Conflict de interese. Art. 253 ind 1 C.p.. Decizia nr. 1750/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1750/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1750/A
Ședința publică din data de 17.12.2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. T.
Judecător: C. M. M.
Grefier: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror L. P..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata Ș.-P. O. împotriva sentinței penale nr.387/08.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind pronunțarea la data de 17.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 387/08.06.2015 a Jud. Sector 1 București pronunțată în dosarul pena nr._ în temeiul art.253 ind.1 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. din 1968 a fost condamnată inculpata Ș. P. O., fiica lui N. și a lui G., născută la 12 Martie 1969) - sector 2, București, .. 7, .. 2, CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese, în formă continuată.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. din 1968 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b și c C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 C.pen. din 1968 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1968.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen., a fost obligată inculpata să plătească suma de 1600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.835/P/2014 din data de 12.11.2014 emis de P. de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 19.12.2014, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata Ș. P. O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.253 ind.1 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. din 1968 și cu aplic. art.5 C.pen. – 63 acte materiale.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 2006 - 2013, inculpata Ș. P. O. a aprobat și semnat, în calitate de redactor șef la Postul Radio România Cultural și director artistic la Direcția Formații Muzicale la același post de radio, un număr de 63 de contracte de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe, prin care soțul său, O. V. V., a încasat de la Societatea Română de Radiodifuziune suma totală de 55.147 lei.
Situația de fapt a fost reținută de procuror pe baza următoarelor mijloace materiale de probă: raportul de evaluare nr._/G/II/03.04.2014 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate (filele 30 – 35, dup); ordinul nr.438/16.05.2005, în copie (fila 43, dup); ordinul nr.159/10.02.2006, în copie (fila 42, dup); certificatul de căsătorie nr._/13.11.1998, în copie; (fila 52, dup); adresa O.N.R.C. nr._/24.10.2013, în copie (filele 56 – 58, dup); adresa Societății Române de Radiodifuziune nr.5287/07.01.2014, în copie (fila 60, dup); decizia nr.576/11.06.2009, în copie (fila 61, dup); nota nr._/10.06.2009, în copie (fila 62, dup); ordinul nr.662/31.08.2011, în copie (fila 63, dup); adresa Radio România Muzical nr._/31.08.2011 (fila 64, dup); ordinul nr. 478/12.07.2012 (fila 65, dup); decizia nr.496/17.07.2012, în copie (fila 67, dup); nota nr._/12.07.2012, în copie (fila 68, dup); adresa Radio România nr._/21.08.2013, în copie 8fila 69, dup); memorandum nr._/13.09.2013, în copie (fila 70, dup); adresa Radio România nr.D14993/13.12.2013, în copie (fila 71, dup); ordonanțare de plată nr.9/21.11.2013, în copie (fila 73, dup); propunerea compartimentului de specialitate Direcția Formații Muzicale nr._/21.11.2013 de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare, în copie (fila 74, dup); ordinul nr.773/16.08.2005, în copie (filele 76 – 77, dup); extras liste plată din perioada septembrie 2006 - februarie 2012 (filele 102 – 103, dup); ordine de plată, facturi și contracte încheiate cu O. V.-V., în copie (filele 78 – 88, 104 – 329, 385 – 429, dup); alte înscrisuri (filele 329 – 335, 343 – 380, dup).
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiată inculpata Ș. P. O. (filele 24 - 25) precum și martorele M. M. și Ț. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpata Ș. P. O. a deținut în cadrul Societății Române de Radiodifuziune, începând cu data de 06.06.2005, următoarele funcții:
- începând cu data de 06.06.2005, a fost numită prin Ordinul Președintelui – Director General al Societății Române de Radiodifuziune nr.438/15.05.2005 în funcția de director la Departamentul Producție Editorială și Strategie – Postul Radio România Cultural;
- începând cu data de 15.02.2006, a fost numită prin Ordinul Președintelui – Director General al Societății Române de Radiodifuziune nr.159/10.02.2006, în funcția de redactor șef în cadrul Compartimentului Radio România Cultural;
- în baza Deciziei Președintelui – Director General al Societății Române de Radiodifuziune nr.576/11.06.2009, inculpata a preluat, începând cu data de 21.06.2009, atribuțiile funcției de director în cadrul Departamentului Producție Editorială – Direcția Formații Muzicale, funcție cumulată cu aceea de redactor șef la Postul Radio România Cultural;
- conform Deciziei Președintelui – Director General al Societății Române de Radiodifuziune nr.496/17.07.2012, inculpata a exercitat, începând cu data de 16.07.2012, atribuțiile funcției de director artistic la Direcția Formații Muzicale, funcție cumulată cu aceea de redactor șef la Postul Radio România Cultural.
În calitate de redactor șef la Postul Radio România Cultural și director artistic la Direcția Formații Muzicale la același post de radio, în perioada 2006 - 2013, inculpata a aprobat și semnat un număr de 63 contracte de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe, având ca beneficiar pe soțul său, O. V.-V. ori P.F.A. „O. V.-V.”, după cum urmează:
1. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.1938/31.08.2006, derulat în perioada 01.09._06; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
2. contractul de cesiune a drepturilor conexe nr.1939/31.08.2006, derulat în perioada 01.09._06; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 792 lei;
3. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.488/28.02.2007, derulat în perioada 01.03._07; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
4. contractul de cesiune a drepturilor conexe nr.1304/12.09.2007, derulat în perioada 10.09._07; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 450 lei;
5. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.5634/19.03.2008, derulat în perioada 10.03._08¸ în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
6. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7365/02.06.2008, derulat în perioada 01.05._08; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 180 lei;
7. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4150/02.12.2008, derulat în perioada 01.11._08; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 180 lei;
8. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.1453/11.03.2009, derulat în perioada 10.03._09; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
9. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.3720/19.06.2009, derulat în perioada 01.06._09; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
10. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4624/06.08.2008, derulat în perioada 01.08._09; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 720 lei;
11. contractul de cesiune a drepturilor conexe nr.4900/01.09.2009, derulat în perioada 01.09._09; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 540 lei;
12. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.6300/05.11.2009, derulat în perioada 01.11._09; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 720 lei;
13. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7136/04.12.2009, derulat în perioada 02.12._09; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 720 lei;
14. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7299/10.12.2009, derulat în perioada 01.12._09; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
15. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.255/14.01.2010, derulat în perioada 04.01._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
16. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.969/10.02.2010, derulat în perioada 01.02._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 360 lei;
17. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.1684/09.03.2010, derulat în perioada 01.03._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 1440 lei;
18. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.1739/11.03.2010, derulat în perioada 10.03._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 720 lei;
19. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2365/13.04.2010, derulat în perioada 01.04._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 1080 lei;
20. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.5808/15.09.2010, derulat în perioada 01.10._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 324 lei;
21. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.5959/20.09.2010, derulat în perioada 01.09._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 324 lei;
22. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.6601/18.10.2010, derulat în perioada 01.11._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
23. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7219/29.10.2010, derulat în perioada 01.11._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
24. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7313/12.11.2010, derulat în perioada 01.12._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 648 lei;
25. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7756/24.11.2010, derulat în perioada 01.12._10; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
26. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.11/03.01.2011, derulat în perioada 03.01._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 324 lei;
27. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.186/18.01.2011, derulat în perioada 01.02._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
28. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.868/17.02.2011, derulat în perioada 01.03._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
29. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2133/04.04.2011, derulat în perioada 01.04._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
30. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2368/18.04.2011, derulat în perioada 25.03._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
31. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2384/18.04.2011, derulat în perioada 01.04._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 648 lei;
32. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2726/28.04.2011, derulat în perioada 02.05._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
33. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.3110/23.05.2011, derulat în perioada 01.06._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
34. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4088/27.06.2011, derulat în perioada 01.07._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
35. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4310/07.07.2011, derulat în perioada 01.08._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
36. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.5141/25.08.2011, derulat în perioada 10.09._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
37. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.5847/03.10.2011, derulat în perioada 01.10._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
38. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.6224/21.10.2011, derulat în perioada 01.11._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
39. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7052/23.11.2011, derulat în perioada 20.12._11; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 650 lei;
40. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.7937/23.12.2011, derulat în perioada 01.01._12; în temeiul acestui contract, O. V. V. a încasat suma de 657 lei;
41. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.640/31.01.2012, derulat în perioada 01-29.02.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
42. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.858/21.01.2012, derulat în perioada 01-31.03.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
43. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.1312/05.03.2012, derulat în perioada 09-31.03.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
44. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.1853/26.03.2012, derulat în perioada 01-30.04.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
45. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2426/27.04.2012, derulat în perioada 01-31.05.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
46. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2496/27.04.2012, derulat în perioada 21-31.05.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
47. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2740/27.04.2012, derulat în perioada 01-30.06.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
48. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2739/16.05.2012, derulat în perioada 05-20.06.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
49. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.3222/05.06.2012, derulat în perioada 01.07-31.08.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 1600 lei;
50. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4216/20.08.2012, derulat în perioada 01-30.09.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
51. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4240/22.08.2012, derulat în perioada 01-30.09.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
52. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4606/18.09.2012, derulat în perioada 01.10-10.12.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 2400 lei;
53. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.4786/24.09.2012, derulat în perioada 01.10-31.12.2012; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 2400 lei;
54. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.6017/19.12.2012, derulat în perioada 01.01-30.06.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 4800 lei;
55. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.23/07.01.2013, derulat în perioada 03.01-30.06.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 4800 lei;
56. contractul de cesiune a drepturilor conexe nr.632/27.02.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
57. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.1360/15.04.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 850 lei;
58. contractul de cesiune a drepturilor conexe nr.1789/20.05.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
59. contractul de cesiune a drepturilor conexe nr.1787/20.05.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
60. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2127/07.06.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
61. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2360/17.06.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 2400 lei;
62. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.2686/12.07.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei;
63. contractul de cesiune a drepturilor de autor nr.3030/08.08.2013; în temeiul acestui contract P.F.A. O. V.-V. a încasat suma de 800 lei.
Potrivit contractelor menționate, în cazul primelor 52 de contracte Societatea Română de Radiodifuziune a fost reprezentată de inculpata Ș. P. O., iar la încheierea celorlalte contracte de către M. O., în calitate de Președinte Director General, însă toate contractele poartă semnătura inculpatei, aceasta aprobând, în limitele atribuțiilor prevăzute de fișa postului, toate cele 63 de contracte.
Suma totală încasată de O. V.-V. în urma contractelor mai sus menționate este de 55.147 lei; în acest sens, a fost depus la dosarul cauzei, în copie, un extras cu plățile efectuate în favoarea lui O. V.-V. în perioada septembrie 2006 - februarie 2012, precum și ordinele de plată emise în perioada martie 2012 - octombrie 2013.
Astfel, pentru sumele achitate persoanei fizice O. V.-V. în baza contractelor încheiate cu acesta în perioada 2006 - 2011, s-au emis următoarele ordine de plată: O.P. nr.6376/26.09.2006, O.P. nr.1926/ 23.03.2007, O.P. nr.5934/17.09.2007, O.P. nr.1668/26.03.2008, O.P. nr. 2828/04.06.2008, O.P. nr.3015/11.06.2008, O.P. nr.6874/11.12.2008, O.P. nr.1598/25.03.2009, O.P. nr.1662/01.04.2009, O.P. nr.2568/20.05.2009, O.P. nr.2716/27.05.2009, O.P. nr.3366/02.07.2009, O.P. nr.4182/ 12.08.2009, O.P. nr.4657/16.09.2009, O.P. nr.5954/25.11.2009, O.P. nr. 6432/17.12.2009, O.P. nr.5051/27.01.2010, O.P. nr.5150/25.02.2010, O.P. nr.5240/17.03.2010, O.P. nr.5362/21.04.2010, O.P. nr.5258/24.03.2010, O.P. nr.5373/28.04.2010, O.P. nr.5499/27.05.2010, O.P. nr.5648/ 30.06.2010, O.P. nr.5898/30.09.2010, O.P. nr.8637/04.11.2010, O.P. nr. 8670/17.11.2010, O.P. nr.8715/06.12.2010, O.P. nr.8875/22.12.2010, O.P. nr.5058/02.02.2011, O.P. nr.5115/02.03.2011, O.P. nr.5164/31.03.2011, O.P. nr.5199/29.04.2011, O.P. nr.5258/27.05.2011, O.P. nr.5320/ 30.06.2011, O.P. nr.5349/08.07.2011, O.P. nr.5419/10.08.2011, O.P. nr. 5505/05.10.2011, O.P. nr.5562/03.11.2011, O.P. nr.5635/08.12.2011, O.P. nr.5665/21.12.2011, O.P. nr.3060/09.02.2012.
De asemenea, au fost atașate copii de pe facturile fiscale și ordinele de plată emise în favoarea P.F.A. „O. V.-V.” în perioada martie 2012 - octombrie 2013, după cum urmează: ordinul de plată nr.5020/09.03.2012, factura fiscală nr.1/02.03.2012, ordinul de plată nr.5350/04.04.2012, factura fiscală nr.4/29.03.2013, factura fiscală nr.5/31.03.2013, ordinul de plată nr.5931/09.05.2012, factura fiscală nr.6/04.05.2012, ordinul de plată nr.6318/07.06.2012, factura fiscală nr.8/01.06.2012, factura fiscală nr.9/02.06.2012, ordinul de plată nr.6594/02.07.2012, factura fiscală nr.10/21.06.2012, factura fiscală nr.11/22.06.2012, ordinul de plată 7246/10.08.2012, factura fiscală nr.15/28.07.2012, ordinul de plată nr.7693/10.09.2012, factura fiscală nr.18/05.09.2012, ordinul de plată nr.7939/01.10.2012, factura fiscală nr.21/25.09.2012, ordinul de plată nr.8033/05.10.2012, factura fiscală nr.22/02.10.2012, ordinul de plată nr.8354/02.11.2012, factura fiscală nr.24/31.10.2012, ordinul de plată nr.8481/08.11.2012, factura fiscală nr.25/01.11.2012, ordinul de plată nr.8779/04.12.2012, factura fiscală nr.27/29.11.2012, ordinul de plată nr.8835/05.12.2012, factura fiscală nr.28/03.12.2012, ordinul de plată nr.8952/12.12.2013, factura fiscală nr.31/15.12.2012, ordinul de plată nr.6004/03.01.2013, factura fiscală nr.32/17.12.2012, ordinul de plată nr.6554/06.02.2013, factura fiscală nr.2/30.01.2013, ordinul de plată nr.6500/04.02.2013, factura fiscală nr.3/01.02.2013, ordinul de plată nr.6972/11.03.2013, factura fiscală nr.4/26.02.2013, ordinul de plată nr.6921/03.03.2013, factura fiscală nr.5/27.02.2013, ordinul de plată nr.7220/01.04.2013, factura fiscală nr.7/29.03.2013, factura fiscală nr.8/30.03.2013, ordinul de plată nr.7353/08.04.2013, factura fiscală nr.9/03.04.2013, ordinul de plată nr.7631/08.05.2013, factura fiscală nr.11/29.04.2013, factura fiscală nr.12/30.04.2013, ordinul de plată nr.7843/23.05.2013, factura fiscală nr.15/20.05.2013, ordinul de plată nr.8031/06.06.2013, factura fiscală nr.19/31.05.2013, ordinul de plată nr.8089/11.06.2013, factura fiscală nr.20/03.06.2013, factura fiscală nr.21/05.06.2013, ordinul de plată nr.8085/10.06.2013, factura fiscală nr.22/06.06.2013, ordinul de plată nr.8358/04.07.2013, factura fiscală nr.24/28.06.2013, ordinul de plată nr.8432/09.07.2013, factura fiscală nr.25/05.07.2013, ordinul de plată nr.8628/01.08.2013, factura fiscală nr.30/31.07.2013, ordinul de plată nr.8778/19.08.2013, factura fiscală nr.31/01.08.2013, ordinul de plată nr.8952/04.09.2013, factura fiscală nr.33/30.08.2013, ordinul de plată nr.9031/11.09.2013, factura fiscală nr.34/31.08.2013, ordinul de plată nr.8312/03.10.2013, factura fiscală nr.35/26.09.2013, factura fiscală nr.37/30.09.2013.
În cursul urmăririi penale s-a consultat baza de date din sistemul informatic al Agenției Naționale de Integritate și s-a constatat că inculpata Ș. P. O. nu figurează cu declarații de avere și de interese.
În punctul de vedere prezentat Agenției Naționale de Integritate, inculpata a arătat că, în calitate de redactor șef în cadrul Societății Române de Radiodifuziune nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, neavând obligația de a depune declarații de avere și de interese. Inculpata a susținut că nu s-a aflat în conflict de interese prin semnarea contractelor încheiate de Societatea Română de Radiodifuziune cu soțul său, întrucât:
- criteriul avut în vedere de către reprezentanții Societății Române de Radiodifuziune la încheierea contractelor cu soțul său este cel al competenței profesionale;
- a semnat contractele încheiate de soțul său cu Societatea Română de Radiodifuziune, însă remunerația cuvenită în temeiul contractelor de cesiune a drepturilor de autor și de cesiune a drepturilor conexe se stabilește prin acordul părților, cu respectarea limitelor valorice (redactorul șef, respectiv directorul artistic al Direcției Formații Muzicale au ca limită de competență sume până la 400 lei);
- toate contractele pe care există semnătura sa sunt decontate de la bugetul de stat numai sub aprobarea președintelui director general, indiferent de cuantumul acestora.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale inculpata Ș. P. O. a susținut că Societatea Română de Radiodifuziune funcționează în baza Legii nr.41/1994, iar funcțiile pe care le-a deținut nu se încadrează în noțiunea de „funcționar public”, motiv pentru care nu a completat declarații de avere și de interese și nu a știut că trebuie să se abțină de la încheierea unor contracte cu soțul său sau cu rudele apropiate. Inculpata a invocat criteriul competenței profesionale și al valorii contractelor de cesiune de drepturi de autor încheiate cu soțul său, sub prețul pieței, iar în cazul contractelor de cesiune de drepturi conexe a invocat faptul că nu a dorit să elimine din distribuție un artist cu drepturi egale cu ceilalți pentru simplul fapt că este soțul ei, atrăgând astfel anularea proiectului prin lipsa unui membru al formației. Inculpata a menționat faptul că soțul ei a colaborat cu Societatea Română de Radiodifuziune din anul 1983, fiind și angajat al instituției în perioada 1990 - 1993, colaborare care s-a menținut, din rațiuni profesionale, și după numirea sa pe funcții de conducere în cadrul Societății Române de Radiodifuziune. Nu în ultimul rând, ca și în punctul de vedere prezentat Agenției Naționale de Integritate, inculpata a invocat faptul că, în calitate de redactor șef la Radio România Cultural și de director artistic la Direcția Formații Muzicale, avea competența de a încheia contracte în valoare de maxim 400 lei. Inculpata a precizat că, începând cu luna septembrie 2012, toate contractele au fost semnate și aprobate exclusiv de președintele-director general, iar viza sa pe aceste contracte avea valoare artistică/profesională. În cazul contractelor încheiate pentru Direcția Formații Muzicale în anul 2009 și august 2012, ordonator principal de credite era președintele-director general, iar viza sa pe ordonanțările de plată era aceea de director artistic. În sfârșit, inculpata a invocat lipsa prejudiciului creat prin contractele de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe, încheiate cu soțul său O. V.-V..
În același sens a fost și declarația dată în fața instanței, inculpata arătând că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și a precizat că personalul societății de radiodifuziune din care face parte nu este încadrat conform legii funcționarului public, ci conform unui contract individual și a unui contract colectiv de muncă.
Inculpata a recunoscut că a semnat contractele cu soțul său, dar a menționat că nu era conștientă de situație, iar după raportul ANI a semnat contracte cu soțul său, care au fost realizate în mod deliberat cu valoarea 0, pentru a nu mai crea astfel de situații.
La solicitarea inculpatei, în cauză s-a încuviințat și administrat proba testimonială, martorele audiate arătând chestiuni generale privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă fără dubii vinovăția inculpatei Ș. P. O., acesta recunoscând în fapt săvârșirea faptei, dar susținând că nu este funcționar public și că nu a săvârșit fapta cu vinovăție.
În drept, cu titlu preliminar, din examinarea materialului probator existent la dosarul cauzei, prin prisma succesiunii de legi penale în timp, instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal. Potrivit art.5 Cod. penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În această ordine de idei instanța a arătat că infracțiunea de conflict de interese, faptă reglementată de dispozițiile art.2531 din Codul Penal din 1968 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatei) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, în timp ce infracțiunea de conflict de interese, faptă prevăzută de art.301 din Codul penal (dispoziții în vigoare la momentul judecării), se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Așa cum se poate observa legea penală favorabilă este Codul penal din 1968.
Având în vedere că, în cauza dedusă judecății, instanța urmează a se orienta spre o pedeapsă cu închisoare și ținând cont că din perspectiva limitelor de pedeapsă legea veche prevede un minim special mai redus, se vor aprecia ca fiind mai favorabile dispozițiile legii vechi.
Instanța a mai reținut ca argumente și împrejurarea că această din urmă lege permite suspendarea condiționată a pedepsei aplicate, dispoziții care sunt mai favorabile în raport cu dispozițiile din Codul Penal în vigoare care reglementează amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere (atât amânarea aplicării pedepsei cât și suspendarea sub supraveghere impun măsuri de supraveghere și obligații, spre deosebire de suspendarea condiționată).
Pentru aceste considerente, în temeiul art.5 alin.1 C. pen. instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile Codului penal din 1968.
A arătat că fapta inculpatei Ș. P. O., care în calitate de redactor șef la Postul Radio România Cultural și director artistic la Direcția Formații Muzicale la același post de radio a semnat și aprobat, în calitățile menționate, în perioada 2006 - 2013, un număr de 63 contracte de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe în baza cărora soțul său, O. V. V., a încasat de la Societatea Română de Radiodifuziune suma totală de 55.147 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art.2531 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. din 1968 și cu aplic. art.5 alin.1 C.pen.
Prin incriminarea faptei de conflict de interese, legiuitorul a urmărit să ocrotească integritatea și obiectivitatea în procesul de luare a deciziilor și, implicit, menținerea încrederii cetățenilor în activitatea funcționarilor publici.
Subiect activ al infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art.2531 C.pen. din 1968 este un funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art.147 alin.1 C.pen. din 1968.
Potrivit art.147 alin.1 C.pen. din 1968 prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art.145.
Conform art.145 C.pen. din 1968 prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
În ceea ce privește Societatea Română de Radiodifuziune, Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune cuprinde o . dispoziții relevante.
Astfel, art.1 din Legea nr.41/1994 prevede: „Se înființează Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române”.
Conform art.2 din aceeași lege, „Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt persoane juridice, au sediul în municipiul București și își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile prezentei legi și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte”.
Art.39 din Legea nr.41/1994 prevede la alin.1 că „Sursele financiare ale celor două societăți se constituie din alocații de la bugetul de stat, din venituri proprii și din alte surse”, iar la alin.2 prevede că „Pentru fondurile primite de la bugetul de stat, directorul general al Societății Române de Radiodifuziune și cel al Societății Române de Televiziune au calitatea de ordonatori principali de credite bugetare, în condițiile legii”.
Din dispozițiile legale mai sus menționate rezultă, așadar, că Societatea Română de Radiodifuziune este o instituție ce prestează un serviciu public de interes național, iar inculpata Ș. P. O., îndeplinind funcții de conducere în cadrul Societății Române de Radiodifuziune, are calitatea de „funcționar public” în sensul legii penale.
Elementul material al infracțiunii de conflict de interese este prevăzut de lege în două modalități alternative: îndeplinirea unui act sau participarea la luarea unei decizii prin care s-a realizat un folos material.
Prin îndeplinirea unui act se înțelege exercitarea unei atribuții de serviciu de către funcționarul public care are competența îndeplinirii actului.
Participarea la luarea unei decizii se realizează atunci când funcționarul public face parte din conducerea colectivă a persoanei juridice, calitate în baza căreia, împreună cu ceilalți membri, ia decizii prin care se realizează un folos material pentru sine, soț, rudă etc.
În cauză, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatei Ș. P. O. de a semna și aproba un număr de 63 contracte de cesiune de drepturi de autor și drepturi conexe, prin care soțul acesteia, O. V.-V. a obținut suma de 55.147 lei.
Este nerelevantă susținerea inculpatei privind faptul că, începând cu luna septembrie 2012, toate contractele au fost semnate și aprobate exclusiv de către președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune, iar viza sa pe acele contracte avea valoare artistică/profesională, întrucât, prin aprobarea contractelor, în limita competențelor sale legale, inculpata a participat la luarea deciziei prin care s-au realizat foloase materiale în beneficiul soțului ei.
De asemenea, este nerelevant aspectul invocat de inculpată referitor la necesitatea aprobării președintelui director general pentru decontarea sumelor de la bugetul de stat, întrucât folosul material realizat de O. V.-V. este o consecință directă a contractelor de cesiune semnate și aprobate de inculpată.
Urmarea imediata este reprezentata de o stare de pericol pentru relațiile sociale care ocrotesc corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța apreciază ca faptele au fost comise cu intenție indirectă, inculpata prevăzând rezultatul acestora și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Inculpata a invocat necunoașterea împrejurării că deținea calitatea de funcționar public în sensul legii penale, însă, conform art.51 alin.4 C.pen. din 1968 necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură răspunderea penală. Inculpata știa că instituția în cadrul căreia deținea funcții de conducere prestează servicii de interes public, neputând invoca necunoașterea acestui aspect și nici necunoașterea dispozițiilor art.147 C.pen. din 1968 care defineau noțiunea de „funcționar public” sau a dispozițiilor art.2531 C.pen. din 1968 privind infracțiunea de conflict de interese.
De asemenea, în cauză s-au reținut dispozițiile art.41 alin.2 C.pen. din 1968, deoarece inculpata a realizat un număr de 63 acte materiale, săvârșind infracțiunea în formă continuată.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 C.pen. și ale art.52 C.pen.
În conformitate cu dispozițiile art.52 C.pen. și art.72 C.pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Referitor la pericolul concret al faptei săvârșite de către inculpată instanța a considerat că, raportat la situația de fapt reținută, la împrejurările comiterii faptei, la consecințele juridice produse de acestea, prezintă un gradul de pericol social mediu nefiind vorba de o atingere minimă adusă uneia din valorile apărate de lege. Inculpata a săvârșit fapta care aduce atingere unor activități de interes public și care prin conținutul ei concret nu este lipsită, în mod vădit, de importanță ci, din contră, prezintă un grad de pericol social ridicat.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatei, instanța a reținut că are 45 de ani, este cetățean român, are studii superioare, ocupă funcția de director al Centrului Cultural Media Radio România și că este la prima încălcare a legii penale.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse inculpatei cu închisoarea în cuantum de 1 (un) an, respectiv o pedeapsă orientată spre minim, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii.
În consecință, în temeiul art. 253 ind.1 C.pen. din 1968 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. din 1968 și cu aplic. art.5 C. pen. instanța a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, considerând că aceasta este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art.52 din C.pen. din 1968, de reeducare și de prevenire a săvârșirii altor fapte penale.
Cu privire la pedeapsa complementară, instanța a reținut că potrivit art.65 alin.1 C.pen. din 1968 pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Deși art.253 ind.1 alin.1 C.pen. din 1968 prevede pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă, având în vedere dispozițiile art.65 alin.1 C.pen. din 1968, în cauză nu este îndeplinită condiția ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute la art.81 C.pen. din 1968. Astfel, pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare, inculpata nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar și, ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, analizate mai sus, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În consecință, în baza art. 81 din Codul penal din 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe o durata 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen. din 1968.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 C.pen. din 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968 a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpata Ș. P. O..
În motivarea scrisă a apelului s-au invocat în esență următoarele:
1. În mod eronat instanța a reținut că inculpata ar fi invocat necunoașterea legii penale, în realitate fiind vorba de necunoașterea unor norme extra penale, respectiv dispozițiile Legii 41/1991, din interpretarea per a contrario a art. 51 al. 4 C.pen. din 1968 reieșind că o astfel de situație înlătură caracterul penal al faptei, reprezentând o eroare de fapt.
S-a arătat că din conținutul art. 1 al Legii 41/1991 o persoană fără cunoștințe temeinice de drept nu ar putea să tragă concluzia potrivit căreia are calitatea de funcționar public având în vedere poziția deținută în cadrul instituției, respectiv raport de egalitate a părților contractante (Societatea Română de Radiodifuziune în calitate de mandant/beneficiar și, respectiv, inculpata în calitate de mandatar/prestator)
În raport de acestea, s-a susținut că lipsește factorul intelectiv și volitiv în comiterea faptei de conflict de interese, cu consecința lipsei vinovăției ca element constitutiv al acestei infracțiuni, impunându-se achitarea în baza art. 16 al. 1 lit. b C.p.p.
2. Instanța nu a motivat de ce nu se poate reține incidența art. 181 din C.pen. din 1968, limitându-se a aprecia arbitrar că fapta nu întrunește condițiile prevăzute de textul de lege indicat.
S-a susținut că ar fi îndeplinite aceste condiții solicitându-se, în subsidiar, achitarea inculpatei în baza art. 17 al. 2 C.p.p. rap. la art. 19 din Legea 255/2013.
Aceste motive au fost extinse cu ocazia susținerilor orale în cadrul dezbaterilor precum și a concluziilor scrise, când în plus s-au arătat următoarele:
- Lipsește vinovăția ca și element constitutiv al infracțiunii (element al laturii subiective)
S-a arătat că inculpata, semnând contractele în discuție, nu a realizat că săvârșește infracțiunea de conflict de interese. Textul de lege face referire la funcționarul public iar inculpata nu avea calitatea de funcționar public conform Legii 188/1999, nu depunea declarații de avere și interese astfel cum se întâmpla în cazul persoanelor cu funcții de conducere din Societatea Română de Radiodifuziune, ceea ce i-a întărit convingerea privind lipsa acestei calități.
De asemenea, cu referire la factorul volitiv, s-a arătat că inculpata nu a dorit și nici nu a adus atingere relațiilor de serviciu în condițiile în care serviciile prestate au fost de cea mai înaltă calitate și sub prețul pieței. De altfel, ulterior momentului în care a aflat că ar putea exista o potențială problemă de conflict de interese, contractele încheiate între Societatea Română de Radiodifuziune și O. V. V. au fost semnate pe valoare 0 lei, aspect care demonstrează atât lipsa intenției cât și inevitabilitatea încheierii contractelor cu soțul inculpatei.
În raport de acestea, s-a susținut că lipsește factorul intelectiv și volitiv în comiterea faptei de conflict de interese, impunându-se achitarea în baza art. 16 al. 1 lit. b C.p.p..
- Lipsește urmarea imediată ca element constitutiv al infracțiunii
În raport de reglementarea dată infracțiunii conform Codului penal din 1968, aceasta ar presupune o periclitare a relațiilor de serviciu, urmare care trebuie dorită de făptuitor sau acceptată de acesta, legea instituind o prezumție a producerii acestei urmări în cazul infracțiunilor de pericol. Prezumția nu este una absolută ci relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În speță, inculpata nu a dorit și nu a adus atingere relațiilor de serviciu – serviciile au fost de cea mai înaltă calitate, nu s-a produs nici un prejudiciu ba chiar s-a adus un plus valoare acestor contracte.
Față de aceasta, s-a arătat că faptele comise de inculpată au fost realizate în interesul unității în care aceasta lucrează, iar nu împotriva acestui interes ceea ce duce la concluzia inexistenței urmării imediate a faptei.
În apel, inculpata nu a fost audiată, prevalându-se de dreptul de a nu da declarații. De asemenea, în cauză nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt expusă în rechizitoriu și reținută de instanță a fost stabilită în mod corect, pe baza ansamblului probator administrat în cauză. De altfel, această situație nu a fost contestată de inculpată nici în fața primei instanțe și nici în apel, apărările formulate vizând fie nerealizarea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii prin lipsa vinovăției și, în subsidiar, a pericolului social specific infracțiunilor, fie neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese rezultând din lipsa urmăririi periculoase (componentă a laturii obiective a infracțiunii) precum și din lipsa vinovăției.
În raport de aceste susțineri Curtea reține următoarele:
(1) Raportându-se la prevederile Codului penal din 1968, inculpata a susținut lipsa vinovăției rezultând dintr-o eroare de fapt, respectiv eroarea asupra unei norme extrapenale.
Cu titlu prealabil, Curtea arată că, în prezent, art. 15 Cp precizează trăsăturile esențiale ale infracțiunii într-o formă relativ diferită reținând că infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o în timp ce art. 17 Codul penal din 1968 făcea referire la fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Sub imperiul acestei vechi reglementări, existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (astfel cum ar fi eroarea de fapt invocată în speță) era reținută ca având efect asupra vinovăției, în timp ce în prezent imputabilitatea reprezintă o condiție separată pentru existența unei infracțiuni, eventuala reținere a erorii asupra unei norme extrapenale (recunoscută în prezent expres prin art. 30 al. 4 Cp) conducând la nerealizarea unei alte trăsături esențiale a infracțiunii, diferită de vinovăție.
Această distincție este una mai mult teoretică în speță deoarece în ambele cazuri concluzia ar fi că fapta nu constituie infracțiune, cu consecința achitării făptuitorului (temeiul achitării fiind însă distinct, respectiv art. 16 lit. b sau 16 lit. d C.p.p.)
În speță însă, în opinia Curții, nu se poate reține existența cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei/ cauzei de neimputabilitate invocate.
Astfel, inculpata a invocat faptul că nu putea cunoaște faptul că este funcționar public în sensul legii penale, fiind în eroare asupra unei dispoziții extrapenale, respectiv art. 1 din Legea 41/1994.
Similar primei instanțe, Curtea constată că noțiunea de funcționar public era definită la momentul comiterii faptelor de art. 147 al. 1 Codul penal din 1968 în conformitate cu care prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent de cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145. Art. 145 încadrează în noțiunea de public tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public…serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Susținerile inculpatei privind faptul că nu avea posibilitatea de a cunoaște că Societatea Română de Radiodifuziune se încadrează printre instituțiile/serviciile enumerate de art. 145 Codul penal din 1968 nu pot fi primite, fiind de notorietate pentru orice persoană, chiar și fără nici un fel de cunoștințe juridice, că o societate de radio cu o acoperire națională, care primește fonduri de la bugetul de stat și pentru care există obligația achitării unei taxepoate fi încadrată ca și instituție publică sau societate care realizează un serviciu public. În opinia Curții cunoașterea sau nu a dispozițiilor art. 1 din Legea 41/1991 nu prezintă relevanță, conform celor expuse mai sus inculpata având suficiente date pentru a realiza că își desfășoară activitatea într-o unitate dintre cele prevăzute de art. 145. Mai mult, ținând cont de durata în timp în care inculpata și-a desfășurat activitatea în cadrul Societății Române de Radiodifuziune, poziția sa în cadrul acestei instituții precum și data de la care este în vigoare Legea 41/1994 este greu de crezut că aceasta nu a avut cunoștință că unitatea este definită ca fiind un serviciu public autonom.
Prin urmare, nu se poate reține eroarea invocată (respectiv eroarea asupra unei dispoziții extrapenale) și, pe cale de consecință, nu este justificată invocarea lipsei vinovăției ca și trăsătură esențială a infracțiunii sau (din perspectiva Noului Cod penal) existența unei cauze de neimputabilitate.
(2) Cu privire la nerealizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de conflict de interese, Curtea va avea în vedere că atât art. 2531 Codul penal din 1968 cât și art. 301 Cp reglementează infracțiunea de conflict de interese într-o formă similară, incriminând fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act sau participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă sau un afin până la gradul II inclusiv.
Prin urmare, sub aspectul laturii obiective, infracțiunea presupune acțiunea unui funcționar public concretizată în îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii care a condus la obținerea unui folos material pentru una dintre persoanele indicate în textul legal amintit. În speță, există astfel de acțiuni ale inculpatei care, în calitate de reprezentant al Societății Române de Radiodifuziune și în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a încheiat contracte al căror beneficiar a fost soțul său, numitul O. V., acesta fiind remunerat cu sumele indicate în cuprinsul sentinței apelate.
Această situație nu a fost contestată de inculpată care însă a invocat că nu s-a produs urmarea periculoasă prevăzută de lege în cazul acestei infracțiuni, respectiv atingerea adusă relațiilor de serviciu. S-a admis că se instituie o prezumție a producerii unei astfel de urmări în cazul infracțiunilor de pericol, însă această prezumție poate fi înlăturată. Or, în cazul de față inculpata nu a dorit să aducă o astfel de atingere relațiilor de serviciu și în fapt nici nu s-a produs această urmare ținând cont de faptul că serviciile angajate și prestate au fost de cea mai înaltă calitate, nu a existat nici un fel de prejudiciu, mai mult serviciile fiind contractate sub prețul pieței.
Curtea reține că, în ceea ce privește faptul că inculpata nu ar fi dorit să aducă atingere relațiilor sociale protejate, acest lucru privește latura subiectivă a infracțiunii, urmând a fi analizat la capitolul respectiv.
În ceea ce privește urmarea socialmente periculoasă, Curtea împărtășește opinia exprimată în sentința apelată vizând faptul că infracțiunea de conflict de interese este o infracțiune de pericol. Deși legea face referire și la un rezultat concret – realizarea unui folos material de către persoanele enumerate de textul de lege, este vorba de o condiție privind elementul material al infracțiunii și nu vizează rezultatul ca și componentă distinctă a laturii obiective a infracțiunii.
Pe cale de consecință, fiind vorba de o infracțiune de pericol, urmarea prevăzută de lege vizează o stare de pericol pentru valorile sociale protejate de lege, în speță cele privind îndeplinirea atribuțiilor de serviciu care presupun deplina obiectivitate în exercitarea acestora. Or, în raport de acestea, nu prezintă relevanță susținerile apărării privind faptul că încheierea contractului în discuție a fost una care a adus beneficii instituției reprezentate de inculpată, urmarea prevăzută de lege vizând posibilitatea perceperii de către alte persoane a faptului că alegerea lui O. V. s-a datorat legăturii de ordin personal pe care acesta o are cu inculpata. O astfel de urmare rezultă în mod direct din materialitatea acțiunii, astfel că nu se poate primi susținerea privind lipsa producerii urmăririi periculoase prevăzute de lege.
Cu referire la lipsa vinovăției sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, Curtea va avea în vedere că pentru existența infracțiunii este necesar ca făptuitorul să fi acționat cu intenție directă – ceea ce presupune prevederea și urmărirea producerii urmării periculoase sau cu intenție indirectă – când făptuitorul a prevăzut urmarea faptei sale, acceptând posibilitatea producerii acesteia deși nu a urmărit-o în mod direct.
Prin urmare, vinovăția presupune, astfel cum s-a și invocat în cadrul motivelor de apel, existența atât a unui factor intelectiv, concretizat în posibilitatea cunoașterii consecințelor acțiunilor sale, cât și volitiv, ceea ce implică libertatea de acțiune a făptuitorului.
În cazul de față, inculpata a încheiat în deplină cunoștință contractele cu soțul său, cunoscând toate datele necesare pentru a putea lua hotărârea privind modul în care va acționa și beneficiind totodată de libertate de acțiune. Deși a urmărit un alt rezultat, neprevăzut de legea penală (încheierea unor contracte prin care atât Societatea Română de Radiodifuziune cât și cealaltă parte contractantă, soțul său, numitul O. V., să dobândească anumite beneficii), aceasta a prevăzut și acceptat posibilitatea de a se crea o percepție a lipsei sale de obiectivitate la momentul încheierii acestor contracte, prin prisma relațiilor de ordin personal existente cu partea cocontractantă.
Susținerile inculpatei privind imposibilitatea prevederii rezultând din necunoașterea calității sale de funcționar public au fost deja analizate de Curte, la capitolul privind vinovăția ca și trăsătură esențială a infracțiunii, neprezentând relevanță sub aspectul analizat în prezent.
În raport de toate acestea, Curtea constată că există vinovăția ca și componentă a laturii subiective a infracțiunii, astfel cum în mod corect s-a reținut prin sentința apelată.
(3) În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar privind aplicarea art. 181 din Codul penal din 1968, Curtea reține că acesta prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală daca aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni al. 2 al aceluiași articol prevede ca este necesar să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, s-a invocat faptul că soțul inculpatei, O. V., colaborează de o lungă perioadă de timp cu Radiodifuziunea Română (încă din anul 1983), anterior angajării inculpatei în societate, valoarea altor contracte încheiate cu Societatea Română de Radiodifuziune este mult mai mare decât cea a contractelor semnate de soția sa, alegerea sa a fost determinată de profilul profesional unic, în plus contractele semnate fiind necesare. Cu referire la scopul urmărit, s-a arătat că nu a rezultat o îmbogățire fără justă cauză și nu s-a produs un prejudiciu unității. Au fost invocate și circumstanțele de ordin personal ale inculpatei care este o persoană fără antecedente penale, un profesionist reputat în domeniile în care activează, preocupată de perfecționarea profesională. În raport de toate acestea, s-a susținut că ar fi îndeplinite condițiile pentru a se reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Fără a ignora aceste date, Curtea consideră că trebuie să se aibă în vedere, sub aspectul modului de săvârșire a faptei, și durata în timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv un interval de 7 ani, precum și numărul relativ mare de contracte încheiate în acest interval de timp, această repetabilitate conducând la concluzia unui pericol mai ridicat al faptei. În ceea ce privește scopul urmărit, deși în mod direct inculpata nu a urmărit o afectare a relațiilor de serviciu, nu este mai puțin adevărat că încheierea a multiple contracte cu soțul este de natură a afecta încrederea în obiectivitatea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Înșiși susținerile apărătorului din fața instanței de apel privind faptul că inculpata avea cunoștință de calitățile profesionale deosebite ale soțului său vin să demonstreze că, prin prisma relațiilor personale existente, este posibil ca soțul inculpatei să fi fost ales în detrimentul altor persoane necunoscute acesteia. Chiar dacă numitul O. V. ar avea în mod real calități profesionale deosebite care l-ar fi făcut să obțină încheierea contractelor în discuție și în ipoteza semnării lor de altă persoană și nu de inculpată, prezintă relevanță percepția publică, inclusiv cea existentă în cadrul Societatea Română de Radiodifuziune, cu privire la lipsa obiectivității inculpatei în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. O astfel de situație, întinsă pe o lungă perioadă de timp, este incompatibilă cu constatarea unei atingeri minime a valorilor sociale ocrotite de lege.
Față de acestea, în mod legal și temeinic s-a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatei există, a fost săvârșită de inculpată, îi este imputabilă și realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conflict de interese.
Pe cale de consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatei împotriva sp. nr. 387/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul cu numărul de mai sus pe care o va menține.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga apelanta – inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpata Ș. P. O. împotriva sentinței penale nr. 387/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul cu numărul de mai sus pe care o menține.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă apelanta - inculpată la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător,
A. T. C. M. M.
Grefier,
O. C. B.
Red./Dact. MCM
15.01.16 4 ex.
Jud. fond: O. V., Jud. sector 1 B..
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
