Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 1214/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1214/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 7175/4/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(2354/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 1214/A

Ședința publică de la 24 septembrie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - D. G. M.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..

Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul A. S. împotriva sentinței penale nr. 1443 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat A. R. D. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;

În temeiul dispozițiilor art. 372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la verificarea identității apelantului inculpat, fiind depusă la dosar Cartea de identitate a acestuia în fotocopie.

După ce Curtea pune in vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.

Apărătorul apelantului inculpat depune la dosar motive de apel.

Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și pe fond, rejudecând, a se dispune reindividualizarea pedepsei. Criticile vizează, pe de o parte, neaplicarea dispozițiilor art. 74-76 vechiul Cod penal, respectiv instanța a înțeles să nu aplice circumstanțele atenuate, considerând că, deși inculpatul a avut o atitudine sinceră in faza de urmărire penală și in fața instanței de fond, acest aspect nu constituie un motiv suficient pentru aplicarea prevederilor art.74 Cod penal. Instanța a mai reținut că recunoașterea inculpatului și situația familială normală, necoroborate cu alte aspecte, nu pot servi ca si circumstanțe atenuante. Apărarea precizează că aceste aspecte, despre care instanța a făcut vorbire, dar nu le-a aplicat ca si circumstanțe atenuante, constituie tocmai circumstanțe atenuante. De asemenea, mai susține că prima instanță nu a avut in vedere si situația socială a apelantului, in sensul că, in urma liberării condiționate este singurul întreținător al familiei, are patru copii minori.

Al doilea motiv de apel vizează faptul că instanța de fond a aplicat un spor de 8 luni închisoare, considerând că acesta se impune întrucât neaplicarea acestuia ar însemna o cauză de nepedepsire față de inculpat in raport de faptul că aceste fusese condamnat anterior pentru alte infracțiuni care, in concurs, ar fi absorbit pedepsele aplicate la acest moment. In continuare, susține că sporul era facultativ si nu obligatoriu.

In încheiere, mai arată că apelantul lucrează fără forme legale pentru a asigura mijloacele necesare traiului familiei sale.

In raport de art. 105 alin. 2 noul Cod procedură penală, opinează că se poate dispune in continuare liberarea condiționată în raport de prevederile art. 99-100 noul Cod penal.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că, chiar dacă ar fi redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, acest lucru nu ar ajuta cu nimic întrucât pedeapsa cea mai mare aplicată pentru fapte concurente este de 3 ani și 8 luni. In ceea ce privește sporul, acesta a fost majorat doar cu 4 luni și apreciază că a fost corect aplicat in raport de întreaga activitate infracțională desfășurată de inculpat. In ceea ce privește liberarea condiționată, arată că nu poate fi dispusă de instanța de apel, aceasta nefiind instanță de executare.

Pe cale de consecință, formulează concluzii de respingere a apelului, ca fiind nefondat.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales.

Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 1443 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._ s-a dispus:

În temeiul art. 386 Cod de procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. S. din două infracțiuni prev. de art. 335 alin. 1 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., îndouă infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep. cu aplic. art. 33 lit. a) din Vechiul C. pen., totul cu aplic. art. 5 din C. pen.

I. În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen.,, condamnă pe inculpatul A. S. pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. (faptă comisă în data de 13.10.2011).

În baza art. 71 din Vechiul C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a) teza a II-a și lit. b) din Vechiul C. pen.

În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen.,, condamnă pe inculpatul A. S., pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. (faptă comisă în data de 24.09.2011).

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința Penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă la data de 10.07.2012, prin nerecurare, în elementele ei componente și repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 2536/17.10.2011 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 42/10.01.2012 a Curții de Apel București – Secția II Penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a) din Vechiul C. pen. cu aplic. art. 31 alin. 2 și art. 75 lit. c) din Vechiul C. pen. (faptă comisă în 19.09.2010), pedeapsă devenită executabilă conform art. 86 ind. 5 alin. 1 din Vechiul C. pen.;

- pedeapsa unică și indivizibilă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 2958/28.11.2011 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin nerecurare la data de 20.12.2011, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplic. art. 37 lit. a) din Vechiul C. pen. (faptă comisă în data de 29.07.2008);

- sporul de 4 luni închisoare aplicat prin Sentința Penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă la data de 10.07.2012, prin nerecurare.

III. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b), art. 36 alin. 1 din Vechiul C. pen., contopește cele două pedepse câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele așa cum au fost mai sus repuse în individualitatea lor în urma descontopirii pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni închisoare, pe care o sporește cu 8 luni închisoare,în final, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de:

- 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 din Vechiul C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Vechiul Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. 3 din C. pen. deduce din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, de 4 ani și 4 luni închisoare, perioada deja executată, respectiv:

-reținerea de la data de 19.09.2010 la data de 20.09.2010;

-perioada executată de la data de 30.07.2003 la data de 15.07.2004 (din sentința penală nr. 2958/28.11.2011 a Judecătoriei Sector 4 București);

-perioada executată de la data de 21.12.2011 la data de 26.08.2014.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:

Prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 20.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. S., sub aspectul săvârșirii pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., reținându-se în fapt că la data de 24.09.2011, în jurul orei 19.15, acesta a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CC – 8335-CB, pe Șoseaua Olteniței, sector 4, București, fără a poseda permis de conducere.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii, proces verbal de verificare în evidența Conducătorilor Auto, înscrisuri, declarații martor A. Sevigean, declarații suspect/inculpat.

Prin încheierea din data de 16.04.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 din C. pr. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 20.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București privind pe inculpatul A. S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 5 Cp.

La dosar au fost atașate: fișa de cazier a inculpatului (f. 9-10); sentințele penale nr. 2958/28.11.2011, nr. 1611/20.06.2012 și nr. 2536/17.10.2011, toate ale Judecătoriei Sectorului 4 București (f. 14 – 18, 37 - 40).

Prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 09.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la această instanță sub nr. _ din data de 09.03.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. S., sub aspectul săvârșirii pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., reținându-se în fapt că la data de 13.10.2011, în jurul orei 02.15, acesta a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CC – 8335-CB, pe ., București, fără a poseda permis de conducere.

Prin încheierea din data de 17.04.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 din C. pr. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 09.03.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București privind pe inculpatul A. S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 5 Cp.

La termenul din data de 19.05.2015, instanța, constatând incidența dispozițiilor art. art. 43 alin. 2 lit. a) din C. pr. pen., a dispus reunirea cauzelor înregistrate la Judecătoria Sector 4 București sub nr._ și nr._ .

La termenul din data de 03.06.2015, instanța a dispus citirea celor două acte de sesizare anterior menționate, iar inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în cele două rechizitorii, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. 4 din C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii. În prezența apărătorului, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere, conform art. 375 din C. pr. pen., fiind consemnată și atașată la dosar.

La același termen de judecată a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, ca urmare a aplicării art. 5 din Noul Cod penal, rămânând în pronunțare pe acest aspect, odată cu fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt,

1. La data de 24.09.2011, în jurul orei 19.15, inculpatul A. S. a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CC – 8335-CB, pe Șoseaua Olteniței, sector 4, București, fără a poseda permis de conducere, iar, cu ocazia unui control de rutină efectuat de către polițiști a fost depistat în trafic.

2. La data de 13.10.2011, în jurul orei 02.15, inculpatul A. S. a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CC – 8335-CB, pe ., București, fără a poseda permis de conducere, iar, cu ocazia unui control de rutină efectuat de către polițiști a fost depistat în trafic.

Situațiile de fapt mai sus expuse rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile inculpatului de recunoaștere date în fața instanței se coroborează cu: procesul verbal de depistare, procesul verbal de verificare în evidența conducătorilor auto, declarațiile martorului A. Sevigean, declarațiile date în calitate de suspect/inculpat.

În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare, că nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Fiind audiat de instanță, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 din Cod procedură penală, inculpatul a recunoscut faptele săvârșite în modalitatea arătată mai sus.

Totodată, față de dispozițiile art. 378 alin. 3 din C. pr. pen., inculpatul și-a manifestat acordul de a fi obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat.

Instanța a constatat că față de limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și față de condițiile diferite ale concursului de infracțiuni, sub imperiul celor două legi penale, legea penală veche apare ca fiind mai favorabilă (instanța a avut în vedere inclusiv faptul că prezenta faptă este comisă în concurs real prev. de art. 33 lit. a din vechiul C. pen. raportat la infracțiunile deduse judecății prin: sentințele penale nr. 2958/28.11.2011 și nr. 2536/17.10.2011, ambele ale Judecătoriei Sectorului 4 București).

Prin urmare, în temeiul art. 386 Cod de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. S. din două infracțiuni prev. de art. 335 alin. 1 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., îndouă infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep. cu aplic. art. 33 lit. a) din Vechiul C. pen., totul cu aplic. art. 5 din C. pen.

Astfel, în drept, coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că faptele inculpatului A. S., care la datele de 24.09.2011 și respectiv 13.10.2011, a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CC – 8335-CB, pe Șoseaua Olteniței, sector 4, și respectiv pe ., fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) din Vechiul C. pen., totul cu aplic. art. 5 din Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a ținut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală („Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) si (2),….. iar instanța a retinut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsa prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar in cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime…..).

De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 din Vechiul Cod penal și anume: dispozițiile generale ale Codului penal cu privire la aplicarea pedepsei, limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator, circumstanțele concrete ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului.

Față de actele dosarului, instanța a constatat că nu reies indicii rezonabile privind conduita bună a inculpatului anterior faptei deduse judecății (de altfel, faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei pe parcursul procesului penal sau că are o situație familială normală, necoroborate cu alte date concrete, nu constituie temeiuri suficiente și rezonabile pentru a justifica reținerea vreuneia din circumstanțele prev. la art. 74 din vechiul C. pen. în favoarea inculpatului).

Mai mult, conform fișei de cazier judiciar, inculpatul a suferit multiple condamnări, fapta dedusă judecății fiind comisă în concurs real cu infracțiunile deduse judecății prin sentințele penale nr. 2958/28.11.2011 și nr. 2536/17.10.2011, ambele ale Judecătoriei Sectorului 4 București - aspecte ce denotă perseverența infracțională a inculpatului și periculozitatea sporită a acestuia.

Ținând cont ca faptele inculpatului prezintă pericol public ridicat, infracțiunile săvârșite fiind unele de pericol, instanța a stabilit pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora a avut in vedere prevederile art. 72 din vechiul C. pen. si art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală.

Astfel, în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., a condamnat pe inculpatul A. S. pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. (faptă comisă în data de 13.10.2011).

În baza art. 71 din Vechiul C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a) teza a II-a și lit. b) din Vechiul C. pen.

În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., a condamnat pe inculpatul A. S., pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. (faptă comisă în data de 24.09.2011).

Față de situația juridică a inculpatului, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința Penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă la data de 10.07.2012, prin nerecurare, în elementele ei componente și a repus pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- sporul de 4 luni închisoare aplicat prin Sentința Penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă la data de 10.07.2012, prin nerecurare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b), art. 36 alin. 1 din Vechiul C. pen., a contopit cele două pedepse câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta cu pedepsele repuse în individualitatea lor în urma descontopirii pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 8 luni închisoare,în final, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de:

- 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 din Vechiul C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Vechiul Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.

Cu privire la sporul de 8 luni închisoare aplicat, instanța a considerat că acesta este necesar având în vedere perseverența infracțională a petentului. Mai mult, instanța a considerat că sporul este necesar, având în vedere că acesta reprezintă parte din pedepsele care nu se vor executa ca urmare a aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni. Or, neaplicarea în cauză a unui spor ar reprezenta un semn de nepedepsire față de inculpat, care ar fi sancționat doar pentru pedeapsa cea mai grea. Instanța a apreciat totodată că rolul sancționator și educator al pedepsei nu ar putea fi atins în totalitate, în lipsa unui spor de pedeapsă în sarcina inculpatului, față de perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă.

Cu privire la pedeapsa accesorie, apreciind că infracțiunile comise nu atrag nedemnitatea de a exercita activități ce presupun responsabilitate civică (dreptul de vot), văzând și jurisprudența CEDO asupra acestei probleme (cauza Hirst contra Marii Britanii), în baza art. 71 alin. 1, 2 din Vechiul C. pen, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Vechiul Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 36 alin. 3 din Vechiul Cod penal a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, de 4 ani și 4 luni închisoare, perioada deja executată, respectiv:

-reținerea de la data de 19.09.2010 la data de 20.09.2010;

-perioada executată de la data de 30.07.2003 la data de 15.07.2004 (din sentința penală nr. 2958/28.11.2011 a Judecătoriei Sector 4 București);

-perioada executată de la data de 21.12.2011 la data de 26.08.2014.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând aplicarea unei pedepse reduse, față de circumstanțele personale., prin reținerea de circumstanțe atenuante, și înlăturarea sporului de 8 luni aplicat de instanța de fond, motivele pe larg regăsindu-se în practicaua prezentei.

Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art.417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din coroborarea probelor administrate, respectiv procesele-verbale de constatare a infracțiunii, procesele-verbale încheiate de către organele de poliție din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, declarațiile martorilor asistenți prezenți la surprinderea inculpatului, declarațiile inculpatului în care a recunoscut comiterea infracțiunilor rezultând că la datele de 24.09.2011 și respectiv 13.10.2011, a condus autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CC – 8335-CB, pe Șoseaua Olteniței, sector 4, și respectiv pe ., fără a poseda permis de conducere, fapte care întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) din Vechiul C. pen., totul cu aplic. art. 5 din Cod penal, Curtea apreciind că în mod corect a apreciat instanța de fond că legea mai favorabilă inculpatul și este codul penal anterior, față de reținerea concursului de infracțiuni în raport și de sentințele anterioare de condamnare ale inculpatului.

În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpat în sensul reducerii cuantumului pedepsei și reținerii de circumstanțe atenuante, Curtea apreciază că acesta este nefondat, inculpatul nefăcând nici o dovadă că poate beneficia de circumstanțe atenuante sau de reducerea mai mult decât a făcut-o instanța de fond, a cuantumului pedepselor aplicate.

D. recunoașterea săvârșirii infracțiunilor nu se poate constitui în sine într-o împrejurare care să impună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor. Persoana și conduita inculpatului reprezintă doar unul dintre criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, iar în cauza de față, Curtea apreciază că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, săvârșite în mod repetat și în contextul în care a suferit anterior condamnări pentru același gen de infracțiuni, cu executare în detenție, și după eliberare a continuat să conducă autoturisme în aceleași condiții, sunt suficient de grave și impun sancționarea adecvată. Aceste infracțiuni fiind unele de pericol, nefiind necesar ca urmare a conducerii autoturismului în aceste condiții să se producă și vreo urmare concretizată într-un accident sau vătămare a vreunei persoane.

Referitor la conduita inculpatului, Curtea constată că acesta a recunoscut fapta, fiind dificil de adoptat o altă conduită față de circumstanțele în care a fost surprins de către organele de poliție, acesta fiind surprins în trafic la volanul autoturismului, astfel încât această recunoaștere în contextul împrejurărilor în care a fost surprins și al situației de fapt expuse nu poate fi apreciată, în raport de conduita ulterioară a inculpatului, decât ca o recunoaștere pur formală a faptei, în scopul de a beneficia de clemență, Curtea reținând, așa cum arătam, și perseverența si specializarea inculpatului, condamnat anterior.

Curtea apreciază că nu se impune în cauză reținerea de circumstanțe atenuante, atitudinea procesuală a inculpatului fiind valorificată odată cu analiza criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, conform art. 72 din Codul penal, aspect care îndreptățește Curtea să considere că nu poate fi reținută conduita bună a acestuia anterior săvârșirii prezentelor fapte, reținând și celelalte fapte pentru care acesta a fost condamnat.

Curtea apreciază în raport de cele arătate că pedepsele aplicate de instanța de fond sunt corect individualizate, la fel și pedeapsa rezultantă, instanța de fond ținând seama de toate criteriile de individualizare, dând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita inculpatului în procesul penal, Curtea arătând că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepselor de câte 1 an și 6 luni închisoare, cu pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, prin reținerea disp. de favoare prev. de art. 396 alin. 10 C. p.p.

Referitor la motivul de apel vizând înlăturarea sporului de 8 luni, Curtea reamintește că prin sentința penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă la data de 10.07.2012, prin nerecurare, a fost aplicat inculpatului sporul de 4 luni închisoare raportat la numărul mare de infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea și contopirea pedepselor, iar în cauza de față, în considerarea unor alte două condamnări, cele prezente, instanța a apreciat că se impune un spor mai mare, de 8 luni închisoare, justificat de perseverența infracțională a inculpatului.

Curtea reamintește pe de o parte că acest spor de 4 luni odată aplicat, nu mai poate fi înlăturat, acesta fiind deja aplicat anterior cu titlu definitiv, iar majorarea acestuia este una justă, în opinia Curții, față de numărul de infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat și în cauza prezentă, astfel încât nu se poate reține nici acest motiv de apel.

Referitor la modalitatea efectivă de individualizare, cu executarea în regim de detenție, Curtea apreciază că s-a realizat o individualizare eficientă, în măsură să ducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, care este și o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare.

În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că apelul inculpatului nu este fondat și îl va respinge conform art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, dispunând și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, care a fost omisă de instanța de fond, dar care este consecința firească a descontopirii pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă la data de 10.07.2012, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. S. împotriva sentinței penale nr. 1443 din 10 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._ .

Anulează MEPI emis în baza s.p. 1611/20.06.2012 a Judecătoriei sector 4 București.

Obligă apelantul la plata a 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. C. D. G. M.

GREFIER,

G. A. I.

red./tehnored.M.C./30.09.2015

ex.4

red.F.M.P.-Jud.Sect.4

← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 1068/2015. Curtea de...		Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 1099/2015. Curtea de Apel... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 1214/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 1214/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI