Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 535/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 535/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 30907/302/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(553/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 535
Ședința publică de la 9 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. G. M.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 165 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat, personal și asistat de apărător ales, avocat N. A. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
La interpelarea Curții, apelantul inculpat arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Apărătorul apelantului inculpat depune la dosar motive de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, consideră netemeinică sentința instanței de fond sub aspectul obligației facultative impusă inculpatului, respectiv cea prev. de art. 85 alin.2 lit. g Cod penal. In susținerea apărării, solicită a se avea in vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, încă de la începutul urmăririi penale, declarațiile sale s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate in cauză. Mai mult, in fața instanței de fond, acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 374 Cod procedură penală raportat la art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. In continuare, susține că apelantul lucrează, are un loc stabil de muncă din anul 1990, din 1993 lucrează ca șofer profesionist la RATB, a avut o conduită exemplară, nu a avut nici o sancțiune contravențională, are doi copii, un nepot în vârstă de 6 luni, iar la acest moment, ca urmare a dreptului de a conduce autovehicule, a fost retrogradat, in prezent fiind muncitor necalificat la aceeași firmă. Urmare acestui fapt, salariul său a scăzut de la 2500 lei la 1088 lei, iar situația sa este dificilă, având credit la banca BRD, rata lunară fiind de 550 lei.
In temeiul art. 421 lit. a Cod procedură penală solicită admiterea apelului, desființarea in parte a hotărârii atacate și rejudecând, a se înlătura obligația prevăzută la art. 85 alin.2 lit. g Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a condus la o oră de vârf, la care circulația era aglomerată, fiind foarte aproape de comă alcoolică. Mai mult, a produs un accident, din fericire fără victime umane, doar cu pagube materiale. Ținând cont de aceste elemente, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca fiind nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 165 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ s-a dispus:
„În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen, art.396 alin.10 C.pr.pen și art.5 C.pen stabilește pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare în sarcina inculpatului V. I. (fiul lui I. și I., născut la 04.11.1968 în ., domiciliat în București, ..5, ., CNP -_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 C. pen.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. amână aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
g) să nu conducă autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București .
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București).”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.
Prin încheierea din 08.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2013 din 23.10.2014 și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. și ped. de art.336 alin.1 C.pen.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă și nu a contestat rezultatul expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare din data de 26.10.2013; proces-verbal de verificare în baza de date evidența deținătorilor permise de conducere; proces-verbal de verificare a autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ ; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.A12/_/09.12.2013; buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică; declarații martori S. F. T. și S. I.; declarații suspect/inculpat; fișă cazier judiciar inculpat V. I., declarații făptuitor.
În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul V. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila23), cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. 375 și 377 Noul C.pr.pen., inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.
La solicitarea inculpatului a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere (filele 24-44).
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situația de fapt:
La data de 26.10.2013, inculpatul V. I. a condus autoturismul cu nr._ pe Calea Rahovei, iar în zona intersecției cu . pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martorul S. F. T.. Din impact, a rezultat avarierea celor două autoturisme implicate, însă nicio persoană nu a fost rănită.
Organele de poliție sosite la fața locului pentru întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului, au constatat că inculpatul prezintă semnele consumului de alcool. În aceste condiții, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testării efectuate la ora 2037, fiind de 1,34 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere rezultatul testării, inculpatul a fost condus la I.N.M.L., unde i-au fost recoltate două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie A. 12/_/2013, la ora 2015 inculpatul avea o alcoolemie de 2,80 g‰ iar peste o oră o alcoolemie de 2,65 g‰.
În cauză s-a dispus și efectuat o expertiză medico-legală pentru stabilirea alcoolemiei avute de inculpat la momentul producerii accidentului. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.27/i/2014, inculpatul avea la ora producerii accidentului o alcoolemie de 1,20-1,45 g‰ în prima variantă și 2,85-2,90 g‰ în cea de-a doua variantă.
Fapta inculpatului V. I. care, la data de 26.10.2013, în jurul orei 19:20, a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare_ pe . 5, municipiul București, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,80 g/l la momentul primei prelevări, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibatie alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută si pedepsită de art.87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 (act normativ în vigoare la data comiterii faptei), infracțiune prevăzută sub aceeași denumire în noul Cod penal în disp. art.336 alin.(1).Astfel, instanța a reținut aplicabilitatea art. 5 alin. (1) C.pen., potrivit căruia „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Instanța, în determinarea legii penale mai favorabile, a urmat raționamentul potrivit căruia legea penală mai favorabilă se apreciază în concret, prin raportare la situația dedusă judecății și la efectele pe care le produce pentru inculpat, iar nu în mod abstract, evaluând strict aplicabilitatea generală a celor două reglementări incidente – art.87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 336 alin. (1) Codul penal. Astfel, deși la modul general, art. 336 alin. (1) C.pen. prevede posibilitatea aplicării amenzii, ca pedeapsă alternativă celei cu închisoarea, instanța nu va lua în considerare acest aspect, câtă vreme nu se va orienta spre pedeapsa amenzii, din considerente ce vor fi ulterior expuse. Totodată, instanța a reținut că, potrivit Codului penal actual, infracțiunea în cauză poate fi supusă instituției amânării aplicării pedepsei, spre care instanța se va orienta în speță, din rațiuni ce vor fi arătate. Instanța apreciază că instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de noua lege penală este mai favorabilă față de suspendarea sub supraveghere prevăzută de C.pen. din 1969 (dispoziții cu care se completează O.U.G. nr. 195/2002).
Astfel, având în vedere că legea penală mai favorabilă determinată în speța de față este noua reglementare, fapta inculpatului a fost reținută ca încadrându-se în prevederile art. 336 alin. (1) C.pen.
Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța a reținut că, în ceea ce privește latura obiectivă a acesteia, în speță s-a realizat elementul material al infracțiunii, respectiv conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice – Calea Rahovei - având o alcoolemie teoretică de aproximativ 2,80 g‰, la momentul primei recoltări a probei biologice.
Urmarea imediată este crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere, prin raportare la caracterul de infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, al acestei fapte. De asemenea, instanța reține că, dincolo de pericolul abstract care rezultă din însăși săvârșirea faptei și este suficient pentru ca fapta să constituie infracțiune, în speță s-a conturat și un rezultat al infracțiunii – coliziunea cu autovehiculul aparținând martorului S. F. T.. Cât privește legătura de cauzalitate, în cazul infracțiunilor de pericol, ca în speța de față, aceasta rezultă din însăși săvârșirea faptei,și este dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție indirectă, căci, deși inculpatul nu a urmărit producerea stării de pericol pentru cei implicați în circulația pe drumurile publice, a prevăzut și a acceptat totuși producerea unei astfel de urmări, asumându-și faptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, în ciuda consumului anterior de alcool.
Având în vedere toate considerentele enunțate, potrivit art.396 C.proc.pen., instanța a constatat – dincolo de orice îndoială rezonabilă – că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmând să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă și impunându-se, deci, stabilirea unei pedepse.
În concret, cât privește natura pedepsei aplicate și cuantumul acesteia, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen, apte să asigure realizarea scopului și funcțiilor acesteia și a apreciat că, în cauză, prin raportare la urmările produse - starea de pericol concret, generată de conducerea autoturismului având o alcoolemie mult peste limita legală, inculpatul fiind în pragul comei alcoolice dar și coliziunea intervenită cu un alt autoturism, pericolul social concret al faptei nu este unul minor, ci, dimpotrivă.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța a reținut că acesta este în vârstă de 45 de ani, are studii medii, are un loc de muncă, este integrat în societate și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind însă sancționat administrativ de mai multe ori pentru săvârșirea unor abateri la regimul circulației, astfel cum rezultă din interogarea bazei de date. Totodată, în fața instanței de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, demonstrând ca înțelege consecințele faptei sale și le regretă.
Astfel, luând în considerare toate acest aspecte, instanța s-a orientat către pedeapsa cu închisoarea, apreciind că aplicarea amenzii nu ar fi suficientă, prin prisma scopului sancționator și preventiv al pedepsei.
Din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile, instanța a avut în vedere incidența art. 396 alin. 10 C.proc.pen. în speța de față, întrucât inculpatul a recurs la procedura reglementată de art. 375 C.proc.pen., recunoscând învinuirea ce i s-a adus. Astfel, instanța a procedat la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen., noile limite speciale aplicabile fiind de 8 luni, respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare.
Punând în balanță considerentele anterior menționate, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin 10 C.proc.pen.
Pe cale de consecință, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 1 an și 2 luni apreciată ca fiind corespunzătoare faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii.
În ceea ce priveste individualizarea executării pedepsei, instanta a reținut că în cauza sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 Cod penal. Astfel, pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare - respectiv 9 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar acesta și-a manifestat explicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel cum s-a reținut în cuprinsul încheierii de ședință. De asemenea, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii – faptul că se află la un prim conflict cu legea penală, precum și de posibilitățile sale de îndreptare - prin raportare la vârsta sa, nivelul de educație și profilul său, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Totodată, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii sale la răspundere penală, ci, dimpotrivă, a avut o atitudine cooperantă, atât în cursul urmăririi penal, cât și în faza de judecată.
De asemenea, instanța a apreciat că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului, iar aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
De asemenea, prin raportare la obligațiile facultative prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen. ce pot fi instituite pe durata termenului de supraveghere, având în vedere specificul infracțiunii săvârșite, instanța a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de măsură de supraveghere, obligația de a nu conduce autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune al Tribunalului București.
De asemenea, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.404 alin 4 C.proc. pen. și a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, respectiv cazurile de revocare a amânării executării pedepsei prevăzute de art.85 C.pen.(dacă după amânarea aplicării pedepsei, cu intenție sau cu intenție depășită, persoana săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii; dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, sub aspectul obligației facultative impusă inculpatului, respectiv cea prev. de art. 85 alin.2 lit. g Cod penal, solicitând a se avea in vedere că a recunoscut și regretat fapta comisă, încă de la începutul urmăririi penale, declarațiile sale s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate in cauză, s-a prevalat de dispozițiile art. 374 Cod procedură penală raportat la art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, arătând că lucrează, are un loc stabil de muncă din anul 1990, din 1993 lucrează ca șofer profesionist la RATB, a avut o conduită exemplară, nu a avut nici o sancțiune contravențională, are doi copii, un nepot în vârstă de 6 luni, iar la acest moment, ca urmare a dreptului de a conduce autovehicule, a fost retrogradat, in prezent fiind muncitor necalificat la aceeași firmă.
Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art.417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din coroborarea probelor administrate, respectiv proces-verbal de depistare din data de 26.10.2013; proces-verbal de verificare în baza de date evidența deținătorilor permise de conducere; proces-verbal de verificare a autoturismului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ ; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.A12/_/09.12.2013; buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică; declarații martori S. F. T. și S. I.; declarații suspect/inculpat rezultând că la data de 26.10.2013, în jurul orei 19:20, inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . 5, municipiul București, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,80 g/l la momentul primei prelevări, faptă care întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibatie alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută si pedepsită de art.87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 (act normativ în vigoare la data comiterii faptei), infracțiune prevăzută sub aceeași denumire în noul Cod penal în disp. art.336 alin.(1), instanța reținând corect în aplicarea art. 5 alin. (1) C.pen., dispozițiile noului cod penal ca lege penală mai favorabilă.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpat în sensul înlăturării obligației impuse de instanța de judecată de a nu mai conduce autovehicule pe perioada termenului de supraveghere, Curtea apreciază că acesta este nefondat, inculpatul nefăcând nici o dovadă că prin înlăturarea acestei obligații se poate reduce gradul de pericol social al faptei săvârșite
D. recunoașterea săvârșirii infracțiunii nu se poate constitui în sine într-o împrejurare care să impună înlăturarea obligației de a nu mai conduce autovehicule pe o anumită perioadă, această măsură având un caracter de preîntâmpinare a provocării unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar în cauza de față, Curtea apreciază că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea cu mult limita legală, este suficient de gravă și impune cu necesitate obligația dispusă de instanța de fond.
Referitor la conduita inculpatului, Curtea constată că acesta a recunoscut fapta, fiind dificil de adoptat o altă conduită față de circumstanțele în care a fost surprins de către organele de poliție, acesta fiind surprins imediat după săvârșirea faptelor, astfel încât această recunoaștere în contextul împrejurărilor în care a fost surprins și al situației de fapt expuse nu poate fi apreciată, în raport de conduita ulterioară a inculpatului, decât ca o recunoaștere pur formală a faptei, în scopul de a beneficia de clemență.
Curtea apreciază în raport de cele arătate că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată, inclusiv sub aspectul obligațiilor și măsurilor impuse, instanța de fond ținând seama de toate criteriile de individualizare, dând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita inculpatului în procesul penal,
În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că apelul inculpatului nu este fondat și îl va respinge conform art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art 421 pct. 1 lit b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 165/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. D. G. M.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. M.C.
4 ex.
Red. A. I. - Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP).... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 605/2015.... → |
|---|
