Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 369/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 3007/93/2014

Dosar nr._

(1920/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.369/C

Ședința publică din data de 27.07.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M. N.

GREFIER: R.-E. V.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 08.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul- condamnat I. M., personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat F. M. R., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, emisă de Baroul București la data de 27.07.2015, atașată la dosarul cauzei și de apărător desemnat din oficiu, avocat M. G., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/04.06.2015, aflată la fila 7 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:Curtea constată, conform dispozițiilor art. 91 Cod procedură penală, încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. G., prin prezentarea apărătorului ales.

Apărătorul ales al contestatorului-condamnat I. M. solicită încuviințarea de a depune la dosar contestația în formă scrisă și un set de înscrisuri, reprezentând practică judiciară în susținerea contestației formulate de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu depunerea înscrisurilor prezentate de apărătorul ales al contestatorului-condamnat.

Curtea încuviințează înscrisurile prezentate de apărătorul ales al contestatorului-condamnat.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Apărătorul ales al contestatorului-condamnat I. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Arată că prin hotărârile rămase definitive, contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare. Solicită a se observa că Legea nr.143/2000 este o lege specială, iar în momentul în care a intrat în vigoare noua legislație, în ceea ce privește Codul penal și Codul de procedură penală, și pedepsele prevăzute în această lege specială s-au modificat, în sensul micșorării cuantumului pedepselor aplicate făptuitorului. Așadar, consideră că se poate aplica legea penală mai favorabilă, respectiv Legea nr.143/2000. Mai arată că și art.19 din Legea nr.682/2002 a rămas în vigoare și este aplicabil. Precizează că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, urmând ca pedeapsa de 12 ani să fie redusă la jumătate, respectiv la 6 ani, pentru infracțiunea de trafic de droguri. În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, arată că și aceasta este prevăzută de legea specială, putând să fie redusă la maximul special prevăzut de respectiva lege. În continuare, consideră că judecătorul de la instanța de fond nu a motivat de ce a fost nevoie să fie aplicate dispozițiile noului Cod penal, în ceea ce privește pedeapsa rezultantă. Consideră că instanța de fond a greșit în momentul aplicării dispozițiilor din noul Cod penal în ceea ce privește concursul de infracțiuni, legea penală mai favorabilă, în cazul contestației de față, fiind vechiul Cod penal, în care pedeapsa se aplică prin contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei celei mai mari. Apreciază că pot fi aplicate legile speciale 143/2000 și 682/2003, urmând ca pedeapsa aplicată să fie micșorată la maximul special din aceste pedepse, cu aplicarea art.33 și art.34 din vechiul Cod penal.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată. Solicită a se observa că instanța de fond, în momentul când menționează modul în care trebuie să se aplice legea penală mai favorabilă, respectiv art.6 Cod penal, are în vedere noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile aplicate inculpatului din noul Cod penal. Consideră că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art.38 din noul Cod penal, întrucât acestea sunt regulile de la concurs, după noua reglementare. În continuare, precizează că, în mod necesar, au fost avute în vedere și pentru legile speciale noile limite, după modificările operate în anul 2013 și intrate în vigoare în anul 2014. În concluzie, solicită respingerea contestației.

Contestatorul-condamnat I. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său. Arată că a executat 7 ani de închisoare.

CURTEA

Deliberând asupra contestației formulate,constată următoarele:

Tribunalul Ilfov - Secția Penală ,prin sentința penală nr. 72 din data de 08.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ , a hotărât următoarele:

În baza art. 597 și 598 Cod procedură penală raportat la art. 595 Cod procedură penală, văzând și decizia Curții Constituționale nr. 67/2015, văzând și decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr.1/ 2014 dată în Completul privind Dezlegarea unor Chestiuni de D., admite în parte contestația la executare formulată de petentul condamnat I. M. - fiul lui I. și A., născut la data de 14.08.0963, CNP_, în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 345 / 2014 din data de 03.06.2014 al Tribunalului Ilfov .

Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 302 / 2012 a Tribunalului G., astfel cum a rămas aceasta definitivă, și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal;

-pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002 .

-pedeapsa de 6 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit.b) din legea 656/2002 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002 .

-pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 din vechiul Cod penal cu aplic. art. 6 din legea 78/2000 si a art.37 lit.b) din vechiul Cod penal .

În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002, reduce pedeapsa principală de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal la un cuantum de 3 ani și 9 luni de închisoare, în conformitate cu art.367 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002 .

În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal reduce pedeapsa principală de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 (în versiunea în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal și a art. 19 din legea 682/2002, la un cuantum de 9 ani de închisoare, în conformitate cu art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 (în versiunea în vigoare după 01.02.2014), cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal și a art. 19 din legea 682/2002 (în redactarea de după 01.02.2014).

În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, văzând și decizia Curții Constituționale nr. 67 / 2015, constată că nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 din vechiul Cod penal cu aplic. art.6 din legea 78/2000 si a art.37 lit.b) din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002.

În baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art.39 alin.1 lit. b din noul Cod penal aplică condamnatului pedeapsa cea mai grea, cea de 9 ani de închisoare, la care adaugă un spor de o treime din pedeapsele de 6 ani de închisoare, 3 ani și 9 luni de închisoare și 4 ani de închisoare, în final constatând că petentul condamnat ar urma să execute o pedeapsă principală rezultantă de 13 ani și 7 luni de închisoare.

În consecință, în baza art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, menține pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 litera a) teza a II-a și litera b) din vechiul Cod penal .

Deduce, din pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M., durata deja executată, de la 30.09.2008 la zi .

În baza art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, văzând și art. 35 alin.3 din vechiul Cod penal, menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 litera a) teza a II-a și litera b) din vechiul Cod penal (pedeapsă complementară aplicată prin sentința penală nr. 264 / 2014 a Tribunalului Ilfov, rămasă definitivă) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 13 ani de închisoare, mai sus indicate .

La rămânerea definitivă a prezentei sentințe, dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 345 / 2014 din data de 03.06.2014 al Tribunalului Ilfov și emiterea de către Tribunalul Ilfov a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M. prin prezenta sentință, precum și pentru pedeapsa complementară aplicată pe o durată de 5 ani după executarea pedeapsei principale rezultante de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M. prin prezenta sentință .

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului .

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.10.2014, sub nr._, pe rolul Tribunalului Ilfov, petentul-condamnat I. M. a solicitat instanței să admită contestația la executare și să dispună micșorarea pedepsei pe care o execută prin aplicarea beneficiului prevăzut de art. 19 din Legea 682/2002.

În motivare, petentul a arătat în esență că a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare pronunțată în dosarul penal nr._/3/2008 al Tribunalului București Secția I Penală prin sentința penală nr. 1024/2009. Ulterior, prin sentința penală nr. 264/2014 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._, instanța a dispus aplicarea legii penale mai favorabile reducând pedepsele aplicate condamnatului până la maximul special prevăzut de legea nouă, dar instanța nu a mai făcut aplicarea dispozitiilor art. 19 din legea 682/2002, lipsindu-l pe petent de beneficiul castigat la primul ciclu procesual de individualizare a pedepselor .

La dosarul cauzei s-au atașat: mandatul de executare nr. 345/2014 emis de Tribunbalul Ilfov, sentința penală nr. 264/2014 a Tribunalului Ilfov, precum și dosarul nr._/3/2008 al Tribunalului București-Secția I Penală, împreună cu toate dosarele atașate la acest din urmă dosar .

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Potrivit art. 6 alin.1 din noul Cod penal, în vigoare de la 01.02.2014 (în continuare – prescurtat: NCP), când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă (principală) mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Față de dispozițiile mai sus invocate, instanța a constatat că petentul condamnat I. M. se află în prezent în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 345 / 2014 al Tribunalului Ilfov (filele 27 – 28 la dosar), ce cuprinde 4 pedepse contopite .

În primul rând, instanța a constatat că în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002, aceasta se situează peste limita maximă de 9 ani de închisoare prev. de art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 (în redactarea în vigoare după 01.02.2014) cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002, sens în care s-ar impune reducerea acesteia, conform art. 6 alin.1 NCP .

În al doilea rând, instanța a constatat că și în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal și cu aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002, și aceasta se situează peste limita maximă de 3 ani și 9 luni de închisoare prev. de art. 367 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal și cu aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002, sens în care s-ar impune reducerea și a acesteia, conform art. 6 alin.1 NCP . În acest sens Tribunalul are în vedere decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 (filele 131 – 133 la dosar), decizie care are ca efect juridic obligația instanțelor de a da eficiență art. 19 din legea nr.682/2002 în toate cazurile în care, până la rămânerea definitivă a unei sentințe de condamnare, inculpatul respectiv are calitatea de martor-denunțător într-un alt dosar, indiferent de gravitatea infracțiunii pentru care respectivul inculpat (devenit ulterior martor – denunțător într-un alt dosar…) a fost condamnat. Or, din această perspectivă, se constată că prin decizia nr.1020 / 2011 a I.C.C.J., dată în dosarul nr._/3/2008 al instanței supreme, inculpatul I. M. nu a beneficiat de aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002 cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 (fila 248 verso la dosar nr._/3/2008 al I.C.C.J.), deoarece la data la care s-a dat decizia nr.1020 / 2011 a I.C.C.J. evident că nu exista decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 (filele 131 – 133 la dosar). Or, la acest moment, este obligația prezentei instanțe ca, pe calea prezentei contestații la executare, să dea eficiență art. 19 din legea nr.682/2002 și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 .

În al treilea rând, în baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, văzând și decizia Curții Constituționale nr. 67 / 2015, prezenta instanță a constatat că nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 din vechiul Cod penal cu aplic. art.6 din legea 78/2000 si a art.37 lit.b) din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002. Și aceasta deoarece, prin raportare la art.6 NCP, maximul special al pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 alin.1 NCP cu aplic. art.6 din legea 78/2000 cu aplic. art. 43 alin.5 NCP este de 10 ani și 6 luni, iar prin reducerea la jumătate a acestui maxim (prin aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002, avându-se în vedere decizia Curții Constituționale nr. 67/2015) rezultă un maxim special de 5 ani și 3 luni, care e mai mare decât pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată petentului.

În al patrulea rând, în baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, prezenta instanță a constatat că nu se impune reducerea pedepsei de 6 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit.b) din legea 656/2002 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002 (în acest caz, prin decizia nr.1020 / 2011 a I.C.C.J., dată în dosarul nr._/3/2008 al instanței supreme, inculpatul I. M. a beneficiat de aplicarea art. 19 din legea nr.682/2002). Și aceasta deoarece, prin raportare la art.6 NCP, maximul special al pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit.b) din legea 656/2002 cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal si a art. 19 din legea 682/2002 este de 7 ani și 6 luni, care e mai mare decât pedeapsa de 6 ani de închisoare aplicată petentului.

Dar, după cele două reduceri mai sus evidențiate (e vorba de cele 2 pedepse de câte 10 ani de închisoare), având în vedere disp. art. 38 NCP rap. la art. 39 NCP, conform cărora, când s-au stabilit pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, numitul I. M. ar urma să execute o pedeapsă de 9 ani de închisoare, la care s-ar adăuga 1/3 din totalul pedepselor de 6 ani de închisoare, 3 ani și 9 luni de închisoare și 4 ani de închisoare, pedeapsa principală rezultantă fiind de 13 ani și 7 luni de închisoare, adică mai mare decât cea de 13 ani pe care o execută condamnatul în prezent . Prin urmare, cel putin aparent, prezenta contestatie ar trebui respinsă ca neîntemeiată . Practica judiciară de după 01.02.2014 a dat, de altfel, numeroase sentinte în acest sens .

Cu toate acestea, prin decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 1/2014, dată în Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept (obligatorie pentru toate instantele din România ), s-a statuat (în expozitivul deciziei), în esență, că în astfel de situatii trebuie să fie admisă în parte contestația la executare formulată de către petentul-condamnat, acestuia urmând să îi fie reduse pedepsele componente (din cadrul pedepsei rezultante) care depăsesc maximul special potrivit legii penale în vigoare după 01.02.2014, apoi se calculează pedeapsa rezultantă conform art. 38 NCP raportat la art. 39 al. 1 lit. b NCP, s-a constatat că aceasta depăseste pedeapsa rezultantă calculată conform art. 33 si 34 din vechiul Cod penal (această din urmă pedeapsă rezultantă fiind, de altfel, în executie...) si, prin urmare, în baza art. 6 al.1 din NCP a menținut pedeapsa principală rezultantă calculată conform art. 33 si 34 din vechiul Cod penal, cu mentiunea că, la rămânerea definitivă a sentinței prin care se admite în parte contestația (conform algoritmului juridic mai sus prezentat), se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii initiale (în executie) și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru aceeasi pedeapsă principală rezultantă.

Având în vedere cele mai sus menționate, în prezenta cauză instanța, în baza art. 597 și 598 Cod procedură penală raportat la art. 595 Cod procedură penală, văzând și decizia Curții Constituționale nr. 67/2015, văzând și decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr.1/ 2014 dată în Completul privind Dezlegarea unor Chestiuni de D., a admis în parte contestația la executare formulată de petentul condamnat I. M. - în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 345 / 2014 din data de 03.06.2014 al Tribunalului Ilfov .

Pe cale de consecință, a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 302 / 2012 a Tribunalului G., astfel cum a rămas aceasta definitivă, și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

-pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal;

-pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 din vechiul Cod penal cu aplic. art. 6 din legea 78/2000 si a art.37 lit.b) din vechiul Cod penal .

Apoi, în baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002, a redus pedeapsa principală de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1,3 din legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal la un cuantum de 3 ani și 9 luni de închisoare, în conformitate cu art.367 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002 .

Apoi, în baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, a redus pedeapsa principală de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 (în versiunea în vigoare până la 01.02.2014) cu aplic. art.37 lit.b) din vechiul Cod penal și a art. 19 din legea 682/2002, la un cuantum de 9 ani de închisoare, în conformitate cu art. 2 alin.1,2 din legea 143/2000 (în versiunea în vigoare după 01.02.2014), cu aplic. art.43 alin.5 din noul Cod penal și a art. 19 din legea 682/2002 (în redactarea de după 01.02.2014).

În baza art. 6 alin.1 din noul Cod penal, văzând și decizia Curții Constituționale nr. 67 / 2015, a constatat că nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 din vechiul Cod penal cu aplic. art.6 din legea 78/2000 si a art.37 lit.b) din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 19 din legea 682/2002.

Prin urmare, în baza art. 38 din noul Cod penal raportat la art.39 alin.1 lit. b din noul Cod penal a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, cea de 9 ani de închisoare, la care adaugă un spor de o treime din pedepsele de 6 ani de închisoare, 3 ani și 9 luni de închisoare și 4 ani de închisoare, în final constatând că petentul condamnat ar urma să execute o pedeapsă principală rezultantă de 13 ani și 7 luni de închisoare.

În consecință, în baza art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, a menținut pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 litera a) teza a II-a și litera b) din vechiul Cod penal .

Desigur, a dedus, din pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M., durata deja executată, de la 30.09.2008 la zi .

În baza art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, văzând și art. 35 alin.3 din vechiul Cod penal, a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 litera a) teza a II-a și litera b) din vechiul Cod penal (pedeapsă complementară aplicată prin sentința penală nr. 264 / 2014 a Tribunalului Ilfov, rămasă definitivă) pe o durată de 5 ani după executarea pedeapsei principale rezultante de 13 ani de închisoare, mai sus indicate .

La rămânerea definitivă a prezentei sentințe, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 345 / 2014 din data de 03.06.2014 al Tribunalului Ilfov și emiterea de către Tribunalul Ilfov a unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru pedeapsa principală rezultantă de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M. prin prezenta sentință, precum și pentru pedeapsa complementară aplicată pe o durată de 5 ani după executarea pedeapsei principale rezultante de 13 ani de închisoare, aplicată petentului condamnat I. M. prin prezenta sentință .

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului .

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație,în termenul legal,condamnatul I. M., solicitările acestuia și motivele invocate în susținerea căii de atac exercitate fiind menționate în partea introductivă a acestei hotărâri,precum și în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată ,în conformitate cu dispozițiile art.425ind.1 și urm. C.p.p.,Curtea constată că este nefondată contestația formulată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.595 alin.1 C.p.p. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.

Conform art.6 alin.1 C.p. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

De asemenea,potrivit art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Prin contestația la executare formulată,condamnatul I. M. a arătat că în soluționarea dosarului penal nr._ ,Tribunalul Ilfov și Curtea de Apel București,Secția I Penală nu au făcut aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 ,cauză de micșorare a pedepsei ,solicitând reducerea cuantumului pedepselor stabilite urmare aplicării legii penale mai favorabile.

În prezenta cauză,examinând actele și lucrările dosarului,Curtea constată că, prin sentința penală nr.264/2014 din data de 02.04.2014 a Tribunalului Ilfov,Secția Penală,definitivă prin decizia penală nr.297/2014 din data de 29.05.2014 a Curții de Apel,Secția I Penală,pronunțate în dosarul nr._, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014),a admis în parte contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul I. M., fiul lui I. și A., născut la data de 14.08.1963 în București, CNP_, în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 325 / 2012 a Tribunalului G..

În baza art. 6 al. 6 din din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014) a redus durata pedepsei complementare aplicate, de la o durată de 8 ani la o durată de 5 ani.

A menținut restul sentinței penale nr. 302/2012 a Tribunalului G..

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.325 / 2012 a Tribunalului G. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Prin urmare,Curtea constată că incidența dispozițiilor legale susmenționate cu privire la hotărârea definitivă prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă în executarea căreia se află contestatorul condamnat I. M.,respectiv sentința penală nr. 302/2012 a Tribunalului G., a fost deja verificată de instanța de judecată competentă ,fiind pronunțată sentința penală nr.264/2014 din data de 02.04.2014 a Tribunalului Ilfov,Secția Penală,definitivă prin decizia penală nr.297/2014 din data de 29.05.2014 a Curții de Apel,Secția I Penală.

În acest context,o nouă cerere care să vizeze aplicarea legii penale mai favorabile, conform art.595 C.p.p.,art.6 C.p.p. și art.4 din Legea nr.187/2012,este inadmisibilă,instanța de judecată, în condițiile în care deja s-a pronunțat o sentință penală definitivă ce se bucură de autoritate de lucru judecat, ne mai având posibilitatea legală de a proceda la o nouă examinare a hotărârii definitive, prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă în executarea căreia se află contestatorul condamnat I. M., respectiv sentința penală nr. 302/2012 a Tribunalului G., prin prisma acestor dispoziții legale.

Ca atare, pentru considerentele arătate ,instanța de fond trebuia să respingă contestația la executare formulată de condamnatul I. M. ca inadmisibilă și nicidecum să procedeze la o nouă examinare a sentinței penale nr. 302/2012 a Tribunalului G.,în baza art.595 C.p.p. și art.6 C.p.p.,decizia nr.67/2015 a Curții Constituționale nefiind incidentă în prezenta cauză.

Neaplicarea dispopzițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 trebuia invocată de contestatorul inculpat I. M. cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva sentinței penale nr.264/2014 din data de 02.04.2014 a Tribunalului Ilfov,Secția Penală și nu pe calea unei noi contestații la executare,în care în mod formal au fost invocate dispozițiile art.598 alin.1 lit.d C.p.p.

Prin urmare,pentru motivele arătate,Curtea, în baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 08.04.2015,pronunțată de Tribunalul Ilfov,Secția Penală în dosarul nr._ .

În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 40 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 08.04.2015,pronunțată de Tribunalul Ilfov,Secția Penală în dosarul nr._ .

În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 40 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.07.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

M. N. R.-E. V.

← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr....		Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 114/2015.... →

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI