Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 1039/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 15546/4/2015
Dosar nr._
(2927/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1039/A
Ședința publică din data de 02 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: RALUCA MOROȘANU A.
JUDECĂTOR: R. G.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București și de inculpatul P. C. împotriva sentinței penale nr.1703/03.07.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea asupra cauzei de față la data de 02.09.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1703/03.07.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 4 București a dispus, în temeiul art.386 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P. C. - din infracțiunea de distrugere, săvârșită în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art.253, alin.4 C.pen., cu aplicarea art.44, alin.1 C.pen. în infracțiunea de distrugere, săvârșită în stare de pluralitate intermediară, de trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art.253, alin.4 C.pen., cu aplicarea art.77, lit.a și art.44, alin.1 C.pen. – și a faptei reținute în sarcina inculpatei M. V. - din infracțiunea de instigare la distrugere, prevăzută de art.47 C.pen. raportat la art.253, alin.4 C.pen., în infracțiunea de instigare la distrugere, săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art.253, alin.4 C.pen., cu aplicarea art.77, lit.a C.pen.
În baza art. art.253, alin.4 C.pen., cu aplicarea art.77, lit.a și art.44, alin.1 C.pen. și cu aplicarea art.396 alin.10 din C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul P. C. (fiul lui F. și S., ns. la data de 09.05.1992, în mun. Focșani, jud. V., cu domiciliul în Mun. Focșani, ., . ., CNP_, cetățenia română, necăsătorit, studii primare, ocupație – lăutar, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, în stare de pluralitate intermediară, de trei sau mai multe persoane împreună.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83, alin.1 C.pen. 1969 a fost revocată măsura suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 660/27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/231/2011 definitivă prin decizia penală nr.1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G..
În temeiul art.10 din Legea nr.187/2012 raportat la art.44, alin.1 C.pen. s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de distrugere pentru care a fost condamnat în stare de pluralitate intermediară față de fiecare din pedepsele de 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.660/27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/231/2011 definitivă prin decizia penală nr.1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G..
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.660/27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/231/2011 definitivă prin decizia penală nr.1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G. în pedepsele componente, ce au fost repuse în individualitatea lor, respectiv două pedepse de câte 6 luni închisoare.
În temeiul art.10 din Legea nr.187/2012 raportat la art.44, alin.1 C.pen., art.44, alin.2 C.pen. au fost contopite, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzute la art.39, alin.1, lit.b C.pen. cele două pedepse de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor supuse contopirii, adică 4 luni închisoare, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.
În baza art.45 C.pen. a fost menținută pedeapsa accesorie aplicată inculpatului P. C. în temeiul art.71 C.pen.1969 constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II – a și lit.b din C.pen.1969, pe toată durata executării pedepsei rezultante a închisorii.
În temeiul art.72, alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada în care față de inculpat au fost luate măsurile preventive privative de libertate prevăzute de art.202, alin.4, lit.a și e C.pr.pen. (durata reținerii și a arestului preventiv), de la 31.03.2015 la zi.
În temeiul art.399, alin.1 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpatul P. C. prin nr. 40/DL din 01.04.2015.
În baza art.47 C.pen. raportat la art.253, alin.4 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.p. și cu aplicarea art.396 alin.10 din C.pr.pen., a fost condamnată inculpata M. V. (fiica lui G. T. și G., născută la data de de 21.04.1994, în Mun. Focșani, județul V., cu domiciliul în ., cetățenie română, neșcolarizată, fără ocupație, necăsătorită, fără antecedente penale, CNP_), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere, de către trei sau mai multe persoane împreună.
În baza art.91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condițiile art.92 din C. pen., care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. În baza art.93 alin.1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În temeiul art.93 alin.2 lit.a, b C.pen. pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatei obligația să urmeze un curs de pregătire școlară și obligațiasă frecventeze un număr de 3 (trei) programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art.93 alin.3 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatei obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Tulnici sau Grădiniței Tulnici cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. are încheiat protocol de colaborare, pe o perioadă de 100 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
În baza art.404 alin.2 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că față de inculpată au fost luate măsurile preventive privative de libertate prevăzute de art.202, alin.4, lit.a și e C.pr.pen. (durata reținerii și a arestului preventiv), de la 07.03.2015 la 08.03.2015 și de la 11.03.2015 la 10.04.2015.
În temeiul art.399, alin.1 C.pr.pen. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpata M. V., astfel cum a fost dispusă prin încheierea nr.282/10.04.2015 a Tribunalului București.
În temeiul art.25 și art.397 din C. pr. pen. rap. la art.1357, alin.1 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligat inculpatul P. C. să plătească părții civile N. P. suma de 9.800 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune materiale, în rest acțiunea civilă fiind respinsă ca nefondată.
Ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei M. V..
În baza art.404 alin.4 lit. d din C.pr.pen. raportat la art.112, lit.b, alin.5 C.pen. s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 2,5 lei, reprezentând valoarea bunului folosit la săvârșirea infracțiunii ce nu a fost găsit, de la inculpatul P. C..
Pentru a hotărî astfel, din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.03.2015, în jurul orelor 17.00, inculpata M. V. s-a întâlnit cu inculpatul P. C. la un bar din municipiul Focșani, unde au consumat băuturi alcoolice, iar aceasta i-a povestit faptul că persoana vătămată N. P. a achiziționat un autoturism marca BMW folosindu-se de banii săi câștigați în timpul relației de concubinaj dintre ei, pe care ulterior despărțirii a refuzat să îi restituie în totalitate, restituind numai 8.000 euro din suma totală de 13.000 euro. Inculpata M. V. i-a solicitat inculpatului P. C. să se deplaseze cu ea la București pentru a lămuri situația cu fostul concubin. Inculpatul P. C. a fost de acord și în aproximativ 30 de minute a revenit într-o mașină BMW însoțit de 2 persoane. Inculpata M. V. a plecat împreună cu aceștia spre București, ocupând un loc în spatele mașinii împreună cu inculpatul Potolache C. și plătind costul alimentării cu carburant a autoturismului.
Pe drumul dintre Focșani și București, inculpata M. V. i-a spus inculpatului P. C. că dorește să se răzbune pe fostul concubin N. P. și i-a solicitat acestuia să incendieze autoturismul marca BMW cumpărat din banii săi.
La ., dat fiind că inculpații P. C. și M. V. nu știau cum să ajungă în cartierul Berceni, inculpatul a oprit un taxi condus de martorul C. A.-M.. Conform declarațiilor șoferului taxi și ale celor doi inculpați, în mașină s-a suit inițial inculpatul P. C. și încă un prieten de-al său, iar ulterior și inculpata M. V., care i-a indicat taximetristului adresa unde doreau să ajungă. Mașina cu care inculpații M. V. și P. C. s-au deplasat la București i-a urmat îndeaproape.
Ajunși pe . 4, inculpata M. V. i-a indicat inculpatului P. C. blocul în fața căruia parchează fostul concubin și a constatat că mașina BMW a acestuia nu este parcată în locul de parcare. Ulterior, inculpata M. V. i-a solicitat taximetristului să îi conducă la o stație de alimentare cu carburant din apropiere. Taximetristul i-a condus la o stație LUKOIL, după care cei trei au coborât din mașina sa, inculpata plătindu-i contravaloarea deplasării.
Inculpații M. V. și P. C. însoțiți de prietenul acestuia au intrat în magazinul din stație, de unde au cumpărat la ora 23.45, două sticle din plastic de 1,5 l cu apă, ce au fost plătite de inculpata M. V.. Inculpatul P. C. și cealaltă persoană au vărsat conținutul sticlelor de apă în afara magazinului după care au umplut sticlele de plastic cu carburant, inculpata achitând și de această dată contravaloarea acestuia.
Cei trei s-au suit în autoturismul cu care au venit de la Focșani și s-au întors pe . de 06.03.2015, în jurul orelor 02.30, unde locuia persoana vătămată, inculpații M. V. și P. C. constatând că autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare 1-EIT-129 a fost parcat în fața blocului. Inculpatul P. C. și încă o persoană s-au dat jos din mașină la câteva sute de metri distanță de locul în care se afla parcat autoturismul persoanei vătămate, luând și sticlele cu benzină. Inculpatul P. C. a aruncat cu benzină pe autoturismul persoanei vătămate, după care l-a incendiat, dând foc cu o brichetă. Conform raportului de intervenție al pompierilor, incendiul s-a produs prin folosirea intenționată a sursei de aprindere, iar la locul producerii incendiului au fost detectate materiale combustibile.
Inculpatul P. C. s-a întâlnit cu inculpata M. V. la un restaurant tip fast-food, de unde au plecat spre Focșani cu aceeași mașină cu care au venit.
Situația de fapt descrisă a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpaților de recunoaștere a faptei, date în cursul urmăririi penale și în fața instanței cu: bonurile fiscale, procesul-verbal de vizualizare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere montate în stația LUKOIL, procesul-verbal de intervenție al pompierilor.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța a reținut că prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului P. C. săvârșirea infracțiunii de distrugere, în stare de pluralitate intermediară (art. 253, alin. 4 C.pen., cu aplicarea art. 44, alin. 1 C.pen.) iar în sarcina inculpatei M. V. săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere (art. 47 C.p. raportat la art. 253, alin. 4 C.pen.)
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului P. C. a rezultat că acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 6 luni, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni prin sentința penală nr. 660/27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/231/2011 definitivă prin decizia penală nr. 1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G.. În consecință, instanța a reținut săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art.253, alin. 4 C.pen. în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art.44, alin.1 C.pen. având în vedere că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.660/27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/231/2011 definitivă prin decizia penală nr.1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G. și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, ca urmare a împlinirii termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa închisorii aplicată anterior fiind mai mică de 1 an.
Totodată, instanța de fond a reținut că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților P. C. și M. V. a fost săvârșită în condițiile participației penale, inculpata M. V. contribuind în calitate de instigator, inculpatul P. C. contribuind în calitate de autor, alături de alte două persoane, așa cum a rezultat din situația de fapt descrisă.
Instanța a reținut în sarcina inculpaților P. C. și M. V. circumstanța agravantă prevăzută de art.77, lit.a C.pen., respectiv săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, indiferent dacă celelalte două persoane răspund sau nu penal și indiferent dacă aceștia au cunoscut sau nu scopul urmărit de inculpații P. C. și M. V..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. C., care la data de 06.03.2015, orele 02.30 a incendiat autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare 1-EIT-129, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.253, alin.4 C.pen., cu aplicarea art.77, lit.a și art.44, alin.1 C.pen.
Fapta inculpatei M. V., care la data de 05-06.03.2015, l-a determinat pe inculpatul P. C. să distrugă prin incendiere autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare 1-EIT-129 aparținând părții vătămate constituie infracțiunea de instigare la distrugere, prevăzută de art. 47 C.p. raportat la art. 253, alin. 4 C.pen. cu aplicarea art.77 lit.a C.pen.
În ceea ce privește pedeapsa aplicabilă pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art.253, alin.4 C.pen., instanța a reținut că textul de lege prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Având în vedere că în cauză a fost aplicată procedura recunoașterii învinuirii și că în aplicarea prevederilor art.375 alin.1 din Cod procedură penală, inculpații au recunoscut faptele săvârșite în modalitatea arătată, instanța a constatat că aceștia beneficiază de dispozițiile art.396, alin. 10 C.pr.pen. care prevăd că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Limitele pedepsei închisorii aplicabile în cauză, reduse ca urmare a aplicării cauzei speciale prevăzute de art. 396, alin. 10 C.pr.pen., sunt de la 1 an și 4 luni la 5 ani și 4 luni, iar ca urmare a reținerii circumstanței agravante, instanța poate aplica o pedeapsă către maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut în vedere prevederile art.74 C.pen., care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepsei: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, s-a reținut că inculpatul P. C. are vârsta de 23 ani, studii primare și ocupația de lăutar. Acesta nu are loc de muncă stabil și este necăsătorit, nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere. Acesta a ignorat clemența organelor judiciare și dispozițiile legii penale, continuând să săvârșească fapte penale. Inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată cu premeditare, după ce începuse o relație de concubinaj cu inculpata M. V. de 5 zile. Modalitatea de săvârșire a faptei a relevat încrederea și siguranța cu care inculpatul a acționat și premeditarea atentă a săvârșirii acesteia. Conform mențiunilor din rechizitoriu inculpatul a avut o atitudine oscilantă în timpul urmăririi penale, însă în fața instanței a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. Față de cele reținute, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre mediu, fără a fi necesară aplicarea unui spor, pentru infracțiunea săvârșită este suficientă pentru reeducarea inculpatului si pentru atingerea scopului pedepsei.
Inculpata M. V. are vârsta de 21 ani, este neșcolarizată și necăsătorită, având doi copii minori în întreținere, fiind necunoscută cu antecedente penale, lucrând ca bonă în străinătate. Inculpata a contribuit la săvârșirea faptei de distrugere, determinându-l pe inculpatul P. C. să incendieze autoturismul persoanei vătămate. Inculpata a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei încă de la început. Inculpata a săvârșit infracțiunea sub imperiul unei tulburări emoționale generate de separarea de persoana vătămată și refuzul acestuia de a-i restitui banii cu care inculpata a contribuit la achiziționarea autoturismului. Așa fiind, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim, fără a fi necesară aplicarea unui spor, pentru infracțiunea săvârșită este suficientă pentru reeducarea inculpatei si pentru atingerea scopului pedepsei.
Constatând îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor și apreciind că scopul pedepsei principale, inclusiv reeducarea inculpatei se pot realiza chiar fără executarea pedepsei (având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatei, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acesteia, conduita avută de aceasta anterior faptei, împrejurările de comitere a infracțiunii), în baza art.91 C. pen. instanța de fond a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen.
Pe latură civilă, instanța a constatat că persoana vătămată N. P. s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 18.000 euro daune materiale și 15.000 euro daune morale, numai împotriva inculpatului P. C..
Instanța a reținut că, în conformitate cu art.1349, alin.1 și 2 C.civ, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
Potrivit art. 1357, alin. 1 C.civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției celui căruia i se impută fapta ilicită, existența unui prejudiciu si a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
De asemenea instanța a mai reținut că în ceea ce privește daunele materiale potrivit art. 97 din Codul de procedură penală, este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe.
Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe. Instanța a ținut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul.
Judecătorul cauzei pe fond a constatat că în speță sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului P. C. pentru fapta proprie, astfel cum se desprind din interpretarea prevederilor legale, în sensul că acesta, prin fapta sa ilicită, constând în incendierea autoturismului marca BMW aparținând părții civile a produs acesteia un prejudiciu egal cu contravaloarea bunului distrus.
Există și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul încercat de partea civilă, în lipsa faptei ilicite a inculpatului nefiind posibilă producerea prejudiciului arătat anterior precum și culpa inculpatului în producerea prejudiciilor, aspecte ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
Vinovăția presupune o atitudine de conștiință față de faptă și de urmările ei și un act de voință, sub impulsul căruia este realizată fapta.
Instanța a reținut că daunele materiale dovedite de partea civilă sunt în cuantum de 9.800 euro, reprezentând prețul de achiziție al autoturismului distrus de inculpat, astfel cum a rezultat din factura depusă la dosarul cauzei. Constatând că pentru restul până la suma de 18.000 euro, partea civilă nu a făcut dovada unui prejudiciu cert, născut și actual, instanța a admis în parte acțiunea civilă.
Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă instanța a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele de ordin moral ale acesteia.
Instanța a considerat că pierderea unui bun mobil nu reprezintă un moment foarte dificil în viața părții civile N. P.. Autoturismul distrus prin acțiunea inculpatului P. C. reprezintă un bun mobil ce poate fi înlocuit cu ușurință cu un altul de același fel și cu aceleași caracteristici. Partea civilă nu a demonstrat că autoturismul respectiv ar fi avut o însemnătate deosebită în viața sa, astfel încât să se poată considera că pierderea acestuia i-ar fi cauzat vreo suferință.
Prin urmare, constatând că partea civilă nu a suferit vreun prejudiciu nepatrimonial în urma infracțiunii săvârșite de către inculpatul P. C., instanța a respins ca nefondată solicitarea acesteia de obligare a inculpatului la plata daunelor morale.
Instanța de fond a mai reținut că inculpatul P. C. a folosit la săvârșirea infracțiunii de distrugere o brichetă cu care a aprins combustibilul aruncat pe autoturismul părții vătămate.
Având în vedere că bricheta folosită de inculpatul P. C. la incendiere nu a fost găsită, constatând că sunt îndeplinite condițiile art.112, alin.1, lit.b și alin.5 C.pen. a dispus aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 2,5 lei, reprezentând valoarea bunului folosit la săvârșirea infracțiunii ce nu a fost găsit, de la inculpatul P. C..
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Ministerul Public -P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București în ceea ce-l privește pe inculpatul P. C. și inculpatul P. C..
P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate sub două aspecte, respectiv: al aplicării regimului suspendării condiționate a executării pedepsei și al modului în care prima instanță a aplicat inculpatului P. C. pedeapsa accesorie prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal de la 1969 și pentru netemeinicie întrucât nu i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară și accesorie prevăzută de lege.
Astfel, se arată că în mod corect a reținut instanța de judecată că infracțiunea de distrugere reținută în sarcina inculpatului P. C. a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea unui număr de 2 infracțiuni concurente prin sentința penală nr.660 din 27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/231/2011 rămasă definitivă prin decizia penală nr.1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G. și, în concordanță cu disp.art.83 alin.1 din vechiul Cod penal, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin această hotărâre.
În aceste condiții, arată apelantul, se impunea ca instanța de judecată să cumuleze pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare a cărei suspendare condiționată a revocat-o, în temeiul art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 și art. 83 alin.1 din Codul penal de la 1969, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Astfel, în mod nelegal instanța de judecată a aplicat tratamentul sancționator prev. de art.44 alin.1 Cod penal, dispoziții legale care nu sunt incidente în cauză, acestea având ca premisă săvârșirea unei infracțiuni în cursul executării unei pedepse sau după considerarea ca executată a acesteia, și în nici un caz în cursul termenului în care pedeapsa este suspendată condiționat.
Cumulul aritmetic al pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiționat cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune comisă în cursul termenului de încercare reprezintă soluția legală posibilă, necondiționat de nici un alt criteriu care ar putea viza pedeapsa aplicată sau infracțiunile a căror executare a fost suspendată condiționat.
Privitor la critica vizând aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală aplicată în cauză, se arată că instanța de judecată a extins pedeapsa accesorie aplicată, pe lângă pedeapsa principală de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.660 din 27 martie 2012, pronunțată în dosarul nr._/231/2011 definitivă prin decizia penală nr.1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G. și a cărei executare a fost suspendată în baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, la pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză.
Astfel, arată apelantul, pedeapsa accesorie aplicată în baza legii vechi a fost extinsă peste durata pedepsei de 6 luni închisoare, respectiv pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.660 din 27.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/231/2011 rămasă definitivă prin decizia penală nr.1521/R din 07.11.2012 a Curții de Apel G., fără să existe un temei legal pe care să se întemeieze această soluție, cu atât mai mult cu cât noua pedeapsă a fost aplicată în temeiul Codului penal în vigoare iar instanța de judecată nu a aplicat pedeapsă accesorie în cauză.
Nu sunt aplicabile disp. art. 45 alin.5 Cod penal, pentru că acestea presupun ca cel puțin o pedeapsă accesorie să fie aplicată în temeiul art. 66 alin.1 din Codul penal în vigoare (să aibă în conținut interzicerea exercitării unuia din drepturile enumerate), iar în cauză există doar o pedeapsă accesorie aplicată în temeiul Codului penal din 1969 cu alt regim juridic care a fost extinsă nelegal și la pedeapsa aplicată conform Codului penal în vigoare.
Este adevărat că, în cazul inculpatului P. C. aplicarea pedepselor complementare și accesorii nu este prevăzută cu titlu obligatoriu, raportat la condițiile prevăzute de lege însă, așa cum prevăd disp.art.67 alin.1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Analizând circumstanțele personale ale inculpatului P. C. care relevă o perseverență infracțională și incorigibilitate în raport cu condamnarea penală anterioară, se constată că inculpatul a mai săvârșit o fapta de distrugere, pe lângă o altă faptă de lovire sau alte violențe, pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea amenzii în cuantum de 1.000 lei, ceea ce vădește că inculpatul reprezintă un real pericol nu numai pentru valorile sociale ocrotite de legea penală dar în special pentru integritatea bunurilor altor persoane. Aceste circumstanțe dar și gravitatea deosebită a infracțiunii comise, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia raportat la circumstanțele reale în care a fost comisă și prejudiciul cauzat, conduc la concluzia că inculpatul este nedemn de exercitarea drepturilor prev,de art. 66 alin.1 și 2 Cod penal, ceea ce impune aplicarea pedepsei complementare și accesorii față de acesta.
Apelantul inculpat P. C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, având în vedere că acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt, care s-a conturat în urma administrării următoarelor probe: plângerea penală formulată de persoana vătămată, procesul-verbal de cercetare la fața locului care se coroborează cu procesul verbal de intervenție întocmit de pompieri, declarațiile martorilor audiați la urmărire penală, înregistrările video și declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați.
Prin urmare, se constată că probatoriul administrat în cauză dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului P. C., Curtea constată că în mod corect, dar incomplet, a reținut instanța de fond că fapta inculpatului de a distruge prin incendiere la data de 06.03.2015, ora 02:30 un autoturism parcat într-un loc public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.253 al.4 Cod penal cu aplic. art.44 Cod penal.
Este adevărat că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prin incendiere bunul poate să aparțină făptuitorului, cu condiția ca fapta să fie de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, dar, din situația de fapt reținută în cauză a rezultat că mașina aparținea persoanei vătămate, inculpata M. V., fiind numai cea care a împrumutat persoana vătămată cu banii necesari cumpărării mașinii, motiv pentru care trebuie reținute în încadrarea juridică a faptei și disp. art. 253 al. 1 Cod penal, căci, încadrarea juridică a unei fapte nu se referă numai la corespondența dintre faptă și norma cuprinsă în textul de lege, ci se referă la corespondența dintre faptă și totalitatea normelor care-i determină caracterizarea juridică
Cu privire la reținerea de instanța de fond a disp. art. 44 Cod penal, se constată că prezenta faptă a fost săvârșită la data de 06.03.2015, în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni în care se afla inculpatul, în urma condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea disp. art. 81 Cod penal din 1969, referitoare la suspendarea condiționată, pedeapsă aplicată prin s.p. nr.660/27.03.2012 a Judecătoriei Focșani, def. prin d.p. nr.1521/R/07.11.2012 a Curții de Apel G., fiind întrunite astfel disp. referitoare la starea de pluralitate intermediară.
Cu toate acestea, în cauză nu se vor aplica dispozițiile referitoare la regimul juridic al pluralității intermediare, ci cele referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art.83 din Codul penal din 1969, având în vedere dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 187/2012-art.15.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin HP nr.13/2015 publicată în M.Of. nr.410/10.06.2015, a lămurit aplicarea acestor dispoziții, statuând că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art.15 alin.(2) din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin.1 din Codul penal anterior.
Pentru acest motiv, în baza art.15 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 al.1 C.p. din 1969, în aplicarea HP nr.13/2015 a Î.C.C.J. publicată în M.Of. nr.410/10.06.2015, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 660/27.03.2012 a Judecătoriei Focșani, def. prin d.p. nr. 1521/R/07.11.2012 a Curții de Apel G., pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a aplicat pedeapsa în limitele legale prevăzute (închisoare de la 2 la 7 ani închisoare), limite legale reduse cu 1/3, dat fiind aplicarea disp. art. 396 al. 10 Cod pr.penală (închisoare de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni).
Se observă astfel că, prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, instanța de fond a aplicat o pedeapsă în limite legale, orientată spre mediu, deși din împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și anume prin incendiere, împreună cu mai multe persoane, în plină stradă, producând un prejudiciu considerabil și punând în pericol și bunurile și viețile altor persoane, din circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, el având în antecedență fapte de același gen, rezultă că pericolul social al faptei este ridicat, iar inculpatul dă dovadă de perseverență infracțională, adoptând o atitudine indiferentă față de valorile sociale ocrotite de lege.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, fapt pentru care va respinge ca nefondat apelul acestuia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969 dispusă de instanța de fond, se observă că în mod greșit a aplicat instanța de fond disp. art. 45 Cod penal, greșeală determinată de aplicarea în cauză în mod incorect a regimului juridic al pluralității intermediare, motiv pentru care Curtea va înlătura aceste dispoziții urmând ca, în baza art. 55 Cod penal să interzică inculpatului ca pedeapsa complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale,
Astfel, în cauză se constată că, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, față de gravitatea infracțiunii, instanța apreciază că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și lit. b Cod penal.
Dreptul de a fi ales în autorități publice sau funcții elective publice presupune o . garanții morale, or în cazul de față inculpatul cu bună-știință nesocotind în mod repetat prevederile legii, nu prezintă asemenea garanții. Ca atare, instanța consideră că o asemenea persoană nu se poate înscrie în profilul unui candidat pentru o autoritate publică sau o funcție publică, care presupune o conduită morală ireproșabilă.
Mai mult, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat presupune dreptul de a da dispoziții și a controla îndeplinirea lor, or o persoană care săvârșește o astfel de infracțiune nu are probitatea necesară pentru a trasa altora dispoziții și a îi verifica. Prin urmare inculpatului nu i se poate permite ocuparea unei astfel de funcții.
Văzând disp. art. 65 Cod penal, conform cărora pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.72 al.1 Cod penal va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive de la 31.03.2015 la zi.
În ceea ce privește critica Parchetului din motivele de apel cu privire la neaplicarea de către instanța de fond a pedepselor complementare și accesorii inculpatei M. V., Curtea constată că P., atât în declarația de apel cât și în preambulul motivelor de apel a menționat că înțelege că declare apel împotriva s.p. nr. 1703/09.07.2015 numai cu privire la inculpatul P. C., astfel încât devin aplicabile disp. art. 417 Cod pr.penală, conform cărora, instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel. Astfel, văzând că inculpata M. V. nu a declarat apel și nici declarația de apel a Parchetului nu se referă la aceasta, Curtea nu va judeca apelul cu privire la aceasta.
În baza art. 275 al. 2 Cod pr.penală va obliga apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 700 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale s.p. nr.1703/03.07.2015 pronunțate de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.1703/03.07.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat P. C. împotriva sentinței penale nr.1703/03.07.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În baza art.253 al.1 și 4 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.44 al.1 Cod penal și cu aplicarea art.396 al.10 Cod pr.penală, condamnă pe inculpatul P. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună.
În baza art.55 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsa complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 al.1 Cod penal din 1969, în aplicarea HP nr.13/2015 a Î.C.C.J. publicată în M.Of. nr. 410/10.06.2015, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr.660/27.03.2012 a Judecătoriei Focșani, def. prin d.p. nr.1521/R/07.11.2012 a Curții de Apel G., pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art.55 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsa complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.72 al.1 Cod penal deduce din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive de la 31.03.2015 la zi.
În baza art. 275 al. 2 Cod pr.penală obligă apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 700 lei.
Menține celelalte dispoziții ale s.p. nr.1703/03.07.2015 pronunțate de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. M. A. R. G.
GREFIER,
B. L.
Red.R.M.A./Th.red.C.V.M.-ex.5/30.09.2015
Jud.sect 4 București – judecător C. M. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 472/2015.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
