Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 277/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 48929/3/2012*/a3
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (1743/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 277/Co
Ședința publică din 19.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. I. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală împotriva încheierii de ședință din data de 08.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 2*.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat L. O. I., personal și asistat de apărător ales M. I., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la dosarul cauzei și de apărător din oficiu Bursesc A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu, față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului, stabilind onorariul parțial cuvenit în cuantum minim. Astfel, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se contestă, în temeiul dispozițiilor art. 4251 C.p.p. încheierea Tribunalului București prin care s-a respins solicitarea Ministerului Public de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu arestul preventiv al inculpatului L. O. I.. Astfel, arată că, deși instanța de fond a reținut încălcarea de către inculpat a obligațiilor controlului judiciar, nu a considerat oportună înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai severă. În concluzie, apreciază, că probatoriul administrat dovedește reaua-credință a inculpatului, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 206 raportat la art. 215 alin. 3 C.p.p., solicită admiterea contestației și desființarea în parte a încheierii atacate, în sensul înlocuirii măsurii controlului judiciar a inculpatului cu măsura arestului preventiv.
Apărătorul ales al intimatului inculpat L. O. I. solicită instanței respingerea contestației Parchetului, apreciind că înlocuirea controlului judiciar este disproporționată, în raport de gravitatea acuzațiilor. În acest sens, arată că inculpatul se află de mai bine de 1 an sub imperiul măsurii controlului judiciar, timp în care a respectat întocmai dispozițiile. Cu privire la incidentul care a dus la solicitarea Ministerului Public, arată că a fost vorba despre un caz de forță majoră, iar din cauza stării emotive, inculpatul nu s-a gândit să sune la poliție să anunțe, însă s-a prezentat a doua zi. Învederează instanței faptul că art. 242 alin. 3 C.p.p. prevede că măsura preventivă se înlocuiește doar când se urmărește îndeplinirea scopului urmărit de art. 202 C.p.p., însă în speță a fost o situație singulară și excepțională. În subsidiar, solicită instanței, dacă se apreciază că se impune o măsură preventivă mai restrictivă, luarea măsurii arestului la domiciliu și nu a arestului preventiv.
Intimatul inculpat L. O. I., având ultimul cuvânt, arată că neprezentarea sa la organul de supraveghere în data de 14 nu a fost din rea-credință, el fiind singurul membru al familiei care a putut merge la bunica sa care a avut o urgență medicală.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 08.05.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în baza art. 242 alin. 3) C.p.p. rap. la art. 215 alin. 7) C.p.p., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală, de înlocuire a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul L. O. I., fiul lui I. și M., născut la 18.03.1992 în D., jud. V., CNP,_, cetățean român, domiciliat în mun. Râmnicu V., ., ., ., cu măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, judecătorul în baza art. 242 alin. 3) C.p.p. rap. la art. 215 alin. 7) C.p.p., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Structura Centrală, de înlocuire a măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul L. O. I., cu măsura arestării preventive, pentru următoarele considerente.
Neprezentarea la organul de poliție desemnat cu supravegherea într-una dintre zilele în care, potrivit programului de supraveghere, inculpatul față de care s-a luat măsura controlului judiciar avea această obligați, constituie, în mod evident, o nerespectare a uneia dintre obligațiile instituite în sarcina sa, ca efect al luării față de acesta a măsurii controlului judiciar. Potrivit articolului 215 alin. 7) C.p.p., în ipoteza unei încălcări de către inculpat, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin, care decurg din controlul judiciar, instanța are posibilitatea de a dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive. Esențială este, în această situație, reținerea relei-credințe a celui în cauză în nerespectarea uneia dintre obligațiile care îi revin. În ceea ce privește situația de față, instanța a reținut că o persoană care înțelege situația juridică în care se regăsește și consecințele juridice ale conduitei sale, probabil că ar fi identificat o altă modalitate de rezolvare a situației de viață cu care s-a confruntat, găsind o altă modalitate de a veni în sprijinul rudei sale, respectându-și în același timp obligația decurgând din măsura preventivă luată, sau, în ipoteza în care nu ar fi reușit identificarea unei alte modalități de rezolvare a situației, ar fi luat legătura telefonic cu organul desemnat cu supravegherea la un moment apropiat de cel când ar fi trebuit să se prezinte la sediul acestuia, care ar fi putut să îi încuviințeze inculpatului o derogare. Inculpatul ar fi trebuit, având în vedere că, față de vârsta acestuia, se presupune că se află la momentul maturizării sale, să anticipeze consecințele la care se expune prin conduita sa. Pe de altă parte, însă, având în vedere faptul că este vorba despre o încălcare singulară a obligațiilor care îi revin, dar și față de impactul pe care însăși formularea cererii de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive s-a constatat că a avut-o asupra inculpatului, instanța a apreciat că avertismentul primit de către acesta este suficient pentru ca inculpatul să-și dea seama de situația juridică în care se află, să îl determine pe acesta să își respecte întru totul obligațiile și să înțeleagă că în cazul în care nu își respectă obligațiile impuse în sarcina sa este pasibil de luarea unei măsuri preventive mai severe.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal,P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București-Secția a II-a Penală la data de 15.05.2015 sub nr._ (1743/2015).
Reprezentantul Ministerului Public a arătat, în motivarea contestației, că, deși instanța de fond a reținut încălcarea de către inculpat a obligațiilor controlului judiciar, nu a considerat oportună înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai severă. În concluzie, a apreciat, că probatoriul administrat dovedește reaua-credință a inculpatului, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 206 raportat la art. 215 alin. 3 C.p.p., a solicitat admiterea contestației și desființarea în parte a încheierii atacate, în sensul înlocuirii măsurii controlului judiciar a inculpatului cu măsura arestului preventiv.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 204 C.pr.pen., judecătorul de drepturi și libertăți apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
Astfel, motivul pentru care Ministerul Public a solicitat înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă constă în faptul că, la data de 14.04.2015, petentul nu s-a prezentat la organul de poliție însărcinat cu supravegherea sa, deși avea această obligație, dispusă în cadrul măsurii controlului judiciar.
Curtea observă că, deși este adevărat faptul că la data menționată inculpatul nu s-a prezentat la sediul organului de poliție, acesta s-a prezentat la poliție a doua zi și a explicat motivul pentru care nu și-a respectat obligația.
Fără a analiza detaliat motivele prezentate de inculpat pentru a-și justifica atitudinea, Curtea constată doar că acestea sunt plauzibile, și în mod special faptul că încălcarea obligațiilor reținută în sarcina inculpatului are în mod vădit un caracter minor, care nu impune înlocuirea măsurii preventive sub imperiul căreia se află acesta cu alta mai grea. Această concluzie se impune cu și mai multă pregnanță în condițiile în care inculpatul și-a îndeplinit obligația de prezentare la data de 15.04.2014, în ziua următoare, dovedind astfel că a realizat consecințele comportamentului său.
Față de aceste considerente Curtea, în baza art.206 C.pr.pen. va respinge ca nefondată contestația declarată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală împotriva încheierii din data de 08.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.206 C.pr.pen. respinge ca nefondată contestația declarată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală împotriva încheierii din data de 08.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. I. V. T. S.
Red.jud. V.I.V.
Dact.EA-03.06.2015/4 ex
T.B.S.I.P.-jud.A.S
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
