Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 1171/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1171/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 19242/299/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi 2681/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1171/A
Ședința publică din data de 23.09.2015
Completul constituit din
Președinte: C. E. R.
Judecător: P. V. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, împotriva sentinței penale nr. 334/21.05.2015 a Judecătoriei Sectorul 1 București.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 23.09.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penala nr.334/21.05.2015 a JUDECĂTORIEI SECTORUL 1 BUCUREȘTI, in baza art. 386 C.pr.pen. s-a respins cerea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului faptă prev. și ped. de art.336 alin. 1 C.pen., în infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. și ped. de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rep..
În baza art. 336 alin.1 C.pen. din 2009 cu aplic. art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și 396 alin. 10 C.pr.pen., cu referire la art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul S. A., fiul lui C. M. și D., născut la data de 24.11.1979 în Ploiești, domiciliat în Ploiești, jud. Prahova, ., ., ., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._ la pedeapsa de 150 zile-amendă pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art. 61 alin. 2 C.pen. stabilește cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la suma de 15 lei, inculpatul urmând să plătească statului suma totală de 2.250 lei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C.pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.
În temeiul. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reținut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București nr._/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. A., fiul lui C. M. și D., născut la data de 24.11.1979 în Ploiești, domiciliat în Ploiești, jud. Prahova, ., . C.I. . nr._, C.N.P._, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În motivarea actului de sesizare s-a arătat că la data de 21.10.2012 în jurul orelor 0535, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în urma unui control de rutină au procedat la oprirea autoturismului marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care au stabilit identitatea conducătorului auto, în persoana inculpatului S. A.. Întrucât inculpatul emana vapori de alcool s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest stabilindu-se că inculpatul avea o concentrație de 0.52 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit că acesta avea în sânge la ora 0650, o alcoolemie de 0,95 gr.%o, iar la ora 0750, o alcoolemie de 0,75 gr.%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2498 din data de 22.10.2012. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus și efectuat raportul de expertiza medico-legală nr. 1570/i/2013 din data de 18.09.2013 din care rezultă că inculpatul putea avea o concentrație de circa 1,20 gr.%o în funcție de ritmul individual de absorbție al alcoolului în organism.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă:
Situația de fapt astfel descrisă prin actul de sesizare a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv prin:: proces verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de expertiză medico-legală, declarații inculpat, declarații martor M. C..
În cursul cercetării judecătorești, constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și ținând cont de cererea numitului S. A., care a recunoscut fapta așa cum acestea a fost reținută prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 374 alin.4 C.pr.pen, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat a dispus ca judecarea cauzei sa se fac numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală motiv pentru care a soluționt cauza penală dedusă judecății conform acestei proceduri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută și pe deplin dovedită.
În motivarea actului de sesizare s-a arătat că la data de 21.10.2012 în jurul orelor 0535, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în urma unui control de rutină au procedat la oprirea autoturismului marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care au stabilit identitatea conducătorului auto, în persoana inculpatului S. A.. Întrucât inculpatul emana vapori de alcool s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest stabilindu-se că inculpatul avea o concentrație de 0.52 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior inculpatul a fost condus la INML unde s-a stabilit că acesta avea în sânge la ora 0650, o alcoolemie de 0,95 gr.%o, iar la ora 0750, o alcoolemie de 0,75 gr.%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2498 din data de 22.10.2012. Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus și efectuat raportul de expertiza medico-legală nr. A12/_/2012 din data de 18.09.2013 din care rezultă că inculpatul putea avea o concentrație de circa 1,20 gr.%o în funcție de ritmul individual de absorbție al alcoolului în organism.
Astfel, din procesul verbal de depistare încheiat la data 21.10.2012 în prezența martorilor asistenți în care nu au fost trecute obiecțiuni, rezultă că inculpatul a condus autoturismul marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_ pe un drum public, din rezultatul testării cu aparatul etilotest, buletinul de examinare clinică și declarațiile inculpatului rezultă că anterior acesta consumase băuturi alcoolice. Totodată expertiza medico legală nr. 1570/i/2013 din data de 18.09.2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei rezultă că numitul S. A. avea o concentrație de circa 1,20 gr.%o.
În drept, conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cuantumul sau conținutul pedepselor, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.
Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, instanța constată că infracțiunea de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită la data de 21.10.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal.
Atât art. 87 din OUG 195/2002 cât și art. 336 alin. 1 C.p. incriminează conducerea unui vehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, existând o continuitate între cele două legislații, mai mult instanța constată că între cele două reglementări nu există nicio diferență legiuitorul preferând sa transpună în Noul Cod Penal vechea legiuire intru totul.
Sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii elementul material constă în acțiunile de conducere având o îmbibație alcoolică de peste 0,80gr/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației rutiere pe drumurile publice și constă în nașterea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată, se prezumă și astfel nu trebuie dovedită deoarece fapta penală este o infracțiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției indirectă cunoscând consumând băuturi alcoolice și ulterior deplasându-se cu autoturismul personal, acceptând posibilitatea că îmbibația alcoolică din sânge poate depăși limita ce diferențiază incriminarea contravențională și cea penală.
Primele două condiții enumerate anterior sunt îndeplite motiv pentru care determinarea legii penale mai favorabile urmează a fi stabilită raportat la difențele existente raportat la pedepsele aplicabile inculpatului.
Instanța constată că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu Decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în OUG nr.195/2002, cât și în art.336 alin.1 C.pen. 2009 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani (de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpat și solicitarea sa admisă de instanță de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii). Având în vedere faptul că art. 336 alin.1 din C.pen. reglementează posibilitatea aplicării unei amenzi penale la o primă analiză legea mai favorabilă o reprezintă Noul Cod Penal, însă instanța urmează a continua raționamentul raportat la modul de comitere al faptei precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, pentru a stabili o eventuală pedeapsă pe care instanța o consideră necesară a fi aplicată inculpatului, considerând ca prin limitarea la simpla posibilitate a aplicării amenzii contravenționale nu poate determina legea penală mai favorabilă.
Analizând circumstanțele reale de comitere a faptei de care inculpatul este acuzat, instanța consideră că aceasta prezintă un pericol social redus.
Astfel conform Noului Cod Penal numărul zilele amendă ce ar putea fi aplicate inculpatei este cuprins între 180 de zile și 300 de zile, 135 de zile 225 zile amendă ca urmare a aplicării dispozițiilor prev. de art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Prima instanță a considerat necesară aplicarea unei pedepse de 150 de zile amendă iar suma corespunzătoare unei zile amendă, a fost stabilita la 15 lei, raportat la situația materială a condamnatului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, P. DE PE L. JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCURESTI, motivele fiind consemnate in partea introductiva a hotărârii, solicitând majorarea sumei corespunzătoare unei zile amendă.
Apelul este nefondat.
Conform art. 61 C.pen. cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile.
Instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei.
Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între: a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa amenzii; b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani; c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani. Fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4) și alin. (5).
Raportat la nivelul alcoolemiei în valoare de 1,20 gr.%o, Curtea consideră că valoarea acesteia este relativ scăzută față de valoarea care delimitează răspunderea contravențională de cea penală, diferența fiind numai de 0,40 gr.%o.
Mai mult, conducerea sub influența băuturilor alcoolice a fost comisă în jurul orei 05,35, într-o zi de sâmbătă, astfel încât pericolul concret pentru ceilalți participanți la trafic este unul foarte redus, traficul auto era aproape inexistent, iar riscul accidentării unui pieton reprezenta o eventualitate puțin probabilă.
Inculpatul nu a produs un eveniment rutier iar în conformitatea cu Buletinul de examinare clinică (f.11 d.up) rezultă că inculpatul avea un comportament ordonat, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă astfel încât capacitatea fizică de a conduce nu era diminuată.
Au fost depuse si trei caracterizări foarte favorabile de la locul de muncă, cât și de la doi prieteni apropiați, din care rezultă că acestea este integrat în societate, are un serviciu stabil, motive pentru care prima instanța a apreciat in mod temeinic că o pedeapsă cu amenda penală, in cuantumul stabilit, este aptă a atinge scopul preventiv și represiv al acesteia.
Chiar daca inculpatul nu este căsătorit, este angajat si nu are copii in întreținere, nu constituie dovezi a unei situații materiale mai bune decât a stabilit prima instanță, si deci nu constituie motive temeinice de majorare a sumei corespunzătoare unei zile amendă, precum a solicitat parchetul, întrucât sumele de 2550 lei amendă și de 7000 lei cheltuieli judiciare, sunt apte a-l face pe inculpat să înțeleagă gravitatea faptei săvârșite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 1 lit. b CPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul P. DE PE L. JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCURESTI, împotriva sentinței penale nr.334/21.05.2015 a JUDECĂTORIEI SECTORUL 1 BUCUREȘTI.
În baza art. 275 al. 3 CPP cheltuielile judiciare avansate de către stat, rămân in sarcina acestuia.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. R. P. V.-A.
GREFIER,
CUCOS G.
Red. V.A.P..
Dact.G.P./
2ex.
D. B. A. - JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 1050/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 1057/2015. Curtea... → |
|---|
