Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 389/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1110/116/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi 4483/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 389/A
Ședința publică din data de 11 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: C.-C. C.
GREFIER: R. E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. A. M..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul T. I. M. împotriva sentinței penale nr.152 din data de 02.10.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la data de 11.03.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:
Tribunalul Călărași,Secția penală,prin sentința penală nr.152 din data de 02.10.2014, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
În baza art.188 al.1 C.p. raportat la art.189 al.1 lit.f și h C.p. cu aplicarea art.199 al.1 C.p. și a art.5 C.p. condamnă pe inculpatul T. I. M., fiul lui G. și C., născut în 02.11.1993, în oraș Budești, județul Călărași, cetățenie română, domiciliat în ., CNP_, fără ocupație, studii 9 clase, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă la pedeapsa detențiunii pe viață și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a și b C.p. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.253 al.4 C.p. cu aplicarea art.5 C.p., condamnă pe același inculpat la 6 ani închisoare.
În baza art.38 al.1 C.p. – 39 al.1 lit.a C.p. cu aplicarea art.5 C.p., inculpatul T. I. M. va executa pedeapsa detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a și b C.p. (pedeapsa complementară).
În aplicarea art.16 din Lg.187/2012 și în baza art.110 indice 1 al.2 C.p. 1969 cu referire la art.83 C.p. 1969, dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.47/11.02.2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița (definitivă prin nerecurare) și executarea acestei pedepsei, inculpatul T. I. M. având de executat pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a și b C.p.
În baza art.65 al.2 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a și b C.p., pe durata executării pedepsei.
În baza art.72 al.1 C.p. deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 27 decembrie 2013 la zi.
În baza art.339 al.1 C.p.p., menține starea de arest a inculpatului T. I. M..
Ia act că partea vătămată A. Tudorița nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Luând act de acordul inculpatului, admite cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă E. G. și obligă pe inculpatul T. I. M. la plata sumei de 10.000 Euro în echivalent în moneda națională la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
In baza art. 108 lit.d rap. la art. 112 alin.1 lit.b Cpp, instanța de judecată urmează să dispună confiscarea specială în folosul statului a tricoului din material sintetic, culoare gri, prevăzut cu dungi de culoare neagră, ce prezintă pe suprafața sa pete de culoare brun roșcată ce par a fi de sânge, a unei perechi de pantaloni tip blug, culoare bleumarin, marca YUZI Jeans Denimwear ce prezintă mai multe pete de culoare brun roșcată ce par a fi de sânge și a unui telefon mobil marca Nokia model 2730 ._ cu cartela Vodafone seria_ și a unui acumulator, obiecte aparținând inculpatului T. I. M., sigilate cu sigiliul MI nr._, bunuri înregistrate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Călărași sub nr.3/2014.
În baza art.7 din Lg.76/2008, dispune prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului T. I. M. în SNDGJ.
În baza art.274 al.1 C.p.p. obligă pe inculpatul T. I. M. la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărător oficiu desemnat la urmărirea penală (400 lei) pentru avocat C. A. M.) și cameră preliminară și fiind (200 lei) pentru avocat G. A. F.) se plătesc din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 19.06.2014 (dosar nr.881/P/2013), înregistrat la Tribunalul Călărași la data de 19.06.2014, sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul T. I. M., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de omor calificat prev. de art.188 al.1 C.p. rap. la art.189 al.1 lit. f și h C.p. cu aplicarea art.199 al.1 C.p. și art.5 C.p. și de distrugere prev. de art.253 al.4 C.p. cu aplicarea art.5 C.p., reținând procurorul că acesta, în noaptea de 26/27.12.2013 (orele 1,00) aflându-se la domiciliul său situat pe raza comunei Luica, jud. Călărași, a aplicat bunicii sale T. M. și tatălui său T. G., mai multe lovituri de cuțit, producându-le acestora traumatisme care au condus șa deces, după care a incendiat imobilul în care locuia împreună cu cele două victime.
Pentru stabilirea acestei situații de fapt, s-au administrat următoarele probe și s-au îndeplinit următoarele acte: proces - verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; declarații inculpat; declarații martori; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; rapoarte de expertiză medico - legală necropsie; fișă de cazier judiciar.
Se mai arată că, la data de 27.12.2014, prin ordonanța dată în dosarul nr.881/P/2013, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul T. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.174 al.1 C.p. raportat la art.175 al.1 lit.c C.p. și art.176 al.1 li.a și b C.p. și de distrugere prev. de art.217 al.4 C.p., încadrarea juridică a faptelor fiind schimbată prin ordonanța din 03.02.2014, în infracțiunile prev. de art.188 al.1 C.p. rap. la art.189 al.1 lit.f și h C.p. cu aplicarea art.199 al.1 C.p. și art.5 C.p. și de distrugere prev. de art.253 al.4 C.p. cu aplicarea art.5 C.p.
În ceea ce privește măsurile preventive, se arată că inculpatul a fost reținut 24 ore (de la 27.12.2013 la 28.12.2013), apoi a fost arestat preventiv prin încheierea nr.136/28.12.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, măsura fiind prelungită succesiv (pentru perioade de 30 de zile) până la 25.06.2014.
Cauza a parcurs procedura de cameră preliminară fără ca inculpatul să invoce excepții privind legalitatea actului de sesizare, a administrării probelor și a efectuării actelor de procedură, astfel încât, prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară la data de 17.07.2014, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.346 al.2 C.p.p., dispunându-se începerea judecății.
Inculpatul T. I. M. a fost de acord că dea declarație în cauză (la termenul din 07.08.2014), el menținându-și aceeași poziție avută și la urmărirea penală.
A declarat că, în noaptea de 26/27 decembrie 2014 a fost la o înmormântare, unde a consumat băuturi alcoolice, apoi a plecat la martorul C. P., unde a băut vin și țuică până la orele 1.
Arată că a ajuns acasă, unde a găsit ușa închisă, tatăl său spunându-i bunicii să nu-i deschidă, că este un nenorocit.
Precizează că a spart geamul de la ușă și a intrat în casă, moment în care a apărut tatăl său, care a început să-l lovească cu palma, reproșându-i că a băut. A declarat că a mers la bucătărie și că de pe o cratiță aflată pe masă a luat un cuțit de bucătărie ci care l-a lovit pe tatăl său când acesta l-a urmat în bucătărie. A relatat inculpatul că l-a lovit pe tatăl său în zona pieptului de 4-5 ori, temându-se că acesta îl va bate, că tatăl său a căzut și în câteva secunde, în bucătărie a venit bunica sa, care l-a întrebat ce a făcut și de ce.
A declarat inculpatul că s-a enervat și că a lovit-o pe bunică cu cuțitul de 4-5 ori, fără a putea să precizeze în ce zonă a corpului victimei a aplicat loviturile.
A precizat că, după ce au căzut, victimele nu au mai vorbit și că, fără să știe dacă cei doi erau sau nu morți, a dat foc casei.
Inculpatul a relatat că, după 30 de minute, și-a dat seama ce a făcut și l-a sunat pe martorul S. D. ca să-l anunțe, spunându-i și că părinții săi erau decedați în locuința. A mai arătat că, până la sosirea polițiștilor, a mai vorbit și cu martorul E. N., spunându-i cum își amintea că s-au petrecut evenimentele.
Regretă faptele comise și este de acord cu pretențiile părții vătămate E. G..
În cauză, părțile vătămate sunt fiicele victimei T. M., respectiv surorile victimei T. G., respectiv numitele E. G. și A. Tudorița.
Audiată la termenul din 07.08.2014, partea vătămată A. Tudorița a declarat că nu are pretenții civile de la inculpat, exprimându-și dorința ca acesta să fie decăzut din drepturi (succesorale) și poate și cu numele.
Partea vătămată E. G. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea la inculpatului T. I. M. la plata sumei de 10.000 Euro reprezentând daune materiale pentru distrugerea casei părintești și a mobilei și contravaloarea cheltuielilor de înmormântare ale celor doua victime și a celor făcute cu ocazia parastaselor ulterioare.
Și această parte civilă solicită îndepărtarea inculpatului de la succesiunea victimelor sale.
La termenul din data de 11.09.2014, inculpatul T. I. M. și-a exprimat acordul său pretențiilor civile formulate în cauză de partea civilă E. G..
În raport de această poziție, în concordanță cu principiul disponibilității, s-a apreciat că nu se impune administrarea de probe pe latura civilă, în afară de actele de stare civilă atestând gradul de rudenie cu victimele.
Inculpatul T. I. M. personal și prin apărător, nu a solicitat administrarea de probe în faza de judecată (după ce, la camera preliminară, nu a contestat vreo probă administrată în timpul urmăririi penale), astfel încât s-au administrat doar probele propuse de procuror prin rechizitoriu (respectiv proba testimonială).
Martorul C. P., arătând că-și menține declarațiile, date în cauză, declară că nu știe ce s-a întâmplat între inculpat și victime în casa acestora în noaptea respectivă și precizează că a ajuns la locuința părților în jurul orelor 2, că l-a găsit pe inculpat stând la poartă, de față fiind și martorul E. N. și fiul acestuia din urmă.
A declarat martorul că inculpatul T. I. M. a vrut să „dea noroc” dar martorul s-a ferit văzându-l pe inculpat murdar de sânge pe mâini. A mai declarat că i-a dat inculpatului o țigară dar că nu a vorbit cu acesta, ci s-a suit în mașină și a plecat spre postul de poliție.
Același martor a relatat că a văzut casa părților acoperită de un nor de fum și că ulterior, după sosirea polițiștilor și pompierilor, când aceștia au desfăcut acoperișul, a izbucnit flacăra.
A relatat că inculpatul a plecat de la locuința respectivă, martorul participând la căutarea lui alături de polițiști, dar că acesta s-a predat în ziua următoare, la prânz.
La întrebări răspunde martorul că nu știe ca inculpatul să fi fost implicat în scandaluri, neavând o reptație de om violent și că nici nu era consumator de alcool, „amețindu-se” de la două beri și răzând „ca prostul”.
Martorul S. D. a relatat că anul trecut, până în C., într-o noapte a primit un telefon în jurul orelor 1, fiind aplat de inculpatul T. I. M., care i-a spus că și-a omorât tatăl și bunica și că se omoară și el, dedându-și foc dar întrebându-l pe martor ce să facă.
La întrebările sale arată martorul că inculpatul i-a confirmat că ce i-a spus este adevărat, după care martorul l-a sfătuit „să-i lase în pace” chiar dacă s-au certat și s-au bătut, că va anunța el salvarea.
Martorul afirmă că s-a gândit aproximativ 10 minute înainte de a apela Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, chiar până la acel moment, inculpatul l-a apelat din nou, spunându-i că cei doi sunt morți și că el o să-și dea foc și o să incendieze și casa.
Relatează că, după apelul de urgență, i-a sunat pe martorii C. P. și E. (B.), cerându-i celui din urmă să vadă dacă inculpatul și-a incendiat casa, iar martorului C. să meargă să vadă dacă erau reale cele comunicate de inculpat.
Martorul S. D. arată că la momentul în care a ajuns la casa părților, inculpatul nu mai era acolo.
Explică faptul că a fost sunat de acesta prin aceea că-l folosea pe inculpat la diverse munci ocazionale, promițându-i și că-l ajută pe timpul când acesta avea o condamnare cu suspendare.
Declară martorul că l-a văzut pe inculpat consumând alcool, dar în cantități normale, fără să facă abuzuri și că nu l-a văzut pe acesta manifestându-se violent cât era în preajma familiei martorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de toate probele administrate în cauză,a reținut tribunalul următoarele:
Inculpatul T. I. M. locuia în ., într-un imobil aparținând bunicii sale, victima T. M., împreună cu aceasta și cu tatăl său, victima T. G..
Rezultă din probe că, în ziua de 26.12.2013, inculpatul T. I. M. a muncit în gospodăriile martorilor S. și C. până în jurul orelor 18 (timp în care a consumat vin și țuică) după care a mers la un priveghi în localitate, împreună cu martorul C. P. și concubina acestuia și fiica ei.
Din declarațiile martorului C. P. rezultă că la orele 20, au revenit la locuința lui C. P., unde au continuat să bea până în jurul orei 1, când inculpatul a plecat spre locuința sa.
În intervalul de timp cuprins între orele 1 și 2 (1,43), inculpatul a revenit la locuință și, pentru că a găsit ușa de acces în imobil încuiată, a început un conflict spontan între acesta și cele două victime.
Pentru a pătrunde în locuință, inculpatul a spart geamurile de la intrare și de la ușa de acces în locuință (ușă pe care a descuiat-o) a pătruns în bucătărie și a luat un cuțit cu care a lovit victimele.
La stabilirea derulării evenimentelor, având în vedere că, în fața instanței, inculpatul a declarată că l-a lovit mai întâi pe tatăl său, apoi pe bunică, tribunalul a avut în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului mai precis constatările privind locul unde au fost găsite victimele.
Astfel, s-a aveut în vedere că victima T. M. a fost găsită în bucătărie iar victima T. G., în holul locuinței și coroborând cele de mai sus cu concluziile cuprinse în raportul medico-legal de necropsie nr.4694/A3/369 din 17.06.2014 și 4695/A3/370 din 17.06.2014 ale SML Călărași, se poate stabili că ordinea lovirii victimelor a fost cea descrisă de inculpat în timpul anchetei, în sensul că a lovit întâi pe victima T. M., apoi pe victima T. G..
Din raportul de necropsie mai rezultă că leziunile traumatice constatate la necropsia victimei T. M. sunt:
-subclavitular drept – plagă înjunghiată cu marginile netede, infiltrate hemoragic, dispusă orizontal, lungă de 6 cm, având lățimea maximă de 1,2 cm, prin care se exteriorizează țesut subcutanat;
-presternal (la nivelul manubriului) – plagă tăiată, dispusă orizontal, de 2/03 cm cu marginile infiltrate hemoragic, acoperită de depozit hematic;
-toracal anterior stâng, medio-clavicular, la 7,5 cm de linia medio-sternală - plagă înjunghiată cu marginile infiltrate hemoragic, dispusă orizontal, de 2/0,2 cm;
-clavicular și subclavicular stâng (1/3 externă) – 2 plăgi înjunghiate cu marginile infiltrate hemoragic, dispuse cranio-caudal, lungi de 5 cm și 2,5 cm, având dehiscentele maxime de 3 cm și 2 cm, prin care se exteriorizează țesuturile subiacente;
-latero-cervical anterior stâng (1/3 inferioară) – plagă tăiată, cu marginile inflitrate hemoragic, dispusă oblic de sus în jos și de a dreapta la stânga, acoperită de depozit hematic, de 1,8/0,3 cm;
-pe fața dorsală a antebrațului drept – plagă înjunghiată, cu marginile infiltrate hemoragic, prin care se exteriorizează țesuturile subiacente, dispusă oblic de la dreapta la stânga și dinainte-înapoi, lungă de 7 cm cu dehiscenta maximă de 2,2 cm;
-toracal posterior (paravertebral stâng - corespunzător spațiului II inter-costal și paravertebral drept – corespunzător spațiului VIII inter-costal) – 2 plăgi tăiate dispuse cranio-caudal, cu marginile infiltrate hemoragic, de 2,2/0,2 cm și 2/0,2 cm;
-toraco-lombar paravertebral drept și de fesă dreaptă (cadranul supero-intern) – 2 plăgi înjunghiate prin care se exteriorizează țesuturile subiacente, cu marginile infiltrate hemoragic, dispuse ușor oblic de sus în jos și de la stânga la dreapta, de 12/3 cm și 6/2 cm;
-pe regiunea cutanată a buzei inferioare (corespunzător 32/33) și mandibular stâng – 2 excoriații rectilinii, acoperite de depozite hematice de 1/0,1 cm și 1,5/0,1 cm;
-pe regiunea calcanee stânga și pe dorsul gambei stângi (1/3 distala) – arsura gr.III de 18/10 cm.
În ceea ce privește leziunile traumatice constatate la necropsia victimei T. G. ea s-a datorat plăgii înjunghiate a hemitoracelui stâng cu interesarea cordului și hemopericard consecutiv precum și hemoragiei meningee consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană.
Prin actele medico-legale s-a apreciat că între leziunile traumatice și decesul victimelor există legătură de cauzalitate.
În ceea ce privește situația de fapt, s-a reținut că ulterior uciderii victimelor, inculpatul T. I. M. a incendiat imobilul în care locuiau, inițial în bucătăria cu butelia de aragaz, apoi în fiecare dintre camerele locuinței.
S-a mai reținut că l-a anunțat pe martorul S. D. despre faptele sale și că, direct le-a spus și martorilor C. P. și E. N. că și-a omorât rudele și a dat fost la casă, când aceștia au venit la poarta respectivei locuințe.
Din probe rezultă că inculpatul a părăsit locul faptei, fiind depistat de organele de poliție în ziua de 27.12.2013 (pa prânz) pe o stradă din .> În raport de cele de mai sus, a apreciat tribunalul că fapta inculpatului T. I. M. care, în noaptea de 26/27.12.2013 a aplicat mai multe lovituri de cuțit victimelor T. M. și T. G. producându-le leziuni care au condus la deces, prezintă trăsăturile esențiale ale infracțiunii, în definiția dată de art.15 C.p.
Astfel, suprimarea vieții a două persoane reprezintă infracțiunea incriminată de Codul penal a art.188 al.1 C.p cu referire la art.189 al.1 lit.f C.p.
Circumstanțele reale în care s-a comis fapta și modul de săvârșire (raportat la numărul mare de leziuni traumatice produse prin lovire activă cu corp tăietor înțepător dar și cu corp dur – victima T. M. prezentând 10 plăgi tăiate pe toată suprafața corpului dar și excoriații în zona mandibulară, iar victima T. G. în afara plăgii înjunghiate ci interesarea cordului prezentând fractură de boltă de craniu și lipsa falangelor) conduc la reținerea agravantei prev. de art.189 al.1 lit.h C.p., după cum relațiile de rudenie atrag și calificarea agravantă prevăzuta de art. 199 C.pen.
În ceea ce privește fapta de a incendia locuința victimelor, incendiu propagat și la acoperișul locuinței vecine, aceasta este infracțiunea de distrugere prev. de art.253 al.4 C.p.
Din examinarea tratamentului juridic al celor doua infracțiuni comise anterior intrării în vigoare a legii 286/2009 rezultă diferențe care să justifice aplicarea noului cod penal ca lege mai favorabilă, pentru infracțiunea prev. de art. 253 alin. 4 Nou cod penal fiind prevăzută pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, în vreme ce pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 4 Vechi cod penal era prevăzută pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, urmând a se reține în încadrarea juridică și art.5 Cod penal.
Despre forma de vinovăție, s-a reținut că inculpatul T. I. M. a săvârșit faptele cu intenție directă, în forma prevăzută de art.16 al.3 lit.a C.p., în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale, urmărind producerea lor prin săvârșirea acestei fapte în ce privește omorul calificat comis împotriva tatălui și a bunicii paterne.
Și pentru infracțiunea de distrugere tribunalul a reținut îndeplinirea condiției privind forma de vinovăție prev. de art.16 al.3 lit.b C.p. în sensul că inculpatul T. I. M. a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Din perspectiva dispozițiilor cuprinse în Titlul II Capitolul II C.p., a constatat că nu se poate reține existența vreunei cauze justificative dintre cele stabilite limitativ în Codul penal cum și poate reține existența vreunei cauze de neimputabilitate dintre cele prevăzute în Titlul II – Capitolul II C.p. (art.23-31).
Așa fiind, a pronunțat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.188 al.1 C.p. rap. la art.189 al.1 lit.f și h C.p. cu aplicarea art.199 al.1 C.p. și art.5 C.p. și de distrugere prev. de art.253 al.4 C.p. cu aplicarea art.5 C.p.,, la individualizarea pedepsei având în vedere, în sensul art.74 al.1 C.p.;
-împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și a mijloacelor folosite (fiind relevant numărul de leziuni traumatice produse victimelor, mai ales victimei T. M., fiind terifiantă perseverența dovedită de inculpat în suprimarea vieții propriei bunici);
-natura și gravitatea rezultatului cuantificate în efectele irevocabile ale faptelor, soldate cu suprimarea vieții a două rude apropiate și distrugerea casei părințești, (faptele inculpatului fiind una infracțiune de rezultat sau cealaltă fiind mixtă – de rezultat sau de pericol prin posibilitatea unei mai ample propagării a incendiului);
-lipsa unui motiv întemeiat și a unui scop bine definit.
În ceea ce privește criteriul cuprins în art.74 al.1 lit.e C.p. a fost valorificat în raport de datele din fișa de cazier judiciar și din sentința penală 47/2011 a Judecătoriei Oltenița, hotărâre prin care inculpatul (atunci minor) T. I. M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare (cu suspendarea condiționată a executării), pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art.10 C.p. raportat la art.211 al., al.2 lit.a și art.2 indice 1 lit c C.p. cu aplicarea art.99 al.3 C.p. și 109 C.p., de violare de domiciliu prev. de art.192 al.1 C.p. cu aplicarea art.99 al.3 C.p. și 109 C.p. și de art.217 al.1 C.p. cu aplicarea art.99 – 109 C.p.
Despre conduita ulterioară săvârșirii faptelor,a reținut tribunalul că inculpatul a părăsit locul faptei, ascunzându-se până în ziua următoare, când a fost depistat pe o stradă din .> S-au avut în vedere și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică A_ întocmit de INML „M. Minovici”, concluzii conform cărora inculpatul T. I. M. prezintă diagnosticul „Tulburare de personale de tip impulsiv. Abuzuri Etilice. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Nu se recomandă măsuri de siguranță cu caracter medical”.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul T. I. M. au fost săvârșite în perioada terenului de încercare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare (termenul fiind de 3 ani și 2 luni) prin sentința penală 47/2011 a Judecătoriei Oltenița, așa încât s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării acestei pedepse.
S-a făcut aplicarea art.65 al.2 C.p. cu referire la art.66 al.1 lit.a și b C.p.
Având în vedere că inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv începând cu data de 27.12.2013, s-a facut deducerea prev. de art.72 al.1 C.p.
Considerând că și în prezent se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive (cu referire la gravitatea deosebită a faptelor și la pericolul pe care l-ar constitui inculpatul în libertate) în aplicarea art.339 al.1 C.p.p. a dispus menținerea stării de arest.
A făcut aplicarea art.108 lit.d raportat la art.112 al.1 lit.b C.p. cu privire la obiectele depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Călărași sub nr.3/2014.
A făcut aplicarea art.7 din Lg.76/2008.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a luat act că partea vătămată A. Tudorița nu a solicitat despăgubiri civile de la inculpat.
A luat act de acordul inculpatului și în conformitate ci art.1349 Cod civil, a admis cererea de despăgubiri civile așa cum a fost formuată.
A stabilit cheltuieli judiciare către stat în conformitate cu dispozițiile art.274 al.1 C.p.p., iar onorariul apărătorului din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel ,în termenul legal,inculpatul T. I. M. care a solicitat înlăturarea agravantei prevăzute de art.189 lit.h C.p. și redozarea pedepsei,în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minim.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut și a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului T. I. M., precum și încadrarea juridică a faptelor deduse judecății.
Inculpatul T. I. M. a recunoscut atât în faza de urmărire penală ,cât și în fața instanței de fond faptele deduse judecății.
Declarațiile astfel date de inculpat se coroborează cu probele administrate în cauză și la care s-a făcut referire în hotărârea atacată, materialul probator existent la dosarul cauzei dovedind, fără dubiu, că inculpatul T. I. M., în noaptea de 26/27.12.2013 (orele 1,00) aflându-se la domiciliul său situat pe raza comunei Luica, jud. Călărași, a aplicat bunicii sale T. M. și tatălui său T. G., mai multe lovituri de cuțit, producându-le acestora traumatisme care au condus la deces, după care a incendiat imobilul în care locuia împreună cu cele două victime.
În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat,Curtea constată că în mod justificat s-a reținut și agravanta prin cruzimi prevăzută de art.189 alin.1 lit.h C.p.
Pentru a se reține agravanta prevăzută de art. 176 alin. 1 lit. a Codul penal din anul 1969 (art. 189 alin. 1 lit. h Cod penal) este necesar ca făptuitorul să fi conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere, întrebuințând în mod voit metode și mijloace de chinuire a victimei.
Dacă suferințele produse victimei sunt suferințe pe care le implică, în mod normal, activitatea de ucidere, fapta nu constituie un omor deosebit de grav în accepțiunea art. 176 alin. 1 lit.a din Codul penal din 1969, (art. 189 alin. 1 lit. h Cod penal).
De asemenea, la aprecierea unui omor ca fiind săvârșit prin cruzimi trebuie să se țină seama de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a comis omorul și care trezește în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.
În prezenta cauză, din actele dosarului, respectiv probele anterior menționate, rezultă că victima T. M. prezenta 11 plăgi înjunghiate și tăiate,că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unor plăgi înjunghiate toracale cu intersectarea plămânilor și a cordului ,că în afara plăgilor înjunghiate toracale la necropsie s-au constat plăgi tăiate,excoriații și plăgi înjunghiate toraco-lombo-sacrale,că moartea victimei T. G. a fost violentă și s-a datorat plăgii înjunghiate a hemitoracelui stâng cu intersectarea cordului și hemopericard consecutiv precum și hemoragiei meningee consecutivă unui traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă craniană și că leziunile de la nivelul neurocraniului s-au produs prin lovire cu corp dur sau comprimare între două planuri dure,constatându-se și absența falangelor la nivelul membrelor .
În acest context, în raport de aspectele anterior menționate, este evident că ne aflăm în prezența unei infracțiuni de omor calificat săvârșită prin cruzimi.
În opinia Curții,inculpatul T. I. M. a acționat cu ferocitatea ce trebuie să caracterizeze omorul săvârșit prin cruzimi, a chinuit cele două victime,dovadă fiind numeroasele leziuni traumatice produse prin lovire cu cuțitul sau cu corp dur, activitatea sa, prin materialitatea ei, demonstrând că a cauzat victimelor T. M. și T. G. suferințe mari, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere.
De asemenea,modalitatea în care a acționat inculpatul pentru a suprima viața celor două victime,violența extremă,sălbăticia cu care s-a îndreptat cu cuțitul împotriva bunicii și a tatălui său generează acel sentiment de oroare pe care îl provoacă săvârșirea omorului prin cruzime.
Având în vedere că de la data săvârșirii faptelor deduse judecății și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou Cod penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, Curtea a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 Cod penal, determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză .
Condițiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi,neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive,iar legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde ,chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.
Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/06.05.2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția Penală în dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile,decizie definitivă și general obligatorie.
Analizând, având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex”, în ansamblu, dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-l privește pe inculpatul T. I. M. din ambele coduri penale, Curtea constată că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este codul penal în vigoare.
Curtea are în vedere în acest sens că atât pentru infracțiunea prevăzută de art.188 alin.1 lit.f și h C.p. cu aplicarea art.199 alin.1 C.p.,cât și pentru infracțiunea prevăzută de art.174,art.175 alin. a,b C.p. din anul 1969 este prevăzută detențiunea pe viață,că această pedeapsă va fi menținută pentru considerentele ce se vor arăta ,iar pentru infracțiunea de distrugere pedeapsa prevăzută în actualul cod penal în dispozițiile art.253 alin.4 C.p. este mult mai mică ,respectiv de la 2 la 7 ani închisoare,comparativ cu pedeapsa închisorii prevăzută în art.217 alin.4 C.p. din anul 1969 ,respectiv de la 3 la 15 ani.
În ceea ce privește pedepsele aplicate de instanța de fond,Curtea constată că au fost corect individualizate și că nu se justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cazul infracțiunii de omor calificat.
Potrivit art. 74 alin.1 Cod penal stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că, aplicând inculpatului T. I. M. pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor calificat și pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere,se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a fiecărei fapte comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La aprecierea acestor pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor comise, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, astfel cum au fost reținute și descrise în hotărârea atacată(pe fondul consumului de alcool,asupra a două rude apropiate, bunica paternă și tatăl inculpatului care s-au îngrijit de creșterea sa ,fiind abandonat de mamă, printr-o violență excesivă,prin producerea a numeroase leziuni traumatice), precum și scopul urmărit și urmarea produsă,respectiv moartea a două persoane ,în condițiile în care viața omului este valoarea supremă ocrotită de lege și incendierea casei părintești pentru a acoperi urmele infracțiunii de omor.
De asemenea,Curtea nu poate ignora împrejurarea că apelantul inculpat nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea,chiar și pentru infracțiuni ce presupun violență,respectiv tâlhărie și distrugere,ceea ce denotă perseverență infracțională și faptul că până în prezent pedepsele aplicate nu l-au convins pe apelantul inculpat că respectarea legii este o necesitate și că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea și executarea în viitor a altor pedepse.
Totodată,Curtea ține cont că din raportul de expertiză medico legală psihiatrică rezultă că inculpatul T. I. M. prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip impulsiv și abuzuri etilice,iar din raportul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune București rezultă că infracțiunea a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool ,consum care pentru inculpat devenise deja o obișnuință ,în compania grupului său de prieteni,că inculpatul nu a luat niciodată în considerare o posibilă reevaluare a conduitei sale generale ,că evoluția inculpatului a fost lipsită de existența unor repere ,a unor planuri pe termen lung ,condiții în care a acceptat abandonul școlar ,nu a mai contribuit la o îmbunătățire a situației sale sociale/profesionale și că sentimentul de regret pare mai degrabă în legătură cu consecințele pe planul răspunderii penale.
Prin urmare,în opinia Curții ,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepselor stabilite de instanța de fond .
Referitor la pedepsele complementare și accesorii, având în vedere dispozițiile art. 189 alin. 1 Cod penal și împrejurarea că a fost identificată ca lege penală mai favorabilă codul penal în vigoare, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, Curtea constată că în mod corect,justificat au fost aplicate de instanța de fond, având în vedere natura faptelor săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie .
Curtea apreciază că este legală aplicarea pedepsei complementarea și în situația stabilirii detențiunii pe viață,în condițiile în care pedepsele accesorii se pot aplica potrivit art.65 alin.1 C.p. numai în măsura în care se aplică și pedeapsa complementară.
De asemenea,Curtea are în vedere si dispozițiile art.65 alin.2 C.p. conform cu care în cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanță a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a - o sau a unora dintre acestea,precum și împrejurarea că inculpatul după executarea a 20 de ani de închisoare are posibilitatea liberării condiționate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei,nu a fost contestată de inculpat prin calea de atac exercitată,apelantul inculpat declarând în fața instanței de fond că este de acord cu pretențiile formulate de partea civilă E. G. care s-a constituit parte civilă cu suma de 10 000 lei,reprezentând despăgubiri civile.
Referitor la măsura confiscării speciale,Curtea constată că este greșită,întrucât bunurile confiscate în mod evident nu au fost folosite sau destinate a fi folosite la săvârșirea faptelor deduse judecății,fiind obiectele de vestimentație cu care inculpatul a fost îmbrăcat la momentul comiterii faptei de omor și un telefon mobil,nefăcând parte dintre bunurile prevăzute de art.112 alin.1 lit.b C.p.
Având în vedere că această măsură nu a fost contestată de inculpat prin calea de atac a apelului exercitată,împrejurarea că apelantul inculpat are de executat pedeapsa detențiunii pe viață și natura și starea în care găsesc aceste bunuri,Curtea apreciază că nu se justifică pentru acest motiv,nefiind oportună, desființarea hotărârii atacate cu consecința înlăturării acestei măsurii și restituirii bunurilor inculpatului.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală,va respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T. I. M. împotriva sentinței penale nr.152 din data de 2 octombrie 2014,pronunțată de Tribunalul Călărași.
În temeiul art.424 alin.3 Cod procedură deduce din pedeapsa principală timpul reținerii și arestării preventive de la 27 decembrie 2013 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei ,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T. I. M. împotriva sentinței penale nr.152 din data de 2 octombrie 2014,pronunțată de Tribunalul Călărași.
În temeiul art.424 alin.3 Cod procedură deduce din pedeapsa principală timpul reținerii și arestării preventive de la 27 decembrie 2013 la zi.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei ,se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,11 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. NițăCristina-C. C.
GREFIER
R. E. V.
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Hotărâre din... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
