Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 644/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 644/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 644 / CO
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Curtea constituită din :
Președinte: C. B.
Grefier: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror N. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul K. P. împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. _ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul ales, avocat P. T., și apărătorul desemnat din oficiu, avocat Ș. F., care depune în ședință delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 16.12.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară. S-a prezentat și interpretul de limba bulgară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat, prin depunerea împuternicirii de către apărătorul ales al acestuia, și acordă onorariul parțial în cuantum de 100 de lei.
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 206 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și, rejudecând, să fie înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu o altă măsură și să se constate caracterul abuziv al prevederilor art. 242 alin. 2 rap. la art. 211 C.pr.pen., cu privire la cetățenii străini, lege pe care o apreciază ca fiind discriminatorie.
De asemenea, solicită a se avea în vedere contractul de comodat depus la dosarul cauzei pentru a face dovada domiciliului pe care inculpatul îl are în România.
Totodată, solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei nu există dovada faptului că inculpatul ar fi retras bani de pe acele carduri.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere faptul că în prezent cauza se află la sfârșitul cercetării judecătorești, iar termenul rezonabil al arestării nu mai poate fi folosit ca și temei pentru menținerea stării de arest a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, instanța de fond în mod corect apreciind că în cauză se impune menținerea stării de arest a inculpatului, cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare.
Totodată, precizează că în cauză nu sunt împrejurări noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, iar inculpatul nu are un loc de muncă stabil.
Contestatorul-inculpat,având ultimul cuvânt, arată că este interesul său să se prezinte în fața instanței pentru a dovedi că nu a săvârșit toate faptele de care este acuzat.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 09.12.2015 de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.pen., s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul K. P., ca nefondată; în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 54/D/P/2015 emis în data de 04.03.2015 de către Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul K. P. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, punere în circulație de valori falsificate, deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, fapte prevăzute de art.367 alin. 1 C.pen., art. 250 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 313 alin. 1 C.pen. cu aplic art. 35 alin. 1 C.pen., art. 314 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 360 alin. 1, 2, 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 365 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.
În cursul urmăririi penale față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se, în fapt, prin actul de sesizare a instanței că inculpatul s-a deplasat de mai multe ori în România, în perioada 25.11._15, cu inculpații Petkov Kiril și P. Krasimir, pentru a monta dispozitive de tip skimming la diferite bancomate în vederea copierii datelor de pe banda magnetică a card-urilor bancare, urmate de efectuarea de clone ale card-urilor și retrageri frauduloase de numerar de la bancomate din Peru și S.U.A, inculpatul cunoscând faptul că în această activitate infracțională mai sunt implicate și alte persoane. În mod repetat, în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.11._14, a efectuat operațiuni de retragere de numerar, descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri prin utilizarea fără consimțământul titularului a unui instrument de plată sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, iar după obținerea datelor înscrise pe banda magnetică a card-urilor bancare, a transmis aceste informații, în vederea efectuării de retrageri de numerar în mod fraudulos, de pe teritoriul S.U.A., Indonezia și Peru, iar în conformitate cu datele transmise de către ING Bank, cu numerele unor card-uri bancare compromise au fost utilizate pentru efectuarea de cumpărături la comercianți din străinătate. În mod repetat, în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.11._15, a pus în circulație instrumente de plată electronice falsificate, le-a primit, deținut și transmis în vederea punerii lor în circulație, a deținut și a pus în circulație, atât pentru verificarea corectitudinii montării dispozitivelor de skimming, card-uri ale căror date înscrise pe banda magnetică nu corespundeau cu cele embosate, fiind cazul cardului American Express, precum și cardurile folosite pentru retrageri de numerar în mod fraudulos pe teritoriul S.U.A., Indonezia și Peru. În mod repetat, în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.11._15, a primit, deținut și transmis instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a primit de la inculpatul Petkov Kiril dispozitive de skimming în vederea montării acestora pe bancomate, iar datele obținute în mod fraudulos, au fost transmise mai departe în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. În mod repetat, în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.11._14, a accesat în mod ilegal sisteme informatice, atât în vederea obținerii de date informatice, sisteme informatice la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori. În mod repetat, în continuarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 25.11._15, a deținut fără drept dispozitive, programe informatice, pin-uri de acces, precum și alte date informatice referitoare carduri bancare, în scopul accesării fără drept a sistemelor informatice (bancomate), folosind card-uri clonate, în scopul retragerii de numerar în mod fraudulos, sau a utilizat datele informatice în interesul achiziționării unor bunuri de la comercianți.
Prin ordonanța nr. 54/D/P/2015 din data de 09.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, punere în circulație de valori falsificate, deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, acces ilegal la un sistem informatics și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, continuarea urmăririi penale față de suspecții K. P., PETKOV KIRIL și P. KRASIMIR, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, punere în circulație de valori falsificate, deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, acces ilegal la un sistem informatic, operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.
Prin ordonanța nr. 54/D/P/2015 din data de 10.01.2015 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpaților K. P., PETKOV KIRIL și P. KRASIMIR, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate.
Prin ordonanța nr. 54/D/P/2015 din data de 23.02.2015 s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, punere în circulație de valori falsificate, deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, acces ilegal la un sistem informatic, operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în perioada 15.11._15.
Prin ordonanța nr. 54/D/P/2015 din 23.02.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați pentru faptele arătate mai sus.
Prin ordonanța nr. 54/D/P/2015 din data de 10.01.2015 față de inculpatul K. P. s-a dispus luarea măsurii reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 10.01.2015, ora 16.05 și până la data de 11.01.2015, ora 16.05.
Prin încheierea din data de 11.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția I Penală a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, în consecință, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului K. P. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de la 11.01.2015 până la 09.02.2015 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 5/UP/11.01.2015.
Prin încheierea din data de 05.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția I Penală a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, în consecință, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului K. P. pe o perioadă de 30 zile, de la data de 10.02.2015, până la data de 11.03.2015 inclusiv, reținându-se, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de el și că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În data de 05.03.2015, instanța a fost sesizată cu rechizitoriul cu nr. 54/D/P/2015 emis în data de 04.03.2015 de către Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, cauza fiind înregistrată sub nr._ .
Prin încheierea din data de 10.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 348 alin. 2 rap. la art. 207 alin. 4 și 6 C.pr.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații K. P., P. Krasimir și Petkov Kiril și a menținut măsura preventivă față de inculpați.
Prin încheierea din data de 07.04.2015, Tribunalul, în baza art. 362 C.pr.pen. combinat cu art. 208 C.pr.pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă față de cei 3 inculpați.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015, inculpații P. Krasimir și Petkov Kiril au solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen.
Prin încheierea din data de 21.04.2015, Tribunalul a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar cu privire la inculpatul K. P., precum și cu privire la latura civilă a cauzei, în totalitatea acesteia.
În data de 22.04.2015, cauza privind pe inculpatul K. P., precum și cu privire la latura civilă a cauzei, în totalitatea acesteia, a fost înregistrată sub nr._ 15 și a fost fixat termen intermediar pentru verificarea stării de arest a inculpatului în data de 19.05.2015.
Prin încheierea din 19.05.2015, Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului K. P. și a menținut starea de arest preventiv a acestuia, apreciind că măsura privativă de libertate este singura care răspunde scopului procesului penal, la acest moment procesual.
În acest sens s-a reținut că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ dispozițiile art. 202 C.pr.pen., art. 207 C.pr.pen. și art. 208 C.pr.pen. raportate la art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului este închisoarea de 5 ani ori mai mare, și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe în sensul art. 223 C.pr.pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune, reținându-se în acest sens următoarele mijloacele de probă: declarațiile inculpaților Petkov Kiril (vol. III, fil. 63-66 și 86-88), P. Krasimir (vol. III, fil. 182-184), K. P. (vol. III, fil. 115-117), declarațiile martorilor P. C. (vol. III, fil. 217), P. S. M. (vol. III, fil. 222), S. B. M. (vol. IV, fil. 1-2), C. I. (vol. IV, fil. 5-6), B. C. E. (vol. IV, fil. 3-4), C. S. A. (vol. IV, fil. 9-10), M. I. (vol. IV, fil. 7-8), N. M. (vol. IV, fil. 33-35), plângerea penală formulată de Banca Comercială Română, listingul tranzacțiilor, jurnalul tranzacțiilor, constituirea de parte civilă în funcție de fiecare ATM compromis (vol. II), plângerea penală formulată de Raiffeisen Bank, listingul tranzacțiilor, jurnalul tranzacțiilor, constituirea de parte civilă în funcție de fiecare ATM compromis (vol. I), procesul-verbal de prindere în flagrant (vol. III, fil. 23-29) și planșele foto aferente (vol. III, fil. 33-47), procesele-verbale și planșele foto reprezentând capturi de imagini de pe înregistrările camerelor de supraveghere ale băncilor (vol. IV, fil. 36-83), procesele-verbale de citire a cardurilor găsite asupra inculpaților (vol. III, fil. 48-54), procesul-verbal încheiate cu ocazia predării către organele de poliție a bunurilor (vol. III, fil. 15-18 și 19-32), procesul-verbal încheiate cu ocazia percheziției autoturismului inculpaților (vol. III, fil. 23-29), procesele-verbale încheiate cu ocazia restituirii bunurilor (vol. IV, fil. 84-94), raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 06.02.2015 (vol. IV, fil. 102-108), procesele–verbale încheiate urmare efectuării perchezițiilor informatice autorizate de către Tribunalul București și dispuse de către procuror (vol. IV, fil. 138-150), ordonanțele de delegare emise de către procuror (vol. IV, fil. 229-233), precum și celelalte acte de urmărire penală care formează un vast ansamblu probator ce justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional fiind vorba despre infracțiuni de fals, de fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Evaluând gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modalitatea concretă și circumstanțele în care se conturează comiterea faptelor, instanța a apreciat că și în acest moment procesual menținerea măsurii arestării preventive este necesară, mai ales într-o societate democratică, pentru asigurarea siguranței publice, pentru menținerea ordinii publice, pentru prevenirea săvârșirii altor fapte penale.
Criteriile multiple de care se ține seama la aprecierea în concret a pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului duc la concluzia că este necesară menținerea stării de arest preventiv.
În raport de dispozițiile art. 202 alin. 1 C.pr.pen., respectiv buna desfășurare a procesului penal (aflat abia la început), precum și scopul măsurii ce urmează a fi luată (preîntâmpinarea pericolului concret de care s-a făcut deja vorbire), gradul de pericol social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, de vârsta și circumstanțele personale ale acestuia (criterii cu caracter complementar față de primele), instanța a apreciat că singura în măsură să prevină este starea de arest preventiv a inculpatului.
Față de cele ce preced, s-a constatat că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, măsura ce este luată și menținută cu respectarea în cauză a disp. art. 202 C.pr.pen., art. 207 C.pr.pen. și art. 208 C.pr.pen. raportate la art. 223 alin. 2 C.pr.pen., apreciindu-se corect criteriile prevăzute de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. și indiciile existente, ce formează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni.
Tribunalul, în baza art. 242 C.pr.pen., a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune formulată de inculpatul K. P., apreciind că singura măsură preventivă utilă asigurării scopului prevăzut de art. 202 C.pr.pen. și, totodată, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului fiind măsura arestului preventiv. De asemenea, s-a reținut că starea de arest preventiv nu încalcă dreptul la apărare al inculpatului și nu reprezintă - în raport cu pregătirea apărării - un motiv temeinic care să justifice înlocuirea acestei măsuri; inculpatul are apărător ales care îl asistă la fiecare termen de judecată și chiar dacă discuțiile de la locul de detenție se desfășoară anevoios (dată fiind și cetățenia bulgară a inculpatului), ele nu sunt imposibile și nici restricționate în vreun fel.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată la acest termen, instanța a reținut, în baza art. 242 alin. 2 C.pr.pen. și art. 202 alin. 1 C.pr.pen., că pentru soluționarea prezentei cereri de înlocuire a măsurii preventive, judectorul trebuie, pe de o parte, să verifice condițiile legale pentru luarea măsurii preventive a controlului judiciar iar, pe de altă parte, să aprecize, printr-o examinare concretă a cauzei, dacă măsura controlului judiciar este suficientă pentru unul din scopurile prevăzute de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.: buna desfășurare a procesului penal; împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală/judecată; prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni.
Cu privire la prima condiție, s-a constatat că aceasta este îndeplinită întrucât, față de prevederile art. 211 alin. 1 raportat la art. 202 alin. 1 teza I C.pr.pen., în cauză, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul K. P. a săvârșit o infracțiune, iar măsura preventivă este necesară pentru înlăturarea stării de pericol concret pentru ordinea publică și pentru împiedicarea inculpatului să obstrucționeze ancheta.
Sub aspectul existenței indiciilor temeinice, s-a făcut trimitere la încheierile din datele de 5.02.2015, 10.03.2015, 7.04.2015, 19.05.2015, 26.06.2015, 11.08.2015, 30.09.2015 și 25.11.2015 (prin care a fost luată și, respectiv, menținută arestarea preventivă), în care au fost expuse și analizate, pe larg, probele existente privind comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat de inculpatul K. P..
S-a mai reținut că, după data încheierii din 25.11.2015, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, nu au fost administrate probe care să infirme probele existente sau să le modifice în vreun fel.
Raportat la susținerile inculpatului că nu există probe în ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional organizat, prevăzut de art. 367 alin. 1 C.pen., cu privire la care inculpatul este cercetat, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Fox, Campbellși Hartley contra Marii Britanii (30.08.1990) și în cauza Hilda Haftsteinsdόttir contra Islandei (08.06.2004) s-a stabilit că întotdeauna trebuie respectată condiția existenței unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice arestarea unei persoane. De asemenea, în jurisprudența C.E.D.O. (cauza Murray contra Marii Britanii din 28.10.1994) s-a stabilit că faptele care au dat naștere acestor bănuieli nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, aceste fapte urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajate împotriva unei persoane.
Astfel, contrar susținerilor avocatului inculpatului, la acest moment nu s-a discutat vinovăția inculpatului, ci existența unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile cu privire la care este cercetat.
Totodată, caracterul necesar al măsurii preventive rezultă din chiar necesitatea și temeiurile care au determinat arestarea preventivă, măsură preventivă ce este încă în ființă (dacă nu ar mai fi fost necesară arestarea, ar fi fost revocată).
Referitor la cea de-a doua condiție, mai întâi, s-a reținut că la menținerea arestării preventive se verifică și proporționalitatea și scopul acestei măsuri.
Din aceste motive rezultă că, la soluționarea cererii de înlocuire a măsurii preventive judecătorul nu poate da o altă relevanță juridică elementelor avute în vedere la luarea/prelungirea/menținerea arestării preventive. De aceea, cererea de înlocuire a măsurii preventive se soluționează în raport de elementele/împrejurările noi (apărute după arestare/prelungire/menținere) și printr-o evaluare, la acest moment, a împrejurărilor concrete ale cauzei.
Sub primul aspect, s-a constatat că prin prezenta cerere inculpatul Kostandinov P. nu a invocat împrejurări noi, altele decât cele ce au fost invocate în susținerea cererii formulate la termenul de judecată din data de 25.11.2015, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, dată la care a fost respinsă o cerere similară de instanța de judecată, soluție contestată și analizată de instanța de control judiciar care a respins contestația formulată de inculpat în urmă cu doar o zi.
Sub cel de-al doilea aspect, s-a reținut că, față de durata scurtă de timp de la momentul ultimei mențineri a arestării preventive (25.11.2015), împrejurările concrete ale cauzei nu s-au modificat la acest moment procesual.
Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, la fiecare termen de judecată sunt solicitate probatorii suplimentare de către inculpat, probele administrate pe parcursul urmăririi penale fiind contestate de inculpat, urmând să fie readministrate de către instanță.
Într-adevăr, față de gravitatea faptelor de care este acuzat, dedusă din presupusul mod de comitere, ecoul social este încă actual și există, în continuare, starea de temere pentru societate în cazul în care s-ar produce fapte de natura celor pentru care inculpatul este cercetat (montarea de dispozitive skimming pentru obținerea datelor de card ale persoanelor fizice pentru utilizarea acestora la crearea unor carduri clonă și extragerea sumelor aflate în conturile de card aferente), precum și un sentiment de insecuritate colectivă că organele statului nu acționează eficient față de persoanele bănuite că au comis astfel de infarcțiuni în vederea stopării acestui fenomen infracțional, fapte de acest gen fiind foarte frecventela acest moment.
La fel, există în continuare riscul ca inculpatul să reia activitatea infracțională (conform jurisprudenței C.E.D.O., nefiind necesar să existe suspiciunea rezonabilă sau certitudinea că va săvârși infracțiuni- cauza Brenobic c. Croației, 21.06.2011), având în vedere că inculpatul a declarat că s-a deplasat de mai multe ori în România pentru comiterea de fapte de acest gen, că la acest moment nu are un loc de muncă și că prin comiterea faptelor de natura cărora este cercetat acesta urma să obțină avantaje de natură materială.
Aceste trei împrejurări (actuale și la momentul prezentei cereri) coroborate cu lipsa unor alte împrejurări noi care să justifice liberarea, determină concluzia că măsura preventivă a controlului judiciar nu este suficientă, întrucât nu poate înlătura starea de pericol pentru ordinea publică, nu poate asigura buna desfășurare a procesului penal și nu oferă certitudinea că inculpatul nu va relua activitatea infracțională.
S-a mai reținut că privarea de libertate a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil, astfel încât, nici din acest punct de vedere, nu se justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Astfel, arestarea preventivă este dispusă de aproximativ 11 luni, și nu este nerezonabilă față de complexitatea cauzei (numărul de inculpați și de fapte, probele ce au trebuit să fie administrate) și împrejurarea că nu se poate imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate.
Celeritatea particulară la care un acuzat deținut are dreptul, nu trebuie să afecteze eforturile magistraților de a-și îndeplini sarcina cu diligența necesară pentru a face lumină în acea cauză (Wemhoff c. Austriei; Tomasi c. Franței).
Toate aceste împrejurări, care rezultă din probele administrate în cauză, impun cu necesitate luarea celei mai severe măsuri preventive, respectiv cea a arestului preventiv, fiind singura în măsură să restabilească sentimentul de securitate al societății și a descuraja persoanele tentate să comită fapte de acest gen, măsura arestării justificându-se și pentru o bună desfășurare a procesului penal, în plină cercetare judecătorească.
Astfel, s-a considerat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce i s-ar cauza inculpatului prin privarea sa temporară de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în data de 14.12.2015, în termenul legal, inculpatul K. P. a formulat contestație pe care a motivat-o oral.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 15.12.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de contestație au fost expuse pe larg în practicaua prezentei decizii.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, în baza art. 206 C.pr.pen. cu referire la art. 242 alin. 1 și 2 C.pr.pen., atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-inculpat, cât și din oficiu, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul K. P. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, punere în circulație de valori falsificate, deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzute de art. 367 alin. 1 C.pen., art. 250 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 313 alin. 1 C.pen., cu aplic art. 35 alin. 1 C.pen., art. 314 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 360 alin. 1, 2, 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 365 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., situația de fapt fiind amplu prezentată în considerentele încheierii contestate.
Prin ordonanța nr. 54/D/P/2015 din data de 10.01.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a luat măsura reținerii față de inculpat.
Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2015 pronunțată de tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat, pe o durată de 29 de zile, măsură a cărei durată a fost prelungită de către judecător, iar ulterior măsura preventive a fost menținută de către judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată.
Potrivit art. 242 alin. 1 C.pr.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Conform art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
În acest context, Curtea reține că, la acest moment procesual, temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare și că acestea sunt suficiente și pertinente pentru a considera că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată, Curtea apreciază că măsura arestului preventiv dispuse față de inculpat este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora de către organul de urmărire penală și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, răspunzând, așadar, exigențelor statuate prin dispozițiile art. 202 alin. 3 C.pr.pen.
Astfel, actele de urmărire penală efectuate și mijloacele de probă administrate până în acest moment în faza cercetării judecătorești în primă instanță nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere până la acest moment procesual, modificare în sensul de a se concluziona, potrivit art. 211 alin. 1 C.pr.pen., că în cauză măsura preventivă a arestului preventiv ar fi necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Curtea reține că indiciile temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați au înțelesul prevăzut de art. 97 C.pr.pen. cu referire la art. 202 alin. 1 teza I C.pr.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit faptele imputate. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituție. Această sintagmă a primit în jurisprudența CEDO semnificația de existență a unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune(cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).
Se constată că aceste indicii temeinice rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților Petkov Kiril, P. Krasimir și K. P., declarațiile martorilor P. C., P. S. M., S. B. M., C. I., B. C. E., C. S. A., M. I., N. M., plângerea penală formulată de Banca Comercială Română, listingul tranzacțiilor, jurnalul tranzacțiilor, constituire parte civilă în funcție de fiecare ATM compromis, plângerea penală formulată de Raiffeisen Bank, listingul tranzacțiilor, jurnalul tranzacțiilor, constituirea de parte civilă în funcție de fiecare ATM compromis, procesul-verbal de prindere în flagrant și planșele foto aferente, procesele-verbale și planșe foto reprezentând capturi de imagini de pe înregistrările camerelor de supraveghere ale băncilor, procesele-verbale de citire a cardurilor găsite asupra inculpaților, procesul-verbal încheiate cu ocazia predării către organele de poliție a bunurilor, procesul-verbal încheiate cu ocazia percheziției autoturismului inculpaților, procesele-verbale încheiate cu ocazia restituirii bunurilor, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 06.02.2015, procesele-verbale încheiate urmare efectuării perchezițiilor informatice, din a căror coroborare reies împrejurările de comitere a faptelor și modalitatea lor de săvârșire.
Se mai constată că pentru soluționarea cererii de revocare sau de înlocuire a măsurii arestului preventiv nu este necesară existența unor probe care să justifice o trimitere în judecată a inculpatului, ci este necesară existența unor indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv că inculpatul poate fi presupus în mod rezonabil autor al faptelor pentru care este cercetat.
De asemenea, Curtea apreciază că, în ciuda intervalului de timp trecut de la pretinsa săvârșire a infracțiunilor (noiembrie 2014 - ianuarie 2015), gravitatea deosebită a faptelor pe care inculpatul le-a săvârșit, potrivit indiciilor temeinice anterior prezentate, precum și ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen.
În cauza C. c. României, Curtea Europeană a observat că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.
În acest context, se constată că în cauză nu au mai fost administrate alte mijloace de probă - cu referire la audierea martorilor C. I. C. și P. Sălvăstru M. - de natură a diminua, prin simpla trecere a timpului, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat.
Astfel, cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că acesta rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina inculpatului (respectiv constituire unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, punere în circulație de valori falsificate, deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, acces ilegal la un sistem informatic, operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice), modalitatea de comitere a faptei (în mod premeditat, după o minuțioasă organizare, la nivel transfrontalier, îndeosebi prin falsificarea instrumentelor de plată electronice și retragerea în mod fraudulos de numerar de la dispositive ATM situate în S.U.A., Indonezia și Peru), rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen (prin săvârșirea faptelor aducându-se atingere, în principal, securității tranzacțiilor comerciale realizate cu mijloace electronice de plată), urmările produse (constând în cauzarea părților civile a unor prejudicii de natură materială deosebit de însemnate).
Din această perspectivă, sesizarea instanței de fond cu rechizitoriul și parcurgerea procedurii în camera preliminară și în faza de cercetare judecătorească prin audierea unora dintre martori nu justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv, având în vedere stadiul relativ incipient al cercetării judecătorești, în cadrul căreia urmează a fi audiați martorii și părțile civile.
În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele personale invocate de către inculpat - constând în aceea că nu este cunoscut cu antecedente penale (așa cum reiese din fișa de cazier judiciar aflată la fila 16 din volumul 2 al dosarului instanței de fond) - nu sunt de natură a determina estomparea pericolului concret pe care l-ar reprezenta punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât circumstanțele personale (anterioare perioadei în care se presupune a se fi comis faptele de către inculpat) nu pot prevala în raport de necesitatea administrării probatoriului în condiții optime, în vederea soluționării cauzei în mod just și cu celeritate, iar lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate în societate.
Totodată, Curtea apreciază că perioada de 11 luni de arest preventiv a inculpatului nu a depășit durata unui termen rezonabil, în raport de ansamblul criteriilor constând, cu precădere, în complexitatea cauzei și atitudinea procesuală oscilantă adoptată de către inculpat inclusiv în faza de cercetare judecătorească în primă instanță la termenul de judecată din data de 26.06.2015 (expusă în cuprinsul declarației aflate la filele 48-51 din volumul 1 al dosarului instanței de fond), împrejurări care au determinat necesitatea readministrării și administrării probatoriului în condiții optime și cu celeritate, cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv.
Prin urmare, Curtea constată că, pe de o parte, în cauză nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv dispus față de inculpat cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestor din urmă măsuri procesuale, iar pe de altă parte, în urma evaluării tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților - aspecte de fapt prezentate pe parcursul prezentelor considerente - apreciază că măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar - prin impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și/sau alin. 2 C.pr.pen., art. 217 C.pr.pen. ori art. 221 alin. 1 și/sau alin. 2 C.pr.pen. - nu sunt suficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Așadar, Curtea reține că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării și, ulterior, a menținerii măsurii arestării preventive luate față de inculpat.
Pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea constată că încheierea contestată este legală și temeinică.
În consecință, Curtea, în baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulatăde contestatorul-inculpat.
Reținând culpa procesuală a contestatorului-inculpat, urmare a soluției de respingere a contestației ce va fi pronunțată în cauză, va aplica prevederile art. 275 alin. 2 C.pr.pen.
Va aplica dispozițiile art. 275 alin. 6 C.pr.pen.,în ceea ce privește onorariul cuvenit interpretului de limba bulgară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 206 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat K. P. împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 15.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. 6 C.pr.pen., onorariul cuvenit interpretului de limba bulgară rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015.
Președinte, Grefier,
C. B. R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
21.12.2015 / 2 ex.
Tribunalul București - Secția I Penală
Dosar nr._ 15
Judecător Fond: F. I.
| ← Conflict de interese. Art. 253 ind 1 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
