Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Decizia nr. 240/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 3233/292/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(3519/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 240/A
Ședința publică din data de 12.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. B.
JUDECĂTOR – C. S.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpata M. A. împotriva sentinței penale nr. 109/16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 26.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, Curtea, în baza art. 391 alineat 1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare la 06.02.2015 și, ulterior, la 12.02.2015.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 109/16.09.2014, Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art. 290 alin. alin.1 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal de la 1969 și art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpata M. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 2151 alin. 1 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal de la 1969 și art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 81 rap. la art. 82 Cod penal de la 1969, cu aplic. art.5 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată inculpatei, pentru un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.
A pus în vedere inculpatei disp. art. 83 și 84 Cod penal de la 1969.
A interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin.1, lit. a, teza a doua și lit. b și c Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, în condițiile art. 71 alin.5 Cod penal de la 1969.
A obligat pe inculpată să plătească părții civile Asociația de P. . de Vede, suma de 46.800 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu, constatând că aceasta din urmă i-a reținut inculpatei, cu titlu de prejudiciu, suma de 1234 lei.
A anulat următoarele chitanțe falsificate, cu numărul:_ din 14.01.2010;_ din 03.04.2009;_ din 15.04.2010;_ din 01.03.2010;_ din 23.04.2009;_ din 22.06.2010;_ din 26.03.2010;_ din 2.03.2010;_ din 02.02.2010;_ din 02.03.2010;_ din 15.04.2010;_ din 21.05.2010;_ din 03.06.2009;_ din 04.02.2010;_ din 16.06.2009;_ din 28.04.2010;_ din 29.01.2010;_ din 25.03.2010;_ din 20.01.2010;_ din 15.02.2010;_ din 23.03.2010;_ din 20.03.2010,_ din 18.01.2010,_ din 23.06.2009;_ din 14.04.2010;_ din 23.02.2010;_ din 27.06.2009;_ din 18.06.2010;_ din 15.03.2010;_ din 25.06.2010;_ din 25.02.2010;_ din 17.02.2010;_ din 13.04.2010;_ din 27.04.2010;_ din 25.05.2010; 1846 din 13.01.2009 și_ din 20.04.2010.
A obligat pe inculpată să plătească părții civile suma de 1000 lei reprezentând onorariu provizoriu expert.
A obligat pe inculpată să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Teleorman, pentru expert contabil D. F., supliment onorariu de 500 lei.
A obligat pe inculpată să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare, statului.
A luat act că reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpată a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.1 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal de la 1969 privind falsificarea proceselor –verbale ale comisiei de cenzori din 28.06.2010 și 15.07.2010, solicitând trimiterea unei copii de pe hotărârea ce va fi pronunțată la P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii acestor infracțiuni.
A dispus comunicarea unei copii a prezentei hotărâri la P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, în sensul solicitat de reprezentantul parchetului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în perioada 14.03._10, inculpata a îndeplinit funcția de casier în cadrul Asociației de P. . de Vede, având ca principale atribuții de serviciu încasarea debitelor de la membrii asociației pe bază de chitanțe justificative și, respectiv, achitarea (plata) furnizorilor, chiar dacă nu s-a făcut dovada că acesteia i s-ar fi înmânat sub semnătură fișa postului depusă la dosar de partea civilă.
Inculpata a recunoscut că, în calitate de casier, ea și președintele asociației de proprietari primeau banii reprezentând cheltuielile de întreținere de la membrii asociați, le eliberau chitanțe și achitau sumele de bani datorate furnizorilor, primind chitanțele eliberate de reprezentanții acestora, însă această ultimă operațiune doar din când în când, președintele asociației fiind cel care făcea plățile către furnizori, în general chitanțele rămânând la el.
Din declarațiile martorilor C. S., R. Reliana și U. I. a rezultat că inculpata prezenta trimestrial comisiei de cenzori actele privind gestiunea asociației de proprietari, chiar daca nu s-a făcut dovada că ar fi avut această sarcină de serviciu. În baza înscrisurilor prezentate de inculpată, cenzorii C. S. și R. Reliana verificau documentele și corectitudinea înscrierii chitanțelor în registre, menționând concluziile lor într-un proces verbal încheiat în două exemplare, din care originalul rămânea în registrul comisiei, iar copia scrisă la indigo, însoțită de anexă, era predată inculpatei pentru a fi înmânată președintelui asociației.
La sfârșitul anului 2009, martora C. S., cea care i-a recomandat președintelui asociației s-o angajeze pe inculpată în funcția de casier și care era bună prietenă cu aceasta, explicându-i cum trebuie să procedeze în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat, în urma verificării documentelor asociației, faptul că fusese făcută o plată mai mare către furnizorul S.C. APA SERV, în valoare de_ lei, inculpata confirmându-i că a efectuat această plată întrucât a avut încasări mai mari. Martora a relatat că mergea la sediul asociației cel puțin o data pe lună, iar la începutul anului 2010, inculpata i-a spus că este bolnavă, observând că arăta ca și cum ar fi avut probleme medicale, încercând să se justifice de ce nu mai avea completat registrul de casă la zi. Din acest motiv, martora a verificat activitatea asociației pe trimestrul I de abia în luna iunie 2010, constatând că, în chitanțele de la furnizori puse la dispoziție de inculpată, apar unele modificări, respectiv valori în plus față de sumele originale, aspect menționat în procesul verbal din 28.06.2010.
C. S. a îndrumat-o pe inculpată să meargă la societățile furnizoare pentru a efectua un punctaj în vederea stabilirii sumelor corecte, o copie a procesului verbal din 28.06.2010 fiind înmânată acesteia, pentru a o preda președintelui asociației, cerându-i și actele aferente trimestrului II 2010, pentru verificare, constatând aceleași neconcordanțe, respectiv modificări la sumele în cifre și litere înscrise în chitanțele de plată emise de furnizori, recomandându-i acesteia să meargă din nou pentru efectuarea punctajului. Martora C. S. a luat legătura telefonic si cu președintele asociației, U. I., informându-l cu privire la cele constatate și întrebându-l dacă a primit copiile proceselor verbale pe trim. I și II 2010. Președintele asociației, după ce a citit procesele verbale, a constatat că nu există nicio mențiune referitoare la chitanțele modificate, ulterior registrele de procese verbale ținute de cenzori fiind confruntate cu copiile proceselor verbale încheiate în iunie și iulie 2010, constatându-se că aceste copii nu corespund cu originalul, din fiecare fiind extras pasajul în care comisia de cenzori menționa că au fost observate modificări la sumele din chitanțele emise de furnizori, prin care se achitase contravaloarea serviciilor prestate.
Au fost audiate în calitate de martori și persoanele care au încasat debitele către furnizori de la inculpată și au eliberat chitanțe justificative, aceștia precizând că niciuna dintre chitanțele emise nu prezenta corecturi, ștersături, adăugiri, fiind făcute mențiuni pe acestea cu sumele încasate, în cifre și litere și cu beneficiarul plății, aspecte reieșite și din confruntarea chitanțelor modificate cu chitanțele din evidența furnizorilor.
Raportul de expertiză grafică nr._ din 25.07.2010 a constatat ajustarea sumei înscrise în cifre și litere, prin repasări succesive ale traseelor inițiale și adăugiri ulterioare, toate executate cu presiune mare și repasări de trasee grafice, pentru a asigura claritatea mențiunilor finale. În cazul chitanței nr. 1380 din 24.04.2009 și al chitanței nr.1785/25.02.2009 nu există modificări la nivelul scrisului de completare reprezentând sume de bani exprimat în cifre și în litere.
Expertul contabil D. F. a constatat că cele două chitanțe sus menționate nu sunt falsificate, existând aceleași mențiuni atât în evidentele furnizorilor, cât și în chitanțele existente la asociația de proprietari. Prin același raport de expertiză grafică, s-a mai concluzionat că scrisul de mână de completare reprezentând sume de bani exprimat în cifre și în litere, depus în cuprinsul chitanțelor în litigiu, enumerate la cap.2, prezintă următoarele neconcordanțe: modificări la nivelul cifrei 2, cifra miilor, din suma exprimată în cifre, precum și modificări corespunzătoare ale caracterelor ce compun suma de bani exprimată în litere, prin adăugiri și repasări ale traseelor grafice; adăugiri și repasări ale traseelor grafice ce compun suma în cifre și în litere, astfel încât să obțină mențiunea finală, utilizând parțial înscrierile anterioare (chitanța nr._/21.05.2010). Nu s-a putut stabili dacă modificările scrisului de mână din cuprinsul chitanțelor în litigiu au fost sau nu realizate de inculpată sau de martorii U. I., I. Tudorița, C. L., B. C., P. V., P. L..
Prin același raport de expertiză s-a stabilit că scrisul de completare din registrul de casă, pentru chitanțele cu nr._/25.02.2009 și nr._/20.01.2009, a fost realizat de M. A., iar scrisul de completare din același registru reprezentând înregistrările celorlalte chitanțe în litigiu nu a fost executat de către inculpată sau martorul U. I., constatându-se și modificări în cuprinsul proceselor verbale ale comisiei de cenzori din 28.06.2010 și 15.07.2010, constând în repasarea traseelor grafice inițiale la unele rubrici, neputându-se stabili dacă aceste modificări au fost sau nu realizate de inculpată.
O explicație a inexistentei scrisului persoanelor din cadrul asociației în registrul de casă (cu excepția mențiunilor privind cele 2 chitanțe sus-menționate) este aceea că la sediul asociației veneau pe la inculpată multe rude și apropiați (declarație martor U. I.).
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a considerat că inculpata este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, aceasta fiind cea care a făcut modificări într-un număr de 37 chitanțe emise de furnizori (cu numărul:_ din 14.01.2010;_ din 03.04.2009;_ din 15.04.2010;_ din 01.03.2010;_ din 23.04.2009;_ din 22.06.2010;_ din 26.03.2010;_ din 2.03.2010;_ din 02.02.2010;_ din 02.03.2010;_ din 15.04.2010;_ din 21.05.2010;_ din 03.06.2009;_ din 04.02.2010;_ din 16.06.2009;_ din 28.04.2010;_ din 29.01.2010;_ din 25.03.2010;_ din 20.01.2010;_ din 15.02.2010;_ din 23.03.2010;_ din 20.03.2010,_ din 18.01.2010,_ din 23.06.2009;_ din 14.04.2010;_ din 23.02.2010;_ din 27.06.2009;_ din 18.06.2010;_ din 15.03.2010;_ din 25.06.2010;_ din 25.02.2010;_ din 17.02.2010;_ din 13.04.2010;_ din 27.04.2010;_ din 25.05.2010; 1846 din 13.01.2009 și_ din 20.04.2010), înscriind sume mai mari decât cele achitate în realitate, însușindu-și diferența rezultată și cauzând asociației de proprietari un prejudiciu în valoare totală de_ lei.
Inculpata a încercat să se apere susținând că ea nu a plătit furnizorilor și nu a primit chitanțele de la aceștia, decât din când în când, această operațiune fiind efectuată, în general, de președintele asociației și că nu a completat în registrul de casă decât în anul 2007, când s-a angajat, o singură dată, deși pe parcursul urmăririi penale a declarat că doar în zilele de 20.01.2009 și 25.02.2009 a operat în registrul de casă. De asemenea, inculpata a mai declarat că nu a avut nicio discuție cu martora C. S. despre modificările în chitanțele emise de furnizori și că o singură dată aceasta i-a cerut să facă un punctaj la S.C. APA SERV, însă funcționarii acestei societăți i-au spus că totul este în regulă si ca ea nu avea acces la actele asociației.
Susținerile inculpatei au fost contrazise însă de declarațiile martorilor C. S., R. Reliana, U. I., I. Tudorița, C. lidia, B. C., P. V., P. Lilian, din care a rezultat că, în general, atât încasarea cheltuielilor de întreținere de la membrii asociați, cât și plata furnizorilor erau făcute de inculpată și doar atunci când acesta avea probleme medicale sau alte probleme și lipsea de la sediul asociației încasările și plățile erau făcute de către U. I., președintele asociației, dar acesta făcea plăți de cel mult 10-20 ori pe an, în condițiile în care reprezentanții furnizorilor veneau la sediul asociației pentru a încasa contravaloarea utilităților chiar și în fiecare zi, atât președintele cât și casierul asociației (inculpata) având acces la actele asociației.
Martora R. Reliana a arătat că inculpata a tot amânat să predea actele asociației la verificat, motivând că a avut probleme de sănătate, iar după ce au constatat nereguli în chitanțele emise de furnizori, au avut o discuție cu inculpata în fața blocului, însă aceasta le-a spus să vorbească mai încet, observând că se ferea să nu fie auzită de cineva.
Martora P. V. a mai relatat că inculpata nu a venit la ea sau la soțul ei P. Lilian pentru confruntarea chitanțelor, fiind angajați ai S.C. APA SERV, văzând-o pe aceasta când scotea banii pentru a plăti utilitățile, atât dintr-un birou, cât și dintr-o geantă de damă, despre care a presupus că era a ei.
La rândul său, martorul U. I. a declarat ca a întrebat-o pe inculpată de ce a modificat chitanțele și a luat banii, iar ea i-a spus că a avut probleme cu copilul, care s-a bătut cu cineva și trebuia să plătească despăgubiri, dar că o să rezolve, urmând sa plece chiar pe 9 august la Bucuresti, la o mătușa pentru a face rost de bani, însă de atunci nu a mai venit la sediul asociației. A mai relatat că a discutat și cu soțul inculpatei, acesta spunându-i ca soția lui îi ia bani de pe card fără știrea sa și nu are ce-i face, zicându-i că ,,ea a făcut-o, ea o rezolvă,,. Același martor a mai arătat că el lua acasă doar niște registre personale în care ținea evidența asociației și nu actele asociației și de când este președinte, din anul 2002, nu au existat astfel de probleme, sesizând organele de poliție imediat ce a aflat de la cenzorul C. S. despre modificările în chitanțele emise de furnizori și în procesele verbale ale cenzorilor.
Deși, prin raportul de expertiză grafică nu s-a putut stabili persoana care a făcut modificările în chitanțe, faptele săvârșite de inculpată au rezultat pe deplin din celelalte probe administrate în cauză. Instanța a mai reținut, din completarea raportului de expertiză contabilă și declarația expertului D. F., audiat la data de 10 iunie 2014, că dacă suma de_ lei nu era însușită de cineva, trebuia să fie regăsită în casierie și reținută de comisia de cenzori prin procesele verbale. Expertul a arătat că în mod cert suma de_,23 lei a existat în casieria asociației, fiind obținută din încasările de la locatari și ar fi trebuit să se regăsească și diferența de_ lei, dacă nu era însușită.
Instanța a înlăturat, în parte, declarațiile martorilor G. Z. N. și M. F., sora și respectiv soțul inculpatei, apreciind că sunt subiective, date fiind relațiile dintre aceștia.
În drept, faptele inculpatei M. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969 și art. 2151 alin. 1 Cod penal de la 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal de la 1969, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal de la 1969 și a art.5 Cod penal, legea sub imperiul căreia au fost săvârșite infracțiunile fiind mai favorabilă sub aspectul pedepselor și posibilității de individualizare a executării lor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere, potrivit criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al infracțiunilor, urmările produse și persoana acesteia, care nu este cunoscută cu antecedente penale, este căsătorită, are un copil minor în întreținere, nu are loc de muncă și nu a recunoscut faptele săvârșite, încercând să acrediteze ideea că o altă persoană din cadrul asociației a săvârșit infracțiunile, că nu avea acces la actele asociației și că ea făcea sporadic plăți către furnizori.
Instanța a apreciat că inculpata poate fi reeducată și poate fi prevenită săvârșirea de noi infracțiuni de către aceasta, prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate peste minimul special prevăzut de lege, având în vedere și numărul mare de acte materiale ce intră în conținutul celor două infracțiuni săvârșite în formă continuată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diverse intervale de timp.
Pe latură civilă, judecătoria a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, impunându-se obligarea inculpatei la repararea prejudiciului în sumă de 46.800 lei, constatând, totodată, că partea civilă i-a reținut deja inculpatei suma de 1234 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal,inculpata M. A., care a criticat solutia instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpata a arătat că se impune achitarea sa pentru comiterea infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, conform art. 396 alineat 5 Cpr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c Cpr.pen, deoarece nu există probe că a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnată. În acest sens, inculpata a evaluat într-o manieră proprie probele administrate, subliniind neregulile existente în activitatea asociației de proprietari atât cu privire la întocmirea si circuitul actelor contabile ori de control, cât și cu privire la inexistenta unor sarcini de serviciu clare în privința ei ori la modificarea ulterioară a contractului său de muncă.
Apelanta a susținut că nu a falsificat chitantele de plată menționate în expertiza grafică si nici nu a extras pasaje din actul de control, sugerând că astfel de acțiuni puteau fi comise de o altă persoană din cadrul asociației, care a operat si modificările pe contractul său de muncă. Totodată, a evidențiat faptul că activitatea asociației se desfășura într-o cămăruță cu două birouri, banii nu erau asigurați prin închiderea sertarului, iar chitanțele de plată erau eliberate si de către președintele asociației.
Pe latură civilă, date fiind susținerile anterioare, inculpata M. A. a apreciat eronată obligarea sa la plata despăgubirilor civile.
În vederea soluționării apelului, Curtea a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatei.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin.2 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondat apelul declarat de inculpata M. A., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a evaluat judicios toate mijloacele de probă relevante pentru clarificarea împrejurărilor în care s-a produs minusul de casă imputat inculpatei din perspectiva art. 2151 C.pen. din 1969 și falsificarea celor 37 de chitanțe de plată. Pe baza acestei analize, judecătoria a concluzionat întemeiat în sensul existenței unor probe certe, din care rezultă neechivoc că diferența constatată în gestiunea intimatei-parte civilă este urmarea unor acte ilicite de „însușire” comise de către inculpata M. A..
Probele ce au fundamentat concluzia primei instanțe au fost judicios si detaliat analizate în considerentele sentinței și, în aspectele esentiale de conținut, nu au fost contestate în cel de-al doilea grad de jurisdicție, apărările inculpatei vizând exclusiv modalitatea în care a fost apreciat conținutul probatoriului. Din această perspectivă, Curtea nu apreciază utilă o nouă analiză detaliată a probatoriului, urmând a examina doar acele chestiuni punctuale, care au fost antamate de către inculpată în susținerea pozitiei sale.
Astfel, apărarea esențială a apelantei M. A. reflectă încercarea de a transfera responsabilitatea minusurilor existente în gestiunea intimatei în sarcina altor persoane – mai exact președintele asociației de proprietari – care, potrivit inculpatei, ar fi avut atât posibilitatea, cât si ocazia să își însușească sume de bani din casierie. În acest sens, inculpata a sustinut că martorul U. I. ar fi fost cel care ar fi încasat deseori sumele plătite de membrii asociației, ar fi efectuat majoritatea plăților către furnizori și ar fi avut acces nestingherit la sumele de bani ori la documentele asociației.
Probatoriul administrat contrazice însă aceste sustineri, rezultând, sub un prim aspect, că inculpata M. A. a fost persoana care, în calitate de casier, a exercitat în fapt si în mod constant atribuții de încasare a sumelor aferente cheltuielilor asociației si de plată a furnizorilor. Declarațiile coroborate ale martorilor C. S., R. Reliana, U. I., I. Tudorița, C. L., B. C., P. V., P. Lilian relevă cu certitudine faptul că apelanta a fost cea care încasa în mod obișnuit contravaloarea cheltuielilor de întreținere și efectua plata furnizorilor, exercitarea acestor atribuții de către martorul U. I. fiind cu totul excepțională si survenind exclusiv în situațiile de absență a inculpatei de la sediul asociației.
Martora P. V. a confirmat expres nu doar faptul că inculpata era cea care efectua plata furnizorului S.C. APA SERV (față de care s-au constat majoritatea diferentelor de plăti ce fac obiectul judecății), ci si împrejurarea că, ulterior constatării modificărilor operate pe chitanțe, M. A. nu a încercat să lămurească aceste contradicții, în pofida sfaturilor primite de la C. S..
Declarația acestei din urmă martore – membru în comisia de cenzori – este edificatoare sub aspectul modalității în care inculpata a încercat să disimuleze actele de însușire a unor sume de bani din casieria asociației. Martora a descris detaliat împrejurările care au facilitat întârzieri în constatarea neregulilor în activitatea inculpatei (legate esențial de pretinsa stare de sănătate precară a inculpatei si de relațiile de prietenie și de încredere dintre cele două), dar si circumstanțele în care, în pofida evidențierii neregulilor în cuprinsul proceselor verbale de control, exemplarele predate președintelui asociației au fost modificate pentru a se ascunde aceste constatări, inculpata fiind persoana care, atenționată asupra riscului identificării actelor sale ilicite, a avut interesul real de a altera conținutul proceselor verbale.
Martorii P. Lilian și B. C. au confirmat, la rândul lor, împrejurarea că apelanta M. A. a fost persoana care, în mod obișnuit efectua plățile către furnizorii Apa Serv ori Terma Confort, implicarea numitului U. I. în operațiunile de plăți intervenind sporadic, doar în absența inculpatei.
Faptul că, în raportul de expertiză grafică nu s-a putut stabili cu certitudine dacă inculpata este autoarea modificărilor existente pe cele 37 de chitanțe falsificate nu are o relevantă deosebită asupra vinovăției apelantei. În condițiile în care modificările aduse scrierii de pe chitanțe au fost minime, operându-se alterarea unor cifre sau litere prin adăugiri ori repasări ale traseelor grafice, este explicabilă imposibilitatea de stabilire științifică certă a autorului acestor modificări. În mod similar, în cazul proceselor verbale din datele de 15.07.2010 și 28.06.2010 ale comisiei de cenzori, s-a stabilit că modificările constau în executarea unor trasee grafice peste cele inițial depuse, conducând la îngroșarea acestora și îngreunând interpretarea lor.
În cazul ambelor categorii de înscrisuri falsificate, concluzia expertizei grafice este însă aceea că imposibilitatea de stabilire a autorului falsului este urmarea modului în care au fost executate operațiunile de alterare – prin retușări excesive și ajustări ale traselor grafice - de natură a altera fundamental specificul execuțional propriu scriptorului.
Faptul că inculpata-apelantă este autoarea modificărilor analizate rezultă însă din coroborarea celorlalte probe certe existente, cu precădere a probelor testimoniale. M. A. a fost singura persoană care a efectuat constant operațiuni de încasări si plăti, a avut acces la chitanțier si la documentele asociatiei si a admis, totodată, fată de C. S. efectuarea plății unei sume superioare celei datorate furnizorului Apa Serv. Rezultă, așadar, că inculpata a fost unica persoană care a avut în mod obiectiv prilejul de a sustrage sume de bani din casierie si de a ascunde această activitate prin alterarea conținutului chitantelor, sugestiile privind implicarea altor persoane având caracter speculativ.
În contextul motivațiilor contradictorii furnizate de inculpată cenzorilor ori președintelui asociației cu privire la cauzele neregulilor constatate în luna iunie 2010 - fie probleme medicale proprii, fie un litigiu în care ar fi fost implicat fiul său – rezultă, totodată, că apelanta a fost persoana care a avut, concomitent, si interesul să sustragă sume de bani, în scopul satisfacerii unor nevoi financiare personale, a căror natură exactă nu a fost determinată cu certitudine.
Încercarea de transferare a responsabilității lipsurilor existente în casierie asupra martorului U. I. are un caracter pro causa, neexistând un minimum de probe care să creeze în mod rezonabil suspiciuni că această persoană (președinte al asociației din anul 2002) ar fi efectuat acte de sustragere din casierie exact și exclusiv în perioada în care inculpata ar fi avut calitatea de casier al asociației.
Nici neregulile existente în contabilitatea părții civile, constatate de expertiza contabilă, nu dau naștere unor dubii temeinice cu privire la existenta delapidării ori a vinovăției inculpatei. Suma de bani lipsă constatată de expertiză nu derivă din eventuale înregistrări eronate operate în registre sau în alte documente ale asociației, ci exclusiv din alterarea conținutului celor 37 de chitanțe de plată a furnizorilor, în cuprinsul cărora inculpata a majorat nereal valoarea sumei plătite, în încercarea de a justifica astfel diferențele însușite pe nedrept.
Aspectele referitoare la încunostiințarea târzie a președintelui asociației de către martora C. S. ori la opțiunea martorei de a remite inițial inculpatei procesele verbale de control, iar nu direct președintelui asociatiei, sunt, de asemenea, lipsite de semnificație asupra acuzatiilor penale formulate în spetă. Martora a explicat credibil motivele acestei conduite, subliniind că, în virtutea relațiilor amicale preexistente, a considerat inițial că inculpata acționează cu bună-credintă, motiv pentru care a si îndemnat-o să regleze diferențele direct la furnizor.
Curtea nu identifică vreo împrejurare susceptibilă a genera dubii rezonabile asupra onestității acestei martore, ca, de altfel, a tuturor persoanelor ascultate în cauză, ale căror depoziții se coroborează în totalitate si infirmă apărările punctuale ale inculpatei.
Chiar dacă actele de însușire a sumelor de bani nu au fost dovedite prin probe directe, ele sunt confirmate de elementele probatorii analizate în considerentele prezentei decizii, elemente care au valoarea unor probe indirecte, însă prezintă un grad ridicat de certitudine, se coroborează în totalitate și permit lămurirea completă a circumstantelor esențiale ale cauzei.
Reținând astfel particularitățile faptice ale cauzei, Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor a fost corect reținută, falsificarea prin acte repetate, dar în baza unei rezolutii infracționale unice, a unui număr de 37 de chitante de plată si însușirea de către inculpata M. A., pentru sine, prin acte repetate, a sumei de 46.800 lei din casieria Asociatiei de P. . constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată si delapidare, ambele în formă continuată si în concurs real, prevăzute de art. 290 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969 si art. 2151 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969.
Instanta de fond a reținut corect incidenta dispozițiilor art. 5 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si a identificat just legea veche, în vigoare la data comiterii faptelor, ca fiind legea mai favorabilă inculpatei.
Astfel, pentru ambele infracțiuni deduse judecătii, noul Cod penal prevede limite minime speciale superioare vechii legislații, respectiv 2 ani închisoare pentru delapidare (fată de 1 an conform legii vechi) si 6 luni închisoare pentru fals (comparativ cu 3 luni închisoare). Prin urmare, orientarea pedepselor la un nivel ușor superior minimului special în ambele cazuri, alături de tratamentul sancționator al concursului de infractiuni - mai favorabil în legea veche – face ca aplicarea globală a Codului penal din 1969 să aibă ca urmare o situatie mai favorabilă decât cea care ar rezulta din aplicarea noului cod.
Modalitatea de individualizare a pedepsei nu a făcut obiect de critică în apel, nici sub aspectul duratei sanctiunilor si nici al opțiunii de suspendare conditionată a executării acesteia.
Reevalând din oficiu acest aspect al laturii penale, Curtea nu identifică motive de desfiintare a hotărârii, pedepsele usor superioare minimului special corespunzând gradului de pericol social moderat al faptelor, împrejurărilor concrete de comitere si urmărilor produse, iar suspendarea conditionată a executării, conform art. 81 C.pen. din 1969 fiind rezultatul valorificării datelor personale favorabile inculpatei (persoană fără antecedente penale, intregrată familial si social), dar si perioadei destul de îndelungate scurse de la data comiterii faptelor si până la solutionarea definitivă a cauzei.
Pe latură civilă, Curtea apreciază legală soluția instanței de fond, constatând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale și stabilirea corectă a întinderii despăgubirilor civile de natură a acoperi prejudicial infractional nerecuperat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – inculpată M. A..
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga apelanta-inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 276 alin. 6 C.pr.pen., constatând că promovarea de către inculpată a prezentei căi de atac a generat efectuarea unor cheltuieli de către intimată, va obliga apelanta-inculpată la plata sumei de 700 lei către intimata-parte civilă Asociația de P. . de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat în apel, conform chitanței nr. 13/26.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – inculpată M. A. împotriva sentinței penale nr. 109/16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
Obligă apelanta-inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă apelanta-inculpată la plata sumei de 700 lei către intimata-parte civilă Asociația de P. . de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat în apel, conform chitanței nr. 13/26.01.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red.S.C
Thred.V.D./5 ex./13.03.2015
Jud.R..de Vede – jud.F.D.L.
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 207/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... → |
|---|
