătorului părții civile, în cuantum de 3500 lei.

În baza art. 275 alin. 1 lit. c c.p.p. obligă pe inculpatul D. N. - modificat cf. art. 277 alin. 1 c.p.p. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pe latură civilă .

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1782 din 25.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2013 al acestei instanțe, s-a soluționat latura penală a cauzei și s-a disjuns acțiunea civilă, în vederea administrării de probe formându-se prezentul dosar, cu nr._ .

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 386 c.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inc. D. N. M. din infr. prev. de art. 184 alin. 2 și 4 c.p. în art. 196 alin. 2 și 3 c.p.

În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inc. D. N. M., sub aspectul săv. infr. prev. de art. 196 alin. 2 și 3 c.p.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b și i C. pen.s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul A.D.P. sector 5 București.

- să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat

În fapt, s-a reținut că la data de 20.02.2011, în jurul orelor 15:30, inc. D. N. M. a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CC 9945 CB pe . 5 al municipiului București, din direcția șos. Giurgiului către .-l ca pasager pe locul din dreapta pe numitul M. I. C..

În dreptul imobilului cu nr. 52, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a intrat în coliziune cu un copac situat pe trotuarul din dreapta direcției sale de mers.

În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a numitului M. I. C., care a fost transportat la S. C. de Urgență „B. – A.” București în vederea acordării primelor îngrijiri medicale.

Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. A_ eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 15.11.2011, a reieșit că numitul M. I. C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 80 – 90 de zile de îngrijiri medicale, acestea nefiind de natură să pună în primejdie viața părții vătămate ori să-i producă infirmitate.

Din completările la acest raport de expertiză medico-legală (eliberate la datele de 04.12.2012, respectiv 04.03.2013), reiese că numitul M. I. C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 100 – 120 de zile de îngrijiri medicale, acestea nefiind de natură să pună în primejdie viața părții vătămate ori să-i producă infirmitate.

Prin Avizul nr. E_ eliberat la data de 24.03.2013, Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. „M. Minovici” București a avizat Raportul de expertiză medico-legală nr. A_ și cele două completări ale acestuia privind-o pe partea vătămată M. I. C..

În cauză, după disjungerea acțiunii civile instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul B. I. G..

Examinând în acest context latura civilă a cauzei, instanța a constatat următoarele:

Partea vătămată M. I. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, precizând ulterior acțiunea – fil. 51, cu sumele de 25.200 lei reprezentând daune materiale din care:

- 700 lei – articolele de îmbrăcăminte distruse în cadrul procedurilor medicale prin care partea vătămată a fost examinată și operată ulterior producerii accidentului;

- 13.370 lei – cheltuieli spitalizare;

- 500 lei – c/v aparatură tehnică medicală, respectiv cârje;

- 6200 lei cheltuieli însoțitori;

- 900 lei c/v CML și expertize tehnice auto efectuate;

- 798 lei asigurări medicale achitate ulterior producerii accidentului;

- 2200 lei cheltuieli recuperare;

- 150.000 euro daune morale.

Instanța a învederat în prealabil că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestuia: fapta ilicită (astfel cum a fost analizată mai sus), prejudiciul (cuantumul lui urmând a fi analizat în continuare), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei fără previziune (cu precizarea că, în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea operează, în principiu, chiar și pentru cea mai ușoară culpă).

Totodată, instanța a precizat că, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, trebuie ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.

Sub aspectul prejudiciului material, instanța a reținut în primul rând că, partea civilă a avut nevoie, conform concluziilor Raportului de expertiză medico-legală nr. A_ eliberat de de I.N.M.L. „M. Minovici” București la data de 15.11.2011, de circa 80 – 90 de zile de îngrijiri medicale, acestea nefiind de natură să-i pună în primejdie viața ori să-i producă infirmitate.

Pe cale de consecință, în cauza de față acest prejudiciu material constă în primul rând din sumele de bani pe care partea civilă a fost nevoită să le cheltuiască pentru tratament (atât în perioada spitalizării cât și ulterior), pentru deplasările la diverse spitale în vederea controlului medical și pentru procedurile terapeutice necesare recuperării.

În dovedirea acestor daune materiale, partea civilă a atașat la dosar o . acte și a fost audiat martorul B. I. G., probe din care cu privire la cheltuielile efectuate, instanța reține chitanțe I.N.M.L., rețete medicale, factură placă calcaneu, dovezi achitare asigurări de sănătate, bonuri transport și achiziționare diverse bunuri.

Referitor la cuantumul cheltuielilor susmenționate suportate de către partea civilă, față de jurisprudența constantă a CEDO sub acest aspect, instanța va avea în vedere și o evaluare echitabilă a acestora, și deoarece consideră că sumele sunt vădit rezonabile dar dovedite în parte, va acorda părții civile suma totală de 16.043 lei, cu titlu de daune materiale, fiind vorba de cheltuieli reale, necesare și rezonabile.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a reținut din coroborarea probelor anterior menționate că, urmare a accidentului rutier a cărui victimă a fost, partea civilă a îndurat suferințe fizice incontestabile - amplificate de intervențiile ulterioare.

În acest context, instanța a învederat că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană.

Instanța a constatat că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:

- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv (în speță, prin raportare la intensitatea suferinței părților civile, ca urmare a leziunilor suferite);

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.

De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri fizice și/sau psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește.

În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.

Așadar, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Astfel, consecințele negative suferite de părțile civile, în plan psihic și afectiv, prin lezarea integrității sale fizice și psihice, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit suferința provocată de un astfel de accident.

Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la integritatea fizică, valoare fundamentală garantată de art. 22 alin. 1 din Constituția României.

Statuând în echitate, instanța a apreciat că suma de 15.000 euro apare ca fiind rezonabilă și justificată cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește persoana care va fi obligată la plata acestor daune, instanța a reținut următoarele:

La momentul producerii accidentului soldat cu vătămarea corporală a părților civile, potrivit poliței depuse la dosar, autovehiculul inculpatului era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule la Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA, astfel cum prevede art. 48 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România.

Ca atare, în raport și de decizia R.I.L. nr. III/2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, instanța a obligat asigurătorul singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata către partea civilă a sumelor anterior menționate – făcând astfel aplicarea art. 346, 14 și 24 Cpp rap. la art. 50 și urm. din Legea nr. 136/1995 corob. cu art. 998, 999 din vechiul C. civ.

Cât privește apărarea formulată de asigurător, în sensul că ar trebui excluse despăgubirile care nu pot fi probate cu documente justificative, instanța a subliniat faptul că rațiunea legii nu este aceea de a limita acordarea despăgubirilor doar pentru cheltuielile dovedite prin înscrisuri, ci de a acorda despăgubiri pentru pagubele dovedite, indiferent de modalitatea prin care s-a făcut dovada lor – înscrisuri, martori, inclusiv aprecierea instanței ca fiind cheltuieli reale, necesare și rezonabile.

Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, unitatea spitalicească implicată în actul medical, respectiv S. B. A. București, s-a constituit parte civilă pentru sumele de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate asistența medicală acordată părții civile, respectiv 6022,60 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Instanța a reținut că art. 54 din Legea 136/1995 privind Asigurările și reasigurările în România prevede că despăgubirea se stabilește și se efectuează în condițiile art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accidente produse prin vehicule aflate în proprietatea persoanelor din România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat.

Prin O.U.G. nr. 72/2006 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 803/25 septembrie 2006, art I pct. 34 a fost modificat art. 313 din Legea nr. 95/2005, acesta statuând următoarele: (1) ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”; (2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin.(1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență în vederea decontării precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de către casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective. “

Așadar, calitatea de parte civilă în procesele penale pentru recuperarea despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată în condițiile art. 313 alin.(1) din Legea nr. 95/2005 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, revine furnizorilor de servicii medicale, în speță, unităților spitalicești.

Instanța a observat că această normă este una specială, derogatorie, nefiind o răspundere subsidiară a asiguratorului, subsecventă asigurării sociale de sănătate. Altfel spus, în cazul în care se angajează răspunderea delictuală a unei persoane, aceasta sau persoană care se subrogă în drepturile și obligațiile sale este ținută să suporte cheltuielile de îngrijire medicală, iar nu asigurarea socială de sănătate a persoanei vătămate.

In aceste condiții, instanța a reținut că în cauză era încheiată o asigurare de răspundere civilă delictuală în privința autoturismului condus de inculpat, prin producerea accidentului și vătămarea corporală a persoanei vătămate s-a produs riscul asigurat de către asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group prin societatea corespondent în România U. A. SA, motiv pentru care acesta a fost ținut să repare prejudiciile cauzate prin accident.

În continuare, având în vedere că instanța a arătat că spitalul susmenționat a efectuat cheltuieli pentru tratamentul vătămărilor cauzate și are calitate procesuală activă în a recupera aceste sume, în ciuda faptului că persoana tratată este sau nu asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, instanța, în baza art. 397 C.proc.pen. și art. 20 C.proc.pen. coroborat cu art. 998, 999 V.C.civ. rap. la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, l-a obligat asigurătorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group prin societatea corespondent în România U. A. SA la plata sumei de 6022,60 lei către partea civilă S. B. A. București cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate persoanei vătămate M. I. C..

Având în vedere că pe latură penală s-a dispus condamnarea inculpatului și partea civilă a efectuat cheltuieli cu administrarea probelor, constând în taxele achitate pentru obținerea expertizelor medico-legale și tehnice auto întocmite în cauză, în baza art. 272 alin. 1 c.p.p. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 861 lei reprezentând cheltuieli administrare probe, respectiv c/v expertize I.N.M.L. și tehnică auto, achitate de către partea civilă. Potrivit art. 274 alin. 3 V.c.p.p., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În speță, în raport de judecarea cauzei pe latură penală în procedura simplificată și de judecarea accelerată, în baza înscrisurilor depuse la dosar și a unei depoziții de martor, în baza art. 276 alin. 1 și 2 c.p.p. instanța a redus onorariul apărătorului părții civile și l-a obligat pe inculpatul D. N. M. la plata onorariului parțial al apărătorului părții civile, în cuantum de 3500 lei. În baza art. 275 alin. 1 lit. c c.p.p. l-a obligat pe inculpatul D. N. M. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pe latură civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ,în termenul legal,partea civilă M. I. C. și asigurătorul U. A. SA.

Partea civilă M. I. C. a solicitat acordarea despăgubirilor materiale și morale în cuantumul solicitat sau la o valoare apropiată de acesta.

De asemenea,a criticat sentința penală atacată și pentru reducerea onorariul de avocat la jumătate și pentru că a hotărât ca suportarea cheltuielilor făcute de partea civilă privind administrarea de probe și onorariul de avocat să rămână exclusiv în sarcina inculpatului, ori conform art. 50 din Legea nr. 136/1995, acestea cad în sarcina societății de asigurări.

Asigurătorul U. A. SA nu a motivat calea de atac exercitată,arătând că sentința penală atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:

Referitor la daunele materiale, Curtea constată că au fost în mod corect stabilite și acordate de instanța de fond.

Contravaloarea taxei pentru certificatele medico-legale,a expertizei tehnice auto,a taxei pentru avizarea certificatului medico legal,precum și contravaloarea deplasărilor la organele de cercetare penală și instanța de judecată puteau fi solicitate de către partea civilă numai sub forma cheltuielilor de judecată, care au un cu totul alt regim juridic,fiind de altfel acordate de instanța de fond în măsura în care au fost dovedite.

În ceea ce privește contravaloarea asigurării medicale și contravaloarea cartelelor telefonice necesare pentru comunicarea dintre partea civilă și mama sa pe timpul spitalizării și în convalescență,Curtea apreciază că nu se justifică acordarea acestora, întrucât nu există nici-o legătură de cauzalitate între vătămările produse părții civile și acest prejudiciu,efectuarea asigurării medicale și comunicarea cu propria mamă nefiind ,în mod evident,determinate de producerea accidentului de circulație.

Referitor la celelalte despăgubiri materiale solicitate de partea civilă,în raport de probele administrate,respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarația martorului B. I. G. și care nu dovedesc cheltuirea în întregime a sumelor menționate de partea civilă,nerezultând cu exactitate cuantumul sumelor efectiv cheltuite, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a acordat părții civile M. I. C. suma de 16 043 lei, care,în contextul dat, reprezintă un cuantum rezonabil al cheltuielilor efectuate de aceasta, ca urmare a vătămării grave corporale suferite.

Referitor la daunele morale,Curtea constată că au fost definite ca fiind consecințe de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constand în atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmează regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs în afara unui cadru contractual.

Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial, durerea suferita de pe urma unei loviri fiind un astfel de prejudiciu.

La aprecierea prejudiciului moral se are în vedere importanta valorii lezate ca urmare a accidentului, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercursiunile prejudiciului asupra situatiei sociale a victimei, gradul de culpa al persoanei vătămate.

Recuperarea integrala a prejudiciului moral nu poate avea decât un caracter aproximativ, iar sumele acordate cu acest titlul nu trebuie sa reprezinte niste masuri executive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezata.

Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu,determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate,dreptul la viață și sănătate fiind inestimabile și incontestabile.

Cât privește repararea prejudiciul nepatrimonial cauzat prin vătămările corporale aduse sănătății părții civile M. I. C. constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat partea civilă de pe urma faptului ilicit, Curtea are în vedere că principiul reparării daunelor morale, așa cum se subliniază în Recomandările Comisiei Europene din 1969 de la Londra, trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.

În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora se stabilește prin raportare la gravitatea vătămărilor produse și la intensitatea suferințelor cauzate.

În prezenta cauza,Curtea consideră că, în raport de valoarea lezata, respectiv integritatea fizica, sănătatea unei persoane și durerile fizice și psihice cauzate părții civile M. I. C. ca urmare a accidentului de circulație din data de 20.02.2011, pentru a se realiza o reparație justa și echilibrata a prejudiciului moral suferit de partea civilă se impune majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 50 000 euro.

Curtea are în vedere în acest sens leziunile traumatice produse părții civile M. I. C.(fractură cominutivă calcaneu stâng, fractură cominutivă epifiză distală radius stâng,fractură metatars II dreapta,plagă contuză deget 3 mâna dreaptă),numărul foarte mare de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acestora,tratamentul medical,recuperator la care a fost supus(intervenții chirurgicale multiple,perioade de recuperare fizică),urmările produse,precum și împrejurările concrete în care s-a produs accidentul de circulație,respectiv din culpa exclusivă a inculpatului.

Referitor cheltuielile judiciare acordate părții civile, reprezentând onorariu de avocat ,Curtea apreciază că în mod justificat a fost cenzurat de instanța de fond și redus la jumătate,respectiv la suma de 3 500 lei.

În raport de dispozițiile art.276 alin.2 C.p.p., conform cu care când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare,împrejurarea că în prezenta cauză acțiunea civilă exercitată de partea civilă a fost admisă în parte,complexitatea redusă a cauzei,precum și faptul că în ceea ce privește latura penală inculpatul s-a judecat pe baza procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii,nefiind administrate probe ,iar în ceea ce privește latura civilă dovedirea pretențiilor civile s-a rezumat la audierea unui martor și depunerea de înscrisuri, Curtea consideră că nu se justifică acordarea onorariului de avocat în cuantum de 7000 lei.

Curtea constată că hotărârea primei instanțe este nelegală fie sub aspectul obligării asigurătorului singur,fie a inculpatului, singur, la plata despăgubirilor materiale ,a daunelor morale ,respectiv a cheltuielilor judiciare.

Potrivit art.86 C.p.p. persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente.

Conform art.19 alin.1,2 C.p.p. acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente.

Prin urmare,având în vedere dispozițiile legale susmenționate,împrejurarea că potrivit prevederilor actualului Cod de procedură penală asigurătorul U. A. SA are calitatea de parte responsabilă civilmente,dispozițiile art.50 și urm. din Legea nr.136/1995,faptul că persoana vinovată de producerea accidentului de circulație din data de 20.02.2011 este inculpatul D. N. M.,precum și considerentele și dispozitivul deciziei nr.3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii,Curtea constată că în prezenta cauză inculpatul trebuia obligat în solidar cu asigurătorul U. A. SA la plata despăgubirilor materiale ,a daunelor morale și a cheltuielilor judiciare.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală,va admite apelurile declarate de partea civilă M. I. C. și asigurătorul U. A. SA împotriva sentinței penale nr.2667 din data de 28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând,în fond:

În baza art. 397 C.p.p., art. 19 și urm. C.p.p.,art.86 C.p.p. rap. la art. 50 și urm. din Legea nr. 136/1995 coroborat cu art. 998, 999 C.civ, va admite în parte acțiunea formulată de către partea civilă M. I. C. și va obliga inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA la plata către aceasta a sumei de 16.043 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale – echivalent în lei la cursul B.N.R. în ziua plății.

În baza art. 397 C.p.p., art. 19 și urm. C.p.p. rap. la art. 998, 999 C.civ. și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. B. A. București și va obliga inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA, la plata către aceasta a sumei de 6022,60 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând c/v cheltuielilor de spitalizare acordate părții civile.

În baza art. 272 alin. 1 C.p.p.va obliga inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA la plata către partea civilă M. I. C. a sumei sumei de 861 lei reprezentând cheltuieli administrare probe, respectiv c/v expertize I.N.M.L. și tehnică auto, achitate de către partea civilă.

În baza art. 276 alin.1 și 2 C.p.p.va obliga inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA la plata onorariului parțial al apărătorului părții civile, în cuantum de 3500 lei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art.275 alin.3 Cod cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul, parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D. N. M. ,în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de partea civilă M. I. C. și asigurătorul U. A. SA împotriva sentinței penale nr.2667 din data de 28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând,în fond:

În baza art. 397 C.p.p., art. 19 și urm. C.p.p.,art.86 C.p.p. rap. la art. 50 și urm. din Legea nr. 136/1995 coroborat cu art. 998, 999 C.civ, admite în parte acțiunea formulată de către partea civilă M. I. C. și obligă inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA la plata către aceasta a sumei de 16.043 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale – echivalent în lei la cursul B.N.R. în ziua plății.

În baza art. 397 C.p.p., art. 19 și urm. C.p.p. rap. la art. 998, 999 C.civ. și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. B. A. București și obligă inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA, la plata către aceasta a sumei de 6022,60 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând c/v cheltuielilor de spitalizare acordate părții civile.

În baza art. 272 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA la plata către partea civilă M. I. C. a sumei sumei de 861 lei reprezentând cheltuieli administrare probe, respectiv c/v expertize I.N.M.L. și tehnică auto, achitate de către partea civilă.

În baza art. 276 alin.1 și 2 C.p.p. obligă inculpatul D. N. M. în solidar cu asiguratorul Bulgarski Imoti Insurance Company PLC – actualmente Bulstrad Vienna Insurance Group, prin societatea corespondent în România U. A. SA la plata onorariului parțial al apărătorului părții civile, în cuantum de 3500 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art.275 alin.3 Cod cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Onorariul, parțial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D. N. M. ,în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. M. C. C. C.

GREFIER

E. V.

← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat....		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI