Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 335/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 335/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015

Dosar nr._

(366/2015)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALA NR. 335

Ședința publică din data de 03 martie 2015

Curtea constituită din:

Președinte: A. N.

Judecător: A. B. R.

Grefier: A. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul - inculpat C. D. C. O. împotriva sentinței penale nr. 1505/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București.

Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 au fost consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, Încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, inițial, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 17.02.2015 și, ulterior, în aceeași constituire și pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea la data de 03.03.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1505/02.10.2013, Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41. al.2 Cod Penal a condamnat pe inculpatul C. D. C. O. la 1 an închisoare pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.

În temeiul art. 71 C.pen a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b C.pen

În temeiul art. 81-82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În temeiul a art. 71 alin.5 C.p. a constatat ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei executarea pedepsei accesorii este suspendata de drept.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare prevăzute de art.83 C.pen, in sensul ca savarsirea unei noi infractiuni cu intentie in cursul termenului de incercare de 3 ani stabilit atrage revocarea beneficiului suspendarii conditionate, excutarea in intregime a pedepsei de 1 an aplicate prin prezenta Sentinta care nu se contopeste ci se adauga la pedeapsa care se aplica pentru savarsirea noii infractiuni .

În temeiul art.189 raportat la art.191 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către Stat din care 1700 lei cheltuieli stabilite prin Rechizitoriu .

În baza art. 14 C.p.p. și art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 1357 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI si a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de_ lei plus penalități, majorări si dobânzi aferente pana la data plății integrale a debitului.

În temeiul art. 353 CPP a menținut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului din . prin Ordonanța 8458/29.11.2010 de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Pentru a hotărâi astfel, instanța a reținut că la data de 29.03.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București a fost înregistrată sub nr._ cauza penală privind pe inculpatul C. D. C. O., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 8458/P/2008 din data de 29.03.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În fapt, în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că prin adresa de sesizare nr._ din data de 30.06.2008, Garda Financiară - Secția București a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București efectuarea de cercetări față de numitul C. D. C. O., administrator al . SRL, în urma cărora să se stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz nejustificat de prezentare în fața organelor competente a documentelor legale și bunurilor din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, faptă prev. de art.4 din Legea nr.241/2005.

Prin sesizarea din data de 30.08.2008, Garda Financiară - Secția București a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București efectuarea de cercetări față de aceeași persoană, în urma cărora să se stabilească dacă sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prev. de art.6 din Legea 241/2005.

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că la data de 28.03.2008, o echipă de control a Gărzii Financiare, s-a deplasat la sediul societății . SRL din București, ..187, sector 3, ca urmare a unei adrese primite de la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în care se preciza că societatea are datorii față de bugetul general consolidat în cuantum de 503.248 lei.

După cum s-a consemnat în nota . nr._ din 28.03.2008 (fila 7) reprezentanții Gărzii Financiare au constatat că societatea nu mai funcționa de un an și jumătate la adresa menționată, motiv pentru care s-au deplasat în sectorul 6 din București, ., nr.33, adresa de domiciliu a numitului C. D. C. O., care figura în actele societății ca administrator unic al acesteia.

La această adresă nu a fost găsită nicio persoană, dar reprezentanții Gărzii Financiare au lăsat la cutia poștală invitația . nr._/09.05.2008, prin care solicitau reprezentantului legal al societății să se prezinte la data de 12.05.2008 la sediul Gărzii Financiare cu evidența financiar contabilă și primară a societății . SRL.

Întrucât reprezentantul legal al societății nu s-a prezentat, s-a emis o nouă adresă.

La data de 05.06.2008, numitul C. D. C. O. s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare din Municipiul București, fără a pune la dispoziția echipei de control documentele solicitate. În nota explicativă întocmită cu această ocazie a menționat că nu a dat curs invitațiilor precedente întrucât a fost plecat din țară, iar documentele nu le-a putut prezenta deoarece contabilul societății lipsea până la data de 13.06.2008. La data de 14.07.2008 inculpatul s-a prezentat cu actele solicitate. În nota de constatare . nr._ din data de 14.07.2008 întocmită în urma controlului operativ s-a reținut că societatea înregistrează datorii la bugetul de stat reprezentând contribuția unității la asigurările sociale, contribuția angajaților la asigurările sociale, contribuția unității la asigurările de sănătate, contribuția angajaților la asigurările de sănătate, contribuția unității la fondul de șomaj, impozit pe profit, impozit pe salarii, fonduri speciale (conform balanței de verificare din luna mai a anului 2008). De asemenea, la momentul specificat, soldul contului avansuri de trezorerie era în cuantum de 679.000 lei.

Cu aceeași ocazie s-a constatat că societatea nu a respectat mai multe dispoziții legale, iar pentru continuarea verificărilor s-a stabilit ca reprezentantul societății să se prezinte din nou la sediul Gărzii Financiare la data de 16.07.2008, urmând să aducă și dovada achitării debitelor către bugetul de stat în luna iunie a anului 2008 și documentele justificative pentru sumele înregistrate ca avans de trezorerie.

Din actele Oficiului Național al Registrului Comerțului reiese că societatea . SRL s-a constituit la data de 28.02.2006, când a fost înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. de ordine J_, în temeiul încheierii judecătorești 3346/28.02.2006. Ca asociat unic figura inculpatul C. D. C., cu o cotă de participare la beneficii sau pierderi de 100%. Obiectul principal de activitate al societății îl constituia activitatea de construcții de clădiri și lucrări de geniu, cod CAEN 4521, devenit ulterior 4120. Societatea a fost înregistrată inițial cu sediul în București, sector 3, ..187, etaj 1, după care, prin cererea de înregistrare mențiuni numărul_ din data de 14.05.2009, noul sediu al societății a fost declarat la o nouă adresă din București, sector 1, ., nr.6, parter, camera 4.

Prin înregistrarea din oficiu nr._ din data de 10.02.2010 s-a notificat faptul că față de societatea . SRL, în temeiul legii nr.85/2006 s-a demarat procedura generală de insolvență prin sentința comercială nr.6447/10.12.2009. Prin aceeași sentință a fost desemnat în calitate de administrator judiciar al societății menționate SP Fineco Insolvency SRL cu sediul în București, sector 4, Calea Ș. V. nr.56, prin reprezentant F. C..

La data de 14.05.2010, prin înregistrarea din oficiu nr._ s-a notificat faptul că față de societatea . SRL, în temeiul legii nr.85/2006, prin sentința nr.2747/25.03.2010 a Tribunalului București, secția a VII-a Comercială, s-a dispus . procedura generală și dizolvarea societății debitoare, Fineco Insolvency fiind desemnat lichidator judiciar.

Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză a evidențiat, în urma examinării documentelor justificative că în perioada mai 2007 - noiembrie 2009, inculpatul C. D. C., în calitate de administrator al . SRL, a reținut și nu a virat în cel mult 30 de zile de la scadență sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă asupra veniturilor de natură salarială, iar viramentele efectuate au acoperit parțial obligațiile restante de plată, astfel încât, pentru perioada analizată se poate considera că obligațiile care au făcut obiectul expertizei nu au fost achitate la scadență sau în cel mult 30 de zile de la scadență.

De asemenea, s-a stabilit că obligațiile de plată neachitate la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale însumează la data de 25.08.2009 valoarea de 239.129 lei, reprezentând impozit venit din salarii, contribuția asiguraților la asigurările sociale, contribuția asiguraților la asigurările sociale de sănătate, contribuția asiguraților pentru ajutorul de șomaj.

Prin aceeași expertiză s-a stabilit că pentru perioada mai 2007 - februarie 2008 societatea a dispus în repetate rânduri de lichidități reflectate în soldul de bancă sau de casă pentru plata obligațiilor cu reținere la sursă neachitate, astfel că în luna februarie a anului 2008 a existat un disponibil de 179.807(aproximativ 75% din datoria existentă la data de 31.07.2009, de 239.129 lei), iar în perioada martie 2008 - mai 2009 au existat unele oportunități de plată parțială a datoriei prin utilizarea soldului de casă. Sumele disponibile au fost însă folosite ca avansuri de trezorerie și nu au fost rambursate în casă până la sfârșitul perioadei analizate.De asemenea, nu s-au prezentat deconturi de utilizare.

În cele din urmă s-a stabilit prin același raport de expertiză că . SRL datora la data de 25.08.2009, dobânzi de întârziere în cuantum de 136.467 lei, iar la data de 03.12.2009, dobânzi de întârziere în sumă totală de 160.379 lei.

Audiat fiind cu privire la aceasta situatie de fapt, inculpatul a declarat că a deținut funcția de administrator al societății . SRL în perioada martie 2006-decembrie 2009, când societatea a intrat în procedura de insolvență. Principalul obiect de activitate îl constituia executarea de lucrări de construcții și avea mai mulți angajați. Începând cu anul 2009, societatea nu a mai avut activitate, nereușind să mai încheie contracte.

La data de 14.07.2008, răspunzând solicitării Gărzii Financiare, inculpatul s-a prezentat la sediul acesteia cu documentele contabile. Cunoștea că societatea înregistrează datorii la bugetul de stat și că o mare parte a acestora reprezintă penalități, motiv pentru care nu a reușit să achite datoriile datorită dificultăților financiare cu care se confrunta societatea, mai mulți beneficiari ai serviciilor oferite (printre care . și .) înregistrând de asemenea probleme financiare, aceștia nemaiplătind lucrări executate în valoare de 300.000 euro. In aceste condiții, inculpatul, ca administrator al societății, a considerat o prioritate achitarea datoriilor si salariilor către angajați, în detrimentul plăților către buget. Ulterior, societatea și-a diminuat și mai mult activitatea, intrând, în final, în faliment.

Totodată, a justificat că sumele ce preluate ca avans de trezorerie au fost folosite pentru achitarea unor cofraje ce urmau să fie folosite în derularea unui contract, insa nu a reușit să plătească întreaga valoare a acestor cofraje, astfel ca societatea furnizoare a reținut sumele achitate ca și chirie, dar cofrajele respective nu au ajuns în proprietatea societății . SRL.

La data audierii din 15.03.2013 inculpatul a depus mai multe înscrisuri, printre care și un număr de 13 chitanțe sub semnătură privată, emise de P. Rothbart, prin care se confirmă că a încasat de la . SRL în perioada 09.08._08 suma totală de 586.000 lei reprezentând contravaloarea unor cofraje predate conform contractului încheiat la data de 30.06.2007 între . SRL și persoana fizică P. Rothbart.

S-a constată astfel cu atât mai mult că societatea dispunea de lichidități în vederea achitării impozitelor cu reținere la sursă, însă inculpatul a preferat să utilizeze acest disponibil pentru achiziționarea unor mijloace fixe, ignorând obligația legală de plată impusă prin disp.art.6 din Legea 241/2005 rezultând astfel intenția inculpatului de săvârșire a infracțiunii.

Analizând ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală si la judecata cauzei in cercetarea judecatroreasca,

Instanța a reținut următoarele:

I.Situatia de fapt:

Prin adresa de sesizare nr._ din data de 30.06.2008, Garda Financiară - Secția București a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București efectuarea de cercetări față de numitul C. D. C. O., administrator al . SRL, în urma cărora să se stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz nejustificat de prezentare în fața organelor competente a documentelor legale și bunurilor din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, faptă prev. de art.4 din Legea nr.241/2005.

Întrucât reprezentantul legal al societății nu s-a prezentat, s-a emis o nouă adresă.

Din actele Oficiului Național al Registrului Comerțului reiese că societatea . SRL s-a constituit la data de 28.02.2006, când a fost înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. de ordine J_, în temeiul încheierii judecătorești 3346/28.02.2006. Ca asociat unic figura inculpatul C. D. C., cu o cotă de participare la beneficii sau pierderi de 100%. Obiectul principal de activitate al societății îl constituia activitatea de construcții de clădiri și lucrări de geniu, cod CAEN 4521, devenit ulterior 4120. Societatea a fost înregistrată inițial cu sediul în București, sector 3, ..187, etaj 1, după care, prin cererea de înregistrare mențiuni numărul_ din data de 14.05.2009, nooul sediu al societății a fost declarat la o nouă adresă din București, sector 1, ., nr.6, parter, camera 4.

Prin aceeași expertiză s-a stabilit că pentru perioada mai 2007 - februarie 2008 societatea a dispus în repetate rânduri de lichidități reflectate în soldul de bancă sau de casă pentru plata obligațiilor cu reținere la sursă neachitate, astfel că în luna februarie a anului 2008 a existat un disponibil de 179.807(aproximativ 75% din datoria existentă la data de 31.07.2009, de 239.129 lei), iar în perioada martie 2008 - mai 2009 au existat unele oportunități de plată parțială a datoriei prin utilizarea soldului de casă. Sumele disponibile au fost însă folosite ca avansuri de trezorerie și nu au fost rambursate în casă până la sfârșitul perioadei analizate. De asemenea, nu s-au prezentat deconturi de utilizare.

Audiat fiind cu privire la aceasta situație de fapt, inculpatul a declarat că a deținut funcția de administrator al societății . SRL în perioada martie 2006-decembrie 2009, când societatea a intrat în procedura de insolvență. Principalul obiect de activitate îl constituia executarea de lucrări de construcții și avea mai mulți angajați. Începând cu anul 2009, societatea nu a mai avut activitate, nereușind să mai încheie contracte.

Prin aceeași declarație, inculpatul a mai arătat că nu cunoștea faptul că reținerea sumelor respective și revărsarea lor către bugetul de stat constituie infracțiune, dar cunoștea faptul că avea această obligație. si a justificat că sumele ce preluate ca avans de trezorerie au fost folosite pentru achitarea unor cofraje ce urmau să fie folosite în derularea unui contract, insa nu a reușit să plateasca întreaga valoare a acestor cofraje, astfel ca societatea furnizoare a reținut sumele achitate ca și chirie, dar cofrajele respective nu au ajuns în proprietatea societății . SRL.

Instanța a reținut insa, inlăturând din apărarea inculpatului justificările de mai înainte, că desi societatea dispunea de lichidități în vederea achitării impozitelor cu reținere la sursă, inculpatul a preferat să utilizeze acest disponibil pentru achiziționarea unor mijloace fixe, ignorând obligația legală de plată impusă prin disp.art.6 din Legea 241/2005 rezultând astfel intenția indirecta a inculpatului de săvârșire a faptei infracțiunii.

Aceasta situatie de fapt a fost corect si obiectiv retinuta in rechizitoriu si confirmata prin readministrarea probelor la cercetarea judecătoreasca, care se coroborează in acest sens.

II. Situația in drept

Deși inculpatul a arătat, cu ocazia audierii, că nu a achitat la termen impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă deoarece societatea pe care o administra s-a confruntat, în perioada în care a funcționat, cu probleme financiare majore, concluziile expertizei contabile coroborate chiar si cu declarațiile inculpatului infimă aceste apărări care nu sunt de natura a înlătura răspunderea penala.

Astfel, Instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului de a reține și a nu achita către bugetul de stat, în cel mult 30 de zile de la data scadenței, contribuții și impozite cu reținere la sursă, in perioada mai 2007 noiembrie 2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. a și b Cod procedură penală, iar în subsidiar renunțarea la aplicarea pedepsei.

În esență, a arătat că a existat un stopaj real, nevirarea în termen legal a obligațiilor bugetare datorându-se faptului că inculpatul nu a avut posibilitatea financiară să efectueze aceste plăți.

Analizând sentința apelată în raport de criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Printr-o analiză judicioasă a probatoriilor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei comise de inculpat.

Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de reținere a sumelor reprezentând contribuții și impozite cu reținere la sursă, urmată de omisiunea de virare a acestor sume, în termen de 30 zile de la scadență, în contul bugetului consolidat al statului. Urmarea imediată a faptei a constat în producerea unui prejudiciu bugetului statului, debit principal - impozite și contribuții cu reținere la sursă, majorări de întârziere și penalități calculate la debitul principal.

Atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapte și urmările acestora îmbracă forma intenției indirecte ce rezulta cert din modul de săvârșire a faptei fiind relevante in acest sens declarațiile inculpatului si concluziile expertizei financiar-contabile, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, acesta acceptând posibilitatea producerii unui prejudiciu, prin neachitarea impozitelor și a celorlalte contribuții ce erau reținute la sursă.

Expertizele efectuate în cauză au evidențiat că în perioada dedusă judecății au intrat în contabilitate, în conturile societății, sume de bani care puteau fi direcționate către plata obligațiilor fiscale.

Răspunderea penală a administratorului nu poate fi înlăturată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 de criza economică, neplata mărfurilor livrate.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social însemnat al faptei săvârșite, constând în prejudicierea bugetului statului cu o sumă importantă, prin omisiunea de virare a contribuțiilor reținute la sursă, natura și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 – amenda sau închisoarea de la 1 an la 3 ani, intenția indirecta si, relative la persoana inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar (f. 9 dosar instanță), ca acesta a avut o cariera profesionala ireproșabilă fiind cunoscut ca un bun profesionist, având insa in cursul procesului penal o atitudine de fidelitate procesuala relative, încercând doar sa justifice săvârșirea faptei după ce la urmărirea penală și-a asumat răspunderea penală.

Pentru aceste considerente, având în vedere cuantumul prejudiciului produs, instanța a apreciat că pedeapsa amenzii nu este suficientă pentru a asigura atingerea scopului represiv și preventiv, astfel că va aplica inculpatului o pedeapsă constând în minimul special al pedepsei închisorii, de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei aplicate, având în vedere persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și cuantumul pedepsei, apreciind că in mod evident scopul acesteia poate fi atins și fără executarea în detenție care ar fi total excesiva, pedeapsa în sine, prin natura sa, reprezentând un avertisment suficient pentru inculpat, de natură să garanteze atingerea scopului preventiv și educativ, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Raportat la perioada în care a avut loc reținerea la sursă și la prejudiciul adus bugetului de stat, Curtea apreciază că fapta nu poate fi considerată ca lipsită în mod vădit de importanță, așa încât în cauză nu poate opera renunțarea la aplicarea pedepsei.

Așa fiind, pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

Văzând și prevederile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D. C. O. împotriva sentinței penale nr.1505/02.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 03.03.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. N. A. B. R.

GREFIER

A. P.

Red. A.N.

Dact. G.P.

5 ex.

Red. A.I. C. – Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Penală

← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1369/2015. Curtea de Apel...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 547/2015. Curtea... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 335/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 335/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI