Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 43706/3/2014/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(403/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 133 / CO
Ședința publică din data de 02.03.2015
Curtea constituită din:
Judecător de Cameră preliminară: C. B.
Grefier: O. P.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror G. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații B. M., C. F., F. F., M. V. și P. V. împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în Cameră de consiliu au răspuns contestatorul-inculpat B. M., personal, în stare de libertate și asistat de apărătorul ales, avocat A. A. B., și contestatorii-inculpați C. F., F. F., M. V. și P. V., toți personal, în stare de libertate și asistați de apărătorul ales, avocat R. M., cu împuternicire avocațială nr._/23._ emisă de Baroul București, aflată la fila 42 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Judecătorul de cameră preliminară procedează la verificarea identității inculpatului B. M. care se legitimează cu C.I. . nr._, C.N.P._, domiciliat în ., .. 178, jud. G..
Judecătorul de cameră preliminară aduce la cunoștința participanților că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezile care să ateste data la care a fost comunicată încheierea împotriva căreia inculpații au formulat contestație.
De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară solicită participanților să precizeze dacă doresc să se revină cu adresă către Tribunalul București în vederea comunicării dovezilor care atestă data la care le-a fost comunicată încheierea atacată.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați C. F., F. F., M. V. și P. V., având cuvântul, arată că aceștia nu doresc să se emită adresă către Tribunalul București în vederea comunicării dovezilor care atestă data la care le-a fost comunicată încheierea atacată.
Judecătorul de cameră preliminară constată contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14, ca fiind declarată în termen.
Judecătorul de Cameră Preliminară, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 347 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor.
Apărătorul alesal contestatorilor inculpați C. F., F. F., M. V. și P. V., având cuvântul, solicită admiterea contestațiilor și desființarea încheierii atacate.
În acest sens, critică încheierea atacată, făcând referire la conținutul rechizitoriului, respectiv de modalitatea în care procurorul de caz a evidențiat în cuprinsul acestuia descrierea în concret a faptei, apreciind că descrierea nu este exactă și explicită astfel încât să ofere posibilitatea inculpaților de a-și exercita dreptul la apărare.
De asemenea, arată că s-a reținut în sarcina inculpaților că ar fi declarat că au derulat întotdeauna relații comerciale cu caracter real cu toate societățile, deși nu se face o distincție, în principal cu societatea inculpatului B. M..
Totodată, arată că această exprimare a fost solicitată pentru a fi impusă în mod expres de către procuror, care imediat a și făcut o disjungere cu privire la această cauză, prin care martorii au fost transformați în inculpați pentru mărturie mincinoasă, acțiunea penală fiind extinsă cu privire la fapte de evaziune fiscală, referitor la aceștia.
În acest sens, arată că nu se poate vorbi despre mărturie mincinoasă până în momentul în care nu se face proba contrară, iar procurorul de caz încearcă să demonstreze săvârșirea faptei de mărturie mincinoasă prin existența relațiilor comerciale, presupuse a fi fictive. De asemenea, nu se indică nici elementele pentru care s-a reținut această faptă.
Mai arată că instanța de fond, în conținutul încheierii atacate, nu a făcut referire la aceste excepții, ci doar cu privire la faptul că actul de sesizare cuprinde toate elementele.
Totodată, arată că încheierea contestată nu răspunde la toate cerințele, respectiv cele dispuse prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la cântărirea argumentelor, atât cele în acuzare, cât și cele în apărare.
În acest sens, susține că încheierea atacată cuprinde o analiză lapidară a acestor elemente, fără a se regăsi argumentele în baza cărora s-a reținut aspectul legalității rechizitoriului.
De asemenea, arată că la acest moment procesual, din cuprinsul declarațiilor inculpaților, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, nu se pot stabili elementele adevărate și cele care sunt ireale.
Apărătorul alesal contestatorul-inculpat B. M., având cuvântul, solicită, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a raportat la art. 347 C.pr.pen., desființarea încheierii atacate și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
În subsidiar, în temeiul art. 346 alin. 4 C.pr.pen., solicită excluderea probelor criticate, dacă se va constata că acestea intră sub incidența dispozițiilor art. 282 C.pr.pen.
În acest sens, arată că se critică legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, cu referire strictă la legalitatea administrării probelor.
Totodată, apreciază că probele au fost administrate fără respectarea normelor imperative care guvernează desfășurarea procesului penal.
De asemenea, arată că au fost îmbinate unele acte de urmărire penală efectuate după dispozițiile vechiului Cod de procedură penală care, conform noului Cod de procedură enală, trebuiau transpuse astfel încât să respecte dispozițiile noului Cod de procedură penală.
În acest sens, arată că în data de 15.04.2013, martorul denunțător Ț. a formulat un denunț în fața organului de urmărire penală, privind fapte de corupție, cu intenția clară de a beneficia de dispozițiile art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului care prevede reducerea limitelor de pedeapsă.
Totodată, arată că denunțul a fost însoțit de o înregistrare pe care acesta, din proprie inițiativă, a efectuat-o într-o discuție cu alți doi coinculpați, în biroul acestora. Mai arată că proba înregistrării video ar trebui exclusă, întrucât acesta a utilizat provocarea.
Totodată, arată că acesta a plecat la biroul celor doi cu intenția de a-i înregistra și pentru a-și preconstitui proba denunțului.
Mai arată, că în prezentul dosar, în afară de înregistrarea respectivă, nu există alte probe care să întărească suspiciunea rezonabilă că inculpatul B. M. ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
De asemenea, arată că inculpatul cunoștea modul în care se direcționa discuția, în așa fel încât să-și poată susține denunțul, iar această ilegalitate a administrării probei este apreciată ca fiind o consecință a încălcării unor drepturi fundamentale prevăzute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv garanțiile implicite ale desfășurării unui proces echitabil cu referire la dreptul persoanei de a nu se autoincrimina. În această declarație inculpatul s-a autoincriminat, necunoscând acest aspect.
În acest sens, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului apreciază că înregistrarea este o probă ilegal obținută și solicită excluderea acesteia, potrivit art. 102 alin. 2 C.pr.pen.
Totodată, arată că Direcția Națională Anticorupție a utilizat o probă care i-a fost pusă la dispoziție, însă modalitatea de obținere a probei, prin provocare, este ilegală, apreciind că se impune înlăturarea ei.
Cu privire la cele 5 înscrisuri din societatea celor doi inculpați, care au fost puse la dispoziția organului de urmărire penală de către denunțător, arată că nu se cunoaște modalitatea în care acesta a intrat în posesia lor. În acest sens, apreciază că înscrisurile nu pot intra în incidența unei dezbateri în contradictoriu, întrucât au fost administrate în mod ilegal, susținând că ar trebui înlăturate.
Un alt aspect privește informarea inculpatului cu privire la măsura supravegherii acestuia, încunoștințare care a fost făcută în data de 15 ianuarie 2015, după ce instanța de fond fusese deja investită cu acest dosar. În acest sens, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 145 C.pr.pen., măsura supravegherii trebuie să îi fie adusă la cunoștință inculpatului într-un anumit termen, acesta având posibilitatea de a consulta procesele-verbale, precum și dreptul de a formula cereri cu privire la proba respectivă.
Totodată, arată că nu poate anticipa care ar fi fost conduita inculpatului dacă ar fi ascultat aceste probe cât timp cauza se afla în faza de urmărire penală.
În consecință, solicită înlăturarea probelor criticate, apreciind că acestea pot fi înlăturate fără a fi afectat bunul mers al procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea, ca legală și temeinică, a încheierii atacate.
În acest sens, arată că rechizitoriul trebuie avut în vedere ca un întreg, care prevede toate nuanțele descrierii faptelor, iar nu numai secțiunea în drept.
Cu privire la proba administrată prin provocare, arată că, în conformitate cu dispozițiile Curții Europene a Drepturilor Omului, provocarea se poate reține numai dacă provine din partea organelor judiciare sau a investigatorilor sub acoperire, nicidecum din partea unui martor denunțător care a făcut o înregistrare înainte de a fi demarată o procedură penală.
De asemenea, cu privire la cele 5 înscrisuri, arată că trebuie să existe o prezumție de nevinovăție din partea martorului denunțător, nu să se prezume că acesta ar fi săvârșit o infracțiune de furt sau tâlhărie în scopul obținerii înscrisurilor. Totodată, arată că simpla posesie reprezintă o prezumție de bună-credință, neexistând probe din care să rezulte că acestea ar fi fost obținute în mod ilegal.
Nu în ultimul rând, arată că nu se poate vorbi despre nulitatea înregistrării, întrucât mandatul de supraveghere a fost dat în baza unei autorizații emise de către un judecător, nefiind depășite limitele legale ale acestui mandat.
Mai arată că simplul fapt al informării nu reprezintă nici măcar un motiv de nulitate relativă, întrucât nu există o vătămare pe care să o fi suferit inculpatul, apreciind că acest aspect reprezintă doar o chestiune de echitate.
Contestatorii-inculpați B. M., C. F., F. F., M. V. și P. V., având ultimul cuvânt, pe rând, precizează că sunt de acord cu cele susținute de către apărătorii aleși și solicită admiterea contestațiilor formulate.
Judecătorul de cameră preliminară declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele :
Încheierea penală contestată
Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu în data de 26.01.2015 de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14, s-au dispus următoarele: s-au respins cererile și excepțiile invocate de inculpații B. M., C. F., F. F., P. V. și M. V. ca nefondate; în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală; s-a fixat termen pentru judecarea cauzei în data de 18.02.2015.
În motivarea în fapt și în drept a încheierii, judecătorul de Cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpaților:
- J. R. V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. 1 C.pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., constând în aceea că în intervalul septembrie 2011 - mai 2012, în calitatea de șef serviciu logistic din R.A.T.B., în exercitarea aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la inculpatul Kyak Mehmet Gani suma de 60.000 USD, din care a primit suma de 153.000 lei în trei tranșe, iar de la martorul denunțător suma de 20.000 lei, pentru a interveni pe lângă membrii comisiei de evaluare pentru vânzarea prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul atriburii cărte . și ., a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu R.A.T.B.;
- B. M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., constând în aceea că în intervalul septembrie 2011-mai 2012, în exercitarea aceleiași rezoluții infraționale, împreuna cu inculpatul Kiyak Mehmet Gani, în calitate de reprezentanți de drept și fapt ai ., a promis și oferit, în mod direct și indirect inculpatului J. R. V. suma de 60.000 USD, primind în final suma de 153.000 lei, pentru ca inculpatul J. R. V. să intervină pe lângă membrii comisii de evaluare pentru vânzarea prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul atribuirii către firmele menționate mai sus a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu R.A.T.B.;
- KIYAK MEHMET G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 alin. 1 C.pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., constând în aceea că în perioada septmbrie 2011 - mai 2012, în exercitarea aceleiași rezoluții infracționale,împreună cu inculpatul B. M., a promis și oferit în mod direct inculpatului J. R. V. suma de 6o.ooo USD, remițând în mod indirect, prin intermediul martorului denunțător Ț. G. D. și al inculpatului B. M., suma totală de 153.000 lei, pentru a interveni pe lângă membrii comisiei de evaluare din cadrul R.A.T.B., în scopul atribuirii către . și ., a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu al R.A.T.B., iar ulterior, în scopul încheierii unui act adițional la acest contract;
- C. F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 18.03.2014, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în cauza ce a format obiectul dosarului de urmărire penală nr. 188/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei;
- F. F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 18.03.2014, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în cauza ce a format obiectul dosarului de urmărire penală nr. 188/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei;
- P. V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 18.03.2014, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în cauza ce a format obiectul dosarului de urmărire penală nr. 188/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei;
- M. V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 28.03.2014, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în cauza ce a format obiectul dosarului de urmărire penală nr. 188/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei;
Examinând cererile și excepțiile formulate în cauză, Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului a reținut următoarele:
Cameră preliminară este o instituție nouă ce are ca scop crearea unui cadru legislativ modern, care să înlăture durata excesivă a procedurilor în faza de judecată. Prin reglementarea procedurii camerei preliminare se urmărește rezolvarea chestiunilor ce țin de legalitatea trimiterii în judecată și de legalitatea administrării probelor, asigurându-se premisele pentru soluționarea cu celeritate a cauzei în fond.
Astfel, în art. 345 alin. 2 C.pr.pen. sunt prevăzute criteriile în baza cărora se va stabili dacă procedura din faza urmăririi penale a avut un caracter legal și temeinic, pentru a se putea proceda la judecarea în fond ori dacă se va opta pentru sancționarea actelor nelegal întocmite și refacerea acestora, deziderat urmărit în consonanță cu respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil.
Potrivit art. 346 alin. 3 C.pr.pen., situațiile în care se dispune restituirea cauzei la parchet sunt expres prevăzute de legiuitor și se circumscriu în principal neregularității rechizitoriului dacă aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății. Asadar, prin conținutul dispozițiilor care reglementează camera preliminară, dar și prin soluțiile ce pot fi dispuse sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabilește dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut un caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecarea în fond a cauzei.
Din aceasta perspectivă, analizând criticile inculpaților C., F., P. și M., judecătorul a concluzionat că actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 328 C.pr.pen., și anume datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță.
Susținerea că descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților nu respectă rigorile prevăzute în art. 286 pct. 2 C.pr.pen. - dispoziție care reglementează, de altfel, conținutul ordonanței prin care procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale - nu are corespondent în art. 345 C.pr.pen.
Criticile inculpaților vizează în mod expres chestiuni de fond privind modalitatea de comitere a infracțiunii, definirea aspectelor presupus mincinoase, dar și o pretinsă lipsă a probelor apte să răstoarne prezumția de veridicitate a afirmațiilor din declarațiile inculpaților, aspecte ce fac trimitere mai cu seamă la modul de redactare a actului de sesizare și la argumentația juridică, criterii de ordin subiectiv ce nu au ca finalitate neregularitatea actului de sesizare a instanței.
În cuprinsul considerentelor actului de sesizare a instanței, reluate și în cuprinsul dispozitivului, sunt precizate în fapt și drept, cu o descriere foarte detaliată a faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, fiind stabilit în mod concret obiectul și limitele judecății.
În ceea ce privește aprecierea inculpatului B. M., că o . acte de urmărire penală au fost efectuate de procuror cu încălcarea normelor imperative ce guvernează procesul penal, judecătorul a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 101 alin. 3 C.pr.pen., este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. În acest context, s-a susținut că denuntatorul Ț. G. D. l-ar fi provocat pe inculpatul B. M. la o discuție care să releve, în concret, presupusa fapta penală pentru care acesta este trimis în judecată.
Această susținere, fără o dovadă concretă, palpabilă a ingerinței procurorului de anchetă în conduita denuntățorului este o pură speculație, menită cumva să acrediteze încalcarea dispoziției legale mai sus amintite, dar și nelegalitatea probei obținute în aceste condiții.
Conduita denunțătorului ține exclusiv de personalitatea acestuia, de capacitatea sa de reflecție și decizie, care trebuie analizată în speță prin prisma interesului său într-o anumită cauză, bazată pe o dispoziție legală stipulată în art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Nelegalitatea probei obținute cu încălcarea art. 101 alin. 3 C.pr.pen. vizează exclusiv conduita sau ingerința organelor judiciare penale în provocarea unei persoane în comiterea/continuarea unei infracțiuni în scopul obținerii unor probe, care însă trebuie dovedită, în niciun caz prezumată.
Cu privire la actele depuse de denunțător în dosarul cauzei cu ocazia audierii sale în data de 16.04.2013, pretins sustrase de pe biroul inculpatului Kyak Mehmet G., cu consecința înlăturarii lor, judecătorul a constatat că nu există nicio dovadă a acestei susțineri, rămânând în stadiul de simplă afirmație, în raport de lipsa unei dovezi palpabile care să sancționeze o astfel de conduită, susținere ce rămâne, de asemenea, în faza unei simple afirmații.
Critica referitoare la încălcarea art. 145 C.pr.pen. referitoare la informarea inculpatului cu privire la măsura supravegherii tehnice a acestuia, care s-a facut în data de 15.12.2014, dată la care a fost înregistrat dosarul pe rolul instanței, chiar reală, este sancționabilă cu nulitate relative, fiind remediabilă pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în data de 30.01.2015 și 02.02.2015, inculpații B. M., C. F., F. F., P. V. și M. V. au formulat contestații, pe care le-au motivat în scris (motivele aflate la filele 2-24 și 35-39 din prezentul dosar).
Contestațiile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 403/2015).
Judecătorul de Cameră preliminară, examinând legalitatea și temeinicia încheierii penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorii-inculpați, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestațiile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Prin rechizitoriul nr. 188/P/2014 din data de 02.12.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, s-a reținut, în esență, că, în fapt, inculpatul B. M., în intervalul septembrie 2011-mai 2012, în exercitarea aceleiași rezoluții infraționale, împreuna cu inculpatul Kiyak Mehmet Gani, în calitate de reprezentanți de drept și fapt ai ., a promis și oferit, în mod direct și indirect inculpatului J. R. V. suma de 60.000 USD, primind în final suma de 153.000 lei, pentru ca inculpatul J. R. V. să intervină pe lângă membrii comisii de evaluare pentru vânzarea prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul atribuirii către firmele menționate mai sus a unui contract de vânzare în vederea dezmembrării și valorificării unor vehicule din parcul propriu R.A.T.B.; inculpații C. F., F. F., P. V. și M. V., în datele de 18.03.2014 și 28.03.2014, cu ocazia audierii lor în calitate de martor în cauza ce a format obiectul dosarului de urmărire penală nr. 188/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurări esențiale ale cauzei.
În raport de situația de fapt mai sus-descrisă, judecătorul de cameră preliminară constată că prin actul de sesizare a instanței au fost trimis în judecată: inculpatul B. M., sub aspectul comiterii infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 292 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., inculpații C. F., F. F., P. V. și M. V., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. 1 C.pen.
Analiza motivelor de contestație
Examinând ansamblul criticilor formulate de contestatorii-inculpați, cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, Judecătorul de cameră preliminară apreciază aceste critici ca fiind nefondate, constatând, în același timp, că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului a procedat la o analiză judicioasă și amplă cu privire la criticile formulate de inculpați, prin raportare la dispozițiile legale incidente referitoare atât la modalitatea de administrare de probelor de către organele de urmărire penală, cât și la întocmirea rechizitoriului.
În acest context, Curtea constată că rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție respectă, din punct de vedere al formei și conținutului, toate cerințele prevăzute de art. 327-229 C.pr.pen.
Astfel, actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute de art. 328 C.pr.pen., referitoare la descrierea faptelor și încadrarea juridică a acestora, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, latura civilă a cauzei, datele privind persoana și atitudinea procesuală a inculpaților, actele de urmărire penală efectuate, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, trimiterea în judecată a inculpaților și cheltuielile judiciare către stat.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că actul de sesizare a instanței nu cuprinde aspecte de neregularitate de natură a impune remedierea acestora sau a rechizitoriului de către procuror.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză nu au fost efectuate acte de urmărire penală cu încălcarea legii care să justifice aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 280-282 C.pr.pen. sau excluderea probelor administrate.
Astfel, referitor la criticile formulate de contestatorii-inculpați C. F., F. F., P. V. și M. V. - constând, în esență, în insuficienta descriere a modalității de săvârșire a infracțiunilor imputate acestora - Curtea apreciază că pretinsa insuficientă descriere în rechizitoriu a situației de fapt, pe de o parte, nu este fundamentată, deoarece în cuprinsul părții descriptive a actului de sesizare faptele au fost în mod amplu prezentate, iar pe de altă parte, chiar reale dacă ar fi fost, aserțiunile inculpaților nu pot conduce la constatarea neregulariății rechizitoriului, din moment ce în faza de cercetare judecătorească, guvernată de principiile contradictorialității, oralității, dar, mai ales, al nemijlocirii, judecătorul fondului va supune dezbaterii tuturor participanților toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, prin readministrarea probatoriului, cu deplina respectare a dreptului la apărare al inculpaților; așadar, orice pretinse lacune sau neclarități sesizate în rechizitoriu vor fi supuse dezbaterii instanței de fond.
Referitor la criticile formulate de contestatorul-inculpat B. M. - constând, în esență, în efectuarea actelor de urmărire penală fără respectarea normelor imperative care guvernează desfășurarea procesului penal - Curtea constată următoarele. O eventuală provocare a unui inculpat în a săvârși o infracțiune poate proveni exclusiv de la organele judiciare, în niciun caz de la un martor denunțător care, în ipoteza formulării denunțului, intenționează să beneficieze de dispozițiile legale referitoare la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat; mai mult decât atât, declarația dată de martorul denunțător este supusă, ca orice mijloc de probă, analizei instanței de fond. Pentru aceste motive, Curtea constată că acest mijloc de probă nu a fost nelegal sau neloial administrat, astfel că nu se impune a fi exclus din ansamblul probatoriu al cauzei. În ceea ce privește înscrisurile pretins a fi fost sustrase de la unul dintre inculpați, Curtea constată că, în lipsa formulării unei plângeri penale, sub aspectul comiterii unei infracțiuni de furt, care astfel să poată fi supusă analizei organului de urmărire penală, aceasta rămâne o simplă speculație inaptă a putea produce vreo consecință juridică. Referitor la informarea inculpatului cu privire la măsura supravegherii acestuia, încunoștințare care a fost făcută ulterior sesizării instanței de fond cu rechizitoriul, Curtea apreciază că, pe de o parte, nu i s-a cauzat inculpatului nicio vătămare a drepturilor sale procesuale, iar pe de altă parte, ar putea fi vorba despre o nulitate relativă care s-ar putea acoperi în faza de cercetare judecătorească, prin analizarea acestui mijloc de probă prin raportare la celelalte mijloace de probă administrate.
Prin urmare, împrejurările mai sus-expuse nu justifică restituirea cauzei la procuror, așa cum au solicitat contestatorii-inculpați, deoarece aceste aspecte nu pot fi echivalente unei constatări a vreunei neregularități a urmăririi penale sau a actului de sesizare a instanței.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 345 C.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 2 C.pr.pen., Judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea trimiterii în judecată a contestatorilor-inculpați prin rechizitoriul nr. 188/P/2014 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, precum și legalitatea administrării probelor, cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 114 - 123 C.pr.pen., și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a apreciat judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței fondului asupra faptului că, pe de o parte, rechizitoriul cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 alin. 1 și 2 C.pr.pen. rap. la art. 285 alin. 2 C.pr.pen., fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procuror, iar pe de altă parte, că în cauză au fost respectate normele procesual-penale care guvernează faza urmăririi penale, neimpunându-se excluderea vreunui mijloc de probă sau sancționarea vreunui act de urmărire penală.
Pentru aceste motive, Judecătorul de Cameră preliminară apreciază că încheierea penală contestată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Judecătorul de Cameră preliminară, în baza art. 347 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii-inculpați B. M., C. F., F. F., M. V. și P. V. împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe fiecare contestator-inculpat la plata sumei de câte 50 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 347 C.pr.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii-inculpați B. M., C. F., F. F., M. V. și P. V. împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 14.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe fiecare contestator-inculpat la plata sumei de câte 50 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.03.2015.
Judecător de Cameră preliminară, Grefier,
C. B. O. P.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. O.P.
06.03.2015
Dosar nr._ 14
Tribunalul București - Secția I Penală
Judecător CP: I. P.
| ← Omorul calificat (art.189 NCP). Decizia nr. 389/2015. Curtea de... | Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 438/2015. Curtea de... → |
|---|
