Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 472/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 24071/3/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(2798/2015)
Decizia penală nr. 472/CO
Ședința publică din data de 04 septembrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: I. T.
Grefier: Victorița S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentant de procuror E.-Eliana B.
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect contestația formulată de condamnatul B. M., împotriva sentinței penale nr.1146/14.07.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 august 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 04 septembrie 2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1146 din 14.07.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect contestația la executare formulată de către condamnatul B. M..
A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 29.06.2015 sub nr._ 72015 pe rolul Tribunalul București - Secția I-a penală, petentul condamnat B. M. a formulat contestație cu privire la pedeapsa în a cărei executare se află, respectiv 12 ani închisoare.
În motivarea cererii, petentul a învederat că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, prin sentința penală nr.58/07.03.2013, definitivă prin decizia penală nr.1206/A/14.10.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală.
La dosar s-a depus copia MEPI, din care a rezultat că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, prin sentința penală nr.58/07.03.2013, definitivă prin decizia penală nr.1206/A/14.10.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală.
Astfel, prin sentința penală nr.58 din 07.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, s-a dispus, în baza art.7 alin.1-3 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.37 lit.b C. pen. din 1969 și art.5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.71 C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.65 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.26 C. pen. 1969 raportat la art.215 alin.1-5 C. pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. 1969 și art.37 lit.b 1969 și art.5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului în baza de art.71 C. pen. 1969 drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. 1060.
Inculpatului i s-au aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. pen. cu aplic. art.5 C. pen. au fost contopite pedepsele la care inculpatul a fost condamnat și i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând în final să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
În fapt s-a reținut că inculpatul B. M. a fost trimis în judecată pentru aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 și complicitate la înșelăciune în convenții prin emiterea de cecuri sau alte instrumente de plată fără acoperire, ce a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art.26 Cod penal rap. la art.215 alin.1-5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr.1206/A/14.10.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat următoarele:
Petentul a învederat că s-ar fi împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale la data de 01.04.2014, în raport de data săvârșirii faptelor.
Tribunalul, în raport de dispozițiile art.598 Cod pr.pen. a constatat că prescripția răspunderii penale nu se regăsește în cazurile expres și limitativ conținute de aceste dispoziții legale, considerente pentru care contestația formulată este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul B. M., care a criticat-o pentru netemeinicie.
Condamnatul a solicitat admiterea contestației, cu precizarea că sunt îndeplinite condițiile privind prescripția răspunderii penale, îndeplinită la data de 01.04.2015.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca fiind neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Contestatia la executare este un procedeu jurisdictional de rezolvare a cererilor sau plangerilor ocazionate de punerea in executare a hotararilor penale.
F. de dispozitiile legislatiei interne, contestatorul a invocat chestiuni care tin de solutionarea fondului cauzei (împlinirea termenului prescripției răspunderii penale anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare), care au fost definitiv stabilite de instantele de judecata corespunzatoare gradelor de jurisdictie si asupra carora nu se poate pronunta instanta cu prilejul solutionarii unei contestatii la executare ce priveste o hotarare ramasa definitiva, deci trecuta in puterea autoritatii de lucru judecat si caracterizata de obligativitate si pentru parti si pentru instante, astfel incat o astfel de cerere este inadmisibila.
Astfel, deși contestatorul a invocat ca temei de drept al cererii sale art. 598 alin. 1 lit. d Cpp, în fapt a solicitat constatarea prescripției răspunderii penale, cauză care înlătură răspunderea penală și nu a prescripției executării pedepsei, cauză de stingere a executării pedepsei. Este adevărat că textul legal nu distinge între cele două tipuri de prescripție, dar, având în vedere natura contestației la executare de cale legală prin care se rezolvă incidente ivite în cursul executării pedepsei, dar și teza finală a art. 598 alin. 1 lit. d Cpp ”orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”, este evident că textul legal privește doar prescripția executării penale și nu prescripția răspunderii penale, ce privește fondul cauzei.
Consideram ca respingerea contestatiei la executare ca inadmisibila in cazul in care nu se regasesc motivele prev. expres de art. 598 Cpp nu constituie o ingerinta nejustificata cu privire la liberul acces la justitie.Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele interne o data cu ratificarea Conventiei de catre Romania) cu privire la art. 6 din Conventie, dreptul de acces la o instanta (parte esentiala a dreptului la un proces echitabil) are doua trasaturi fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fara a fi, insa, un drept absolut.
In hotararea Golder c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca: « pot fi aduse restrictii exercitiului acestui drept intrucat dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si de nevoile indivizilor .»Limitarile astfel aduse trebuie sa respecte cateva principii.Ele trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa nu afecteze substanta insasi a dreptului. De asemenea, este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauza Guérin c. Frantei).
Liberul acces la justitie nu se opune existentei procedurilor extraordinare, insa necesitatea respectarii principiului sigurantei raporturilor juridice cere ca folosirea acestora sa imbrace un caracter exceptional atat in ceea ce priveste termenul in care pot fi promovate cat si motivele de admisibilitate.
Instanta constata ca prin limitarea cazurilor in care pot fi desfiintate hotarari definitive si obligatorii ale instantelor judecatoresti se urmareste un scop legitim: necesitatea sigurantei raporturilor juridice si dreptul de punere in executare a acestor hotarari fara a fi afectata substanta insasi a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanta, ci doar cu respectarea anumitor conditii) si se respecta raportul rezonabil de proportionaliltate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).
Față de cele reținute, Curtea, va respinge ca neîntemeiată contestația declarată de contestatorul B. M..
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat contestatorul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația declarată de contestatorul B. M., împotriva sentinței penale nr.1146/14.07.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 130 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.09.2015.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
Victorița S.
Red. I.T.
Dact. A.L. 2 ex./11.09.2015
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr.... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 1039/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
