Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 437/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 10426/301/2015
DOSAR NR._
(2918/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.437
Ședința publică din data de 3 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul P. G. C. împotriva sentinței penale nr.350 din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul-condamnat P. G. C., aflat în stare de detenție, pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat C. D., în baza delegației nr._/29.08.2015 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că s-a depus la dosar cerere din partea contestatorului-condamnat P. G. C. prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.364 alin.4 Cpp. De asemenea, a precizat că nu este contestația sa.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat P. G. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că în mod corect s-a respins cererea condamnatului ca inadmisibilă, întrucât s-a constatat că a mai fost soluționată cererea având același obiect.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.350 din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul G.,în baza art.599 alin. 5 Cod procedură penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea formulată de petentul-condamnat P. G. C. [fiul lui A. și E., născut la 02.11.1993, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul G.], privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 25 ani închisoare, în executarea căreia se află.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul-condamnat să plătească statului suma de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul de la tribunal a reținut că, prin cererea sa, condamnatul P. G. C. a formulat o contestație la executare, motivând în fapt că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că este condamnat la pedeapsa închisorii de 25 de ani pentru infracțiunea de omor, iar în drept invocând prevederile art. 598 alin.1 lit.d, art. 595 alin.1 și art. 597 Cod procedură penală.
Asupra excepției de inadmisibilitate, ridicată din oficiu, Tribunalul G. a reținut că prin sentința penală nr.694 din 12.03.2014, definitivă prin necontestare, Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.595 Cod procedură penală, a admis, în parte, contestația la executare formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul București Rahova instituită potrivit H.G. nr.836/2013 cu privire la persoana condamnată P. G. C., precum și contestația formulată de condamnatul P. G. C..
A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.105/26.07.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, modificată prin decizia penală nr.140/A/2013 a Curții de Apel A. I. și definitivă la 17.01.2014 prin decizia penală nr.154/17.01.2014 a Înaltei Curți de casație și Justiție și a repus în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- pedeapsa de 24 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.174 alin.1 comb. cu art.175 alin.1 lit. a și i și art.176 alin.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a și c Cod penal (din 1969);
- pedeapsa de 18 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. b și c, 2/1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal (din 1969);
- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de obiect înțepător prevăzută de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991;
- sporul de 1 an închisoare.
În baza art.6 alin.1 Cod penal, a redus pedeapsa de 18 ani închisoare la maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de art.234 alin.1 lit. a, d și e Cod penal cu aplicarea art.77 lit. a și d Cod penal, art.78 Cod penal.
În baza art.39 alin.1 lit. b Cod penal cu referire la art.33, 34 Cod penal (din 1969) a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită inițial de 25 ani închisoare este mai mică decât pedeapsa calculată potrivit noii reglementări (de 27 ani și 8 luni; 24+1/3 (10+1)) și a menținut rezultanta stabilită inițial.
A interzis inculpatului P. G. C. drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
A dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive, precum și durata de la 20.02.2013 la zi.
A dispus anularea MEPÎ nr.166/2013 din 20.01.2014 emis de Tribunalul Sibiu în baza sentinței penale nr.105/26.07.2013 a Tribunalului Sibiu, definitivă la 17.01.2014 prin decizia penală nr.154/17.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei (art.599 alin.4 Cod procedură penală).
A arătat tribunalul G. că, potrivit art.599 alin.5 Cod procedură penală, cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Prin urmare, faptul că prin sentința anterior menționată instanța Tribunalului București s-a mai pronunțat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile referitor la petentul condamnat P. G. C. atrage inadmisibilitatea contestației la executare de față.
În acest sens, Tribunalul a arătat că inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (în 22.VI.2015, data comunicării), a formulat contestație condamnatul P. G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând - în esență – reducerea pedepsei pe care o are de executat.
Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei, consideră, similar primei instanțe, că - în cauză – nu se mai putea formula o nouă sesizare, privind aplicarea legii penale mai favorabile, aceasta fiind deja formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza H.G. nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului București Rahova.
Faptul că cererea petentului este intitulată contestație la executare (ca în speță) sau sesizare a Comisiei din cadrul penitenciarului (ca în precedent), ceea ce se solicită este în fapt același lucru, aplicarea legii penale mai favorabile, iar cauza având aceleași părți și același obiect, apare ca fiind cert inadmisibilă.
Oricum, prin hotărârea anterioară, instanța a analizat pe larg situația condamnatului, concluzia fiind aceea că legea penală veche este mai favorabilă, întrucât nu sunt analizate doar limitele speciale ale pedepselor (astfel cum se susține), ci și celelalte instituții de drept penal incidente, precum concursul real.
Mai mult, prima contestație a fost admisă și a fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie la maximul prevăzut de legea nouă (10 ani), însă este cert că petentul nu a înțeles, pentru că - în final - pedeapsa pe care o are de executat este aceeași – de 25 de ani închisoare, însă acest rezultat apare ca urmare a tuturor operațiunilor juridice ce s-au impus a fi efectuate din cauza situației concrete.
Ceea ce nu înțelege condamnatul este faptul că în această procedură nu se efectuează o nouă individualizare judiciară a pedepselor, ci se urmărește ca pedepsele aplicate pe legea veche să nu depășească maximul prevăzut de legea nouă.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea, va respinge contestația formulată de către contestatorul condamnat P. G. C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. G. C. împotriva sentinței penale nr.350 din data de 17.06.2015, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.09.2015.
PREȘEDINTE,
M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Trib.G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 468/2015.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
