Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 26815/3/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (336/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 438/A
Ședința publică din 18.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – L. C. - N.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de procuror A.-M. G..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul S. M. A. împotriva sentinței penale nr. 2798/10.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.2798 din 10.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art. 289 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000, modif., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. M. A., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și b C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000, modif., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pt. infracțiunea de trafic de influență.
În baza art. 38 alin. 1 C.p. s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul S. M. A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și b C.p.
În baza art. 65 alin. 1 și 3 C.p a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și b C.p. ca pedeapsa accesorie.
A fost menținută starea de arest a inculpatului S. M. A..
În baza art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 11.07.2014 la zi.
S-a constatat că suma de 4.500 lei a fost pusă la dispoziție de către denunțător și a fost restituită acestuia.
În baza art. 274 al. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriu nr.285/P/2014 din 04.08.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. M. A. - pentru infracțiunile de luare de mită și trafic de influență, fapte prevăzute de art. 289, alin. 1 din Cod pen. raportat la art. 7, lit. c) din Legea 78/2000 modificată și art. 291, alin. 1 din Cod pen. raportat la art. 7, lit. c) din Legea 78/2000 modificată, cu aplic. art. 38, alin. 1 din Cod pen.
Analizând întreg materialul probator administrat, Tribunalul a constatat că la data de 10.07.2014, a fost înregistrat la Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției, denunțul formulat de numitul G. D. prin care acesta sesizează faptul că un lucrător de poliție din cadrul Secției 25 Poliție București îi solicită insistent o sumă de bani, respectiv aproximativ 15.000 lei, în vederea rezolvării favorabile a unui dosar penal în care martorul denunțător este cercetat pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe. Totodată numitul G. D. declară că lucrătorul de poliție i-a comunicat faptul că o parte din acești bani îi va înmâna el, personal, procurorului, pentru ca și acesta să dispună o soluție de netrimitere în judecată.
În susținerea aspectelor menționate, martorul G. D. a depus și trei înregistrări efectuate cu mijloace proprii în cursul întâlnirilor avute cu lucrătorul de poliție respectiv.
Martorul-denunțător G. D. a declarat că, în urmă cu maxim o lună de zile, a avut un incident în trafic cu un bărbat de circa 30 de ani, în zona Aleii Băiuț, din Piața Ialomiței, sector 6, București, incident în urma căruia i-a aplicat acestuia o lovitură în față.
În continuare, a mai precizat că timp de aproximativ trei săptămâni după acel incident, nu s-a mai întâmplat nimic însă, în ziua de luni, 07.07.2014, în jurul orei 10.00, la locuința sa, s-au deplasat doi bărbați care s-au prezentat a fi de la Secția 25 Poliție, unul dintre aceștia numindu-se S. și care i-au spus că veniseră pentru a-i lăsa o citație privitor la altercația pe care o avusese în Piața Ialomiței cu acel bărbat, căruia îi spărsese nasul.
Martorul G. D. a menționat că i-a invitat în casă, iar acest S., care s-ar fi prezentat cu gradul de inspector, i-a arătat un dosar pe care îl avea într-o mapă de culoare neagră și i-a spus că acela era dosarul său penal, că lucrurile erau grave în ceea ce îl privea, că persoana pe care o lovise depusese plângere și că risca să fie arestat. A deschis acel dosar și i-a arătat din el un act cu fotografia lui, repetându-i că „nu stăteam deloc bine”. I-a mai spus că dosarul este în lucru la el și că trebuie să îl audieze cu privire la cele întâmplate.
Tot cu această ocazie, polițistul a completat o citație pe numele denunțătorului, în antetul căreia a scris numărul dosarului penal în care acesta era cercetat de Secția 25 Poliție, respectiv nr. 7091/P/2014 și i-a înmânat-o, spunându-i că a doua zi, marți, în data de 08.07.2014, la ora 10.00, trebuia să meargă la Secția 25 pentru a fi audiat.
După aproximativ 25 – 30 minute de la plecarea celor doi polițiști din locuință, martorul declară că a fost sunat de pe numărul de telefon_, altul decât cel menționat pe citație, de S., care i-a cerut să se întâlnească imediat ca să bea o cafea împreună și să îi spună anumite lucruri. Între timp, G. D. a mai subliniat că plecase de acasă, la fratele său, care locuiește în apropiere, aspect pe care i l-a comunicat polițistului, spunându-i totodată că este de acord să se vadă cu el, S. îndrumându-l către restaurantul ”Mc Donal̉d`s„ din Drumul Taberei, de lângă Complexul comercial Billa.
Denunțătorul a dat curs acelei cereri a polițistului, însă a mers la întâlnire împreună cu fratele său, numitul G. P.. S. nu a obiectat nimic față de prezența fratelui martorului, spunându-i că dorește să „dea cărțile pe față” cu el, precizându-i că problema cu „băiatul ăla” era gravă și trebuie să fie conștient că pentru a ieși cu bine din situație, trebuie să „dea ceva”. I-a spus, de asemenea, că el nu face nimic pe degeaba și că pentru ca totul să fie bine, adică să nu ajungă să fie arestat, trebuia să-i dea suma de 10.000 lei. Din acești bani, i-a spus că 5.000 de lei îi va da băiatului pe care numitul G. D. îl lovise, ca să îl determine să nu mai susțină plângerea, iar din ceilalți 5.000 lei, 3.000 de lei îi va da procurorului care supraveghea cercetările din dosar, iar 2.000 de lei, îi va opri pentru el. Denunțătorul a menționat că polițistul i-a spus că deja vorbise cu procurorul care răspundea de dosarul său și că acesta fusese de acord ca el să fie ajutat.
Tot cu prilejul acelei discuții, după ce G. D. i-a răspuns că este de acord să îi dea suma pe care a cerut-o, polițistul S. i-a mai spus că trebuia să îi mai dea încă 2.000 lei pe care urma să o înmâneze martorilor propuși de partea vătămată, ca să îi determine pe aceștia să dea declarații favorabile, martorul răspunzându-i că era de acord și cu această solicitare și rugându-l să facă cum crede el că este mai bine.
Pe timpul discuției, denunțătorul a mai arătat că i-a spus polițistului că ar fi dispus să se și judece cu acel băiat pe care îl lovise și că era de acord să îi plătească zilele de îngrijiri medicale, însă S. i-a spus că nu are nicio șansă să câștige procesul, la cum era făcut dosarul. I-a mai spus că nu avea nici un rost să cheltuiască banii aiurea pe avocați și să piardă timpul prin instanțe, ci era cel mai potrivit să le dea banii lor, asigurându-l că îi „vor rezolva” dosarul așa încât să iasă basma curată, să nu îi fie aplicată nici măcar o amendă penală. În plus, i-a spus că astfel rămâneau și prieteni și că îl va ajuta și pe viitor, în măsura în care va mai avea alte probleme.
Martorul G. D. a mai menționat că pentru a avea certitudinea că partea din bani pe care S. i-a spus că o va da celui pe care îl lovise ajunge la acesta, i-a cerut să se întâlnească și cu acea persoană și să discute personal cu ea. Polițistul i-a răspuns însă că acel bărbat rămăsese cu sechele de pe urma altercației și că nu vroia să îl vadă. A avansat însă varianta ca să se întâlnească în patru, adică el și partea vătămată, cu martorul și fratele acestuia.
După întâlnire, denunțătorul a declarat că a avut însă o discuție în contradictoriu cu fratele său, care i-a spus că nu este de acord să dea banii polițistului și i-a precizat că el nu vrea să participe, să fie implicat în așa ceva și că nu vrea să meargă la respectiva întâlnire.
Martorul a declarat că i-a telefonat polițistului în jurul orei 15.30 – 16.00 și i-a spus că fratele său nu vrea „să se bage”. S. i-a răspuns că treaba este „nasoală” și că trebuie să facă într-un fel să se grăbească. De aceea i-a cerut să se întâlnească cât de repede și să stabilească ce trebuiau să facă în privința banilor, la stația de carburanți OMV de pe ., numitul G. D. a mers în locul indicat și s-a întâlnit cu respectivul polițist pe terasa barului de la OMV.
Această discuție numitul G. D. a înregistrat-o cu telefonul mobil marca Iphone pe care îl are în proprietate, înregistrare pe care a depus-o la dosar.
Cu ocazia audierii, martorul a dorit să redea aproape identic cuvintele lui S. astfel: „Uite mă cum facem, îl mânjim pe fraierul ăsta, (se referea la cel pe care îl lovise), cu 4.000 de lei, 4.000 de lei îi dăm la procuror și 2.000 de lei îmi rămân și mie. Dacă fraierul nu va înțelege să se mulțumească cu cei 4.000 de lei, am eu și procurorul alte metode ca să îl convingem ca să facem să fie bine pentru tine. Va trebui însă să mai plusezi ceva la bani ca să ieși și fără amendă penală”.
Dialogul purtat de cei doi a fost de circa 17 minute, timp în care martorul nu a vorbit decât maxim 5 minute. De asemenea, în ideea de a îl convinge că are posibilitatea de a-i rezolva dosarul penal și că are influență în acest sens asupra procurorului de caz, căruia i-a spus că îi va da suma de 4.000 lei din cei 10.000 lei pe care i-a pretins, polițistul S. a mai precizat că este prieten cu acel procuror și că a fost de multe ori în vizită acasă la acesta. La finalul întâlnirii, martorul i-a răspuns că era de acord să îi dea suma de 10.000 lei pe care a cerut-o și l-a rugat să aibă grijă de „viața lui”.
În data de 10.07.2014, numitul G. D., realizând că toată această situație nu se va opri aici, putând fi în continuare șantajat de lucrătorul de poliție, s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție și a formulat denunț penal. Cu această ocazie a mai declarat că, în aceeași zi a mai fost contactat de două ori de S., acesta solicitându-i insistent să se întâlnească din nou.
După formularea denunțului, în jurul orelor 19.10, martorul a acceptat să se întâlnească cu lucrătorul de poliție, ocazie cu care acesta i-a spus direct, fără ocolișuri sau alte rețineri: „Măi băiatule, este ultima dată când mă vezi în postura asta de a-ți vorbi frumos, fiindcă dacă nu rezolvăm cât mai repede, îmi vei vedea și fața cealaltă, când am să vin să te iau cu mascații și am să îți pun cătușele. Vezi că nu este de joacă cu fraierul, fiindcă acum ți-l pun pe speaker la telefon, să vezi că are 40 de zile de îngrijiri medicale” și, la un moment dat, după ce s-a uitat în jur, i-a spus că, fiind numai ei doi, îi poate preciza că „fraierul” nu are decât 30 de zile de îngrijiri medicale „pe bune” și că 10 zile și le va mai obține pe șpagă, ca denunțătorul să poată fi încadrat juridic mai rău. Chiar i-a specificat și pedepsele pentru acele infracțiuni.
I-a mai spus că „fraierul” nu era de acord cu suma de doar 1.000 de euro și că trebuia să „sară la cap” cu mai mult. G. D. l-a întrebat dacă era bine să îi dea suma de 3.000 de euro, iar lucrătorul de poliție, după ce a făcut o socoteală scurtă, i-a răspuns că asta ar însemna 14.000 lei și că trebuia să mai pună 1.000 de lei ca să fie suma rotundă, că preferă să-i dea mai mult „fraierului” că să nu își mai susțină plângerea și să îi rămână lui și procurorului mai puțin, dar să fie bine pentru martor, care a fost de acord să dea suma de 15.000 lei, moment în care denunțătorul i-a și arătat că avea la el o parte din bani, aproximativ 5.000 de lei.
Când a văzut banii, conform susținerilor martorului, S. i-a spus acestuia că ar fi bine să îi dea în acel moment suma pe care o avea la el, asigurându-l că va merge exact atunci să o dea mai departe procurorului, ca acela să vadă că sunt de bună-credință.
Martorul a precizat că nu îi putea da acei bani atunci și a invocat faptul că trebuie să meargă să mai împrumute și restul până la 15.000 lei, suma aflată la el fiind dovada că el are deja ceva bani.
Inculpatul S. i-a spus atunci că este de acord să primească toți banii în următoarea zi și i-a precizat denunțătorului că îl va suna în jurul orei 12.00, în data de 11.07.2014, ca să îi spună unde să se vadă să primească banii.
Cu ocazia audierii, fiindu-i prezentată fotografia inculpatului S. M. A., subinspector de poliție, ofițer I în cadrul Secției 25 Poliție București, denunțătorul l-a recunoscut pe acesta ca fiind cel care i-a pretins suma de 15.000 lei pentru a-i rezolva dosarul penal în care G. D. era implicat.
În continuare, având în vedere înregistrările depuse de denunțător, s-a procedat la redarea acestora, aspectele surprinse fiind reliefate în cuprinsul proceselor verbale aflate la dosar. Astfel, din cuprinsul discuției purtate de numitul G. D. cu inculpatul S. M. A. în data de 08.07.2014, în stația de carburant OMV situată pe ., s-au confirmat aspectele declarate de denunțător. În cuprinsul discuției, chiar la începutul acesteia, inculpatul S. M. A. îi comunică martorului denunțător că a vorbit și cu procurorul „M.” cu care s-a întâlnit acasă și că acesta este „băiat de protocol”, având indicii pozitive de la el. În continuare, pe lângă încercările repetate de a-l convinge pe denunțător că plata unei sume de bani este cea mai bună soluție, îi oferă, din proprie inițiativă, și posibilitatea de a se rezolva problema în așa fel încât acesta să fie „curat….imaculat, alb, ariel, tide”, adică să nu rămână cu mențiuni în cazierul judiciar, însă îi precizează că va trebui „să mai pună ceva”.
De remarcat este faptul că inculpatul i-a comunicat denunțătorului că, în caz contrar, îi va fi aplicată o amendă penală „pentru că pentru infracțiunea asta, la bătaia asta, legea impune o amendă penală….se stabilește de către mine aprobată de către….”, cu toate că ar fi trebuit să cunoască noua legislație în materie, împrejurare care denotă, fără echivoc, intenția lui S. M. A. de a obține suma de bani de la denunțător, mai ales că în cursul aceleiași conversații îi subliniază că amenda va apărea oricum în cazier și că ar putea reprezenta o pată în CV, putând avea în viitor probleme din această cauză.
La un moment dat, în cuprinsul conversației, inculpatul face o împărțire a sumelor de bani, respectiv „1000 de euro maxim acolo…60 de milioane să plece…40 va pleca la procuror și 20 e partea mea. Asta înseamnă banii ăștia la 60 de milioane tu scapi ceas. Nu scapi ceas rămâne cum am vorbit cu frati-tu. Cinci cu cinci” și apoi îi spune denunțătorului că vor rămâne prieteni și că „…Doamne ferește! La o adică….”, „Poate așa ne-am făcut și cunoștință și prieteni și când va fi la o adică….pă rutiere…pe astea…vii la mine și mă suni pe mine și pă mașini și pă ce vrei tu…furturi auto….mă rog…o să discutăm noi alte probleme”.
În finalul discuției, cei doi stabilesc să se întâlnească în maxim două zile, G. D. urmând a-i înmâna lui S. suma de bani.
Ca urmare a înțelegerii anterioare, în data de 10.07.2014, cei doi s-au întâlnit din nou, de această dată S. având o atitudine mai agresivă, încercând să-l forțeze pe denunțător să aducă suma de bani solicitată și comunicându-i că persoana vătămată nu se va mulțumi doar cu 1.000 de euro deoarece a cheltuit cam 100 de milioane și nici el nu se „va păta” pentru 20 de milioane. De asemenea, încearcă să-i inducă numitului G. D. impresia că fapta comisă de el este foarte gravă și că în cel mai bun caz va primi o pedeapsă cu suspendare și cu control judiciar. Astfel, S. îi spune denunțătorului „Eu ca să fac, trebuie să fac așa….Trebuie să facem schimbarea martorilor, una la mână. Trebuie să facem niște acte pe acolo, nu știu pe unde să le facem, aruncate. Deci, acestea sunt niște lucruri cu care eu mă risc cu libertatea mea! Adică, eu în loc să îmi fac treaba cu tine, să zic: Da domn’e, ai făcut-o, ai comis-o, deci în fața instanței, ți-a dat judecătorul cu executare…., nu ți-a dat, îți dă cu suspendare, îți dă control judiciar 5 ani, ți-o garantez eu din orice poziție! Eu ți-o garantez pentru fapta asta, deci, n-o să mai faci tu nimic. Că de plecat în afară, îți spune fratele tău, că n-o să mai pleci niciodată să faci…Și te vei duce frumos lunar să dai cu subsemnatul. Și la cea mai mică abatere te vei duce pe executare”. În aceste condiții, G. D. i-a solicitat inculpatului să o aducă pe partea vătămată pentru a discuta cu aceasta și pentru a încerca o împăcare, moment în care S. i-a spus că nu se poate deoarece persoana vătămată nu dorește să îl vadă pe denunțător și că negocierea se va purta prin el („Eu acum sunt un fel de negociator”). Totodată îi aduce la cunoștință că suma de 100 de milioane nu mai este suficientă, moment în care martorul denunțător îi spune că îi va da lui 2.000 și persoanei vătămate 1.000 cu condiția ca inculpatul să-o convingă pe aceasta că mai mult de atât nu poate plăti și îi arată că are asupra lui suma de 5.000 lei.
În continuare, inculpatul i-a spus martorului denunțător că trebuie să dea 150 de milioane deoarece persoana vătămată vrea mai mult, spunându-i că oferta este mult prea bună, însă lui nu trebuie să-i dea suma în euro și că trebuie să fie cash „ca să pot să-l mânjesc la ochi”, solicitând să-i fie înmânată pe loc suma pe care denunțătorul o avea asupra lui. În final, întrucât G. D. urma să facă rost de noua sumă de bani, cei doi s-au înțeles să se întâlnească a doua zi.
Constată că declarațiile date de martorul denunțător s-a coroborat cu toate datele rezultate din interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de inculpatul S. și de martor și mai mult, au fost confirmate ulterior de primirea la data de 11.07.2014 de către inculpat de la denunțător a sumei de 4.500 lei bani pe care i-a introdus în portbagajul autoturismului său. Se mai reține că suma de 4.500 lei a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către denunțător și că au fost restituire acestuia după realizarea infracțiunii flagrante.
Instanța de fond a constatat că, în drept faptele inculpatului S. M. A., subinspector de poliție în cadrul D.G.P. Sector 6 – Secția 25 de Poliție București – Serviciul Investigații Criminale care, în perioada 08.07._14, a solicitat suma de 15.000 lei și a primit efectiv în data de 11.07.2014 de la numitul G. D. suma de 4.500 lei, în vederea rezolvării favorabile a dosarului penal cu nr. 7091/P/2014, în care denunțătorul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, precum și pentru a interveni la procurorul de caz pentru ca acesta, la rândul lui, să dispună o soluție de clasare a cauzei, fiind depistat în flagrant, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, fapte prevăzute de art. 289, alin. 1 din Cod pen. raportat la art. 7, lit. c) din Legea 78/2000, modificată, și art. 291, alin. 1 din Cod pen. raportat la art. 7, lit. c) din Legea 78/2000, modificată, cu aplic. art. 38, alin. 1 din Cod pen.
Tribunalul a constatat că inculpatul a comis fapta cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum rezultă din întregul material de urmărire penală existent în dosar.
Cele două fapte au fost comise în concurs real, astfel că au fost aplicate prevederile art. 38, alin. 1 din Cod pen.
S-a mai reținut de asemenea că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate în temeiul art.375 alin.1 Cod pr.pen., prin încheierea de ședință din 29.10.2014 instanța încuviințând această cerere întrucât din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale a rezultat aceeași situație de fapt recunoscută inclusiv de inculpat în fața instanței de judecată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S. M. A. instanța de fond a avut în vedere prev. de art.74 din Codul penal actual făcând trimitere la dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptelor, care este unul relativ ridicat, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului care este o persoană adultă cu posibilități reale de reflecție asupra consecințelor faptelor comise. Deși apărarea inculpatului a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante care să-i permită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia instanța nu a reușit să identifice acele împrejurări speciale legate de faptă care să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului potrivit disp. art.74 alin.2 lit.b Cod penal.
De asemenea, Tribunalul a mai avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 374 alin.4 și art.396 alin.10 Cod procedură penală actual, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege.
Față de aceste considerente, tribunalul s-a orientat la aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să respecte atât limitele legale de pedeapsă și să se reflecte într-o pedeapsă aptă să corespundă scopului acesteia.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei având în vedere că inculpatul a săvârșit două infracțiuni în condițiile art.38 Cod penal astfel încât instanța chiar dacă a aplicat minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre acestea a fost obligată de dispozițiile legale să aplice un spor de pedeapsă, dispozițiile legale privind suspendarea executării pedepsei nu mai permit aplicarea acestei modalități de executare a pedepsei.
Așa fiind, instanța de fond a condamnat pe inculpatul S. M. A. pentru infracțiunile săvârșite la pedeapsa de 3 ani cu adăugarea unui spor de pedeapsă, urmând astfel să execute în final pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și b C.p.
În baza art. 65 alin. 1 și 3 C.p. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și b C.p. ca pedeapsa accesorie și a fost menținută starea de arest, constatându-se că sunt menținute temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Instanța de fond a mai constatat că suma de 4.500 lei a fost pusă la dispoziție de către denunțător și a fost restituită acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul S. M. A..
Inculpatul, prin apărător, a arătat că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.74 C. pen., că a fost dată cu eroare materială, că infracțiunea a fost săvârșită pe un fond emoțional puternic, iar pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu fapta săvârșită. În consecință solicită redozarea pedepsei la cuantumul minim prevăzut de lege, prin aplicarea reducerii cu o treime a acesteia.
Inculpatul a arătat că nu dorește să fie audiat în faza de apel, arătând să își menține declarațiile date anterior.
Analizând apelul declarat în cauză, Curtea constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele motive:
În fapt, în esență, Curtea reține că inculpatul S. M. A., în perioada 08.07._14, a solicitat suma de 15.000 lei și a primit efectiv în data de 11.07.2014 de la numitul G. D. suma de 4.500 lei, în vederea rezolvării favorabile a dosarului penal cu nr. 7091/P/2014, în care denunțătorul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, precum și pentru a interveni la procurorul de caz pentru ca acesta, la rândul lui, să dispună o soluție de clasare a cauzei, fiind depistat în flagrant.
Curtea reține situația de fapt în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procese-verbale cu notele de redare ale convorbirilor audio-video în mediul ambiental; declarații denunțător; declarații inculpat etc.
În fața primei instanțe, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.375 Cpp, cauza fiind judecată în baza probelor administrate în faza de urmăriri penală.
În drept, faptele inculpatului, descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000 și art. 291 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000.
Nu sunt întemeiate criticile inculpatului vizând individualizarea pedepsei.
Astfel, este adevărat că aplicând dispozițiile prevăzute de art.396 al.10 Cpp limitele pedepselor aplicabile inculpatului S. M. A. sunt reduse cu o treime, însă potrivit art. 7 lit.c din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită comise de un organ de cercetare penală (categorie căreia îi aparținea inculpatul), limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt mărite cu o treime. Ca atare, în cazul inculpatului limitele minime de pedeapsă sunt cele prevăzute în Codul penal, respectiv 3 ani pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.289 al.1 Cp, respectiv 2 ani în cazul infracțiunii prevăzute de art.291 al.1 Cp. Prin urmare, se constată că de fapt prima instanță a aplicat pedepse la minimul legal pentru fiecare infracțiune în parte, criticile inculpatului referitoare la greșita aplicarea a art.74 Cp fiind lipsite de suport.
Totodată, în mod corect prima instanță a observat că nu există în cauză împrejurări legate de faptele comise, care să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitate infractorului, și care să fie reținute ca și circumstanțe atenuante potrivit art.75 al.2 lit.a Cp.
Astfel, inculpatul S. M. A. a comis infracțiuni foarte grave, folosindu-se fără scrupule de funcția deținută, aceea de polițist cu atribuții de organ de cercetare penală, pentru a contacta și a pretinde în mod repetat sume de bani de la denunțător (persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni minore, respectiv lovirea ușoară a unei persoane), insinuând că în cazul în care denunțătorul nu plătește sume de bani se poate schimba încadrarea juridică a faptei, iar acesta poate fi chiar arestat. Asemenea fapte sunt incompatibile cu principiile în baza cărora funcționează statul de drept, fiind cu atât mai grave cu cât sunt comise chiar de către un funcționar a cărui principală atribuție este prevenirea și combaterea fenomenului infracțional. Ca atare, nu există nicio împrejurare în cauză, legată de fapte, care să diminueze gravitatea infracțiunii ori periculozitatea inculpatului, în condițiile în care chiar atitudinea sinceră a acestuia are o relevanță redusă, probele administrate în cursul urmăririi penale demonstrând fără nici un dubiu vinovăția sa.
În mod corect a dispus prima instanță ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare (minimul posibil), aplicând dispozițiile art.38 Cp.
Ținând seama de cuantumul pedepsei principale rezultante, aceasta nu poate fi decât cu executare efectivă; oricum, față de gravitatea deosebită a infracțiunilor (ținând seama de cele arătate anterior), s-ar fi impus oricum ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată, pentru a se atinge în condiții optime scopul pedepsei, respectiv prevenirea comiterii de infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, regulile de conviețuire socială și ordinea de drept.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen. va respinge, ca nefundat, apelul declarat de inculpat, va fi dedusă prevenția de la 11.07.2014 la zi – 18.03.2015.
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. va obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. M. A. împotriva sentinței penale nr. 2798/10.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Deduce prevenția inculpatului de la 11.07.2014 la zi – 18 martie 2015.
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. F. VoinescuLuminița C. N.
GREFIER,
T. S.
Red . B.V.
Dact. BV/A.L. 2 ex.24.04.2015
T. București – S.I. – jud.: S. Ghe.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
