Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 905/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 905/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 60/87/2014

Dosar nr._

(Număr în format vechi 1717/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.905/A

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: N. M.

JUDECĂTOR: C. C.-C.

GREFIER: V. E.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către inculpatul C. R. C. împotriva sentinței penale nr. 18 din data de 17.03.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat C. R. C., personal și asistat de apărător ales, avocat G. M. G., conform împuternicirii avocațiale nr._/2015, aflată la fila 11 dosar și intimatul-parte civilă I. N. A., personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul dorește un termen în eventualitatea realizării unei împăcări cu partea civilă, în sensul restituirii întregii sume de bani.

În temeiul art. 420 C.p.p. rap. la art. 380 C.p.p., Curtea procedează la audierea intimatului-parte civilă I. N. A., declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Curtea respinge întrebarea „în condițiile în care știe aceste aspecte, a făcut încercarea ca inculpatul să intervină știind că aceste aspecte sunt ilicite„ adresată intimatului-parte civilă de către apărătorul ales al apelantului-inculpat C. R. C., ca nefiind relevantă.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, în temeiul art. 420 pct. 5 C.p.p., solicită încuviințarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie reaudiat martorul I. D., în vederea furnizării de detalii cu privire la înțelegerea ce a avut loc între inculpat și partea civilă și cu privire la sumele de care s-a făcut vorbire în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea probei solicitată de apărare ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere că martorul indicat a fost audiat de către instanța de fond, martor propus de inculpat, iar apărătorul ales al acestuia a avut posibilitatea să îi adreseze toate întrebările pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul în replică, face referire la dispozițiile art. 420 pct. 5 C.p.p., totodată precizând că, există inadvertențe între declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, astfel că, în vederea garantării dreptului la apărare al acestuia, solicită încuviințarea probei.

Curtea respinge cererea formulată de către inculpatul C. R. C. ,prin apărător ales, de reaudiere a martorului I. D., urmând ca declarația acestuia să fie apreciată de instanța de apel în contextul întregului material probator administrat în cauză.

În temeiul art. 420 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 378 C.p.p., Curtea procedează la audierea apelantului-inculpat C. R. C., declarația sa fiind consemnată în scris, semnată de către declarant și apărătorul acestuia, și atașată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.

Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul a formulat prezenta cale de atac și în temeiul art. 418 C.p.p., iar cu privire la situația de fapt, arată că inculpatul a dat declarații atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, în sensul că recunoaște că a primit respectiva sumă de bani de la partea civilă, dar pentru a executa o lucrare tehnică, lucrare ce nu a mai fost acceptată de către partea civilă.

Fac referire la principiul in dubio pro reo, în sensul că toate susținerile părții civile nu sunt dovedite decât prin faptul că inculpatul a recunoscut că a primit respectiva sumă de bani, precum și că instanța de fond, în mod eronat, a avut în vedere doar probele depuse de către partea civilă.

Arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei de înșelăciune, respectiv că nu s-a realizat o inducere în eroare a părții civile, că inculpatului a restituit o parte din banii primiți, că inculpatul a fost diligent atât prin notificare în vederea împăcării și restituirii diferenței de 1350 lei, dar partea civilă nu a dat curs inițiativei inculpatului, situație ce denotă reaua credință a părții civile.

Solicită instanței a avea în vedere și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului din art. 244 alin. 1 C.p. în infracțiunea prevăzută de art. 238 alin. 1 C.p., în acest sens urmând a fi analizate toate probele administrate în cauză și a constata că partea civilă nu a fost indusă în eroare de către inculpat, astfel că soluția ce se impune este achitarea inculpatului, conform art. 16 lit. d sau e C.p.p.

În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pe fond, a constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și, pe cale de consecință, achitarea inculpatului.

În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege și într-un cuantum care să permită aplicarea art. 91 C.p.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către inculpatul C. R. C., ca nefondat, în privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului, apreciind că declarațiile constante ale părții civile în sensul că aceasta a dat suma de 4000 lei și, ulterior 1350 lei, în vederea înscrierii la doctorat, deși expirase perioada legală de înscriere și pentru efectuarea unei lucrări tehnice sunt confirmate de procesele-verbale de redare a interceptărilor efectuate în cauză, inculpatul necontestând că a primit suma de 4000 lei pentru înscrierea părții civile la doctorat.

De asemenea, în acord cu opinia apărării, apreciază că partea civilă a acționat cu rea-credință astfel încât nu ne-am afla în prezența infracțiunii de înșelăciune, ci a infracțiunii de trafic de influență, situația de la pct. 1 din rechizitoriu fiind identică cu cea de la pct. 2, dar având în vedere că instanța de fond s-a orientat către minimul prevăzut de lege pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, apreciază că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice, cu consecința majorării pedepsei pentru a respecta întocmai situația de fapt.

În ce privește solicitarea de schimbare de încadrare juridică, din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, având în vedere că nu a fost predat vreun bun cu orice titlu de către parte civilă către inculpat, astfel încât acesta să refuze restituirea și să dispună pe nedrept de el, infracțiunea de înșelăciune vizând o sumă de bani, bun consumptibil care nu poate face obiectul infracțiunii de abuz de încredere.

În ce privește infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, arată că săvârșirea acesteia rezultă din declarațiile martorilor cumpărători de influență față de care s-a dispus o soluție de clasare coroborat cu procesele-verbale de redare a interceptărilor, fiind lipsit de relevanță faptul că aceștia nu au formulat plângere penală.

Intimatul-parte civilă I. N. A., având cuvântul, solicită menținerea hotărârii instanței de fond.

Apelantul-inculpat C. R. C., având cuvântul, arată că regretă cele întâmplate și că nu a avut intenția de a induce în eroare pe partea civilă.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului formulat, constată următoarele:

Tribunalul Teleorman - Secția penală, prin sentința penală nr.18 din data de 17.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ , a hotărât următoarele:

Respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 Cod penal formulată de inculpat prin apărător.

În baza art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul C. R. C., fiul lui A. și I., născut la 17.02.1982 în orașul V., jud. Teleorman, cu domiciliul în ., . nr. 6, ., studii – Facultatea de Inginerie și Managementul Sistemelor Tehnologice – Universitatea Politehnică București, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 257 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (5 fapte), art. 42 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal 1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal 1969.

În baza art. 81 Cod penal 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82 alin. 1 Cod penal 1969 fixează termen de încercare pe o perioadă de 4 (patru) ani.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969.

Admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. N. A. și în baza art. 23 alin. 3 și art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală obligă inculpatul C. R. C. să plătească părții civile I. N. A., suma de 1350 lei, despăgubiri civile.

În baza art. art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal 1969, confiscă de la inculpatul C. R. C. suma de 7.700 lei.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu numărul 432 P/2013 din 13 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. R. C., fiul lui A. și I., născut la 17.02.1982 în orașul V., jud. Teleorman, cu domiciliul în ., . nr.6, ., ., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și trafic de influență, prevăzute de art. 215 alin.1 și art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41-42 Cod penal (5 fapte), ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr._, la data de 15.01.2014.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că, în luna noiembrie 2012, persoana vătămată I. N. A. absolvent al Facultății de Transporturi Specializare Autovehicule (2004) și I.M.S.T. Specializare Ingineria Calității (2008), a intenționat să se înscrie la doctorat, la o grupă monitorizată de profesorul universitar M. C. însă, perioada de înscriere expirase. După cca. două săptămâni, persoana vătămată a fost contactată telefonic de către inculpatul C. R. C., pe care îl cunoscuse încă din perioada când amândoi erau studenți și care aflase despre demersul său privind înscrierea la o grupă de doctorat. În aceste împrejurări, inculpatul i-a relatat martorului că este asistent universitar al profesorului M. C. și îl poate ajuta să se înscrie la doctorat, ca urmare a influenței sale față de profesor.

Ulterior, cele două persoane s-au întâlnit la Universitatea Politehnica București, inculpatul menționând că înscrierea sa la o grupă de doctorat este rezolvată, că deja a discutat cu profesorul M. și l-a convins să-l primească, însă trebuie să plătească o taxă de înscriere în cuantum de 4.000 lei, pentru primul an de studiu și să depună anumite acte (cerere de înscriere, diplome de absolvire, etc.).

De asemenea, inculpatul i-a mai spus persoanei vătămate că va trebui cu ocazia sărbătorilor de C. și a celei P., să-i aducă pentru profesor carne de porc, miel și curcan. La scurt timp de la această discuție, persoana vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul la Universitatea Politehnica București, împrejurare în care i-a înmânat 4.000 lei și actele solicitate.

După câteva discuții telefonice în intervalul ce a urmat, în luna martie 2013, inculpatul C. R. C. i-a comunicat lui I. N. A. faptul că trebuie să plătească publicarea unor lucrări de care se va ocupa tot el, astfel că, în luna aprilie 2013, I. N. A. a depus într-un cont comunicat de inculpat, deschis la Banca Transilvania, suma de 1.350 lei.

Ulterior, persoana vătămată I. N. A. s-a deplasat la secretariatul cabinetului profesorului M. C., unde în urma discuției cu o secretară a aflat că inculpatul nu mai lucrează în cadrul Universității Politehnica București. Același aspect i l-a confirmat și profesorul M. C..

Persoana vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat și i-a comunicat că a aflat cum stau lucrurile, iar acesta i-a spus să stea liniștit că o să-i restituie întreaga sumă de 5.320 lei.

A urmat o perioadă de termene și promisiuni de restituire a banilor, neurmată în nici un fel de acte de executare, astfel încât I. N. A. s-a adresat organelor abilitate, denunțând activitatea infracțională a inculpatului.

De asemenea, prin rechizitoriu s-a mai reținut și faptul că martorul C. I. C. este student la Facultatea de Automatică și Calculatoare – Universitatea Politehnica București în anul III și atât el, cât și inculpatul C. R. C. sunt din aceeași localitate, astfel că se cunoșteau, martorul cunoscând că inculpatul este asistent laborant în cadrul Politehnicii București.

În luna august 2013, în urma unei discuții între cei doi, inculpatul l-a întrebat dacă martorul are restanțe, oferindu-se să-l ajute, folosindu-se de influența sa în raport de profesorii examinatori. Întrucât, C. I. C. a respins oferta, acesta i-a propus să-l pună în legătură cu colegi de-ai săi care au nevoie să fie ajutați la examene, motiv pentru care într-un interval de timp foarte scurt acesta a găsit patru „clienți”, colegi de-ai săi cu multe restanțe.

Inculpatul, s-a întâlnit în zilele următoare cu martorii Iovi M. V., P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A., toți studenți în anul II la Facultatea de Automatică și calculatoare din cadrul Universității Politehnica București, pe care i-a convins că are relații în mediul profesoral la Politehnica București și astfel poate interveni la profesorii examinatori pentru a le acorda note de promovare la examenele pe care urmau să le susțină, pretinzându-le pentru aceasta și primind de la aceștia diferite sume de bani.

Astfel, de la Iovi M. V., care avea 13 restanțe, a pretins și primit suma de 2.500 lei, de la P. R. I., care avea 10 restanțe, a pretins și primit suma de 1.700, de la B. A. B., care avea 9 restanțe, suma de 1.800 lei iar de la Ț. G. A., care avea 9 restanțe, suma de 1.700 lei.

După primirea banilor, inculpatul C. R. C. nu a efectuat nici un demers pentru cele promise acestora, astfel că trei dintre ei (P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A.) au fost declarați repetenți, promovând numai Iovi M. V., dar aceasta nu s-a datorat inculpatului C. R. C..

Așa cum s-a menționat și anterior, sesizarea instanței prin rechizitoriu s-a făcut la data de 15.01.2014 iar ulterior datei de 01.02.2014, dată la care a intrat în vigoare actualul Cod de procedură penală, în ședința de judecată din data de 04.02.2014, prin încheiere, instanța, constatând că nu a fost începută cercetarea judecătorească, în baza art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară.

Astfel, în cauză s-a efectuat procedura prevăzută de art. 344 și urm. Cod procedură penală iar prin încheierea din data de 27.03.2014 pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 432/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman privind pe inculpatul C. R. C., trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunile de înșelăciune și trafic de influență, prevăzute de art. 215 alin.1 și art. 257 Cod penal1969 cu aplicarea art. 41-42 Cod penal 1969 (5 fapte), ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat, fixându-se termen pentru judecata pe fond.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost audiat, potrivit prevederilor art. 381 Cod procedură penală și au fost administrate, potrivit art. 374 alin. 6 C.p.p., probele din cursul urmăririi penale care au fost contestate de inculpat, respectiv au fost audiați martorii din rechizitoriu, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar, au fost depuse înscrisuri.

Totodată, persoana vătămată I. N. A., prin cererea depusă la dosar, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.500 lei.

Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În luna noiembrie 2012, partea civilă I. N. A. absolvent al Facultății de Transporturi Specializare Autovehicule (2004) și I.M.S.T. Specializare Ingineria Calității (2008), a intenționat să se înscrie la doctorat, la o grupă monitorizată de profesorul universitar M. C. însă, de la secretariatul Universității Politehnica București i s-a comunicat că perioada de înscriere a expirat, iar profesorul M. C. constituise deja grupă pentru doctorat.

După aproximativ două săptămâni, partea civilă a fost contactată telefonic de către inculpatul C. R. C., pe care îl cunoscuse încă din perioada când amândoi erau studenți și care aflase despre demersul său, respectiv, înscrierea la o grupă de doctorat. În aceste împrejurări, inculpatul i-a relatat că este asistent universitar al profesorului M. C. și îl poate ajuta să se înscrie la doctorat, ca urmare a influenței sale față de profesor.

Ulterior, cei doi s-au întâlnit la Universitatea Politehnica București, inculpatul asigurându-l pe martor că înscrierea sa la o grupă de doctorat este rezolvată, că deja a discutat cu profesorul M. și l-a convins să-l primească. Totodată, inculpatul i-a comunicat că trebuie să plătească o taxă de înscriere în cuantum de 4.000 lei, pentru primul an de studiu și să depună anumite acte, respectiv, cerere de înscriere, diplome de absolvire, etc.

Totodată, inculpatul i-a mai spus părții civile că va trebui, cu ocazia sărbătorilor de C. și a celei P., să-i aducă pentru profesor carne de porc, miel și curcan. Produsele alimentare sunt individualizate și în convorbirea ambientală dintre I. N. A. și învinuitul C. R. C. din 11.09.2013 ora 08:01 (fila nr.128 dosar de urmărire penală).

La scurt timp de la această discuție, I. N. A. s-a întâlnit din nou cu inculpatul la Universitatea Politehnica București, împrejurare în care i-a înmânat 4.000 lei și actele solicitate. De menționat că, inculpatul a ales special o oră de întâlnire, când casieria Universității Politehnica București era închisă, astfel că a pretins cei 4.000 lei, spunându-i că-i va achita el taxa de înscriere aferentă primului an de studii, în ziua următoare.

Și cu această ocazie, inculpatul C. R. C. l-a asigurat încă o dată că totul este în regulă și după ce va fi înscris vor discuta și aspectul legat de o eventuală răsplată a sa pentru ajutorul acordat.

După câteva discuții telefonice în intervalul ce a urmat, pe aceeași temă, în luna martie 2013, inculpatul C. R. C. i-a comunicat lui I. N. A. faptul că trebuie să plătească publicarea unor lucrări de care se va ocupa tot el, astfel că, în luna aprilie 2013, I. N. A. a depus, într-un un cont comunicat de inculpat, la Banca Transilvania, suma de 1.350 lei, sumă solicitată de acesta.

În luna mai 2013, partea civilă i-a solicitat inculpatului să aranjeze o întâlnire pentru a discuta cu profesorul M. C. îndrumările legate de doctorat iar din acel moment, C. R. C. s-a folosit de diverse tertipuri pentru a evita o astfel de întâlnire, fapt ce l-a determinat pe I. N. A. să se deplaseze la secretariatul cabinetului profesorului M. C., unde în urma discuției cu o secretară a aflat că inculpatul nu mai lucrează în cadrul Universității Politehnica București.

Același aspect i l-a confirmat și profesorul M. C., care i-a adus la cunoștință că nu are nici o legătură cu C. R., pentru că acesta a fost exmatriculat chiar de el în urmă cu un an, din cauză că au fost multe reclamații și a înșelat mai multe persoane de maniera în care a procedat și cu el.

I. N. A. l-a contactat telefonic pe inculpat spunându-i că a aflat cum stau lucrurile, iar acesta i-a spus să stea liniștit că o să-i restituie întreaga sumă de 5.320 lei. A urmat apoi o perioadă de termene și promisiuni de restituire a banilor, neurmată în nici un fel de acte de executare, ceea ce a determinat-o pe partea civilă, I. N. A. să se adreseze organelor de urmărire penală, denunțând întreaga activitate infracțională a inculpatului.

În cauză, în cursul urmăririi penale, Tribunalul Teleorman, prin încheierile nr. 119 din 9.08.2013 și nr. 128 din 3.09.2013 a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor ambientale dintre acesta și I. N. A..

Din examinarea notelor privind convorbirile telefonice dintre inculpat și partea civilă rezultă că, în nici un moment, inculpatul C. R. C. nu a negat situația de fapt expusă mai sus, încercând de fiecare dată să obțină un nou termen de restituire a banilor. Semnificativ este următorul pasaj din convorbirea telefonică dintre partea civilă și inculpat, purtată la data de 10.09.2013 ora 16:42:

I. N. A.: „… Numai că … numai că m-am săturat să tot fac drumuri la București aiurea, aiurea și așa de un an de zile, că vorbim cu profesorul, că am vorbit cu profesorul, că le-am depus eu profesorului, că a luat profesorul banii. Nu așa mi-ai tot spus?”

C. R. C.: „ Ba da, domne", așa este, nu e vorba despre asta, da, …

… Nu da, nu e vorba despre asta, v-am și spus am nevoie de o păsuire, dacă vreți putem să ne vedem luni după amiază când terminați programul și e ok…”.

I.N.A.: „Da, domne", da… mi-ai luat banii, mi-ai luat actele, că vorbești cu profesorul, că e rezolvată treaba, că mai are două locuri, că nu s-au înscris, am venit ca papagalul, am făcut cerere, ți-am lăsat cererea, copii tot, bani, ți-am lăsat banii eu 40 de milioane …”.

C.R.C.: „Eu în continuare, deci în continuare nu neg chestia asta și pot să vă spun și mai pot să …” (fila nr.92-93, dosar urmărire penală).

Aceeași atitudine a avut inculpatul și în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut ulterior cu I. N. A..

Astfel, la data de 11.09.2013 ora 7:52, inculpatul a încercat din nou să-l convingă că, încă îl mai poate „ajuta”:

I. N.A.: „Că nu, nu-mi plac chestiile astea, adică … Da. Trebuia să-mi spui de la început: Bă nu pot!”.

C. R.C.: „Deci nu a existat nu pot. Deci nu a existat! Vă spui la modul cel mai serios: Nu a existat nu pot. Și nu există în continuare. Deci se poate! Se pot face multe, multe, multe …” (fila nr.122, dosar urmărire penală).

Referitor la suma de bani primită de inculpat de la partea civilă, acesta i-a relatat în convorbirea din 11.09.2013 ora 08:01:

C. C.R.: „… Eu nu m-am ales cu nimic. La modul cel mai serios vă spun! Deci, sincer va spun…”.

I. N.A.: „ Păi, nu domne"! Hai să mergem la profesor, să spună profesorul: Domne", uite Domne"…”.

C. R.C.: „Și credeți că o să vă spună? O să vă spună: Domne", nu s-a putut, sau e ceva și vă înțelege și cu asta basta! Asta o să vă spună. Vă spun eu. Că eu m-am fript, că m-am dus să mă rog și-am zis: D." e frumos că mă caută omu" să așa… Și-a zis: E_ ce să fac? Că dacă … să-ți dau dă la mine. Zic: Măcar o parte din ei. Așa vedem…” (fila nr.128. dosar urmărire penală).

Aceeași aluzie cu privire la faptul că o parte din bani (4.000 lei) i-a dat profesorului M. C., a făcut-o învinuitul și în convorbirea cu I. N. A. din 3.09.2013 ora 07:02:

I. N.A.: „… Domne", sunt patruzeci de milioane care ți i-am dat! Dumneata i-ai dat lor, ai dat banii la cineva?

C. R.C.: „Da, domne"! Eu cu aia n-am rămas. Eu am rămas cu aia 1.300. Pă cuvânt, acum, la modul cel mai serios!”

I.N.A.: „Da, domne", da eu am discutat cu dumneata. Banii ți i-am dat dumitale, domne"!”.

C.R.C.: „Da, domne", eu acum …”

„Eu vreau să-i iau de la el, eu pot să vi-i dau. Dar eu pot să vi-i dau în rate. Adică la modul cel mai serios, pot să vi-i dau în două rate p-ăia patruzeci”.

I.N.A.: „Și ceilalți care ți i-am virat în cont?”.

C.R.C.: „Deci, eu decât, eu decât de aia m-am folosit (1.350 lei n.p.). Aveți cuvântu" meu de onoare!” (fila nr.142, dosar urmărire penală).

Din probatoriul administrat în cauză, precum și din susținerile părții civile, rezultă că inculpatul a restituit lui I. N. A. suma de 4.000 lei din totalul de 5.350 lei, rămânând un rest de 1350 lei, sumă cu care acesta s-a constituit parte civilă.

Martorul C. I. C. este student la Facultatea de Automatică și Calculatoare – Universitatea Politehnica București în anul III de curs și, atât el, cât și inculpatul C. R. C. sunt din aceeași localitate, ., astfel că s-au cunoscut înainte de perioada studiilor universitare, fără însă ca între ei să existe o relație de prietenie, cunoscând că inculpatul era asistent laborant în cadrul Politehnicii București.

În luna august 2013, în urma unei discuții între cei doi, inculpatul l-a întrebat dacă martorul are restanțe, oferindu-se „să-l ajute”, folosindu-se de influența sa în raport de profesorii examinatori. Întrucât, C. I. C. a respins oferta învinuitului, acesta i-a propus „să-l pună în legătură cu colegi de-ai săi care au nevoie să fie ajutați la examene”.

Astfel, într-un interval de timp foarte scurt martorul C. I. C. a depistat patru „clienți”, colegi de-ai săi cu multe restanțe, pe care i-a pus în legătură cu inculpatul.

Inculpatul s-a întâlnit în zilele următoare cu martorii Iovi M. V., P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A., toți studenți în anul II la Facultatea de Automatică și calculatoare din cadrul Universității Politehnica București, pe care i-a convins că are relații în mediul profesoral din cadrul Politehnicii București și astfel poate interveni la profesorii examinatori pentru a le acorda note de promovare la examenele pe care urmau să le susțină în sesiunea de restanțe, pretinzând și primind de la aceștia diferite sume de bani.

Astfel, de la Iovi M. V. care avea 13 restanțe, a pretins și primit 2.500 lei (2.500 lei pentru profesori și 400 lei pentru doamnele secretare de la facultate), de la martorul P. R. I. care avea 10 restanțe, suma de 1.700 lei (1.500 lei pentru profesori și 200 lei pentru secretara facultății), de la martorul B. A. B. care avea 9 restanțe, suma de 1.800 lei (1.500 lei pentru profesor și 300 lei pentru secretara facultății) și de la martorul Ț. G. A. care avea 9 restanțe, suma de 1.700 lei (1.500 lei pentru profesor și 200 lei pentru secretara facultății).

Pentru a fi și mai convingător, inculpatul C. R. C. le-a solicitat celor patru martori, carnetele de student pentru a le înmâna el profesorilor examinatori, ca aceștia să le semneze și să le treacă notele de promovare.

După primirea banilor, inculpatul C. R. C. nu a efectuat nici un demers în „ajutarea” celor patru studenți, astfel că trei dintre ei (P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A.) au fost declarați repetenți, promovând Iovi M. V., dar în raport de alte criterii decât cele care au fost pretinse de inculpatul C. R. C..

Situația de fapt expusă mai sus rezultă și din notele privind convorbirile telefonice dintre C. R. C. și martorul C. I. C., interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Teleorman, din care se vor reproduce în continuare câteva pasaje reprezentative:

C. C.R.: „Hai vorbește cu el și în … se poate, dar trebuie să știu câte are și unde e…”

C. I.C.: „Da, da, Vedem că asta nu e sigur cu ălalaltu, cu V. (Iovi M. V. – n.p.), e sigur o să mă întâlnesc diseară și vorbesc cu el să vedem și a zis că are vreo 13 milioane, deocamdată și se descurcă…” (fila nr. 54 dosar urmărire penală - convorbire din 25.08.2013 ora 13:32).

„Vor amândoi și a zis că îmi dă azi răspunsul, când îmi vin cu banii. Până vineri, mi-i dă sigur, că le trimite din străinătate ai lor” (fila nr. 55 dosar urmărire penală - mesaj telefonic transmis de C. I. C. lui C. R. C. la 26.08.2013 ora 16:33).

C. R.C.: „Dar, pe la voi așa din auzite, cam cât merge o restanță?”

C.I.C.: „Nu știu ce să zic!” (fila nr. 46 dosar urmărire penală - convorbire telefonică din 20.08.2013 ora 15:00)

C. I. C.: „Am vorbit cu ei și cică au multe (restanțe n.p.), au în jur de 9 fiecare și hai, să vedem dacă se poate!”

C. R.C.: „E ok, merge, deci fii atent la mine, deci merg toate, Că d-asta te sunam, că eram cu profu" lângă mine, știi, dar trebuie să știu din ce an, câte din anul întâi, câte din anul doi” …Și trebuie să vină cu 15 milioane de căciulă. Deci, să vină cu astea 15 și vorbim la fața locului”. (fila nr. 47 dosar urmărire penală - convorbire telefonică din 21.08.2013 ora 10:25).

C. I.C.: „Deseară îmi dă V. (Iovi M. V.) banii, dau mesaj, după” (fila nr. 67 dosar urmărire penală – mesaj telefonic adresat lui C. R.C.)

C. R.C.: „Iuli ia și banii de la R. (P. R. I.) și ia și tu 200 din ei și ține-i la tine până vin eu, o zi bună…” (fila nr. 69 dosar urmărire penală - mesaj telefonic din 28.08.2013 ora 11:27).

C. I.C.: „M-am întâlnit cu V. și mi-a dat banii pentru el și gagica sa. Să-mi zici când vrei să ți-i dau!” (mesaj telefonic către C. R.C. din 28.08.2013 ora 10:21, fila nr. 68 dosar urmărire penală).

C. R.C.: „Ia zi-mi, ai vorbit, mai are ea vreo colegă, pe cineva?”

C. I.C.: „Nu, nu a mai găsit!”

C.R.C.: „Da, deci nu știi dacă mai are…”

C.I.C.: „Da, a zis că nu, nu se bagă, nu știe… Nu, nu a zis că nu are oameni serioși cu care să …”

C.R.C.: „Așa, nici tu nu mai știi pe nimeni”.

C.I.C. „Nu, nu … am găsit pă ăștia, nu mai știu”

C.R.C.: „Da, păi normal, ai găsit destui, dar nu (fila nr. 72 dosar urmărire penală - convorbire din 29.08.2013 ora 18:41).

C. R.C.: „Salutare, ne mai trebuie un om, poate găsești pe cineva, până luni banii îi împărțim amândoi, baftă!” (fila nr. 73 dosar urmărire penală - mesaj telefonic către C. I. C. din 30.08.2013 ora 15:22).

Conform deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că în cauză, legea mai favorabilă este legea veche, și dată fiind succesiunea de legi penale incidente în speță, se impune reținerea art. 5 Cod penal cu privire la infracțiunile deduse judecății, respectiv reținerea infracțiunilor incriminate prin art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 și art. 257 alin. 1 Cod penal 1969.

În sprijinul acestei susțineri instanța a avut în vedere regimul sancționator al concursului de infracțiuni, regimul juridic al infracțiunii continuate, modalitatea de executare a pedepsei fără privarea de libertate, la care s-a orientat, legea veche fiind mai blândă sub aceste aspecte, ținând seama de circumstanțele speței.

Este adevărat că sub aspectul limitelor pedepselor prevăzute pentru cele două infracțiuni, înșelăciune și trafic de influență, legea nouă pare a fi mai blândă, însă, cum instanța s-a orientat la pedepse cu închisoarea către minimul special prevăzut, minim care la infracțiunea de înșelăciune în legea veche este de 6 luni închisoare și în legea nouă este de 3 luni iar pentru infracțiunea de trafic de influență nu s-a modificat, fiind de 2 ani, acest aspect nu apare ca fiind relevant și, în nici un caz, prioritar criteriilor menționate anterior, referitoare la concursul de infracțiuni, infracțiunea continuată și modalitatea de executare.

Dată fiind situația de fapt descrisă anterior, instanța a constatat că fapta inculpatului C. R. C., care în perioada noiembrie – decembrie 2012 a indus în eroare partea civilă I. N. A., prin prezentarea ca adevărată a situației că acesta este asistent universitar și că poate să intermedieze înscrierea acesteia la doctorat și să se ocupe de publicarea unor lucrări în vederea înscrierii la doctorat, pentru acestea pretinzând sumele de 4.000 lei ca taxă de înscriere, pe care nu a achitat-o și de 1350 lei în vederea publicării lucrărilor, fapt ce nu s-a realizat, inculpatul însușindu-și injust aceste sume, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 Cod penal iar faptele aceluiași inculpat de a pretinde de la I. N. A. diverse bunuri alimentare, respectiv carne de porc, miel și curcan, pentru profesorul universitar M. C. din cadrul Universității Politehnica București, urmând a fi aduse cu ocazia sărbătorilor de C. și a celei P., lăsând să se creadă că are influență asupra acestuia, pentru a-l determina să-l înscrie în grupa de doctorat, coordonată de acesta și de a pretinde și primi în luna august 2013, de la martorii P. R. I., B. A. B., Ț. G. A. și Iovi M. V., diverse sume de bani, pretinzând că are relații în mediul profesoral din cadrul Politehnicii București și astfel poate interveni la profesorii examinatori pentru a le acorda note de promovare la examenele pe care urmau să le susțină în sesiunea de restanțe, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, săvârșită în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (5 fapte).

Astfel, având în vedere faptul că infracțiunile de înșelăciune și trafic de influență au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză s-au reținut dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal 1969.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. R. C., s-a constatat că acesta, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice referitoare la infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea de abuz de încredere, respectiv din art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 Cod penal.

Referitor la aplicarea ca lege mai favorabilă a dispozițiilor Codului penal 1969, instanța și-a argumentat poziția anterior.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, referitor la fapta reținută în sarcina inculpatului constând în aceea că, în perioada noiembrie – decembrie 2012 a indus în eroare partea civilă I. N. A., prin prezentarea ca adevărată a situației că acesta este asistent universitar și că poate să intermedieze înscrierea acesteia la doctorat și să se ocupe de publicarea unor lucrări în vederea înscrierii la doctorat, pentru acestea pretinzând sumele de 4.000 lei ca taxă de înscriere, pe care nu a achitat-o și de 1350 lei în vederea publicării lucrărilor, fapt ce nu s-a realizat, inculpatul însușindu-și injust aceste sume, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.

S-a apreciat astfel, avându-se în vedere că, potrivit art. 213 alin. 1 Cod penal 1969, constituie infracțiunea de abuz de încredere însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.

Așadar, pentru săvârșirea acestei infracțiuni este necesar, în primul rând, să existe un raport juridic între subiecți, în temeiul căruia făptuitorul dobândește detenția bunului mobil și, totodată, are îndatorirea să-l păstreze, să-l restituie la termenul și în condițiile stabilite, ori să-i dea destinația indicată de cel de la care l-a primit.

Din probele administrate însă, rezultă că în cauză este vorba de o sumă de bani pretinsă de inculpat de la partea civilă și remisă de aceasta inculpatului, în urma inducerii ei în eroare privind pretinsa taxă de înscriere la doctorat și contravaloarea publicării unor lucrări.

Apoi se reține că presupusa infracțiune de abuz de încredere pentru care se solicită schimbarea încadrării juridice, privește o sumă de bani care, prin natura sa este un bun consumtibil, ce nu poate forma obiectul material al unei astfel de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor principale privind infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C. R. C., tribunalul a avut în vedere, conform art. 72 Cod penal 1969, gravitatea infracțiunilor, împrejurările și modalitățile de comitere, consecințele produse (cuantumul relativ redus al prejudiciului adus), conduita procesuală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu are antecedente penale, însă din fișa de cazier rezultă că a mai săvârșit o infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1 C.pen., sancționată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București cu amendă, prin ordonanța nr. 6465 P/2012 din 23.05.2013, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată atunci când a fost citat.

Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal 1969 va fi pe deplin atins prin aplicarea față de inculpat a unor pedepse orientate la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, redus cu o treime, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 și de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, urmând ca în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 Cod penal 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că, față de gravitatea concretă a infracțiunilor comise, specificul acestora, urmările produse, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpat creează o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis.

Nu s-au interzis acestuia și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I, c, d și e Cod penal 1969 având în vedere că circumstanțele personale și cele în care a săvârșit faptele nu îl fac nedemn în legătură cu dreptul la vot și cu exercitarea drepturilor părintești iar infracțiunile nu au fost săvârșite în exercitarea vreunei funcții, profesii sau activități.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul, a constatat îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b Cod penal 1969 și ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului menționate mai sus, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În aceste condiții, în baza art. 81 Cod penal 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și s-a fixat un termen de încercare pentru acesta, în condițiile art. 82 Cod penal 1969.

Față de modalitatea de executare a pedepsei, instanța, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404 alin. 2 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoana vătămată I. N. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.500 lei, sumă de bani ce nu i-a fost restituită de inculpat, din totalul sumei de 5.350 lei.

Din declarațiile părții civile și ale inculpatului, precum și din transcrierile convorbirilor dintre aceștia, interceptate legal, reiese faptul că prin înșelăciune inculpatul a pretins și primit de la partea civilă suma de 5.350 lei, respectiv 4.000 lei cu titlu de taxă de înscriere la doctorat, pe care nu a achitat-o și 1350 lei în vederea publicării unor lucrări, fapt ce nu s-a realizat, inculpatul însușindu-și injust aceste sume.

În urma demersurilor părții civile, inculpatul i-a restituit acesteia suma de 4.000 lei, rămânând să-i restituie suma de 1350 lei, așa cum însăși inculpatul a recunoscut și a fost de acord să achite această sumă.

În aceste condiții, față de cele reținute anterior, în baza 25 alin.1, art. 23 alin. 2, 3 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.350 lei, către partea civilă I. N. A. reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal 1969, s-a confiscat de la inculpatul C. R. C. suma de 7.700 lei, sumă pretinsă și primită de la martorii P. R. I., B. A. B., Ț. G. A. și Iovi M. V. și care nu a fost restituită acestora, făcând obiectul infracțiunii de trafic de influență pentru care inculpatul a fost condamnat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul C. R. C., care a solicitat achitarea sa în temeiul art.16 lit.a,c,d,e Cod pr.penală pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.244 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, neavând intenția de a înșela persoana vătămată, fapta neexistând și în temeiul art.16 lit.a,c,e Cod pr.penală pentru infracțiunea de trafic de influență, întrucât nu a săvârșit această infracțiune.

În subsidiar, inculpatul C. R. C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin.1 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 alin.1 Cod penal, aplicarea prevederilor art.80 Cod penal sau condamnarea la o pedeapsă sub minimul special cu aplicarea art.75 și 76 alin.1 cu reducerea la o treime a pedepsei și cu suspendare în temeiul art. 91 din noul Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală apelată, în conformitate cu dispozițiile art.408 și urm. Cod pr.penală, Curtea constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția de condamnare a inculpatului C. R. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.1 Cod penal de la 1969 și art. 257 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal de la 1969, adoptată de instanța de fond, este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.16 Cod pr.penală.

Printr-o interpretare și apreciere obiectivă a întregului material probator existent la dosarul cauzei, prima instanță a reținut și stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului C. R. C. și încadrarea juridică dată faptelor deduse judecății.

Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că sunt în măsură să susțină și să justifice soluția de condamnare a apelantului inculpat și dovedesc cu certitudine că inculpatul C. R. C. a săvârșit faptele deduse judecății, în modalitatea reținută și descrisă în hotărârea atacată.

1. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, Curtea are în vedere următoarele:

Potrivit art. 215 alin.1 din Codul penal de la 1969 inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

În actualul Cod penal infracțiunea de înșelăciune are corespondent în dispozițiile art. 244 alin.1, conform cu care inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Elementul material al infracțiunii de înșelăciune constă în oricare dintre variantele infracțiunii, dintr-o acțiune frauduloasă de amăgire ori inducere în eroare a persoanei vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a realității trebuie să fie aptă de a inspira încrederea persoanei vătămate și de a o induce în eroare, de a o amăgi sau să o mențină în eroarea produsă anterior.

Acțiunea de inducere în eroare sau menținere în eroare se poate realiza prin orice mijloace.

Urmarea imediată constă în crearea unei situații care a produs o pagubă, pentru existența infracțiunii fiind necesar ca între această pagubă și acțiunea de amăgire să existe o legătură de cauzalitate.

Infracțiunea de înșelăciune se comite cu intenție directă, inculpatul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.

Potrivit art.213 din Codul penal de al 1969 constituie infracțiunea de abuz de încredere însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă.

Conform art.238 Cod penal constituie infracțiunea de abuz de încredere însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

De esența infracțiunii de abuz de încredere este comportarea incorectă, abuzivă și păgubitoare a persoanei care deține un bun ce i-a fost încredințat de altul pentru a-l păstra, sau pentru a-i da o anumită întrebuințare și care, în disprețul încrederii ce i s-a acordat, trece acel bun în propria sa stăpânire, abuzul de încredere fiind exclus în cazul în care nu există un raport juridic care să îi confere detenția asupra bunului respectiv, abuzul de încredere având ca obiect material bunul mobil al altuia, deținut cu orice titlu.

Inculpatul C. R. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei de înșelăciune, susținând că suma primită de la persoana vătămată I. N. A. reprezenta contravaloarea unei lucrări pe care trebuia să o efectueze acesteia.

Din plângerea și declarațiile constante ale persoanei vătămate I. N. A., audiată inclusiv in fața instanței de apel, rezultă că în luna noiembrie 2012 a fost contactat de inculpatul C. R. C. care s-a prezentat ca fiind asistent universitar și i-a spus că lucrează direct cu profesorul M., că ulterior s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că a discutat deja cu profesorul M. și l-a convins să-l primească în grupa de doctorat, că i-a dat suma de 4.000 lei, că ulterior a luat legătura cu profesorul M. care i-a spus că nu are nicio legătură cu inculpatul C. R. C., că acesta a fost exmatriculat în urmă cu un an din cauză că au fost multe reclamații și a înșelat mai multe persoane în aceeași manieră, că profesorul M. i-a spus că nu avea cum să fie înscris la doctorat și că i-a dat inculpatului suma de 4.000 lei pentru a rezolva înscrierea la doctorat, că în luna martie 2013, inculpatul i-a spus că mai trebuie să plătească suma de 1.200 lei pentru lucrările pe care trebuie să i le facă și să le tipărească și 150 lei pentru afișarea lucrărilor pe site-ul facultății.

În faza de urmărire penală, inculpatul C. R. C. a recunoscut că a primit suma de 5.350 lei de la persoana vătămată I. N. A., 4.000 pentru a-i achita taxa de doctorat și 1.350 pentru publicarea unor lucrări, precizând că la acea dată era doctorandul profesorului M. C..

Din declarația martorului M. C. rezultă că îl cunoaște pe inculpatul C. R. C., știe că a fost înscris la studii doctorale, însă a fost exmatriculat și că nu a intervenit niciodată pentru înscrierile la studii de doctorat că nu o cunoaște pe persoana vătămată I. N. A..

Aspectele învederate de persoana vătămată I. N. A. sunt confirmate de notele de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, purtate de acesta cu inculpatul C. R. C., relevante în opinia Curții fiind următoarele:

- convorbirea din data de 10.09.2013 (filele 92, 93 d.u.p):C. R.-C.: Bună ziua! Mă auziți?

I. N. A.: Da, salut! Mâine la opt sunt în București eu.

C. R.-C.: Domn director, am... mai am și eu nevoie de-o păsuire de la dumneavoastră de două zile, ca să iau și eu banii.

I. N. A.: Păi domne n-am vorbit o vorbă? Ce dracu", domne!

C. R.-C.: Eu vă știu și vă rog să mă înțelegeți că nu, ce-a fost nesimțire până acuma a fost, vreau să vi-i dau și să încheiem. Adică vă spun sincer ca de la om la om.

I. N. A.: Păi da asta e, nu e luni, nu e miercuri, nu e, păi ce Doamne iartă-mă!

C. R.-C.: Nouă teoretic se dau pe 15, se vor băga pe 13 probabil, că pică duminică 15.

I. N. A.: Documentele?

C. R.-C.: Le voi lua, nu le-am luat că n-am trecut, adică toată lumea am stat, a fost... o să le iau pe alea, sunt numai copii, nu poate să facă nimeni nimic cu ele, nu vă panicați din punctul ăsta de vedere.

I. N. A.: Păi domne vreau..., ce vreau documentele, vreau documentele, da.

C. R.-C.: Vi le iau pe toate nici nu se pune problema de asta.

I. N. A.: Și-am vorbit că... clar mâine, mi-am stabilit și eu un program mâine iar acuma iar îl dau dracu"?

C. R.-C.: Nu știu, deci pe cuvânt nu-i am și vreau să vi-i dau, vi-i dau întregi. Deci promit, am nevoie de câteva zile atâta tot. Adică ce iau și eu, ia și soția, îi punem, vi i-am dat și asta e.

I. N. A.: Adică să înțeleg acuma mi-i dai pe toți 40 de milioane?

C. R.-C.: Da, vi-i dau întregi.

I. N. A.: Și rămân ceilalți 13 milioane 500?

C. R.-C.: Rămân ăia_. Dacă pot îi pun și pe ăia_ nu se pune problema, da" am nevoie, adică până luni după amiază, luni seara cel târziu.

I. N. A.: Nu spuneai că iei de la profesor, că vorbești cu ăla, că iei documentele?

C. R.-C.: Credeți-mă că documentele le iau da" banii n-o să-i iau.

I. N. A.: Domne numai înțeleg nimica acum. Am vorbit astăzi ca niște oameni...

C. R.-C.: Da domne, deci vă spun am ... I. N. A.: Majori.

C. R.-C.: Deci documentele pot să le iau, aia puteți veniți, pot să vă iau și-o adeverință dacă vă ajută la ceva.

I. N. A.: Ce dracu" să mai mă ajute acuma când s-a-terminat tot!

C. R.-C.: Dacă vă ajută la ceva, nu știu, habar n-am. Dacă vă ajută și-o depuneți...

I. N. A.: Numai că... numai că m-am săturat să toțjac drumuri la București aiurea, aiurea și așa un an de zile, că vorbim cu profesorul, că am vorbit cu profesorul, că le-am depus Iu" profesorul, că a luat profesorul banii. Nu așa mi-ai tot spus?

C. R.-C.: Ba da domne așa este, nu e vorba despre asta da"

na!

I. N. A.: Păi ce naiba, adică crezi că sunt copil mic?

C. R.-C.: Nu, da" nu e vorba despre asta, de asta v-am și spus, am nevoie de-o păsuire, dacă vreți putem să ne vedem luni după amiază când terminați programul și e ok.

I. N. A.: Pfai de mine.

C. R.-C.: Deci nu am, sincer.

I. N. A.: Cred că așa mai trece un an de mă plimbi îa ritmul ăsta iar la fel.

C. R.-C.: Deci nu vă plimb deloc în ritmul ăsta, promitea nici nu vă mai sun, nu nimic, deci rămâne așa mă sunați, luni vi-i dau. Dacă... o iau ca ăla, bă n-am 40 în cap, domne am 32, 36 vi-i dau pe ăia, da" nu veniți degeaba cdică.

I. N. A.: Da. Pfai de mine. Făcusem mâine un program, îmi stabilisem toate astea că fac pe dracu".

C. R.-C.: Vă cred da" nu-i am, ca să veniți de geaba, pe cuvânt acuma.

I. N. A.: Uite am și eu o curiozitate, da" de ce dracu" ai făcut chestia asta de tot m-ai plimbat, m-ai...

C. R.-C.: Deci o să... o să vă explic toată chestia, acuma nu știu cât credeți din ea, mă înțelegeți?

I. N. A.: Da domne da"... mi-ai luat banii, mi-ai luat actele, că vorbești cu profesorul, că e rezolvată treaba, că mai are două locuri, că nu s-au înscris, am venit ca papagalul, am făcut cerere, ți-am lăsat cererea, copii, tot, banii, ți-am lăsat banii eu 40 de milioane.

C. R.-C.: Eu în continuare, deci în continuare nu neg chestia asta și pot să vă spun și mai pot să...

I. N. A.: Domne mai e o lună de zile se face... mai sunt două luni se face un an.

C. R.-C.: Domne, da, știu. Deci nu mai pot să fac ceva când veniți, uitați, stăm la o cafea dacă vreți să stați puțin de vorbă cu mine și vorbim.

I. N. A.: Da, domne, asta am facut-o de n ori și nu s-a rezolvat nimic. Adică...

C. R.-C.: Da" nu, acuma fară alte mișmașuri, fară nimic, acuma sincer și deschis.

I. N. A.: Da. Nu știu ce să mai cred, eu am... da, ok, bine atunci, mai...

C. R.-C.: Vă sun luni la ora zece de dimineața.

I. N. A.: Ok, bine, bine.

- convorbirea din data de 11.09.2013 (filele 125 -129 dup.)

I.:- Dacă tot ești aicea!

C.:- (neinteligibil)... .

I.:- Da! Da, da! Băi omule! Eu, eu am fost și-n POLITEHNICĂ! Deci lucrurile (încurcate că nu e (neinteligibil). Eu am vorbit cu domn" profesor M.! Nu știe nimic!

C.:- Nu! Deci n-are nici o treabă, că nu e vorba dă (neinteligibil). Acuma neavoastră vii luați, ne vedem luni și luni vorbim.

I.:- Da domne! Da" mai plimbat mereu cu chestia asta. Dă luni, dă luni, dă luni... țelegi? D-un an dă zile!

C.:- Domne! Eu atâta v-am rugat! Mă puteți lăsa până luni să vă dau și încheiem.

I.:- Păi altă variantă?!

C.:- Nu am altă variantă!

I.:- Păi! Da!

C.:- Că nu am!

I.:- Da! Pentru că sânt, totuși sânt destui bani, bani pentru care, care mi-ai cerut Ilar! Zice: Domne! Te rezolv cu doctoratu" cu banii ăștia? Da!

C.:- (neinteligibil)....

I.:- (neinteligibil) banii ăștia?

…..

I.:- Haideți să mergem la profesor....

C.:- Este joi... .

I.:- (neinteligibil) profesor!

C.:- Deci stați puțin că nu e... . E sesiune. Sânt plecați(?), nu pot să-l prind așa și nu pot să stau nici eu. Adică am și eu treaba mea. Mă-nțelegeți? Ă! Este, ă, joi și vineri, wickend-u"! Atât, până luni!

I.:- Da domne (neinteligibil) așa a fost și-acuma... .

C.:- Știu! Vă cred, da" nu a... . Deci nu am, n-am avut cum! Mă-nțelegeți? Adică efectiv n-am avut cum. Nu... . Vă sun luni de dimineață la ora zece!

I.:- (neinteligibil)!

C.:- La modul cel mai serios! Eu știu! Știu lucru" ăsta.

I.:- Da!

C.:- Ați văzut! (neinteligibil)! (neinteligibil) p-ăștia vii las, n-am altceva.

I.:- Păi ți-am dat patruzeci dă milioane pentru care ai spus....

C.:- Domne!

I.:- Că-i depui la, cu chitanță....

C.:- Haideți să ne

I.:- Ai o chitanță pentru banii care i-ai depus?! Ai... ? Tu ai vreun document,

C.:- Domne, există asta!

I.:- Sau profe, sau profesoru" de la, profesoru".... Exact! Mergem la profesor na: „Domne, uite... ."

C.:- Păi nu pot să merg acuma! Veniți o(?)... . Luni! Există chitanță, normal că istă o chitanță.

I.:- Păi domne, vreau și eu documentele!

C.:- Păi da v-am spus că să le iau! Deci le iau! Când veniți, până atunci le iau! Și iți (neinteligibil)....

I.:- (neinteligibil)! N.O. - Cei doi interlocutori discută în același timp.

C.:- Domne, nu știu ce s-a făcut și cum s-a făcut! La modul cel mai serios. Și n-are rost... . Haideți să ne vedem luni, vă dau banii și vedem ce facem. Da aveți.... Acuma pot să zic? Aveți puțină încredere până luni de dimineață! Nu vă lungesc, nu nimic... !

I.:- Domne, da" un an dă zile cu doctoratu" ăsta... ! S-a terminat anu", s-a terminat, ă, doctoratu", s-a terminat tot.

C.:- B.(?)! Acuma eu ce pot să zic? N-am ce, ce dracu să mai zic acuma, că n-am ce să mai zic.

I.:- Mergem în POLITEHNICĂ să vedem... . Domne, a... !

C.:- Păi veniți luni! Și eu stabilesc. Da" vă luați și dumneavoastră ceva mai m.... Eu v-am zis. V.! Eu... . Ne vedem la ora... Eu vă sun la zece. Eu până nu am banii, "a, deci hai... . De ce să vă sun?

I.:- Măi(?)! Doctoratu" ăsta, cât costa domne efectiv?

C.:- Păi mă-ntrebați pe mine? Nu știu să vă spun.

I.:- Domne! Dumneata când te-ai băgat dă mai, mi-ai cerut banii și(?) astea....

C.:- Domne eu am fost o marionetă la intrare. Un prost care n-a avut ce face. Asta am fost eu, efectiv asta am fost eu.

I.:- Da domne, da" eu am fost peste tot și nu există nimic. Trebuia să neinteligibil)... .

C.:- Domne, ce pot să vă spun! Veniți luni, veniți luni când veniți încoace și....

I.:- Pentru că domnule, dă-ți seama că sânt patruzeci dă milioane. B. pă care îdat....

C.:- Eu știu și vă cred... . Vă-nțeleg perfect!

I.:- Kash!!

C.:- Perfect vă-nțeleg.

I.:- La ora asta în ROMÂNIA sânt destui bani patruzeci dă milioane. Nu? Păi...

C.:- Iți dă-n cap pentru o sută de mii, da" (neinteligibil)....

I.:- Păi da! Da?!

C.:- Hai să fim serioși.

I.:- O groază dă bani. Da? Mi-ai zis domne: Dă-mi, îmi dai banii ăștia pentru doctorat! Mi-ai spus așa că ăștia sânt banii dă (neinteligibil)?! Ți-am dat! Da? Mai te ți-am dat documentele mele... ?

C.:- D.... !

I.:- Documentele unde sânt?

C.- Vi, vi le... .

I.:- (neinteligibil) ție!

C.:- Vi le iau (neinteligibil), docume.... Sânt copii, că nu sânt documentele în original! Alea nu mai ai, efectiv n-ai ce să faci cu ele.

I.:- Cererea și copiile!

C.:- Da!! Nu e nici o chestie. Alea nu... V-am spus eu că nu e... ! B.! Aveți...

I.:- După aceea ți-am depus banii ăia pă card... ! Pentru că rezolvi cu lucrări, cu știu ce, cu (neinteligibil). C.:- Domne, ce să mai o dăm în diverse și-așa! Pentru(?)... . Chiar nu mai are ros acuma. Ă! Aveți încredere până luni de dimineață să ne vedem? Și cu asta basta!

I.:- A câta oară e chestiunea asta?!

C.:- Domne, eu știu! Dar acuma vă spun sincer și vă spun că nu am avut.

I.:- Păi așa mi-ai spus și... .

C.:- Că dacă-i aveam... .

NA:- Data trecută... ! Așa mi-ai zis și luni... .

C.:- Domne, da" am zis,

I.:- Așa mi-ai zis... .

C.:- V-am zis luni. Uitați... ! Vă lăsam p-ăia cinci, vă mai lăsam două acuma.... Aia(?) era, era o parte! (neinteligibil)... .

I.:- Câte două milioane înseamnă....

C.:- Nu! Păi da nu! Asta e moarte ușoară! E.... Știți cum e (neinteligibil). Nu e vorba, că nu vă lungesc. Deci eu vreau ca să vă las, a, toată suma. înțelegeți? Deci n-am nimic... .

I.:- Toată suma însemnând ce?

C.:- Păi....

I.:- Toată suma....

C.:- Din cât, din cât pot! Nu, deci nu....

……….

C.:- Eu nu m-am ales cu nimic: La modul cel mai serios vă spun! Deci sincer vă

I.:- Păi nu(?) domne! Hai să mergem la profesor să spună profesoru": „Domne! îdomne...."

C.:- Și credeți c-o să vă spună? O să vă spună: „Domne, nu s-a putut." Sau e ceva â-nțelege și cu asta basta! Asta o să vă spună. Vă spun eu! Că eu m-am fript, că m-am Isă mă rog. Și-am zis: D. e frumos că mă caută omu" să așa... ? Și-a zis: „E_ ce să Ir Că dacă (neinteligibil) să ți dau dă la mine.... Zic: Măcar dați-mi o parte din ei! „O să vedem!"

I.:- Da(?)! Asta e....

…………

I.:- Da domne! Io atunci când m-ai sunat și mai (neinteligibil) la telefon mi-ai zis D. e un loc așa, așa, uite () pot să rezolv acolo, că sânt io...

C.:- Domne încă este și se poate face! Eu vă spun că teoretic și practic se poate face. Da nu vreau să mă bag. Deci veniți, vorbiți… ce-i atât de greu?! Eu nu mai am nico treabă. Domne…!”

- convorbirea din data de 03.09.2013 (filele 141, 142 dup.)

I.:- Am încercat, vă dați seama. Deci... . Ce să mai... . Eu nu vreau să fac să știe :ini aicea, nu vreau să fac scandal, nu vreau... .

C.:- B.! Atuncea meregem să facem în felu" următor! Ă... !

I.:- Adică, nici nu vreau să fiu dus așa ca ultimu" (neinteligibil). Domne, mi-ai >mis dumneata clar că vorbești cu domn" profesor?

C.:- Da! (neinteligibil).

I.:- Da! Ți-am lăsat domne hârtiile în original, tot ce trebuie?

C.:- Da! Da, da, da!

I.:- B.! De ce nu (neinteligibil)

C.:- Originale... ?

I.:- Nu!

C.:- C., copie, copie!

I.:- C. după diplome și cererea în original.

C.:- Da, da, da!

I.:- Ți-am lăsat domne banii, cât mi-ai cerut domne dumneata că... .

C.:- Da domne! Da" e cineva care m-a....

I.:- Te duci și vorbești cu profesoru(?)?!

C.:- M-a plimbat și pe mine în toată chestia asta.

I.:- Păi domne! Da" eu nu sânt dă vină domne în chestia asta. Dumneata spuneai: „Domne, nu se poate, uite domne banii... ." Mai pus să-ți dau banii dân (neinteligibil) și toate alea! Ți i-am virat pă card, domne! Cu cont(?)! Am contu" la mine! Da!

…………….

I.:- Mi-ai dat contu", mi-ai... . Domne, să nu aia, nu știu ce, să nu mai faci drumuri la BUCUREȘTI... . Da m-ai ținut ca pă ultimu" guguștiuc. Adică am și eu o prestație mă! Nu se poate să-ți bați joc de mine așa. De ce n-ai răspuns la telefon? Cum, îmi justifici mie chestia asta? Ca oameni așa... ! D-aia am vrut să vin până aici. Și să mă cunoască și doamna... . Poți să-i spui, i-am spus cine sânt adică....

C.:- Da nu, că vă știe. Nu e o(?) problemă(?).

……………

C.:- Nu! Veniți luni de dimineață! Ca să stabilesc întâlnirea....

I.:- Domne! Domn" profesor nici nu știe domne (neinteligibil)... .

C.:- Și să vorbim cu cineva(?). Păi nu e de(?) domn profesor M., e de altcineva. E (neinteligibil). Atâta vă ia! 10 minute. Decât veniți, stați de vorbă, „domne...și eu cer hârtiile pe loc.

I.:- Domne sânt patruzeci dă milioane care ți i-am dat! Dumneata i-ai dat lor, le-ai dat banii la cineva?

C.:- Da domne! Eu cu ăia n-am rămas! Eu am rămas cu ăia 1300. Pă cuvânt acuma, la modul cel mai serios.

I.:- Da domne (neinteligibil). Pă da! Și sânt eu dă vină că dumneata ai, te-ai băgat în chestiunea asta

- convorbirea din data de 08.09.2013 (filele 151, 152 dup)

C.:- Credeți acuma... . Păi sânteți de mult dezamăgit. Acuma e....

I.:- Da!

C.:- Nu mai ține de dezamăgeală.

I.:- Profesoru", ți-am zis, nu știe nimic... .

C.:- E, nu știe! Haideți domne că toată lumea o dă că nu știe! Ce dracu?! Noi(?) în diverse că nu știm! Nu știm unu" dă altu", da" pă dă altă parte am făcut cinșpe lucruri împreună. Haideți să fim serioși! A fost că l-a prins pă domnu" A. ci și s-au dat la fund toți. Dacă nu-l prindea pă domnu A. erau în continuare heri. N-a stat domnu A. 29 de zile n-au(?) prins?! A fost președinte la comisia 1(?) și l-a prins. 3000 de euro și... . Asta e! D-aicea a pornit totu"! După aia toată a bătut în retragere. Nimeni nu știe nimic, nimeni n-a văzut nimic.

……..

I.:- Da" cel puțin mergeam la profesor: Bă omule! Uite... ! Așa stau lucrurile. Dă-mi documentele acuma să (neinteligibil)!

C.:- Eu până nu vă dau banii, ca să m-achit, atunci merg și-i zic și de bani în față. Că(?) la modu" cel mai serios îi zic dă bani!

I.:- Dacă spuneai... ! Mergem acolo amândoi!

C.:- Păi da mergem! Vreau să mă achit de dumneavoastră ca să nu fie nici o chestie și (neinteligibil).

I.:- Păi și care-i problema dacă mergem la el?!

C.:- II sun înainte și nu e nici o... .

I.:- Mergem la el și.... .

C.:- Păi da trebuie să-mi fac și eu timp! Adică trebuie să-mi iau o zi în care... .

I.:- (neinteligibil) un(?), juma" dă oră (neinteligibil)!

C.:- E! Ne ia o juma" dă oră! Și dacă nu-i acolo? Ne plimbăm, stăm pe la uși... așteptăm!

I.:- Și(?) intrăm peste el direct, cum o s-așteptăm?! După atâta timp... ?!

C.:- Eu știu! Da" dacă nu este?! Uitați! Acuma sânt susțineri la tezele de arat. Și asta... ! Poa" să fie la IAȘI, poa" să fie... . Că dumneavoastră aveți de nit aici. Vă vin colegi de-acolo care participă. Că, trebuie să se-întrunească un număr. Asta e legea. N-am... ! N-o face nimeni, adică așa e regulamentu". Și d-aicea (tu la rându" tău și asiști la ăla și tot așa. Că ei nu mai sânt plătiți acuma la număru" idenți pă care îi pregătesc, îi instruiesc. La număru" de lucrări publicate. Și se .merge pe teze pe lucrări, pe nebunii. Asta e singura chestie. Cu cât ai mai multe cu atât pești bani mai mulți.

I.:- Da" atuncea de ce naiba(?), mai mi-ai luat banii pentru lucrare, că(?) să publică pă site, să facem(?), n-ai(?)....

C.:- Domne! Asta, asta o să-l... .

I.:- Nu(?) era nici o chestie dă genu" ăsta!

C.:- Asta o să-l întrebați la, așa când o fi, când s-o da ocazia pă domnu" M.(?). Da" când o fi, așa pântre picături, c-oți mai trecea(?) dumneavoastră!

I.:- Nu(?) l-am(?) (neinteligibil) la telefon dă două ori și personal.

C.:- (neinteligibil). Eu vă cred!

I.:- (neinteligibil) nimic, nimic, nimic, nimic!

C.:- Da domne! El nu știe nimic, că nu, toți să disculpă. Nimeni nu știe nimic! A." nu mai vine, că e pensionat și că e acasă. V. o dată la nu știu ce interval. Da-l chemați o dată dumneavoastră, vă-ntâlniți cu el și vin și eu. Da" să le stabilim! Haideți vă dau banii să termin cu asta și le stabilim și ne-nțelegem așa.

I.:- Deci din cei 40 dă milioane pă care mi i-ai luat pentru profesor și pentru ce spus tu că rezolvi mai ai să-mi dai....

C.:-2200!

I.:- Două sute. Da?! Și pentru ceilalți care ai zis că rezolvi cu lucrări, cu tot ce ai tu dă rezolvat, ți i-am depus pă card, mai ai 1350. Nu? Ăia nu mi-ai dat nimic.

C.:- Nu,"nu! Adică din(?) ăia(?).

I.:- Deci din ăia nu mi-ai dat nimic.

Ca atare, în contextul celor arătate, este evident, în opinia Curții, că din probele administrate, anterior menționate, rezultă fără dubiu că inculpatul C. R. C. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența acesteia, inculpatul cu intenție inducând în eroare pe persoana vătămată I. N. A., în modalitatea descrisă în sentință de instanța de fond, în scopul de a obține un folos material injust, pricinuind persoanei vătămate o pagubă de 5.350 lei.

2. Cu privire la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, Curtea are în vedere următoarele:

Potrivit art.257 C.p. din anul 1969 constituie infracțiunea de trafic de influență primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

În actualul cod penal infracțiunea de trafic de influență are corespondent în dispozițiile art.291 conform cu care pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În cursul judecății inculpatul C. R. C. nu a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății,respectiv a infracțiunii de trafic de influență în formă continuată și a declarat că numai a pretins acele sume de bani menționate, însă nu le-a primit și că pentru acele sume de bani urma să discute cu profesorii sau secretara ca acele persoane să fie primite la examene, fără a plăti taxa,deși în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că în vara anului 2013 a discutat cu C. I. și i-a spus că dacă are colegi care au restanțe să le spună că îi ajută în sensul că are relații și vorbește cu profesorii examinatori să-i promoveze, că s-a întâlnit cu acești studenți și martorii susmenționați cărora le-a cerut și i-au dat câte 1.500 lei și câte 200 lei pentru profesorii examinatori și secretara facultății, că nu a discutat însă cu nici un profesor și nu a dat acești bani altor persoane.

Din declarațiile martorului C. I. C. rezultă că inculpatul C. R. C., despre care cunoștea că este asistent laborant la Politehnică, s-a interesat dacă are restanțe și dacă cunoaște alți colegi care au nevoie să fie ajutați la examene, că l-a pus în legătură cu patru colegi, Iovi M. V., P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A., că știe că aceia i-au dat inculpatului câte 1.500 lei, că în final a aflat că acești colegi nu au promovat examenele și că acești colegi ulterior l-au rugat să-și recupereze banii, că potrivit înțelegerii cu inculpatul a primit de la doi colegi suma de 2.000 lei pentru a-i da inculpatului ca acesta să-i ajute prin relațiile cu profesorul din cadrul Politehnicii să promoveze mai multe restanțe, că a dat această sumă inculpatului, că ulterior a aflat că inculpatul nu este asistent universitar la Politehnică.

Martorul Iovi M. V. a declarat că în anul universitar 2012-2013 a avut 13 restanțe, că în luna august 2013 C. I. C. i-a spus că un prieten de-al său îl poate ajuta să promoveze examenele fără probleme, că a discutat cu inculpatul care i-a spus că este laborant în Politehnică și prin relațiile sale la profesorii examinatori îl ajută să promoveze, că i-a pretins suma de 2.500 lei, pentru a promova examenele, că i-a dat inculpatului 500 lei personal și 2.000 lei prin intermediul lui C. I., că i-a spus că totul se rezolvă și i-a mai solicitat 400 lei în două rânduri spunând că banii sunt pentru doamnele secretare de la facultate, cerându-i și carnetul de student.

Martorul B. A. B. a declarat că în luna august 2013 l-a cunoscut pe inculpatul C. R. C. - cu ajutorul lui C. I., martorul având 9 restanțe în anul 2012-2013 - care i-a spus că este profesor la Politehnică și i-a pretins suma de 1.500 lei pentru a-l ajuta să promoveze examenele, spunându-i că „ o mână spală pe alta”, în sensul că și alți profesori vin la el să intervină pentru alți studenți și astfel poate apela și el la aceștia, că ulterior i-a mai cerut 300 lei pentru secretară.

Din declarațiile martorului P. R. I. rezultă că în anul universitar 2012-2013 avea 10 restanțe, că martorul C. I. i-a spus că inculpatul, prin relațiile pe care le are în mediul profesoral la Politehnica București poate să-i asigure promovarea examenelor, că inculpatul i-a spus că îl poate ajuta, că i-a confirmat că prin relațiile pe care le are cu profesorii îl promovează 100%, pretinzând 1.500 lei, pe care i-a dat, că după circa o săptămână a mai cerut 200 pentru secretara facultății, cerându-i și carnetul de student.

Din declarațiile martorului Ț. G. A. rezultă că avea 9 restanțe la sfârșitul anului 2013, că martorul C. I. i-a spus că știe pe cineva care lucrează la Politehnică și prin relațiile pe care le are îl poate ajuta să promoveze examenele, că s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că este din senatul facultății și îi cunoaște pe profesorii la care nu a promovat examenele, că inculpatul i-a solicitat 1.500 lei pe care i-a dat după câteva zile, iar ulterior 200 lei pentru secretara facultății, cerând și carnetul de student.

Relevante, în opinia Curții, sunt și convorbirile telefonice dintre inculpat și martorul C. I. ce confirmă declarațiile martorilor susmenționați și declarația inculpatului din faza de urmărire penală.

- convorbirea din data de 21.08.2013 (filele 47, 48 d.u.p.)

C.: Salut Iuli, ia zi-i, ai vorbit ?

Iuli: Am vorbit cu ei și cică au multe, au în jur de 9 fiecare, și zic hai să vedem dacă se poate.

C.: E ok, merge, deci fii atent la mine, deci merg toate, că d-asta te sunam, că eram cu profu" lângă mine știi, dar trebuie să știu din ce an, câte au din anul întâi, câte au din anul doi.

Iuli: A, da.

C.: Știi de ce trebuie să zic astea, pentru că sînt de plătit punctele credit.

Iuli: A, aha.

C.: Și eu mă ocup de tot, ideea e în felul următor că mâine dimineață se dau listele, ăștia au bani, sau sînt așa și așa.

Iuli: Da, au doi dintre ei, chiar au dar unul nu poate să vină nu știu, a avut un deces în familie și nu poate să vină astăzi, dar mâine poate să vină.

C.: Ideea e în felul următor că trebuie să vină astăzi, adică îmi trebuiesc datele lor complet, grupă, nume și așa mai departe...

Iuli: Da, da.

C.: Și trebuie să vină cu 15 milioane de căciulă.

Iuli: 15 pentru toate ?

C.: Deci să vină cu astea 15 și vorbim la fața locului.

Iuli: Da, da e ok, hai că ...

C.: Da, că știi că trebuie făcută cerere la decan trebuie... plătite alea și n-am timp să mă ocup de toate și mâine se dau listele și dacă nu-i prinde astăzi, pa la revedere.

Iuli: Da, da, îhî.

C.: Și ne vedem la două cu ei dacă vin și n-au bani sau... nu am făcut nimic, adică mai bine să-și vadă de... da ?

Iuli: OK.

C.: Da, și ai și tu partea ta.

Iuli: Da, da, bine, hai că vedem.

C.: Bine.

Iuli: Hai pa.

…………….

C.: Te salut Iuli, ce faci ești acasă?

Iuli: Da.

C.: Ia fii atent, am rezolvat cu băieții, am dat mai departe, totul e ok.

Iuli: Da.

C.: Să ne vedem mâine cu aia și să-ți las și ție ceva.

Iuli: Aha.

C.: Da, ca să-ți iei și tu ceva, partea ta.

Iuli: E... stai liniștit.

C.: Hai mă, stai liniștit că-ți las dacă am zis...

Iuli: Da și m-au întrebat, cît vrei și tu partea ta.

C.: Nu, mă, nu, asta le zic eu, să se rezolve treaba și după aia.

Iuli: Da, că au zis că acuma au făcut și ei un efort, să facă rost de bani și...

C.: Dacă mai vorbești cu ei le zici, mă dați o masă mie și lui R. și vorbim atunci, faceți cinste cu o masă.

Iuli: Aha.

C.: Da, și mâine să-ți las și ție adică îți las și ție două, trei milioane și vedem după aia și am vorbit acuma și mai am dreptul la încă doi oameni.

Iuli: încă doi ?

C.: Da dacă-ți pică fisa pe cineva și știi...

Iuli: Eu caut...vrei încă doi pentru mâine?

C.: Până vineri cel târziu.

Iuli: Până vineri cel târziu, încă doi, hai că încerc.

C.: Da, da, că eu trimit și îi dau la un alt coleg de-al meu, adică iau I și se ocupă el că i-am zis, știi?

Iuli: Da, la cineva tot așa care se descurce nu...

C.: Da, știu cineva și să fie de încredere, adică băieții mi s-au părul super ok.

Iuli: Da, sunt de încredere și d-aia și știam că a mai i-am mai descurcat la chestii.

C.: In fine, eu o să mă văd cu ei de dimineață și după aia mă văd cu tine.

Iuli: Da, ca să vorbim poate facem ceva...

C.: îhî, îhî și să-mi zici asta cum îi zice zi-i, poate mai pică cineva daca pică cineva, îmi zici.

- convorbirea din data de 20.08.2013 (fila 52 dup)

C.: Salut Iuli, ai că aveam treabă.

Iuli: Tocmai scriam mesaj acuma eu, am ajuns la metrou că am plecat de acolo.

C.: îhî...

Iuli: Ă...eu îți găsesc mai mulți.

C.: Păi nu îmi trebuie mulți mă, că nu pot.

Iuli: Zici câți vrei... cît.

C.: Nu, maxim 3 persoane, că nu pot să-i duc pe toți.

Iuli: M. 3, ok găsesc și au și bani știi, s-ar putea să dea.

C.: Păi nu știu, asta discut cu fiecare că e în funcție de examen, Iuli, nu am cum.

Iuli: Da, da, știu.

C.: Nu poți să-i promiți omului și să nu-1 ajuți, știi sau ceva în ...

Iuli: Da, da.

C.: Și d-aia nu mă bag, adică mă bag cît pot să duc și cît pot să apelez eu că la rândul meu eu apelez la altcineva, știi ?

Iuli: Da, știu, știu. Doi îți găsesc sigur.

C.: Dacă poți și putem să ne vedem mâine cu ei e perfect.

Iuli: Ok, eu vorbesc cu ei și ne vedem mâine.

C.: Bine Iuli, bine aștept, aștept un telefon de la tine.

Iuli: ...de asta poate vorbim de angajare chiar mai vorbim la telefon.

C.: Cu asta te ajut și o discutăm mâine.

Iuli: Da discutăm mâine, ok.

C.: Da" oamenii le spui și să fie fermi, adică bă vrea sau nu vrea adică să nu vină să o dea sucită.

Iuli: Da, da. C.: înțelegi ?

Iuli: Da.

C.: Oricum nu-i iau acuma, eventual îi iau jumătate acum, jumătate după ce se rezolvă.

Iuli: Da, da.

C.: Da, Iuli? Și în principiu oamenii ăștia cam cît au ? Câte au ?

Iuli: Restante?

C.: îhî.

Iuli: înjur de cinci, nu știu, vorbim dacă e.

C.: Depinde la cine are și cum are.

Iuli: Da, o să-ți zic eu dacă e pot să-ți trimit un mesaj mai pă seară.

C.: Nu, lasă ne vedem cu ei dar în principiu pe la ce oră am putea să ne vedem mâine ?

Iuli: Ă, nu știu, vorbim și vedem, dacă e.

C.: îhî, adică dacă ar fi până în două ar fi perfect.

Iuli: Până în două?

C.: Două, trei...maxim.

Iuli: Ok, dacă e ne vedem la două ca să scap și eu, că mai devreme nu prea pot să scap de acolo.

C.: Ei sunt cu tine la practică ? Mă auzi... alo....

-convorbirea din data de 25.08.2013 (fila 54 dup)

C.: Salut Iuli.Iuli: Sănătate.

C.: A... măi eu deja am dat numele pentru colegul tău.

Iuli: Așa.

C.: Mă auzi, iar celălalt la ce facultate e?

Iuli: încă nu mi-a zis. Ă... vorbesc, ă... mă întâlnesc deseară să vorbesc cu el..

C.: Hai vorbește cu el și în principiu se poate dar trebuie să știu câte are și unde e, înțelegi... și dacă e vine și îți lasă el și pentru ăla sau cu ăla și iei tu de la ei.

Iuli: Da, da. Vedem că ăsta nu e sigur, cu ălalaltu, cu V. e sigur, o să mă întâlnesc deseară să vorbesc cu el să vedem și a zis că are vreo 13 milioane deocamdată, și se descurcă.

C.: Mă, să ți-i dea ție zilele astea, să îi ai la tine da ?

Iuli: îhî, da da.

C.: Bine Iuli, hai că ne auzim atunci mai pe seară.

Iuli: Hai că dacă e îți zic și de ăsta, îți dau un mesaj dacă e să fie ceva, eu mă întâlnesc cu el la 9 și jumătate deseară.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca inculpatul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului public sau a funcționarului, să promită intervenția sa pe lângă acesta pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și ca acțiunea de traficare a influenței, ce se poate realiza prin primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori prin acceptare de promisiuni, daruri, direct sau indirect, să fie îndeplinită înainte ca funcționarul respectiv să facă acel act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, forma de vinovăție a acestei infracțiuni fiind intenția directă.

În contextul celor arătate, Curtea constată că sunt pe deplin îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective.

Din probele administrate, anterior menționate, rezultă că elementul material al infracțiunii de trafic de influență s-a realizat sub forma pretinderii și primirii de bani, apelantul inculpat lăsând să se creadă că are influență asupra profesorilor din cadrul Politehnicii București pentru a-i determina să-i promoveze pe martorii menționați la examenele restante, săvârșind acest fapte cu intenție directă.

Curtea constată că inculpatul C. R. C., prin motivele de apel a invocat dispozițiile art. 16 alin.1 lit.d,e Cod pr.penală, însă, în fapt, nu a adus nici un argument în susținerea motivelor sale, nefiind incidente, în cauză, fiind în mod formal menționate.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, în vederea stabilirii și aplicării acesteia, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză .

Condițiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi,neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive,iar legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde ,chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/06.05.2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile,decizie definitivă și general obligatorie.

Analizând, având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex”, în ansamblu, dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-l privește pe inculpatul C. R. C. din ambele coduri penale, Curtea constată că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este codul penal din anul 1969.

Curtea are în vedere în acest sens că, deși actualul Cod penal prevede un regim sancționator mai blând pentru infracțiunile de înșelăciune și trafic de influență deduse judecății, regimul concursului de infracțiuni reglementat în art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ,prin stabilirea unui spor fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite este mult mai aspru decât cel prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, care lasă la aprecierea judecătorului dacă se aplică sau nu un spor de pedeapsă,precum și împrejurarea că dispozițiile art.35 alin.1 Cod penal conform cu care infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni nu sunt aplicabile ,dat fiind că nu ne aflăm în ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență în prezența aceluiași subiect pasiv.

De asemenea, și din prisma modalității de executare a pedepsei, stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 și urm. din Codul penal din anul 1969, Curtea constată că tot Codul penal din anul 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă, în raport cu prevederile art. 83 și urm. Cod penal și art. 91 și urm Cod penal ce reglementează amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligațiile ce trebuie impuse inculpatului și efectele suspendării.

În ceea ce privește pedepsele aplicate de instanța de fond, Curtea constată că au fost corect individualizate, având în vedere atât dispozițiile art.72 C.p. din anul 1969 ,cât și criteriile consacrate prin art.74 C.p.,prima instanță orientându-se la minimul special prevăzut de art.215 alin.1 din Codul penal din 1969 și de art. 257 alin.1 din Codul penal din 1969, în cauză nejustificându-se reținerea în favoarea inculpatului a vreuneia dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal din 1969 și stabilirea unor pedepse într-un cuantum mai mic.

Potrivit Codului penal din anul 1969,aplicarea dispozițiilor art. 74 că nu este obligatorie pentru instanța de judecată,în procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată fiind singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.

Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.

Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.

În prezenta cauză,Curtea apreciază că,prima instanță aplicând inculpatului C. R. C. o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 C.p. din anul 1969 și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.257 C.p. din anul 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. din anul 1969 și dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare în condițiile art.81 și urm. C.p. din anul 1969,a realizat o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a fiecărei fapte comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

La aprecierea acestor pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor comise,modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora,astfel cum au fost reținute și descrise,urmarea produsă.

De asemenea,Curtea nu poate ignora atitudinea nesinceră a apelantului inculpat și împrejurarea că acesta nu era la prima încălcare a legii penale,fiind sancționat administrativ la data de 23.05.2013 tot pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune,ceea ce denotă faptul că sancțiunea aplicată nu l-a convins pe apelantul inculpat că respectarea legii este o necesitate și că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea și executarea în viitor a unor pedepse.

Prin urmare,în opinia Curții ,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepselor stabilite de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare și nicidecum reducerea cuantumului acestora.

De asemenea,față de împrejurarea că a fost identificată ca lege penală mai favorabilă codul penal din anul 1969 ,Curtea costată că și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită în raport de natura faptelor comise, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie .

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport de constituirea de parte civilă și declarațiile părții civile I. N. A. și declarațiile inculpatului din care rezultă că partea civilă mai are de recuperat de la inculpat suma de 1.350 lei, în mod justificat instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. N. A. și în baza art. 23 alin. 3 și art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală l-a obligat inculpatul C. R. C. să plătească părții civile I. N. A., suma de 1350 lei, despăgubiri civile.

De asemenea, Curtea constată că și măsura confiscării sumei de 7.700 lei de la inculpatul C. R. C. este corectă.

Conform art. 257 alin.2 rap la art.256 alin.2 din Codul penal de la 1969 banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Având în vedere declarațiile martorilor C. I. C., Iovi M. V., B. A. B., P. R. I. și Ț. G. A. și dispozițiile legale susmenționate, în mod legal instanța de fond a confiscat de la inculpatul C. R. C. suma de 7.700 lei.

Ca atare, pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b).Cod procedură penală,va respinge,ca nefondat,apelul declarat de inculpatul C. R. C. împotriva sentinței penale nr.18 din data de 17 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct.1 lit.b).Cod procedură penală respinge,ca nefondat,apelul declarat de inculpatul C. R. C. împotriva sentinței penale nr.18 din data de 17 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. M. C. C.-C.

GREFIER,

V. E.

Red.M.N./Th.red.C.V.M.-ex.5/28.09.2015

T.Teleorman – judecător T. I.

← Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 930/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 838/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 334/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 811/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr. 847/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI