Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr. 847/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2985/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1485/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
Decizia Penală Nr. 847/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte C. B.
Judecător D. Donțete
Grefier C. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P..
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr.22 din data de 24 martie 2015, a Tribunalului Teleorman-Secția penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul-inculpat B. M., pentru care se prezintă apărător din oficiu-avocat G. M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul apelantului inculpat, în temeiul art. 421 alin 1 lit. a din Codul de procedură penală solicită admiterea apelului și raportat la circumstanțele personale ale inculpatului coborârea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului considerând pedeapsa aplicată corect individualizate raportat la infracțiunea de care se face vinovat inculpatul.
Mai mult arată că fapta a fost comisă în termenul de încercare a unei alte condamnări anterioare.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.22 din 24.03.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală, în baza art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 Cp., cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul B. M., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 15 alin. 1-2 din Legea 187/2012, art. 83 alin. 1 C. pen. 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare de care a beneficiat inculpatul prin sentința penală nr. 136/25.09.2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin neapelare.
În baza art. 43 alin. 1 C. pen. s-a adăugat la pedeapsa neexecutată de 1 (un) an și 6 (șase) luni aplicată prin sentința menționată, pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul B. M. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 66 alin.1 lit. a, b, C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b C. pen.
În baza art. 404 alin. 4 C. pr. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția executată de inculpat de la 18.03.2012 la 04.05.2012.
În baza art. 112 lit. a, d C. pen. și art. 16 din Legea nr.143/2000, s-a confiscat de la inculpatul B. M., cantitatea de 0,42 grame fragmente vegetale (cannabis).
În baza art. 274 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 45/D/P/2014 din 08.10.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Teleorman, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că a fost înregistrată urmare procesului - verbal de depistare încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi Teleorman - Postul de Poliție TF Roșiori Nord, din care rezultă că la data de 11 iunie 2014, în jurul orelor 04:00, în Gara C.F.R. Roșiori Nord, din ultimul vagon al unui tren, a coborât un tânăr, care la observarea organelor de poliție, s-a manifestat ezitant în mișcări.
În prezența martorului asistent, s-a procedat la controlul sumar al îmbrăcămintei tânărului respectiv, identificat ca fiind inculpatul B. M., asupra sa fiind găsite cinci recipiente din plastic cu substanță vegetală măcinată, despre care inculpatul B. M. a declarat că sunt substanțe etnobotanice.
Prin ordonanța nr. 45/D/P/2014 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., din data de 11 iunie 2014, s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem”, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, iar prin ordonanța cu același număr din data de 12 iunie 2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, față de inculpatul B. M., sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 13 iunie 2014, al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a rezultat că proba înaintată a fost constituită din cinci punguțe din material plastic transparent, neetichetate și neinscripționate și care au conținut în total 0,42 grame fragmente vegetale mărunțite, în care s-a pus în evidență STS-135, 5F-AKB48, A-834,735 și EAM-2201.
STS-135 face parte din Tabelul-anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică, compusul AKB-48F(5F-AKB48), N-(1-adamantyl)-1-(5-fluoropentyl)-1H-ijndayole-3-carboxamide, compusul EAM-2201,JWH-210 N-(5-fluoropentyl) analog și compusul A-834,735, [1-(tetrahydropyran-4-ylmethyl)-1H-indol-3-yl)-(2,2,3,3-tetrathylcyclopropyl) methanone fac parte din clasa cannabinoizi sintetici. Canabinoizii sintetici sunt substanțe care acționează la nivelul receptorilor CB1 și CB2 prezenți în organismul uman și produc efecte similare celor ale drogurilor de referință (THC).
Compusul AKB-48F (5FAKB48) este o „substanță psihoactivă nouă” în înțelesul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive și se regăsește în Anexa 1 „Substanțe psihoactive noi, notificate pentru prima dată în 2012, sistemului european de avertizare rapidă în temeiul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului” din Raportul anual 2012 al EMCDDA/Europol.
Pentru a se stabili dacă inculpatul B. M. este într-adevăr consumator de droguri, s-a dispus efectuarea unei analize toxicologică-expertiză pe persoane, de către I.N.M.L. „M. Minovici”, cu privire la probele biologice prelevate de la inculpat, cu acordul acestuia.
Din buletinul de analiză toxicologică-expertiză pe persoane nr. 42 din 24 iunie 2014, a rezultat că probele biologice prelevate au conținut droguri, ceea ce confirmă faptul că anterior recoltării acestora, inculpatul a consumat droguri.
Prin ordonanța nr. 45/D/P/2014 din 26 septembrie 2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiuni penale, împotriva inculpatului B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și deținere de droguri de mare risc, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se în sarcina sa, că la data de 10 iunie 2014, a cumpărat drogurile găsite asupra sa și le-a deținut fără drept, în vederea consumului propriu ,de la o persoană neidentificată, din municipiul C..
Au fost audiați martorii C. R. și M. G.-C., din declarațiile acestora, rezultând faptul că inculpatul B. M. este cunoscut ca și consumator de droguri.
Înainte de începerea urmăririi penale „in rem” în cauza de față, inculpatul a înțeles să formuleze un denunț, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, furnizând date vagi cu privire la identitatea persoanei de la care a cumpărat droguri și locație și oferind un număr de telefon, presupus ca aparținând persoanei de la care inculpatul a cumpărat drogurile.
Cauza a fost înregistrată cu nr. 46/D/P/2014, la Biroul Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T., la data de 12 iunie 2014, iar la data de 30 septembrie 2014, în cauză, s-a dispus clasarea, în temeiul prevederilor art. 315 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală.
Inculpatul a luat cunoștință despre rezultatul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 46/D/P/2014 și nu a putut să ofere alte date care să permită identificarea persoanei de la care a cumpărat droguri.
Fiind audiat, inculpatul B. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Prin ordonanța nr. 45/D/P/2014 din data de 12 iunie 2014, emisă de procuror din cadrul Biroului Teritorial Teleorman al D.I.I.C.O.T., în temeiul art. 19 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus evaluarea inculpatului B. M., de către Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog al județului Teleorman.
Din raportul de evaluare nr. 113 din 30 iunie 2014, transmis de către Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog C.A.I.A. P., a rezultat că inculpatul a prezentat un istoric foarte scurt de consum de substanțe psihoactive, în prezent abstinent, fără risc de sevraj, fără probleme în aria psihologică și nu au fost identificate aspecte care să necesite asistența imediată.
În cadrul raportului de evaluare, nu a fost recomandat program integrat de asistență.
Potrivit prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, în funcție de concluziile raportului de evaluare întocmit de centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, în termen de 5 zile de la primirea acestuia, procurorul dispune, cu acordul consumatorului, includerea acestuia în programul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.
Având în vedere concluziile raportului de evaluare, nu s-a impus includerea inculpatului în programul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.
La termenul de judecată din 10 februarie 2015, inculpatul B. M. a declarat că recunoaște integral faptele descrise în rechizitoriu, solicitând ca judecata să fie efectuată în procedura simplificată, numai cu administrarea de acte în circumstanțiere.
Cererea a fost încuviințată de instanță, potrivit art. 375 Cpp.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv: proces verbal de depistare, declarații martori, declarații inculpat, raport de constatare tehnico-științifică al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, buletin de analiză toxicologică-expertize pe persoane, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt descrisă în rechizitoriu, în sensul că inculpatul B. M. a fost depistat la data de 10 iunie 2014, că a cumpărat drogurile de mare risc găsite asupra sa pe care le-a deținut fără drept, în vederea consumului propriu, droguri cumpărate de la o persoană neidentificată, din municipiul C..
Probele biologice prelevate de la inculpat supuse analizei toxicologice de către I.N.M.L. „M. Minovici”, au conținut droguri, demonstrând că anterior recoltării acestora, inculpatul a consumat droguri.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta săvârșită de inculpatul B. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare și deținere de droguri de mare risc, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
La individualizarea pedepsei, potrivit art. 74 C. pen., instanța a avut în vedere împrejurările și modul de comitere a faptelor (prin cumpărare de la persoane necunoscute, în vederea consumului propriu, fiind consumator de droguri de circa 3 ani), dar și circumstanțele personale ale inculpatului: este tânăr, prin săvârșirea faptei și-a pus în pericol propria sănătate, a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând faptele, dar minimalizându-le cu motivarea că a considerat respectivele substanțe, ca fiind etnobotanice.
Pe de altă parte, se află în stare de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 41 C. pen., în raport de pedeapsa de un an și 6 luni cu suspendarea condiționată a executării, (potrivit art. 81 – 83 C. pen. 1969), aplicată prin sentința penală nr. 136/25.09.2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin nerecurare. Fapta a fost comisă în termenul de încercare (de 3 ani și 6 luni) al pedepsei menționate. În aceeași cauză a fost arestat preventiv în perioada 18.03.2012 – 04.05.2012, potrivit fișei de cazier judiciar.
De asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art. 396 alin. 10 C. pr. pen., ce atrag reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în cazul recunoașterii vinovăției, limitele ajungând astfel, între 4 luni și 2 ani închisoare.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate deasupra minimului special, respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Față de comiterea faptei în termenul de încercare al unei suspendări condiționate a executării, potrivit legii vechi, modalitate de executare ce nu se mai regăsește în Codul penal actual, sub imperiul căruia a fost comisă noua infracțiune, tribunalul a aplicat prevederile art 15 din Legea nr.187/2012, care menține suspendarea, dar, stipulează în art. 15 alin. 2 că, în privința revocării sau anulării suspendării, se aplică vechiul Cod penal.
Instanța de fond a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art.15 alin. 1-2 din Legea nr.187/2012, art. 83 alin. 1 C. pen. 1969.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul B. M. care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpatul prin apărător a solicitat admiterea apelului și coborârea cuantumului pedepsei aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate. Din actele dosarului a rezultat că la data de 10 iunie 2014, a cumpărat drogurile găsite asupra sa și le-a deținut fără drept, în vederea consumului propriu, de la o persoană neidentificată, din municipiul C., după cum rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: proces verbal de depistare, declarații martori, declarații inculpat, raport de constatare tehnico-științifică al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, buletin de analiză toxicologică-expertize pe persoane, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt descrisă în rechizitoriu, în sensul că inculpatul B. M. a fost depistat la data de 10 iunie 2014, că a cumpărat drogurile de mare risc găsite asupra sa pe care le-a deținut fără drept, în vederea consumului propriu, droguri cumpărate de la o persoană neidentificată, din municipiul C..
Probele biologice prelevate de la inculpat supuse analizei toxicologice de către I.N.M.L. „M. Minovici”, au conținut droguri, demonstrând că anterior recoltării acestora, inculpatul a consumat droguri.
De altfel, inculpatul a recunoscut învinuirea reținută în sarcina sa, procesul judecându-se în procedura abreviată de recunoaștere a vinovăției și nu a adus critici, în acest context, temeiniciei sentinței primei instanțe.
În drept, faptul inculpatului B. M. care, la data de 10 iunie 2014, a cumpărat drogurile găsite asupra sa și le-a deținut fără drept, în vederea consumului propriu, de la o persoană neidentificată, din municipiul C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Au fost audiați martorii C. R. și M. G.-C., din declarațiile acestora, rezultând faptul că inculpatul B. M. este cunoscut ca și consumator de droguri.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a valorificat în mod corect criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În acest sens, Curtea consideră necesar a menționa și jurisprudența constantă a Curții EDO în care s-a arătat că hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei.
Astfel, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele reținute în decizia atacată, iar în condițiile în care instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către prima instanță, după care a și-a însușit motivele acestei instanțe, adăugând argumentele ce i se par pertinente, Curtea EDO a considerat că instanța de apel și-a motivat hotărârea, art. 6 din Convenție nefiind încălcat. (CEDO, Marea Cameră, hotărârea García Ruiz c. Spania).
De asemenea, Curtea a arătat că rigorile procesului echitabil sunt respectate în condițiile în care instanța care s-a pronunțat asupra recursului a dat un răspuns motivelor acestui recurs, fiind adevărat că obligația de a-și motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. 1 din Convenție le-o impune instanțelor, nu poate fi înțeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument [Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX].
Analizand sentința atacată prin prisma acestor criterii Curtea constată că instanța de fond a analizat probatoriul depus în cauză, și-a bazat concluziile pe motive de fapt și de drept pe care le-a expus in extenso în cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești.
La individualizarea pedepsei, potrivit art. 74 C. pen., în mod corect a argumentat instanța de fond criteriile în baza cărora a stabilit cuantumul amenzii în prezenta cauză, în raport cu împrejurările și modul de comitere a faptelor (prin cumpărare de la persoane necunoscute, în vederea consumului propriu, fiind consumator de droguri de circa 3 ani, se află în stare de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 41 C. pen., în raport de pedeapsa de un an și 6 luni cu suspendarea condiționată a executării, (potrivit art. 81 – 83 C. pen. 1969), aplicată prin sentința penală nr. 136/25.09.2012 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin nerecurare. Fapta a fost comisă în termenul de încercare (de 3 ani și 6 luni) al pedepsei menționate. În aceeași cauză a fost arestat preventiv în perioada 18.03.2012 – 04.05.2012, potrivit fișei de cazier judiciar), dar și circumstanțele personale ale inculpatului: este tânăr, prin săvârșirea faptei și-a pus în pericol propria sănătate, a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând faptele, dar minimalizându-le cu motivarea că a considerat respectivele substanțe, ca fiind etnobotanice.
De asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art. 396 alin. 10 C. pr. pen., ce atrag reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în cazul recunoașterii vinovăției, limitele ajungând astfel, între 4 luni și 2 ani închisoare.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate deasupra minimului special, respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Față de comiterea faptei în termenul de încercare al unei suspendări condiționate a executării, potrivit legii vechi, modalitate de executare ce nu se mai regăsește în Codul penal actual, sub imperiul căruia a fost comisă noua infracțiune, tribunalul a aplicat prevederile art 15 din Legea nr.187/2012, care menține suspendarea, dar, stipulează în art. 15 alin. 2 că, în privința revocării sau anulării suspendării, se aplică vechiul Cod penal.
Instanța de fond a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art.15 alin. 1-2 din Legea nr.187/2012, art. 83 alin. 1 C. pen. 1969.
Din analiza sentinței apelate Curtea nu poate considera în nici un caz că aceasta ar fi insuficient motivată, ba chiar dimpotrivă, s-a argumentat cuantumul pedepsei asupra careia s-a oprit instanta fondului, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege nejustificându-se în prezenta cauză: astfel, chiar dacă înainte de începerea urmăririi penale „in rem” în cauza de față, inculpatul a înțeles să formuleze un denunț, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, furnizând date vagi cu privire la identitatea persoanei de la care a cumpărat droguri și locație și oferind un număr de telefon, presupus ca aparținând persoanei de la care inculpatul a cumpărat drogurile, în cauza înregistrată cu nr. 46/D/P/2014 la Biroul Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T. la data de 12 iunie 2014, la data de 30 septembrie 2014, în cauză, s-a dispus clasarea, în temeiul prevederilor art. 315 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală. Inculpatul a luat cunoștință despre rezultatul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 46/D/P/2014 și nu a putut să ofere alte date care să permită identificarea persoanei de la care a cumpărat droguri.
În cauză, nu pot fi reținute nici circumstanțe atenuante: chiar dacă inculpatul B. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de lege în procedura abreviată de recunoaștere a vinovăției.
În raport cu cele ce preced, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și în baza art.275 alin.2 C. pr. pen., îl va obliga la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 22/24.03.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .
Obligă apelantul inculpat la plata a 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. BogdanDaniel Donțete
GREFIER,
Caludiu B.
Red./dact C.B. 2 ex. 18 06 2015
T. Teleorman – jud.: D. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 811/2015.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 905/2015. Curtea de... → |
|---|
