Agresiunea sexuală. Art.219 NCP. Decizia nr. 1542/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1542/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1542/A
Ședința publică din data de 13.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: A. A. R.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva sentinței penale nr.565 din data de 16.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat N. O. personal și asistat de apărător ales, avocat N. P., cu împuternicire avocațială ., nr._, emisă de Baroul București la data de 30.09.2015, atașată la dosar (fila 16), apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-persoană vătămată minoră M. A.-G., lipsă fiind intimatul-reprezentant legal al persoanei vătămate minore, M. M. și intimatul-persoană vătămată minoră M. A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că, la data de 12.11.2015, prin C. Registratură, Serviciul de Probațiune București a înaintat raportul evaluare psihosocială privind pe intimatul-inculpat N. O..
Fiind întrebat, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, intimatul-inculpat N. O. precizează că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
În raport de aprecierea consilierului de probațiune, în sensul că ar fi necesară efectuarea unei expertize psihiatrice, pentru evaluarea stării de sănătate mentală a inculpatului, Curtea pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize psihiatrice față de inculpat.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat N. O., având cuvântul, apreciază că nu este necesară efectuarea unei expertize psihiatrice, având în vedere că raportul de evaluare se contrazice, în sensul că, pe de o parte, se susține că nu au fost identificate probleme de sănătate mentală și, pe de altă parte, se susține că nu s-a putut stabili motivația infracțională.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se impune efectuarea unei expertize psihiatrice, raportat la obiectivul indicat.
Curtea apreciază că nu se impune efectuarea unei expertize psihiatrice, având ca obiectiv stabilirea stării de sănătate mentală a inculpatului, având în vedere că obiectul acesteia constă în stabilirea discernământului la momentul săvârșirii infracțiunii.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului declarat de către P., desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, sub aspectul reindividualizării modalității de executare a pedepsei aplicate, apreciind că, raportat la gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție și nu prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Totodată, înțelege să extindă motivul scris de apel, în sensul că instanța de fond a omis să facă aplicarea art. 65 alin. 1 Cod penal, în sensul de a interzice ca și pedeapsă accesorie, drepturile a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. Astfel, având în vedere dispozițiile art.404 alin. 5 Cod procedură penală care nu disting între modalitățile de executare a pedepsei, susține că în ipoteza revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere pedeapsa accesorie nu ar mai putea fi aplicată, dacă nu a fost aplicată prin sentința instanței de fond.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat N. O., având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de către P., ca nefondat, în condițiile în care se susține, prin motivele de apel, faptul că la momentul individualizării pedepsei, instanța de fond a dat eficiență numai circumstanțelor personale ale inculpatului. Or, constată că, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale ale faptei, cât și cele personale ale inculpatului.
Față de aceste considerente, apreciază că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală, raportat la criteriile privind gravitatea infracțiunii săvârșite, cât și periculozitatea infractorului.
Mai mult, referitor la susținerile Ministerului Public, în sensul că infracțiunea de agresiune sexuală prezintă un grad de pericol social ridicat, precizează că inculpatul nu a contestat acest aspect, ci, din contră, apărarea a învederat în fața instanței de fond faptul că . sexuală are un grad de pericol social ridicat. Însă, apreciază că la stabilirea pedepsei se impune ca instanța să aibă în vedere actele, faptele comise de către inculpat, acesta fiind motivul care a determinat pronunțarea soluției.
De asemenea, consideră că în doctrină sunt prezentate o multitudine de fapte de o gravitate cu mult sporită, respectiv sadismul, masochismul, fapta de agresiune sexuală nefiind atât de gravă în acest context.
Totodată, constată că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că această faptă a fost exercitată prin violențe ori constrângere asupra persoanei vătămate. Mai mult, raportat la înregistrările video, arată că momentul comiterii faptei în sine a durat câteva zeci de secunde, iar persoana vătămată, în momentul în care a întors capul și corpul, intimatul-inculpat s-a retras și nu a exercitat nici un fel de violență asupra acesteia.
De asemenea, face trimitere și la declarația reprezentantului legal al persoanei vătămate, care a afirmat că nu s-a întâmplat nimic mai grav, motiv pentru care a înțeles să nu se mai constituie parte civilă în cauză.
Totodată, susține că la momentul efectuării percheziției domiciliare nu s-au găsit nici un fel de materiale pornografice la locuința inculpatului, care să conducă la concluzia că inculpatul ar avea astfel de preocupări.
Consideră că a fost un act necugetat și o rătăcire la acel moment, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, provine dintr-o familie organizată, locuința sa este curată și ordonată, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, aspecte de natură să asigure reintegrarea socială a inculpatului. Mai mult, susține că inclusiv în raportul de evaluare se face precizarea că inculpatul dispune de o . resurse interne și externe care îi facilitează o evoluție pozitivă în societate.
De asemenea, se reține că inculpatul nu este cunoscut cu dependențe ori probleme de sănătate cu impact criminogen.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea apelului declarat de P., apreciind că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție, fiind suficientă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ca și modalitate de executare.
Apărătorul din oficiu al intimatului-persoană vătămată minoră M. A. G., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului declarat de către P..
Intimatul-inculpat N. O., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, recunoaște și regretă săvârșirea faptei, fiind doar o rătăcire de moment.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.565 din data de 16.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în baza art. 219 alin.1, alin.2 lit. c) C.p. cu aplicarea art.396 alin.10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul N. O. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală.
În temeiul art. 67 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b), n) și o) C.p. pe o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată ori de a se apropia de aceasta și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate.
În baza art. 91 alin.1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 93 al. 1 C.p., a fost obligat inculpatul la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 2 C.p., s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații pe durata termenului de încercare:
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
În baza art.93 alin.3 C.p. coroborat cu art.404 alin.2 C.p.p., s-a impus inculpatului obligația să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, la una din următoarele două entități indicate cu listă de către Serviciul de Probațiune București și cu care s-au încheiat protocoale de colaborare: Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Administrația Domeniului Public - Sector 5.
În baza art. 404 alin.2 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin.1,4 C.p., respectiv săvârșirea din nou, în cursul termenului de încercare, a unei infracțiuni sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.
În baza art. 68 alin.1 C.p., s-a dispus ca pedeapsa complementară aplicată inculpatului să se execute la data rămânerii definitive a sentinței prin care s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei.
În baza art. 399 alin.1 C.p.p. rap. la art. 241 alin.1 lit.b) C.p.p., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din 25.03.2015, dată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2015 și pusă în executare prin MAP nr. 38/25.03.2015.
În baza art. 399 alin.1, alin.3 lit. b) C.p.p., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului de sub puterea MAP nr. 38/25.03.2015 emis de Judecătoria Sectorului 3 București.
În temeiul art.399 alin.4 C.p.p., s-a menționat că dispoziția instanței de punere în libertate a inculpatului este executorie.
În temeiul art.241 alin.4 C.p.p. o copie a minutei se va comunica inculpatului și administrației locului de deținere.
În baza art. 72 C.p., s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 25.03.2015 până la data punerii în libertate ca urmare a pronunțării sentinței.
S-a luat act că persoana vătămată M. A. G., prin reprezentant legal M. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și că acțiunea civilă nu a fost exercitată din oficiu de către procuror.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.03.2015, în jurul orei 13:20, inculpatul N. O. a intrat împreună cu persoana vătămată minoră M. A. G., în vârstă de 10 ani, în scara 8 a blocului L14 din București, .. 35 sector 3, și s-au deplasat în fața liftului. În timp ce așteptau să coboare liftul, numitul N. O. a sărutat persoana vătămată pe obraz și a pipăit-o în zonele intime, iar după ce persoana vătămată a urcat în lift, N. O. a sărutat-o din nou pe obraz și a pipăit-o de mai multe ori în zonele intime, chiar dacă persoana vătămată a încercat să se ferească prin întoarcerea capului și a corpului. Inculpatul a întrebat persoana vătămată dacă i-a plăcut ceea ce i-a făcut, iar minorul i-a răspuns că nu. În continuare, inculpatul a părăsit scara blocului, iar persoana vătămată a mers la locuința sa și i-a povestit tatălui său ce s-a întâmplat.
Reprezentantul legal al minorului nu s-a constituit parte civilă în procesul penal în numele minorului, acțiunea civilă nefiind exercitată nici din oficiu de către procuror, astfel cum rezultă din mențiunile încheierii de ședință din 25.06.2015.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Probele se află la dosar, iar instanța de fond le-a individualizat și analizat pe larg, reținând că fiind audiat în faza de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, prevalându-se de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p. (f.92 d.i).
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului N. O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost stabilită inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.p., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite (în acest sens reținând că inculpatul a urmărit minorul în scara blocului, săvârșind fapta într-un spațiu închis, strâmt – liftul, profitând de lipsa de apărare a persoanei vătămate minore), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ( în acest sens reținând faptul că persoana vătămată avea 10 ani, fapta săvârșită fiind de natură să-i afecteze dezvoltarea psihico-emoțională), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor ce fac obiectul cauzei, persoana inculpatului (în acest sens, instanța reținând că inculpatul, în vârstă de 40 ani, este la primul conflict cu legea penală, neputând oferi o explicație conduitei sale ilicite), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (instanța reținând faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale, inițial negând, iar ulterior recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul nu este căsătorit, are 11 clase, este de meserie bucătar).
Având în vedere lipsa antecedentelor penale (în fișa de cazier judiciar nefigurând nici măcar o sancțiune administrativă), inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, instanța de fond a apreciat că fapta dedusă judecății reprezintă un incident izolat în viața inculpatului, care nu caracterizează conduita obișnuită a inculpatului.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în raport de criteriile anterior menționate, judecătorul fondului a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea sa de libertate, experiența detenției preventive fiind de natură a-l face pe inculpat să conștientizeze gravitatea faptei săvârșite, astfel că, în temeiul art. 91 alin. 1 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, având în vedere faptul că actualul conflict al inculpatului cu legea penală a dovedit că mediul său familial și social nu oferă suficiente garanții pentru inhibarea tendințelor sale comportamentale cu potențial infracțional și pentru deplina conștientizare și asumare a exigențelor sociale, astfel încât se impune executarea pedepsei sub supraveghere, măsura aptă a preîntâmpina săvârșirea de noi fapte penale și a favoriza deplina integrare în societate a inculpatului.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, în faza de urmărire penală, părintele persoanei vătămate, martorul M. M., nu a precizat, cu ocazia audierii din data de 19.03.2015, dacă se constituie sau nu parte civilă în procesul penal în numele persoanei vătămate minore, ulterior nu s-a mai putut lua legătura cu acesta pentru a fi întrebat cu privire la acest aspect, iar pe parcursul judecății persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin urmare, instanța de fond a luat act că persoana vătămată M. A. G., prin reprezentant legal M. M., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și că acțiunea civilă nu a fost exercitată din oficiu de către procuror.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, solicitând executarea pedepsei în regim de detenție, precum și aplicarea art. 65 alin. 1 Cod penal, în sensul de a se interzice ca și pedeapsă accesorie, drepturile a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.
În motivele de apel, s-a arătat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu corespunde scopului preventiv-educativ al acesteia.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului N. O. cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările și modalitatea de comitere, de persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cpp și care se află la primul conflict cu legea penală, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind de natură să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
De asemenea, față de critica Parchetului privind modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că prima instanță a procedat la o corectă individualizare a modalității de executare a pedepsei, dispunând executarea suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin măsurile de supraveghere și obligațiile impuse pe parcursul termenului de supraveghere fiind atins scopul pedepsei, nefiind justificată executarea pedepsei în regim de detenție, față de circumstanțele personale ale inculpatului.
Însă, prima instanță, aplicând pedeapsa complementară, a omis aplicarea pedepsei accesorii, potrivit art. 65 alin.1 C.p..
În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva sentinței penale nr. 565/16.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), n) și o) C.p. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor ce au fost interzise ca pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată ori de a se apropia de aceasta și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate, pedeapsă accesorie a cărei executare este suspendată implicit pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu al persoanei vătămate minore, în cuantum de 195 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 565/16.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b), n) și o) C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor ce au fost interzise ca pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată ori de a se apropia de aceasta și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate, pedeapsă accesorie a cărei executare este suspendată implicit pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu al persoanei vătămate minore, în cuantum de 195 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. M. A. A. R.
GREFIER
L. B.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.7/07.12.2015
jud.A.E.C.–Jud.Sect.3 București
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1753/2015.... → |
|---|
