Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 1757/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1757/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1757 / A
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuentul B. C. împotriva sentinței penale nr. 135 din data de 02.03.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent, personal, în stare de arest, și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. M., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 01.12.2015 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 19 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-revizuent, având cuvântul,solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând, să se constate că cererea de revizuire este admisibilă în principiu, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 C.pr.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântiul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect instanța de fond apreciind că motivele invocate de către revizuent nu se încadrează în prevederile art. 453 C.pr.pen., nefiind incident niciunul din cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 453 C.pr.pen. Totodată, învederează nenumăratele cereri de revizuire formulate de către revizuent.
Apelantul-revizuient, având ultimul cuvânt, arată că i-au fost luate din casă toate lenjeriile și astfel a fost pus în imposibilitatea de a face dovada nevinovăției sale.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 135/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._, în baza art. 453 C.pr.pen., s-a respins în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul B. C. împotriva sentinței penale nr. 130/15.07.2002 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 3408/31.07.2003 a Curții Supreme de Justiție; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat revizuientul-condamnat la plata sumei de 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 304/26.03.2014, Tribunalul G., în baza art. 459 alin. 5 C.pr.pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuient B. C. împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 15.07.2002 pronunțată de Tribunalul G.. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în primul rând, că motivele invocate de către revizuient nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 453 C.pr.pen., iar în al doilea rând, aceleași motive au fost invocate și în cererile de revizuire formulate anterior de către petent, motiv pentru care au fost respinse ca inadmisibile (sentința penală nr. 338/2012, sentința penală nr. 321/2012).
Pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire instanța examinează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 459 alin. 3 C.pr.pen., iar dacă se constată neîndeplinirea acestora, cererea se respinge ca inadmisibilă.
Or, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea au fost prezentate și în cererile anterioare de revizuire care au fost judecate definitiv, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. 3 lit. d C.pr.pen., motiv pentru care a respinsă, ca inadmisibilă, potrivit art. 459 alin. 5 C.pr.pen., revizuirea.
Împotriva sentinței a formulat apel condamnatul.
Prin decizia penală nr. 1136/A/03.10.2014, Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen., a admis apelul formulat de apelantul-revizuient împotriva sentinței penale nr. 304/26.03.2014 a Tribunalului G. și, în consecință: a desființat, în integralitate, sentința penală apelată și a trimis cauza în vederea rejudecării la prima instanță - Tribunalul G.. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut dispozițiile art. 459 alin. 2 C.pr.pen., art. 32 alin. 2 C.pr.pen. și art. 363 alin. 1 C.pr.pen., din a căror coroborare rezultă că admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se judecă, în camera de consiliu, fără citarea părților, dar cu participarea procurorului. Deși art. 459 alin. 2 C.pr.pen. nu face nicio precizare cu privire la participarea procurorului, se aplică regula generală a participării procurorului la procedura de judecată, excepția neparticipării procurorului aplicându-se acolo unde legea prevede expres. Judecarea admisibilității în principiu, conform art. 459 C.pr.pen., fără participarea procurorului, atrage ca sancțiune nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, existând o prezumție absolută - juris . vătămare, ce operează automat prin simpla încălcare a dispozițiilor legale. Având în vedere că este incident un caz de nulitate absolută (art. 281 alin. 1 lit. d C.pr.pen. - participarea procurorului când prezența este obligatorie).
Tribunalul, analizând în principiu cererea de revizuire formulată de condamnat, a reținut următoarele:
Examinând cererea de revizuire formulată de condamnat, în raport cu dispozițiile legale menționate mai sus, s-a constatat că motivele invocate de revizuent drept temei al cererii sale de revizuire, respectiv că urmărirea penală și judecata au fost făcute cu încălcarea legii și că s-a dorit condamnarea sa, deși nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte penale, au mai fost invocate de revizuent și cu ocazia formulării altor cereri de revizuire ce au fost respinse, dar au constituit totodată motive de apel și recurs și, în consecință, analizat de instanțele de control judiciar care au apreciat că aceste susțineri sunt nefondate.
Întrucât revizuientul nu a prezentat și nici invocat în dovedirea susținerilor sale nicio probă, s-a apreciat că în cauză nu se poate reține cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a C.pr.pen., privitor la descoperirea unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Tribunalul a mai constatat că nu este incident nici vreun alt caz de revizuire dintre cele enunțate la art. 453 alin. 1 lit. a - f C.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 10.03.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, revizuientul B. C. a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele aflate la filele 23-24 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 05.11.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
Apelantul-revizuient a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și refacerea integrală a urmăririi penale de către P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-revizuient, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 130/15.07.2002 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 3136/2001, definitivă prin decizia penală nr. 3408/31.07.2003 a Curții Supreme de Justiție, apelantul-revizuient B. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 21 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
Pe de o parte, conform art. 453 alin. 1 lit. a C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Pe de altă parte, potrivit art. 459 alin. 4 și 5 C.pr.pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 3, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire; în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. 3, dispune, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În acest context, Curtea reține că susținerile formulate de către apelantul-revizuient în cerere sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat.
De asemenea, Curtea constată că motivele invocate de către apelantul-revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.pr.pen.
Astfel, revizuientul nu a indicat fapte probatorii noi ori vreo altă împrejurare din cele prevăzute de textele de lege sus-menționate.
Referitor la solicitarea revizuientului de trimitere a cauzei la P. de pe lângă Curtea de Appel București, Curtea constată că o astfel de solicitare nu poate fi formulată în acest cadrul procesual, al analizării unei căi extraordinare de atac.
Or, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.
De asemenea, având în vedere că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condițiile și cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, Curtea constată că, în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu se poate proceda la o reanalizare a modului de interpretare a mijloacelor de probă, analiză efectuată de către instanțele investite cu soluționarea cauzei în fond și în căile de atac ale apelului și recursului. Prin urmare, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire procedează strict la analizarea incidenței în cauză a motivelor invocate în cererea formulată de către revizuient, prin raportare la cazurile prevăzute în art. 453 C.pr.pen.
În același timp, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul că motivele invocate de revizuient ca temei al cererii sale - respectiv că urmărirea penală și judecata au fost făcute cu încălcarea legii și că s-a dorit condamnarea sa, deși nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte penale - au mai fost invocate de către revizuient și cu ocazia formulării altor cereri de revizuire care au fost respinse, aspecte ce rezultă în mod indubitabil din toate dosarele (având ca obiect cereri de revizuire) în care s-au pronunțat sentințe penale rămase definitive prin respingerea căilor de atac declarate de revizuient, dosare care sunt atașate prezentului dosar.
În acest context, Curtea constată că eventualele critici aduse de apelantul-revizuient - cu privire la hotărârea primei instanțe referitoare la interpretarea probelor sau solicitarea de readministrare sau administrate a unor mijloace de probă noi - puteau fi invocate în căile de atac și nu constituie motive care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în care faptele sau împrejurările necunoscute de instanță, care să determine o soluție de admitere a cererii de revizuire, trebuie să îndeplinească condiția impusă de art. 453 alin. 1 lit. a teza a II-a C.pr.pen., și anume ca, pe baza acestora, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Totodată, Curtea constată că, potrivit deciziei nr. 60/24.09.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii și publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 574/30.07.2008, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art. 4145 alin. 4 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, respectiv art. 474 alin. 4 C.pr.pen., cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală este inadmisibilă. În considerentele acestei decizii s-a reținut că din conținutul prevederilor art. 393 și 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Legea nr. 15/1968 privind Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
Din reglementările de ansamblu cuprinse în art. 393 - 406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, rezultă că soluționarea cererii de revizuire parcurge două etape, respectiv cea a admiterii în principiu, atunci când aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. De aceea, a considera că în procedura admiterii în principiu, prevăzută în art. 403 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, în ipoteza absenței cazurilor prevăzute de art. 394 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, ar trebui pronunțată o soluție de respingere a cererii ca nefondată ar echivala cu crearea unui paralelism nepermis cu soluțiile ce se pot pronunța după rejudecare potrivit art. 406 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală. Or, soluția de respingere a cererii de revizuire ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în fața unei contradicții lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură. De altfel, din întreaga reglementare privind soluționarea cererii de revizuire în fața instanței rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele două faze menționate.
Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt fie admiterea în principiu a cererii de revizuire, prin încheiere, conform art. 403 alin. 3 teza I din Legrea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, fie respingerea cererii ca inadmisibilă, prin sentință, conform art. 403 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală.
În consecință, Curtea constată că cererea având ca obiect revizuire formulată de apelantul-revizuient cu privire la sentința penală nr. 130/15.07.2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3408/31.07.2003, este inadmisibilă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de control judiciar constată că în mod corect a motivat prima instanță soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, întrucât în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 C.pr.pen.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că sentința penală apelată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient.
Reținând culpa procesuală a apelantului-revizuient, în raport de soluția de respingere a apelului ce va fi pronunțată în cauză, va aplica prevederile art. 275 alin. 2 C.pr.pen., în sensul obligării apelantului-revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-revizuient B. C. împotriva sentinței penale nr. 135/02.03.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-revizuient la plata sumei de 400 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 260 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
21.12.2015 / 2 ex.
Dosar nr._
Tribunalul G. - Secția Penală
Judecător Fond: Oița G.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1753/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
