Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1753/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1753/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1753/A
Ședința publică de la 17 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de partea responsabilă civilmente . SA și de părțile vătămate P. R., P. M., P. I., P. R. C., P. F. împotriva sentinței penale nr. 242 din 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelantele părți vătămate P. M., P. I., P. F. – personal și asistate de apărător ales, avocat S. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimatul inculpat A. G. – personal și asistat de apărător ales, avocat N. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual și apărător din oficiu, avocat Silberman R. în substituirea apărătorului din oficiu M. E. A. conform delegației de substituire de la dosar și apelanta parte responsabilă civilmente – prin consilier juridic C. E. G. conform delegației de la dosar,lipsind apelantele părți vătămate P. R. și P. R. C. – pentru ambii răspunzând apărător ales, avocat S. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse motive de apel din partea părților vătămate.
După ce Curtea pune in vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Apărătorul apelantelor părți vătămate depune la dosar supliment al motivelor de apel, precum și acte medicale care atestă starea gravă de sănătate a părții vătămate, in dovedirea imposibilității de prezentare a apelantei părți vătămate P. R..
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat solicită a se lua act că delegația a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial cuvenit.
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei părți responsabile civilmente, având cuvântul, solicită admiterea apelului și rejudecând, a se dispune diminuarea cuantumului daunelor materiale acordate in cauză. Instanța de fond a admis cererea părții vătămate P. R. privind acordarea daunelor materiale și a obligat asigurătorul să achite acesteia suma de 6000 lei cu titlu de daune materiale, deși din înscrisurile depuse de către părțile civile la dosar rezultă doar suma de 1.027 lei.
In ceea ce privește daunele morale, solicită a se diminua cuantumul acestora raportat la faptul că instanța de fond a reținut că în producerea accidentului culpa inculpatului a fost de 30%. In continuare, susține că victima a avut o vină mult mai mare in producerea accidentului și față de această împrejurare, consideră foarte mari sumele acordate cu titlu de daune morale și solicită reducerea acestora pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei.
Apărătorul apelantelor părți civile, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea in parte a sentinței apelate si rejudecând, a se dispune asupra culpei exclusive a inculpatului in producerea accidentului și cu privire la majorarea cuantumului pedepsei și a schimbării modalității de executare a acesteia, precum și cu privire la majorarea daunelor morale acordate de către instanța de fond și a dobânzii legale aferente sumelor ce se va acorda.
Solicită a se avea in vedere motivele de apel amplu dezvoltare in scris si depuse la dosar. In susținerea apărării, arată că instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru ucidere din culpă și pentru părăsirea locului accidentului, avându-se in vedere că accidentul s-a produs pe timpul nopții, pe o suprafață acoperită cu zăpadă și că victima avea o îmbibație alcoolică foarte mare.
Cu privire la îmbibația alcoolică, solicită a se observa că nu există nici o legătură de cauzalitate intre producerea accidentului și îmbibația alcoolică pe care o avea victima, nu are nici o relevanță, atâta timp cât aceasta era culcată la pământ, nu a intrat pe spatiul carosabil.
Cu privire la împrejurarea că accidentul a avut loc pe timpul nopții, arată că, pronunțând o hotărâre de condamnare a inculpatului, instanța de fond a admis ipoteza in care acesta a fost conștient că a produs un accident, lucru ce rezultă chiar din prima declarație dată în cursul urmăririi penale.
Raportat la împrejurarea că victima se afla sau nu pe carosabil, solicită a se observa că față de procesul-verbal de cercetare la fața locului și în raport de expertiza efectuată, victima se afla in afara părții carosabile, astfel că, nu există nici o culpă a victimei.
Cu privire la pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia, arată că in mod greșit a reținut instanța fondului că acesta a avut o atitudine cooperantă încă de la început, față de faptul că in prima declarație inculpatul nu a recunoscut că a lovit o persoană și că a părăsit locul accidentului și că i-a fost teamă să se prezinte la poliție. In continuare, arată că accidentul s-a petrecut in fața locuinței victimei și a fost produs de inculpat – vecinul de vis-a-vis al victimei, iar după ce și-a lovit vecinul, inculpatul a intrat in curte, fără a ieși atunci când a venit ambulanța.
In ceea ce privește pedeapsa, solicită ca instanța să se orienteze către mediu, dar in ceea ce privește modalitatea de executare, solicită a fi schimbată. In acest sens, solicită a se ține cont si de faptul că inculpatul nu a cerut niciodată iertare familiei, cu atât mai mult cu cât erau vecini.
Cu referire la cuantumul daunelor materiale, este adevărat că instanța de fond le-a acordat in cuantumul solicitat, dovedind doar parte dintre aceste întrucât împrejurările au fost de așa natură, încât nu s-au eliberat chitanțe pentru toate cele cumpărate, iar acolo unde s-au eliberat, nu au fost păstrate toate sau au mai fost pierdute. Opinează că nimeni nu poate nega că familia nu a îngropat victima creștinește și că nu s-au făcut toate parastasele ulterioare. Așa fiind, arată că daunele materiale in cuantum de 6000 lei nu sunt deloc exagerate in raport de cheltuielile ce au fost făcute.
In ceea ce priveste daunele morale, precizează că este apărătorul părților civile încă din prima fază a urmăririi penale și are cunoștință de faptul că parchetul avea in intenție o propunere de arestare preventivă a inculpatului. Susține că accidentul a avut loc pe data de 31.12.2013, cu câteva ore înainte de Revelion și lipsa de personal imposibilitatea obținerii unui certificat medico-legal rapid, au condus la lipsa propunerii de arestare preventivă.
Solicită a se avea in vedere si împrejurarea că inculpatului nu i s-au prelevat probe biologice imediat după comiterea accidentului, ci la o distanță de câteva ore, iar acesta a recunoscut că a băut aproximativ un litru de vin anterior conducerii autovehiculului. In continuare, susține că împrejurarea că accidentul a fost produs de un vecin, care niciodată nu s-a dus la familia victimei pentru a-și cere scuze, a făcut ca părțile civile să-și dorească o schimbare a modalității de executare a pedepsei.
Concluzionând, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, a se dispune majorarea daunelor morale și alinierea acestora la jurisprudența Curții de Apel București și acordarea dobânzii legale a sumelor ce se vor stabili din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până la data plății efective.
In ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul apelantei părți responsabile civilmente, având cuvântul cu privire la apelul părților civile, lasă la aprecierea Curții in ceea ce priveste latura penală a cauzei. In ceea ce privește alcoolemia, arată că inculpatul nu a fost trimis in judecată și pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, în rechizitoriu precizându-se că inculpatului nu i s-a luat sânge la momentul producerii accidentului, ci la momentul la care a fost găsit, respectiv după 5 ore. In ceea ce privește solicitările părților civile cu privire la daunele morale, solicită a fi cenzurate, raportat la faptul că victima a fost responsabilă de producerea accidentului in proporție de 70%, așa cum a stabilit instanța de fond. Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului declarat de părțile civile.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul cu privire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente,solicită a fi respins, apreciind că în mod corect instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor ce se cuvin părților civile. In ceea ce privește latura penală, arată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului și la pedeapsa de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă. La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere si culpa victimei in producerea evenimentului rutier. Apărătorul apelantelor părți civile a făcut referire la alcoolemia pe care o avea victima in momentul producerii accidentului și arată că această alcoolemie nu prezintă o culpă, in sine, culpa rezultând din poziția pe care o avea victima in timpul producerii accidentului, aspect ce rezultă din probele administrate in cauză. Față de aceste aspecte, apreciază că in mod corect instanța de fond a retinut si culpa victimei în producerea accidentului. Cât priveste faptul că organele de urmărire penale ar fi avut de gând să-l rețină pe inculpat și ulterior să ceară arestarea preventivă a acestuia, dar nu s-a putut deoarece era data de 31 decembrie și nu erau nici polițiști, nici procurori și nici judecători in instanță, sunt pure speculații și arată că inculpatul s-a prezentat de fiecare dată când a fost solicitat de către organele de anchetă și de instanță, a dat declarații și nu a încercat in nici un fel să se sustragă. In ceea ce privește apelul referitor la latura civilă, consideră că ar fi admisibil doar cu privire la penalitățile de întârziere ce au fost solicitate odată cu cererea de constituire de parte civilă. In concluzie, solicită admiterea apelului părților civile doar in parte, numai cu privire la dobânzile legale referitoare la despăgubirile acordate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul asigurătorului, consideră că atât daunele morale, cât și cele materiale se încadrează în limitele obișnuite ale practicii instanțelor din România și nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale. In ceea ce privește daunele materiale, in raport de probatoriul administrat in cauză, au fost corect stabilite si nu se impune reducerea cuantumului acestora.
Cu privire la apelul părților civile, acesta vizează atât latura penală, cât și latura civilă. In ceea ce privește latura penală, solicită admiterea apelului și schimbarea modalității de executare raportat la modul la care s-a desfășurat infracțiunea de ucidere din culpă și la acțiunile ulterioare ale inculpatului care, in mod cert, s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice. Dubiul i-a profitat, nu a fost testat imediat după comiterea faptei, ci la mai multe ore, la momentul la care a fost identificat. Inculpatul a părăsit locul producerii accidentului deși, in mod cert, și-a dat seama de comiterea faptei și de faptul că exista posibilitatea să fi ucis din culpă chiar un vecin al său, nu a dat nici un fel de ajutor victimei și nici nu s-a interesat de soarta acesteia, care avea leziuni grave, incompatibile cu viața, a dat dovadă de lipsă de compasiune față de această persoană. Față de aceste aspecte, consideră că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei in executare efectivă.
In ceea ce privește cuantumul daunelor, consideră că nu se impune majorarea cuantumului acestora pentru motivele expuse anterior. Acestea se încadrează în limitele obișnuite ale practicii instanțelor din România, a avut si victima partea sa de culpă și chiar dacă accidentul s-a produs in afara carosabilului, dacă victima s-ar fi aflat in poziție verticală, firească, exista o șansă mult mai mare ca inculpatul – chiar si sub influența băuturilor alcoolice – să o observe si să o evite. Victima era în pragul, sau chiar atinsese limita comei alcoolice și era căzută în zăpadă, astfel că a avut o culpă la producerea accidentului.
In ceea ce privește dobânzile legale referitoare la despăgubirile acordate, solicită admiterea apelului sub acest aspect și a se dispune acordarea dobânzilor din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până la data plății efective.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ceea ce s-a întâmplat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 242 din 18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. _ s-a dispus:
În baza art. 178 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Noul Cod Penal, cu aplic. art. 396 pct.10. din Noul Cod de Procedură Penală, condamnă pe inculpatul A. G. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002 R., cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p. condamnă pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 C.P. inculpatul A. G. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 86 indice 1 cod penal alin 1 si 2 rap la art. 86 indice 2 c.p. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței
În temeiul dispozițiilor art. 71 alin 5 c.p. suspendă executarea pedepsei accesorii.
Pune în vedere inculpatului dispoz. art 86 indice 3 cod penal, în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași ;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Stabilește o culpă concurentă a victimei P. N. de 70 % în producerea accidentului.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de P. R. și va obliga asiguratorul . SA să achite acestuia suma de 6000 lei daune materiale și_ lei daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de P. M. și va obliga asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de P. I. și va obliga asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de P. R. C. și va obliga asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale.
În temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de P. F. și va obliga asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 5400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, raportat la susținerile părților și la ansamblul materialului probator administrat, că în seara zilei de 31.12.2012 inculpatul conducea autoturismul marca Dacia, înmatriculat sub nr._ pe . surprins și accidentat mortal pe numitul P. N., după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
La comiterea accidentului rutier a concurat și victima P. N., care, așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr. 1/43/1 din 19.01.2013 avea o alcoolemie de 2,4 0/00 și a murit în urma hemoragiei meningo-cerebrale și hemoragiei interne, consecutive unui politaumatism cranio-toraco-pelvin cu fractură de craniu și rupturi de organe interne.
Cu privire la pozitia subiectiva a inculpatului, a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunii de ucidere din culpa, întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevadă. Astfel, inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale, în conditiile în care avea datoria de a proceda cu toata atentia si diligenta pentru a prevedea acest rezultat si totodata avea posibilitatea sa-l prevada. Inculpatul avea obligatia de a lua toate masurile in ceea ce priveste prevenirea accidentului în conditiile concrete în care s-a desfasurat accidentul.
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre actiunea inculpatului si decesul victimei, din raportul medico-legal de necropsie rezulta ca “exista un raport direct de cauzalitate”.
A apreciat instanța că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazute de art. 178 alin.1 din Codul penal anterior și ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
La stabilirea pedepsei, instanta a tinut seama de limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala a codului penal, de dispozitiile art. 396 alin. 10 cod procedura penala, si de criteriile generale de individualizare a pedepsei stabilite de art. 74 cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul de săvârșire a infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și-n cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială;
Astfel, instanța constatând că inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de poliție, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul urmăririi penale, victima era întinsă în afara carosabilului alunecos, și, ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege astfel reduse potrivit prevederilor art. 374 alin. 4 C procedură penală a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 34 C.P., inculpatul a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
Întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum sunt reglementate de art. 81 C. Penal și apreciind că scopul preventiv și sancționator al acestei pedepse se poate realiza și prin suspendarea executării acesteia, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 4 ani calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței, punând în vedere inculpatului dispoz. art 86 indice 3 cod penal, impunând obligațiile legale prevăzute și punând în vedere cazurile care atrag revocarea suspendării.
A stabilit o culpă concurentă a victimei P. N. de 70 % în producerea accidentului, întrucât acesta era întins lângă partea carosabilă, având o alcoolemie de 2,4 0/00, în timp ce afară era întuneric (ora 19 în data de 31.12.2013), reținând încălcarea art. 31 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede ca participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: “...indicatoarele, marcajele, regulile de circulație” și a art.35 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede ca “participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor”.
În ipoteza în care conducătorul unui vehicul participant la trafic comite un accident rutier soldat cu moartea victimei fără a toate masurile necesare pentru a preintampina pericolele ce pot interveni in locurile și situațiile prevăzute de lege, unde aceasta îl si obligă, acestuia i se va o culpa exclusiva. Inclusiv instanța supremă motivează că principiul fundamental al reglementării circulației, în speță circulatia pietonilor in regim de siguranță, este asigurarea securității pietonilor.
Prin cererea de constituire ca parte civilă formulată în termen legal, părțile civile P. R., P. M., P. I., P. R. C. și P. F. au solicitat obligarea asiguratorului . SA la plata sumei de 6000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, cripta, contravaloarea produselor alimentare, îmbrăcăminte pentru pomenirile creștinești și daune morale.
Instanța a reținut, referitor la suma de 6000 lei reprezentând daune materiale, că prejudiciul a survenit ulterior accidentului, fapt necontestat în cauză, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar autoturismul implicat în accident deținea o asigurare de răspundere civilă delictuală valabilă încheiată.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, instanța le-a admis în parte, arătând că în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială.
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuși în lipsa acestora și în aplicarea principiilor legale enunțate, instanțele analizează atât suferințele efective produse victimei, cât și repercusiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.
Referitor la prejudiciul moral, instanța a apreciat că prejudiciul trebuie reparat sub formă bănească și în temeiul dispozițiilor art. 1346 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 19 cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă formulată de P. R. și a obliga asiguratorul . SA să achite acestuia suma de 6000 lei daune materiale și_ lei daune morale, de P. M. și a obligat asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale, de P. I. și a obligat asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale, de P. R. C. și v obligat asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale și de P. F. și a obligat asiguratorul . SA să achite acestuia suma de_ lei daune morale.
Împotriva sentinței penale au formulat apel părțile civile P. R., P. M., P. I., P. R. C., P. F., care au solicitat desființarea in parte a sentinței apelate atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă. S-a solicitat reținerea culpei exclusive a inculpatului in producerea accidentului, majorarea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, față de conduita inculpatului, care a condus sub influența băuturilor alcoolice și a părăsit locul accidentului, nici ulterior nu s-a interesat de victimă și familia acesteia, majorarea daunelor morale acordate și a dobânzii legale aferente sumelor ce se va acorda, fiind stabilite sume mici,
Asigurătorul parte responsabilă civilmente . SA a declarat la rândul său apel în termen legal solicitând reducerea cuantumului daunelor materiale, care nu sunt dovedite și nu țin seama de culpa victimei, și morale, apreciind că raportat la practica instanțelor judecătorești din România, inclusiv cea a Curții de Apel București, sumele sunt mari pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de părțile civile.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
În mod corect instanța de fond a analizat și a reținut situația de fapt, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv proces -verbal de cercetare la fața locului, schiță, planșă foto, declarații persoane vătămate, raport medico-legal de necropsie, declarații inculpat, declarații martori, buletin de analiză toxicologică – alcoolemie, raport de expertiză medico-legală nr. 287/I/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, proces-verbal de cercetare criminalistică a autoturismului Dacia cu numărul de înmatriculare_ și planșa foto, raport de constatare tehnico-științifică întocmit de I.G.P.R. – Institutul Național de Criminalistică – Serviciul Expertize Fizico – Chimice, buletin de analiză serologică nr. 317 din 13.03.2013 întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici”, raport de expertiză medico-legală - examen ADN întocmit de I.N.M.L. „M. Minovici”, raportul de expertiză criminalistică nr. 325 din 02.09.2014 întocmit de L.I.E.C. București; un CD privind accidentul din 31.12.2012, rezultând că la data de 31.12.2012, în jurul orelor 18:00, inculpatul A. G., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe . D., a surprins și accidentat mortal pe numitul P. N., după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
De asemenea s-a reținut că aceste fapte întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 C.p.(art. 192 alin. 2 N.C.p.) și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R.(art. 338 alin. 1 N.C.p.) ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.(art. 38 alin. 1 N.C.p.), în cauză fiind aplicate dispozițiile art.5 C.pen., Curtea apreciind în acord cu instanța de fond că în raport de circumstanțele speței legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală anterioară față de criteriile enumerate în cuprinsul hotărârii.
Curtea constată că apelurile exercitate au în vedere atât latura penală cât și latura civilă și apreciază că nu se impune majorarea limitelor de pedeapsă și nici o altă modalitate de executare a pedepsei aplicate față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, reținând în mod deosebit culpa concurentă și mai mare a victimei în producerea accidentului soldat cu decesul acesteia.
În pofida aprecierii părților civile că inculpatul are culpă exclusivă în producerea accidentului, Curtea nu poate ignora împrejurările concrete în care acesta s-a produs, respectiv gradul mare de alcoolemie al victimei, de 2, 40 g/l alcool care, desigur că nu a fost cauza determinantă a accidentului, dar a contribuit în mare măsură la producerea sa, poziția în care victima se afla, respectiv întinsă lângă carosabil, carosabilul fiind alunecos (acoperit de gheață), în întuneric, posibilitățile de observare ale acesteia de către orice conducător auto fiind reduse.
Curtea reține din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 325 din 02.09.2014 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, că nu s-a putut stabili viteza de deplasare a autoturismului implicat în evenimentul rutier iar starea de pericol s-a declanșat în momentul în care autoturismul a ieșit în afara părții carosabile și că producerea accidentului s-a datorat pătrunderii autoturismului condus de către inculpat pe o traiectorie de intersectare cu poziția în care se afla la acel moment victima P. N., neputându-se stabili dacă în poziția reținută, starea sistemului de frânare al autoturismului a constituit sau nu un factor aflat în legătură cauzală cu producerea accidentului, Curtea reținând că nu s-au putut stabili cu o mai mare exactitate circumstanțele faptei, iar dubiile sunt în favoarea inculpatului.
Curtea apreciază astfel că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și aplicarea suspendării sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani este în măsură să realizeze scopul preventiv și educativ al pedepsei, care nu este doar o măsură de constrângere dar este și un mijloc de reeducare, reținând atitudinea ulterioară a inculpatului, faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, a solicitat aplicarea procedurii simplificate.
Referitor la motivele de apel ale părților civile vizând cuantumul daunelor acordate, Curtea apreciază că despăgubirile materiale acordate de instanța de fond părților civile sunt dovedite, însă cuantumul daunelor morale acordate fiecăreia dintre acestea nu reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suferit, și în raport de circumstanțele cauzei se impune majorarea cuantumului daunelor morale. Curtea reamintește că acestea se acordă ca o recompensă pentru suferințele inerente accidentului și urmările suferite, traumele psihice resimțite de părțile civile, în contextul în care victima a decedat chiar în fața casei, unde acestea locuiesc, în seara de anul nou, și, reținând situația particulară a fiecăreia dintre părțile civile, raportat la relațiile de familie în care se aflau cu victima, gradul lor de recuperare psihică, Curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului sumelor acordate.
Va obliga astfel partea responsabilă civilmente . SA la plata către partea civilă P. R. a sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale și către părțile civile P. M., P. I., P. R. C. și P. F. a sumelor de câte 50.000 lei pentru fiecare, cu dobânda legală de la data prezentei până la achitarea integrală a sumelor, apreciind că acestea sunt în măsură să răspundă eficient nevoilor acestor părți civile.
În ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente . SA, Curtea apreciază că sumele acordate cu titlu de daune materiale sunt dovedite, fiind reținută și culpa victimei, iar referitor la daunele morale, făcând trimitere la cele anterior menționate, apreciază că apelul asigurătorului nu este întemeiat, aceste sume neputând fi reduse, dimpotrivă, Curtea a majorat cuantumul acestora pentru ca acestea să reflecte în mod real, concret și efectiv suferințele acestora, reținându-se în cazul fiecăreia gradul de rudenie și de afecțiune, modul în care i-a fost afectată viața de accidentul suferit.
Față de considerentele anterioare, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile părților civile P. R., P. M., P. I., P. R. C. și P. F. formulate împotriva sentinței penale nr.242/18.09.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Va majora cuantumul daunelor morale acordate și obligă partea responsabilă civilmente . SA la plata către partea civilă P. R. sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale și către părțile civile P. M., P. I., P. R. C. și P. F. a sumelor de câte 50.000 lei pentru fiecare, daune morale, cu dobânda legală de la data prezentei până la achitarea integrală a sumelor.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul părții responsabile civilmente . SA formulat împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apelul părților civile vor rămâne în sarcina statului și în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală va obliga partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile părților civile P. R., P. M., P. I., P. R. C. și P. F. formulate împotriva sentinței penale nr.242/18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate și obligă partea responsabilă civilmente . SA la plata către partea civilă P. R. sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale și către părțile civile P. M., P. I., P. R. C. și P. F. a sumelor de câte 50.000 lei pentru fiecare, daune morale, cu dobânda legală de la data prezentei până la achitarea integrală a sumelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul părții responsabile civilmente . SA formulat împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apelul părților civile rămân în sarcina statului și în baza art.275 alin.3 Cod procedură penală obligă partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 60 lei se va avansa din fondul MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 17.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
10 ex.
Red.I. A. – Judecătoria Călărași
| ← Agresiunea sexuală. Art.219 NCP. Decizia nr. 1542/2015. Curtea... | Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 1757/2015.... → |
|---|
