Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 334/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 15964/3/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (2144/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 334/CO
Ședința publică din data de 17.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect contestația formulată de inculpatul D. C. G. împotriva încheierii de ședință din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alin. 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare astăzi, 17.06.2015.
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02.06.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art.208 alin.4 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații P. Gigel și D. C. G., menținând această măsură, iar în baza art.208 alin.5 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsuri controlului judiciar luată față de inculpatul N. C. și a menținut această măsură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ce-l privește pe inculpatul D. C. G., că prin rechizitoriul nr.186/P/2015 emis la data de 04.05.2015 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Secția de Combatere a Corupției, acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, faptă prevăzută și sancționată de art.48 Cod penal rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.291 alin.1 Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului D. C. G., s-a reținut că, în perioada 08 – 09.04.2015, cu intenție, l-a ajutat pe suspectul P. Gigel, pentru ca acesta să pretindă și să primească de la Ș. V., foloase necuvenite, în mod direct, cunoscând că P. Gigel a lăsat să se creadă că are influența necesară pentru a obține soluționarea favorabilă a unui denunț înregistrat la Direcția Națională Anticorupție și a promis că prin această influență procurorii nu își vor îndeplini îndatoririle de serviciu.
Prin ordonanța din data de 10.04.2015 s-a dispus reținerea inculpatului D. C. G. pentru o durată de 24 de ore, începând de la data de 10.04.2015, ora 00:26 până la data de 11.04.2015, ora 00:26.
Prin încheierea din 10.04.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 al Tribunalului București s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. C. G. și a celorlalți coinculpați, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.04.2015, până la data de 10.05.2015, inclusiv, fiind emise mandate de arestare preventivă pe numele acestora.
Prin încheierea din data de 07.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate în privința inculpatului și a celorlalți inculpați și a menținut această măsură.
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 02.06.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2) C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 186/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Secția de Combatere a Corupției, privind pe D. C. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, faptă prevăzută și sancționată de art.48 din C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 291 alin. 1 din C.pen., și pe ceilalți coinculpați.
După momentul pronunțării încheierii definitive de începere a judecății, în complet de fond și în ședință publică, instanța a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurilor preventive luate față de inculpați.
În ce-l privește pe inculpatul D. C. G., în baza art. 208 alin. 4) C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luate față de acesta și a menținut această măsură, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, s-a arătat că măsurile preventive au fost luate cu respectarea dispozițiilor legale (de către organul judiciar competent în acest sens, cu respectarea dreptului la apărare, inclusiv prin permiterea accesului apărării la dosar, cu respectarea principiului egalității armelor, cu respectarea dispozițiilor procesual penale din materia măsurilor preventive referitoare la termene) și în mod temeinic, mijloacele de probă administrate până la momentul când judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București și, respectiv, de la Curtea de Apel București s-a pronunțat justificând presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile respective.
Tribunalul a apreciat că activitatea pretins infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C. G. și a celorlalți coinculpați, și referitor la comiterea căreia există suspiciunea rezonabilă că ar fi fost desfășurată de aceștia, este suficient de gravă pentru a justifica concluzia că menținerea măsurilor preventive dispuse în privința acestora este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Tribunalul a avut în vedere gravitatea acestor fapte prin care, acționându-se împreună de către mai multe persoane, fapt de natură să sporească încrederea și șansele de reușită ale activității pretins infracționale, s-a urmărit obținerea unor sume de bani necuvenite prin specularea situației juridice delicate în care se menționa că s-ar fi aflat persoanele cărora li se solicitau aceste sume de bani dar, mai ales, invocarea unei identități și unei calități ne conforme cu realitatea, acelea aparținând unui magistrat care într-adevăr își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, și care deține funcția de conducere invocată, fapt verificabil de către victimele activității pretins infracționale, aspect de natură să confere credibilitate susținerilor inculpatului P. Gigel. S-a apreciat că prin invocarea acestei identități și acestei funcții s-a adus atingere reputației profesionale a celui în cauză, până l-a un anumit moment creându-se celor la cunoștința cărora au ajuns demersurile inculpatului P. Gigel, reprezentarea că s-ar preta la practici contrare nu doar statutului profesiei, ci și normelor penale. De asemenea, Tribunalul a apreciat că s-a adus atingere imaginii nu doar a procurorului a cărui identitate, potrivit presupunerii rezonabile existente în cauză, și-a însușit-o inculpatul P. Gigel, ci întregii instituții în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea cel în cauză, instituție implicată într-o amplă activitate de combatere a fenomenului corupției, și Ministerului Public în ansamblul său.
Astfel, instanța de fond a apreciat că o altă soluție decât aceea de menținere a măsurilor preventive luate, ar fi de natură să genereze o profundă indignare în rândul opiniei publice, un sentiment de nesiguranță și să încurajeze conduite similare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul D. C. G., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației formulate, apreciind că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
A arătat că, într-adevăr, din probele de la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea imputată, precizând că a recunoscut fapta, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu. A solicitat, însă, luarea unei alte măsuri preventive mai blânde, respectiv, arestul la domiciliu, măsură pe care a apreciat-o ca fiind oportună și direct proporțională cu natura și gravitatea faptei reținute în sarcina sa, deoarece nu există riscul ca el să influențeze buna desfășurare a procesului penal, scopul măsurilor preventive prev. de art. 202 C.pr.pen putând fi atins și cu el aflat în stare de arest la domiciliu.
A mai solicitat a se constata că se află la primul contact cu legea penală, este căsătorit, are un copil minor în întreținere și la momentul arestării preventive avea un loc de muncă din care obținea venituri licite.
Pentru aceste considerente, inculpatul a solicitat, în baza art. 425 1 pct. 2 lit. a Cpr.pen., desființarea încheierii contestate și, rejudecând, luarea față de el a unei alte măsuri preventive, respectiv, arestul la domiciliu.
Analizând încheierea atacată pe baza motivelor invocate, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
In cauza, după a reținut si instanța de fond, exista suficiente indicii si probe temeinice din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpatul D. C. G. a savarsit infracțiunea de care este acuzat, si anume complicitate la trafic de influență faptă prevăzută de art.48 Cod penal rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.291 alin.1 Cod penal, constând in aceea ca, în perioada 08 – 09.04.2015, cu intenție, l-a ajutat pe suspectul P. Gigel, pentru ca acesta să pretindă și să primească de la numitul Ș. V. foloase necuvenite, în mod direct, cunoscând că P. Gigel a lăsat să se creadă că are influența necesară pentru a obține soluționarea favorabilă a unui denunț înregistrat la Direcția Națională Anticorupție și a promis că prin această influență procurorii nu își vor îndeplini îndatoririle de serviciu.
Sub acest aspect se au in vedere probele administrate până la momentul la care judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București si, respectiv, de la Curtea de Apel București s-a pronunțat justificând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat (astfel cum au fost redate si examinate in cuprinsul respectivelor încheieri), iar de la data respectiva si pana in prezent nu au fost administrate alte mijloace de proba care sa infime situația de fapt reținuta ori care sa combata indiciile rezonabile de vinovatie ce au fundamentat inițial privarea de libertate a inculpatului si, ulterior, prelungirea succesiva a acestei masuri.
Curte retine ca este intrunita si cerinta prevăzuta de teza a II-a a disp.art.223 alin.2 C.pr.pen., întrucât pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, se constată că privarea inculpatului de libertate este in continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din acest punct de vedere, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp (cauza Dumont-Maliverg c. Franței).
Noțiunea de „pericol pentru ordinea publică” nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave este cercetat în stare de libertate.
In speța, natura infracțiunii care se presupune că a fost săvârșita de către inculpat, modul în care acesta a acționat – si anume împreună cu mai multe persoane, fapt de natură să sporească încrederea și șansele de reușită ale activității infracționale, participantii urmarind obținerea unor sume de bani necuvenite prin specularea situației juridice în care se menționa că s-ar fi aflat persoanele cărora li se solicitau aceste sume de bani, dar, mai ales, prin invocarea unei identități și calități neconforme cu realitatea, aparținând unui magistrat care într-adevăr își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și care deține funcția de conducere invocată, aspect de natură să confere credibilitate susținerilor inculpatului P. Gigel – conturează un grad ridicat de pericol social, măsura arestării preventive fiind singura măsura apta sa asigure la acest moment buna desfasurare a procesului penal.
In ceea ce privește urmările produse Curtea observa, in acord cu cele reținute de Tribunal prin încheierea contestata, ca prin asumarea identității procurorului in cauza de către inculpatul P. Gigel s-a adus atingere nu numai reputatiei magistratului respectiv ci întregii instituții în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea, instituție implicată într-o amplă activitate de combatere a fenomenului corupției, dar și Ministerului Public în ansamblul său.
In contextul prezentat, circumstanțele de ordin personal ale inculpatului de natura sa-i fie favorabile – cum sunt lipsa antecedentelor penale, situația familiala, atitudinea sincera (evaluate de altfel si la momentul dispunerii arestării preventive) – Curtea retine ca acestea nu pot contrabalansa cu nimic gravitatea faptei comise, fiind total insuficiente pentru a fundamenta alegerea unei masuri alternative detenției.
De asemenea, având în vedere că cercetarea judecatoreasca nu a fost inceputa, se constată că perioada care s-a scurs de la data la care inculpatul a fost arestat preventiv (mai puțin de 4 luni) se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunilor, astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica C.E.D.O.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D. C. G. și îl va obliga pe acesta, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D. C. G. împotriva încheierii pronunțate la data de 02.06.2015 de Tribunalul București în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul - contestator la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2015.
Președinte,
I. R. B. Grefier,
I. D.
Red: I.R.B./14.08.2015
Tehnored:V.D./ 5 ex./01.07.2015
T.B.S.1– jud.A.S.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 811/2015.... → |
|---|
