Furt (art.228 NCP). Decizia nr. 448/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 32105/302/2014
Dosar nr._
677/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.448/A
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul A. S. I. împotriva Sentinței penale nr.207 din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat A. S. I., personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat C. L., în baza delegației nr._/2015 (atașată la fila 7 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat, apelantul inculpat A. S. I. precizează că nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței de apel, afirmând că își menține declarația de recunoaștere a infracțiunii, formulată în fața primei instanțe.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței primei instanțe și, rejudecând pe fond cauza, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, întrucât inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise și dorește să-și continue tratamentul medical sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că instanța de fond a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, față de infracțiunea săvârșită, gravitatea acesteia, împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală precum și față de sentimentul de insecuritate ce a fost creat persoanei vătămate. Având în vedere evidența probatoriului ce a fost administrat în cauză, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
Apelantul inculpat A. S. I., personal, în ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în stare în libertate, întrucât nu va mai săvârși nicio infracțiune.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală 207/30.01.2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 5 București a hotărât astfel:
„În baza art. 32 rap. la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d alin. 2 lit. b, c cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 c.p.p. condamnă pe inculpatul A. S. I. (fiul natural și S., născut la data dc 04.11.1994 în București, domiciliat în mun. București, ., sector 5, CNP_, posesor C.P. . nr._, cetățean român, fără antecedente penale, arestat in baza mandatului de arestare preventiva nr.68/UP/03 10 2014, detinut in Penitenciarul Rahova), la 10 luni închisoare.
În baza art. 108 alin. 1 lit. a cod penal ia față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 109 cod penal, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
În baza art. 399 c.p.p. menține starea de arest, iar în baza art. 72 cod penal deduce reținerea și arestarea preventivă de la 03.10.2014 la zi.
În baza art. 112 lit. b cod penal confiscă toporul depus la camera corpuri delicte a Poliției Sector 5 conform dovezii . nr._/09.10.2014.
În baza art. 25, 397 c.p.p. și art. 1357 cod civil obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei, despăgubiri materiale, către partea civilă R. M..
În baza art. 274 c.p.p. obligă inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat, se va achita la oficiile poștale in contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3) 200 lei onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul MJ.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin Rechizitoriulnr._/P/2014 din 17.11.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 17.11.2014 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. S. I., cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea a infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. și ped. de art. 32 C.P.., raportat la art.228-229 alin.1 lit. b), d) și alin.2 lit b),c) C.pen.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 02/03.10.2014 în jurul orelor 0,20, inculpatul A. S. I. având asupra sa un topor cu ajutorul căruia a distrus sistemul de asigurare al ușii de acces a pătruns în locuința persoanei vătămate R. M. situată în București . . de unde a încercat să sustragă bunuri fiind depistat de organele de poliție.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal depistare (filele 24-25d.u.p.), declarații suspect/inculpat A. S. I. (filele 89-91 d.u.p.), declarații persoană vătămată R. M. (fila 28d.u.p.), declarații martori: T. R. F. și Zaplan P. (filele 69-73d.u.p), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică (filele 29-85d.u.p), raport expertiză medico-legală (filele 93-97 d.u.p.), dovadă predare bun la camera de corpuri delicte (fila102d.u.p.), fisă cazier judiciar (fila 75 d.u.p.).
Prin încheierea din 29.12.2014, din Dos._ instanța, în baza art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2014 din 17.11.2014, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului A. S. I., dispozițiile art. 374 alin 4 C.p.p. raportat la art. 396 alin 10 C.pp., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 Cp.p.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 02/03.10.2014, în jurul orei 00.20, în timp ce se ducea spre piața G. C., inculpatul A. S. I. s-a hotărât să pătrundă, pentru a sustrage bunuri, în imobilul aflat pe ., Sector 5, București. Acesta a intrat pe poarta de acces care era deschisă. Întrucât ușa apartamentului nr.2 de la adresa antemenționată era închisă, inculpatul a forțat-o, cu un topor pe care îl avea asupra sa, pătrunzând astfel în imobil. Ulterior, acesta a început să caute bani și bunuri de valoare, răscolind mobilierul. Ca urmare a faptului că a auzit voci, inculpatul a renunțat la a căuta bunuri în scopul însușirii pe nedrept și s-a ascuns în baie. La fața locului s-au prezentat organele de poliție, ca urmare a apelului la serviciul de urgență 112, formulat de martorul T. R. F., inculpatul fiind descoperit în baia apartamentului.
Ca urmare a verificărilor efectuate, organele de poliție au constatat că apartamentul nr. 2, situat în ., Sector 5, București, se află în proprietatea persoanei vătămate R. M..
Aspectele menționate reies din cuprinsul declarației persoanei-vătămate R. M., confirmată prin declarația martorului T. R. F., prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, care se coroborează cu planșele foto aflate la dosarul cauzei.
În ceea ce privește identitatea dintre autorul infracțiunii și inculpat aceasta reiese din raportul criminalistic nr._/2014 (fila58d.u.p), care stabilește că urmele papilare ridicate de la locul faptei aparțin lui A. S. I..
De asemenea, întreaga situația de fapt a fost recunoscută de către inculpat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului A. S. I. care în noaptea de 02/03.10.2014, în jurul orelor 00.20, având asupra sa un topor cu ajutorul căruia a distrus sistemul de asigurare al ușii de acces, a pătruns în locuința persoanei vătămate de unde a încercat să sustragă bunuri, fiind depistat de organele de poliție și de martorul T. R. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. și ped. de art. 32 C.P.., raportat la art.228-229 alin.1 lit. b), d) și alin.2 lit b),c) C.pen. pentru care instanța urmează să îl condamne la o pedeapsă cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de limitele speciale ale acesteia reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării art. 396 alin. 19 c.p.p., și cu ½ ca urmare a reținerii art. 32 c.p., de modalitatea de săvârșire, de gradul de pericol social concret al faptei, de persoana inculpatului care era în vârstă de 20 de ani, neșcolarizat, fără antecedente penale, prezintă diagnosticul retard mintal moderat cu tulburări de comportament (conform Raportului de Expertiză Medico-Legală Psihitrică nr.A_ emis de I.N.M.L."M. Minovici")
Față de cele reținute, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin.2 și 10 C.pr.pen., în baza art art.32 alin.1 C.pen raportat la art. 228-229 alin.1 lit. b), d) și alin.2 lit b),c) C.pen instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul A. S. I., la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentatvă la furt calificat.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța de fond a apreciat că se impune executarea acesteia într-un loc de detenție, scopul sancțiunii neputând fi realizat prin suspendarea executării pedepsei, prin raportare la natura infracțiunii, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului, ce impun această modalitate de executare.
În temeiul art. 399 C.pr.pen. coroborat cu art. 223 alin.2 C.pr.pen., prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului arestat în baza mandatului de arestare preventivă 68/UP/2014 din 03.10.2014 emis de Judecătoria Sector 5 București întrucât, pe de o parte, niciunul dintre motivele care au impus luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut; conform art. 244 alin2 C.P., limita maximă prevăzută de lege pentru aplicarea pedepsei cu închisoarea este mai mare de 5 ani, lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să prezinte un pericol pentru ordinea publică iar, pe de altă parte, potrivit art. 5 parag. 1 lit. a) din CEDO, astfel cum a fost interpretat și prin jurisprudența CEDO (cauza Wemhoff c. Germaniei), continuarea privării de libertate a inculpatului este consecința pronunțării unei sentințe de condamnare, chiar nedefinitivă.
În baza art.27 C.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 03.10.2014 la zi.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată R. M., în cadrul procesului penal, s-a constată că aceasta s-a constituit parte civilă în termen legal, cu suma de 1000 lei, daune materiale, reprezentând contravaloarea ușii de acces în imobil. Astfel cum a reieșit din cuprinsul probatoriului administrat în cauză, prin fata s-a inculpatul a distrus sistemul de închidere a ușii de acces în imobil. Întrucât inculpatul și-a recunoscut fapta și nu a contestat cuantumul cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă, instanța de fond a constatat că prejudiciul produs în prezenta cauză este în cuantum de 1000lei.
A mai reținut prima instanță că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 C.civ., în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului: fapta ilicită- este reprezentată de infracțiunea săvârșită, prejudiciul este reprezentat de suma de 1000 lei- contravaloarea ușii de acces, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs a fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză, vinovăția inculpatului, coincide cu latura subiectivă a infracțiunii, astfel cum a fost reținută de către instanță.
Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert. Condițiile amintite sunt îndeplinite, certitudinea prejudiciului reieșind din probele administrate în cauză, coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei, dată de către inculpat.
În consecință, în temeiul art. 19 alin.1 și 5 C.proc.pen, art.25 C.pr.pen coroborat cu art. 397 C.pr.pen. raportat la art. 1357 C.Civ instanța de fond a admis acțiunea civilăformulată de partea civilăR. M. și va obliga inculpatul A. S. I., la plata către partea civilă a sumei de 1000 lei, cu titlu de daune materiale.
Astfel cum reiese din cuprinsul Raportului de Expertiză Medico-Legală Psihitrică nr.A_ emis de I.N.M.L."M. Minovici", atașat la dosarul cauzei, inculpatul prezintă retard mental moderat, cu tulburări severe de comportament, are discernământ diminuat în raport cu faptele pentru care este cercetat, fiind recomandată aplicare unor măsuri de siguranță cu caracter medical.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 109 C.pen, instanța de fond a constatat că, din cauza bolii mai sus prezentată, inculpatul constituie un pericol pentru societate, fiind necesar tratamentul medical, pentru ameliorarea stării de sănătate sau pentru însănătoșire.
În conformitate cu art. 109 alin.3 C.pen., tratamentul se va efectuat și în timpul executării pedepsei de 10 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul.
Pentru aceste considerente, în baza art.108 alin.1 lit. a) C.pen, instanța de fond a luat față de inculpatul A. S. I. măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art.109 C.pen., până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
În temeiul art.112 lit.b raportat la art.108 alin.1 lit. d) Cod penal, instanța a aplicat inculpatului A. S. I. măsura de siguranță a confiscării toporului mai sus menționat.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal, la data de 06.02.2015, când aceasta a fost comunicată, inculpatul A. S. I.
(printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului în care este deținut, Penitenciarul Rahova și transmisă apoi primei instanțe).
Cererea de apel a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 23 februarie 2014.
Prin motivele de apel invocate oral în fața Curții de inculpat, prin apărătorul din oficiu desemnat în cauză, acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul executării pedepsei într-o modalitate neprivativă de libertate.
La termenul de judecată de astăzi, inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație, că își menține declarația de recunoaștere a faptelor, formulată în fața primei instanțe.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul declarat cu care judecarea căruia a fost învestită este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatului apelant, că în noaptea de 02/03.10.2014, în jurul orei 00.20, în timp ce se ducea spre piața G. C., inculpatul A. S. I. s-a hotărât să pătrundă, pentru a sustrage bunuri, în imobilul aflat pe ., Sector 5, București. Acesta a intrat pe poarta de acces care era deschisă. Întrucât ușa apartamentului nr.2 de la adresa sus-menționată era închisă, inculpatul a forțat-o, cu un topor pe care îl avea asupra sa, pătrunzând astfel în imobil. Ulterior, acesta a început să caute bani și bunuri de valoare, răscolind mobilierul. Ca urmare a faptului că a auzit voci, inculpatul a renunțat la a căuta bunuri în scopul însușirii pe nedrept și s-a ascuns în baie. La fața locului s-au prezentat organele de poliție, ca urmare a apelului la serviciul de urgență 112, formulat de martorul T. R. F., inculpatul fiind descoperit în baia apartamentului.
Cu privire încadrarea juridică a faptei, Curtea apreciază că în mod corespunzător prima instanță a apreciat că fapta sus descrisă întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 32 rap. la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d alin. 2 lit. b, c cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 c.p.p.
La individualizarea pedepsei principale (având limitele speciale cuprinse între 8 luni și 2 ani și 4 luni închisoare prin aplicarea dispozițiilor art.32 cod penal și art.396 alin.10 cod proc.pen.), Curtea apreciază că prima instanță a stabilit corespunzător pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată având în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 NCP, gravitatea infracțiunii (printr-o contribuție de autor a inculpatului apelant), împrejurările și modalitățile de comitere (în mod premeditat, pe timp de noapte, prin pătrunderea în efracție în locuința părții vătămate, folosind un topor pentru a sparge ușa imobilului), consecințele produse (distrugerea ușii imobilului), consecințele care s-ar fi putut produce (crearea unei stări pentru siguranța persoanelor care locuiau în respectivul imobil, dacă acestea îl surprindeau pe inculpat în momentul în care acesta se afla înarmat în timpul nopții în respectivul imobil), starea de sănătate precare a inculpatului (retard mental moderat, cu tulburări severe de comportament, are discernământ diminuat în raport cu faptele pentru care este cercetat), conduita procesuală (caracterizată prin sinceritate și colaborare cu organele judiciare), precum și datele personale (inculpatul apelant este neșcolarizat, fără ocupație și fără vreo pregătire profesională).
Nu se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a, NCP în condițiile în care nu au fost identificate eforturi depuse de inculpat pentru a înlătura urmele infracțiunilor comise. De asemenea, nu sunt îndeplinite și condițiile impuse de art.75 alin.2 lit.b NCP întrucât, în speță, nu se identifică împrejurări legate de infracțiunea comisă, care să diminueze gravitatea acesteia sau periculozitatea autorului său, ci, dimpotrivă, aspectele deja evidențiate relevă că infracțiunea respectivă a fost suficient de gravă, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire, coroborate cu starea sa de sănătate, probează, din partea sa, o mare îndrăzneală infracțională și un potențial criminogen ridicat.
Curtea consideră că în mod corespunzător prima instanță a apreciat că pedeapsa de 10 luni închisoare se impune a fi executată în regim de detenție având în vedere că inculpatul, pe fondul retardului mintal moderat și a tulburărilor severe de comportament, a manifestat o periculozitate ieșită din comun, pătrunzând înarmat cu un topor într-un imobil, în timpul nopții, în scopul sustragerii de bunuri valorificabile.
De asemenea, în raport de concluziile Raportului de Expertiză Medico-Legală Psihitrică nr.A_ emis de I.N.M.L."M. Minovici", conform cărora inculpatul prezintă retard mental moderat, cu tulburări severe de comportament, are discernământ diminuat în raport cu faptele pentru care este cercetat, fiind recomandată aplicare unor măsuri de siguranță cu caracter medical, în mod corespunzător prima instanță a apreciat că pentru înlăturarea unei stări de pericol pe care acesta o prezintă pentru ceilalți membri ai societăți, față de inculpatul A. S. I. se impune luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prevăzute de art.109 C.pen., până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Față de cele sus-expuse, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. S. I. împotriva sentinței penale nr. 207/30.01.2015 a Judecătoriei Sectorului 5, București.
În temeiul art.275 alin.2 cod proc.pen. va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art.272 alin.1, 2 cod proc.pen., onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant (judecat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. S. I. împotriva sentinței penale nr.207/30.01.2015 a Judecătoriei Sectorului 5, București.
În temeiul art.424 alin.3 cod proc.pen. raportat la art.72 cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 03.10.2014 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 cod proc.pen. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului apelant în cuantum de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R. – NĂSTASECARMEN V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 26 martie 2015
O. S. R. - J.S.5.B.
| ← Revocare măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 182/2015.... → |
|---|
