Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2015
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.547/A
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: R. G.
Grefier: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.433 din data de 16.05.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru intimatul-inculpat D. P., apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. E. V., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/10.03.2015, aflată la fila 28 dosar, lipsă fiind intimatul-inculpat D. P., intimata-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică și intimata-parte responsabilă civilmente S.C. B. A. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a cererii intimatului-inculpat D. P. (însoțită de adeverința de salariat al DBP Trans A. S.R.L.), prin care solicită amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare la termenul acordat, întrucât este plecat din țară în interes de serviciu, precum și pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze un apărător, după care,
Față de împrejurarea că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată la cererea intimatului-inculpat D. P. și având în vedere că la acest moment apărarea acestuia este asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu, Curtea apreciază că nu se impune încă o amânare, motiv pentru care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât, contrar dispozițiilor Deciziei nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, pedeapsa a fost aplicată inculpatului prin combinarea mai multor instituții din legea veche și legea nouă.
Astfel, apreciază că instanța de fond, în mod greșit, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, din art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. din 1969 în art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.35 alin.1 C.p. și art.5 C.p., reținând că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare și aplicând inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform Codului penal din 1969.
Față de cele arătate, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, înlăturarea dispozițiilor prev. de art.386 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice dispusă de către instanța de fond și menținerea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, respectiv art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. din 1969 și, având în vedere că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, menținerea pedepsei de 1 an închisoare în condițiile art. 81 C.p. din 1969 pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
De asemenea, arată că extinde motivele de apel formulate de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, în sensul că se impune și aplicarea pedepselor accesorii prev. de art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c C.p. din 1969 și art.71 alin.5 C.p. din 1969 privind suspendarea pedepselor accesorii, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat, având cuvântul, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p. solicită respingerea apelului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că au fost aplicate în mod corect prevederile art.35 C.p., având în vedere Decizia nr.2/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și faptul că Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale nu era publicată în Monitorul Oficial.
De asemenea, solicită instanței a avea în vedere și împrejurarea că la termenul de judecată din data de 30.04.2014 reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a cererii de schimbarea a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.35 alin.1 C.p. și art.5 C.p..
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.433 din data de 16.05.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal în infracțiunea prev.de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.35 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art.5 din același cod, texte de lege în baza cărora, cu aplic. art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul D. P. (fiul lui P. și A., născut la data de 14.03.1979 în B., jud.Maramureș, domiciliat în Cluj N., ., jud.Cluj, CNP_) la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune cu reținere la sursă în formă continuată.
În baza art.81 din vechiul Cod penal cu aplic.art.5 din noul Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat potrivit dispozițiilor art.82 din vechiul Cod penal. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.397 Cod pr.penală rap. la art.23 alin.3 Cod pr.penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de către Statul Român, prin A.N.A.F. și obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. A. S.R.L., la plata sumei de 141.613 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligații fiscale accesorii, de la data scadenței, până la data plății efective.
În baza art.397 alin.2 Cod pr.penală rap. la art.11 din Legea nr.241/2005, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, până la concurența sumei de 141.613 lei, la care se adaugă obligații fiscale accesorii, de la data scadenței, până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în perioada 01.01.2007 – 31.05.2009, S.C. ,,B. A.” S.R.L. nu a plătit la bugetul general consolidat de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum total de 141.613 lei, potrivit documentelor justificative emise de către persoana juridică coroborate cu deciziile de imputare emise de ANAF. La data săvârșirii faptei, calitatea de administrator al S.C. ,,B. A.” S.R.L. o avea inculpatul D. P., potrivit certificatului ORC.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a atestat faptul că suma rămasă neachitată la data de 31.01.2013 (data efectuării raportului de expertiză), era în valoare de 141.613 lei, dintre care: pentru bugetul de stat (impozitul pe venituri de natura salariilor) suma de 59.253 lei iar pentru bugetul asigurărilor sociale (CAS, șomaj, fond de sănătate) suma de 82.360 lei.
Inculpatul a recunoscut că nu a plătit impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, susținând că a fost în imposibilitate. Societatea nu a dispus de lichidități, întrucât nu a mai putut desfășura nicio activitate comercială deoarece utilajele au fost restituite firmelor de leasing la finele semestrului I în 2009. Anterior acestui moment, toate lichiditățile financiare au fost direcționate către plata ratelor de leasing, a materiilor prime și a salariilor celor 8 angajați. Afirmațiile inculpatului au fost susținute de către concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, care a evidențiat faptul că în perioada 01.01._09, S.C. ,,B. A.” S.R.L. avea 21 de termene scadente. Prin urmare, societatea avea 21 de debite ajunse deja la scadență. Cu toate acestea, tot din concluziile raportului de expertiză a rezultat că în perioada 30.03._09, suma totală ridicată în numerar din contul S.C. ,,B. A.” S.R.L. a fost de 617.162 lei, dintre care din cont bancar curent suma de 566.152 lei și cu cardul suma de 51.010 lei. Societatea nu a prezentat documente financiar-contabile pentru justificarea cu documente a ridicărilor de numerar. Din moment ce S.C. ,,B. A.” S.R.L. dispunea în numerar de suma de 617.162 lei și avea și lichidități în cont, atunci exista posibilitatea plății debitelor restante. Prin urmare, s-a apreciat că societatea a urmărit să-și plătească furnizorii, în defavoarea bugetului consolidat de stat.
În cursul judecății, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod pr.penală, cerere admisă de către instanță.
Judecătorul cauzei pe fond a reținut că nici în cursul urmăririi penale și nici al judecății, S.C. ,,B. A.” S.R.L. nu a plătit către bugetul de stat impozitele datorate prin reținere la sursă.
Instanța de fond a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții autonome, potrivit Deciziei de îndrumare a Î.C.C.J. nr.2/2014, în vigoare la momentul pronunțării. În acest sens, prima instanță a reținut că deși Curtea Constituțională a tranșat problema aplicării legii penale mai favorabile în mod global iar nu pe instituții autonome, la momentul pronunțării hotărârii decizia nu fusese publicată în Monitorul Oficial. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art.147 alin.4 teza finală Constituția României, instanța de fond a apreciat nu poate aplica în speța de față regula instituită de Curtea Constituțională, ci regula instituită de Decizia de îndrumare nr.2/2014.
Realizând o analiză comparativă între dispozițiile art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și dispozițiile art.35 alin.1 din noul Cod penal, instanța de fond a constatat că regimul juridic a infracțiunii continuate este mai favorabil în noul Cod penal, deoarece sporul este mai mic (maximul pedepsei + 3 ani, potrivit art.36 alin.1) decât maximul pedepsei + 5 ani, potrivit art.42 din vechiul Cod penal rap. la art.34 alin. 1 lit. b din același cod. De aceea, din acest punct de vedere, a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă dispozițiile art.35 alin.1 din noul Cod penal, sens în care instanța a schimbat încadrarea juridică.
Aplicând legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 – deoarece, de la data săvârșirii ultimului act material (31.05.2009) și până la momentul pronunțării hotărârii, limitele de pedeapsă pentru această infracțiune s-au modificat (în prezent, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1-6 ani, iar înainte de . Legii nr.50/2013, prin care s-a modificat Legea nr.241/2005 (22.03.2013), aceste limite erau cuprinse între 1-3 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii) – chiar dacă instanța a optat pentru pedeapsa închisorii în defavoarea amenzii, pornind de la limitele de pedeapsă, a apreciat că legea penală mai favorabilă o reprezintă dispozițiile art. 6 din Legea nr.241/2005, înainte de . Legii nr.50/2013.
Prima instanță a reținut forma continuată a infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, deoarece - potrivit art.111 alin.41 Cod proc.fiscală coroborat cu art.114 alin.21 Cod proc.fiscală, pe data de 25 a lunii următoare, angajatorul are obligația de a plăti impozitele, taxele, contribuțiile și alte suma datorate bugetului general consolidat, pentru luna în raport de care datorează plata - obligația de plată a contribuției cu reținere la sursă este lunară. Astfel, din moment ce în sarcina inculpatului s-a reținut neplata contribuțiilor în perioada 01.01._09, au devenit incidente dispozițiile art.35 alin.1 Cod penal, deoarece fiecărei luni îi corespunde câte un act material, iar persoana vătămată este aceeași – Statul Român, prin A.N.A.F.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța a optat pentru pedeapsa închisorii în defavoarea amenzii, deoarece prejudiciul cauzat de către inculpat bugetului consolidat de stat a fost unul ridicat (141.613 lei), individualizarea pedepsei făcându-se între limitele de la 8 luni la 2 ani ca urmare a reținerii disp.art. 375 Cod pr.penală.
În stabilirea în concret a pedepsei, instanța a avut în vedere în primul rând natura infracțiunii comise de către inculpat, în raport de care însuși legiuitorul a apreciat că prezintă un pericol social restrâns, din moment ce a prevăzut pedeapsa închisorii cu limite destul de mici (1-3 ani), alternativ cu amenda. De asemenea, s-a apreciat că deși cuantumul prejudiciului a fost în valoare de 141.613 lei, totuși acesta s-a situat sub 50.000 euro (diferențiere făcută de legiuitor prin dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 anterior modificării intervenite prin Legea nr. 50/2013). Totodată, au fost reținute circumstanțele personale ale inculpatului (la primul conflict cu legea penală) care îl recomandă pentru aplicarea minimului pedepsei. În plus, a fost avut în vedere și contextul economic în care inculpatul a săvârșit infracțiunea – în plină criză, când a optat să plătească furnizorii, pentru a asigura o continuitate a activității economice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că aceasta a fost pronunțată cu nerespectarea deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20 mai 2014, dată de la care a intrat în vigoare, întrucât instanța de fond a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții autonome, iar nu global. Mai arată apelantul că, în cauză, raportat la faptul că mai favorabilă este legea veche, nu mai poate fi reținută săvârșirea infracțiunii în forma continuată potrivit prevederilor din noua lege penală, prima instanță combinând astfel, în mod nepermis, prevederile legale din noul și vechiul Cod penal.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că instanța de fond, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății și, constatând întrunite condițiile răspunderii penale, a dispus în mod just condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În sarcina acestuia s-a reținut că în perioada 01.01.2007 – 31.05.2009, inculpatul D. P., administrator al S.C. ,,B. A.” S.R.L., nu a plătit la bugetul general consolidat de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum total de 141.613 lei.
De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată de către inculpat ci, mai mult, a fost recunoscută și însușită de către acesta, cauza fiind judecată în primă instanță în procedura simplificată prevăzută de art. 375 Cod pr.penală.
Cu toate acestea, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală prin aceea că la soluționarea pe fond a cauzei au fost ignorate dispozițiile deciziei Curții Constituționale prin care s-a decis că legea penală mai favorabilă se aplică prin global, iar nu pe instituții autonome (așa cum a procedat prima instanță).
Astfel, judecătorul cauzei pe fond, deși a reținut că legea veche este mai favorabilă a combinat prevederile legale din cele două legi succesive, dispunând condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin.1 și art. 5 din noul Cod penal, iar ca modalitate de individualizare a pedepsei a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 81 din vechiul Cod penal, modalitate reglementată de legea veche.
Curtea constată că legea penală mai favorabilă este legea veche în ce privește pedeapsa prevăzută de legea, cât și ca modalitate de individualizare a executării. Astfel, pe de o parte este de observat că potrivit legii în vigoare la data săvârșirii faptei (în formă continuată), pedeapsa prevăzută era închisoarea de la 1 an la 3 ani alternativ cu amenda, în timp ce potrivit noii legi penale (după 1 februarie 2014), pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 an la 6 ani.
Raportat la faptul că legea mai favorabilă este legea veche în cauză nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii în forma continuată potrivit dispozițiilor din noua lege penală conform art. 6 din Legea nr.241/2005 rap. la art.35 din noul Cod penal (în vigoare după 1 februarie 2014), iar individualizarea executării acesteia să se facă potrivit legii vechi, întrucât prin aceasta se ajunge la încălcarea sus-menționatei decizii a Curții Constituționale și la obținerea unei lex tertia.
Este adevărat că la momentul pronunțării hotărârii în primă instanță decizia Curții Constituționale nu fusese publicată în Monitorul Oficial, pentru a putea produce efecte în sensul art.147 alin.4 din Constituție (conform căruia de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor) însă, în raport de data publicării acesteia – 20 mai 2014 – instanța de control judiciar nu poate face abstracție de acest fapt.
În plus, nu are nicio justificarea reținerea acestor dispoziții de vreme ce, așa cum s-a arătat mai sus, legea penală veche este mai favorabilă în întregime
Așa fiind, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.433/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ . pe care o va desființa, în parte, și rejudecând:
Va înlătura dispoziția art.386 alin.1 Cod pr.penală, de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului D. P. din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 vechiul Cod penal, în infracțiunea prev. art.6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.36 alin.1 noul Cod penal cu aplic.art.5 noul Cod penal.
În temeiul art.6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 vechiul Cod penal cu aplic.art.396 alin.10 Cpp și reținerea art.5 din noul Cod penal va fi condamnat inculpatul D. P. la pedeapsa închisorii de 1 an.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia conform art. 275 alin. 3 Cod pr. penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.433/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând:
Înlătură dispoziția art.386 alin.1 Cod pr.penală de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului D. P. din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 vechiul Cod penal, în infracțiunea prev. art.6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.36 alin.1 noul Cod penal cu aplic.art.5 noul Cod penal.
În temeiul art.6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 vechiul Cod penal cu aplic.art.396 alin.10 Cpp și reținerea art.5 din noul Cod penal condamnă inculpatul D. P. la pedeapsa închisorii de 1 an.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia conform art.275 alin.3 Cod pr. penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. G. R. G.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.- ex.4/24.04.2015
Jud.sect.1 București – judecător A. G.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 335/2015. Curtea... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 690/2015.... → |
|---|
