Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 769/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1642/116/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (1482/2015)

DECIZIA PENALĂ NR.769/A

Ședința publică din data de 25 mai 2015

Curtea constituită din:

Președinte: Camelia Bogdan

Judecător: D. Donțete

Grefier: E.-A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr.55 din data de 26 martie 2015, a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-inculpat M. F., personal și asistat de apărător din oficiu-avocat D. M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat M. F., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând într-o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă soluționării cauzei și o constată administrată prin atașarea acestui înscris la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat M. F., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către partea civilă, întrucât prejudiciul nu a fost contestat ci doar elementul de vinovăție din modul de configurare a infracțiunii deduse judecății.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată Tribunalul Călărași a constata că, după trimiterea în judecată a inculpatului, ANAF a majorat câtimea pretențiilor sale la suma de 651 683 lei, fără a depune un mod de calcul și fără a i se explica diferența de prejudiciu.

Precizează că procesul-verbal este prezumat ca fiind temeiul majorării.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că, în mod corect instanța de fond a stabilit prejudiciul, în raport de procesul-verbal de constatare tehnico-științifică întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Antifraudă Fiscală.

Astfel, solicită admiterea apelului declarat de partea civilă și obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii, raportat la prejudiciul reținut de către instanța de fond, întrucât, în mod nelegal, instanța de fond nu a acordat aceste obligații fiscale accesorii.

Intimatul-inculpat M. F., personal, în ultimul cuvânt, arată că sunt probe în dosar din care rezultă că s-a plătit acel prejudiciu.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.55 din 26.03.2015, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția penală a fost respinsă cererea de achitare formulată de către inculpat și în baza art. 9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 al. 2 c.pen. 1969 și a art. 5 al. 1 c.pen. a fost condamnat inculpatul M. F. (fiul lui M. și M., născut la data de 27.11.1965, în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în Călărași, ., jud. Călărași, CNP_, fără antecedente penale) la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b c.pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 al. 1 c.pen., cu apl. art. 5 al. 1 c.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b c.pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 86¹ și 86²c.pen. 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, a pedepsei de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b c.pen. pe o perioadă de 2ani pronunțată împotriva inculpatului, precum și a pedepsei accesorii, în baza art. 71 al. ultim c.pen. 1969.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;

- b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ c.pen. 1969, a art. 86/5 și asupra disp. art. 86³ al ultim, teza a II-a c.pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere, la anularea suspendării sub supraveghere și la consecințele neîndeplinirii obligațiilor menționate în art. 86³ al. 1 c.pen. 1969.

S-a făcut aplicarea art. 86³ al. 2 c.pen. 1969, în sensul comunicării datelor prev. de art. 86³ al. 1 lit. b, c și d c.pen., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.

A fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile, așa cum a fost modificată, formulată de către parte civilă Ministerul Finanțelor Publice – ANAF – DGRFP Ploiești – AJFP Călărași și a fost obligat inculpatul, către această parte civilă, la plata sumei de 439.446 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA datorate și neachitate.

A fost menținut sechestrul asigurator asupra imobilului compus din 130 mp în acte și 122 mp, suprafață măsurată, teren loc de casă, cu suprafața de 78,49 mp, situat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, imobil înscris în cartea funciară nr._, identificat cu nr. cadastral 1562 UAT Călărași, imobil ca aparține soților M. F. și M. Marincuța, sechestru instituit prin ordonanța din 31.07.2014, emisă în dosarul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, până la achitarea sumei de 439.446 lei.

În baza art. 274 c.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 620 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 1.10.2014 și înregistrat la instanță la data de 3.10.2014, sub nr._, a fost trimis în judecată inc. M. F., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, cu apl. art. 41 al. 2 C.pen. 1969 și cu ref. la art. 5 al. 1 c.pen.

În motivarea actului de inculpare s-a reținut că, la data de 29.06.2011, P. de pe lângă Judecătoria Călărași, jud. Călărași, a fost sesizat prin plângere de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași, Activitatea de Inspecție Fiscală cu privire la faptul că societatea comercială "F. & Company" SRL Călărași - CUI_ nu funcționează la sediul social declarat și, deși a efectuat livrări de bunuri taxabile, nu a depus la organul fiscal teritorial declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, respectiv declarații privind impozitul pe profit și deconturi privind taxa pe valoarea adăugată (plângere penală nr. 696/ 01.07.2011). Plângerea a fost înaintată pe cale administrativă la P. de pe lângă Tribunalul Călărași, unde a fost înregistrată sub numărul 14/P/2012. De asemenea, la data de 30.01.2012, sub numărul_, Garda Financiară - Secția Călărași a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași o plângere penală referitoare la faptul că societatea comercială "F. & Company" SRL Călărași - CUI_ nu funcționează la sediul social declarat și nu a întocmit și depus la organul fiscal competent declarațiile și deconturile privind impozitul pe profit și TVA prevăzute de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, bugetul de stat fiind prejudiciat cu suma totală de 119.976 lei, din care TVA- 71.986 lei și impozit pe profit- 47.990 lei. Plângerea a fost reunită sub numărul 14/P/2012.

În fapt să reținut că inculpatul M. F., în calitate de administrator al S.C. „F. & Company" S.R.L. Călărași, în perioada 18.10._11, a emis un număr de 22 facturi de vânzări de mărfuri și prestări servicii în valoare de 1.439.509,14 lei, constituind și încasând TVA fără a declara veniturile, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 578.801 lei, reprezentând impozit pe profit-230.321 lei și TVA suplimentar-345.480 lei; de asemenea, nu a înregistrat în actele contabile veniturile rezultate din înstrăinarea stocului de marfă în valoare de 371.923 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 119.976 lei, reprezentând impozit pe profit-47.990 lei și TVA suplimentar-71.986 lei.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv plângere penală ANAF Călărași, proces-verbal de inspecție fiscală din data de 28.06.2011 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași, Activitatea de Inspecție Fiscală, plângere penală Garda Financiară - Secția Călărași, proces-verbal numărul_/30.01.2012 al Gărzii Financiare - Secția Călărași, Notă de constatare Garda Financiară - Secția Călărași, facturi fiscale, chitanțe, ordine de plată, declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare 390 Vies, invitație ANAF Călărași, extrase de cont, contract de cesiune de părți sociale, procese-verbale de predare-primire active și pasive ale societății, note unilaterale, note explicative, deconturi de TVA, registrul-jurnal, jurnale pentru cumpărări, contracte de vânzare-cumpărare, raport de constatare tehnico-științifică numărul 30/2014 întocmit de specialiștii Antifraudă de pe lângă Tribunalul Călărași, contract de închiriere, extrase cont, adrese - relații Primăria mun. Călărași, adrese - relații OCPI Călărași, declarații martori - M. L. și R. N., gestionar și, respectiv președinte la S.C. „Comsumcoop" C.-V., jud. Călărași, S. V. - noul administrator al societății în cauză, martori A. E., N. R., C. G., declarație olograf făptuitor M. F., declarație suspect, declarație inculpat, proces-verbal de aplicare a măsurii asigurătorii a sechestrului penal a rezultat că inculpatul M. F. a comis cu vinovăție fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv „evaziune fiscală - omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate",prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cp. și cu referire la art. 5 alin. 1 N.C.p.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 30 din 25.07.2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor-structură a Direcției Generale Antifraudă Fiscală - specialist antifraudă la P. de pe lângă Tribunalul Călărași rezultă că venitul total sustras de la impozitare de către . (nedeclarat și neînregistrat conform facturilor emise de această societate către clienții ., Societatea Agricolă Rapid Călărașii-Vechi SA, ., . SRL, ., în perioada octombrie 2010, februarie 2011) este de 1.439.509,14 lei, iar venitul nedeclarat și neînregistrat aferent stocului de marfă lipsă (nejustificat fiscal) este de 299.973,73 lei. Venitul total sustras de la impozitare este de 1.739.446,87 lei, la care s-a calculat prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul M. F., în calitate de administrator al . Călărași, prin săvârșirea unor fapte care se circumscriu celor precizate de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, respectiv: impozit pe profit datorat în sumă de 21.979 lei; TVA în sumă de 417.467 lei, prejudiciul total ridicându-se la suma de 439.446 lei. Se mai precizează în același raport că veniturile obținute din vânzarea mărfurilor achiziționate intracomunitar, precum și cele din vânzarea materialelor și din prestarea de servicii către clienții amintiți mai sus nu au fost înregistrate și declarate organelor fiscale de către . și nu au achitat impozitele si taxele astfel datorate.

Facturile emise de . către societățile arătate sunt atașate la dosarul cauzei, martorii A. E., C. G., N. R., N. P., B. P.-D., administratori ai societăților beneficiare (partenerii de afaceri ai societății inculpatului) confirmând relațiile comerciale dintre societățile administrate de ei și firma inculpatului.

De asemenea, existența relațiilor comerciale este dovedită, pe lângă facturile fiscale, și cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți, fișele de cont, notele contabile, notele de recepție și constatare de diferențe, bonurile de consuni (care atestă introducerea în consuni și incorporarea în sol a cantităților de azotat de amoniu achiziționate de la societatea inculpatului), registre-jurnale pentru cumpărări, iar achitarea valorii mărfii înscrise în facturile fiscale este probată cu ordinele de plată și chitanțele atașate la dosarul cauzei, precum și cu extrasele de cont ale societăților.

Toate societățile au înscris în Deconturile de TVA achizițiile efectuate de la ., spre deosebire de societatea administrată de inculpat care nu a înregistrat în evidențele contabile și declarat la organul fiscal aceste livrări.

Din depoziția inculpatului M. F. a rezultat că, din luna mai 2008 și până la data de 09.02.2011, a fost unic asociat și administrator al . Călărași, ce avea ca principal obiect de activitate "Colectarea deșeurilor de plastic", societatea având punct de lucru în comuna C.-V., .. La data de 09.02.2011, inculpatul a cesionat părțile sociale în favoarea martorului S. V., el rămânând doar asociat în firmă până la data de 23.02.2011, când s-a retras definitiv din societate. Inculpatul recunoaște relațiile comerciale cu societățile în cauză, implicit livrarea mărfurilor (azotat de amoniu, achiziționat intracomunitar din Republica Bulgaria) cu facturile fiscale ce au făcut obiectul inspecției fiscale, însă arată că, deși impozitul pe profit și TVA-ul stabilit de inspectorii fiscali ar fi trebuit declarat și achitat de el, nu a făcut acest lucru, deoarece a avut o înțelegere cu S. V., care ar fi trebuit să vândă tot stocul de marfa în valoare de 371.922,78 lei, despre care susține că i l-ar fi predat acestuia în baza unui proces-verbal și cu banii încasați să achite aceste datorii. Inculpatul susține că a predat toate documentele contabile ale societății, ștampila și stocul de marfa (active și pasive ale societății) martorului S. V., sens în care a fost încheiat la BNP P. D. din Călărași un proces-verbal de predare-primire la data de 23.02.2011. Inculpatul mai susține că i-a predat martorului S. V. stocul de marfă în valoare de 371.923 lei, reprezentând materiale reciclabile din plastic aflate pe platforma din incinta punctului de lucru situat în imediata apropiere a unui magazin aparținând ., societate de la care închinase acest spațiu. Mai arată inculpatul că era o cantitate de 250 tone de astfel de deșeuri materiale plastice reciclate, respective lădițe din plastic, sticle, bidoane, deșeuri tâmplărie PVC, materiale pe care le presa cu o presă empirică, manuală, pe care o construise el; că marfa era strânsă în baloți de 40-45 kg/balot (200 tone) sau în saci mari de rafie Big Bags- 50 tone, fiind peste 100 saci așezați unii peste alții, pe două rânduri, fără să-i cântărească efectiv, el doar apreciind că era această cantitate de 50 tone.

Inculpatul M. F. nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui, întrucât stocul de marfă în valoare de 371.923 Iei a fost predat noului administrator S. V., iar banii rezultați din tranzacțiile cu firmele amintite mai sus se regăseau în stocul de marfă.

Susținerile inculpatului M. F. sunt contrazise de martorul S. V., persoană cu o situație materială precară și cu o instruire școlară redusă, care a acceptat să preia societatea inculpatului în schimbul sumei de 500 lei, după ce inculpatul 1-a asigurat că societatea sa nu are datorii la bugetul de stat. Martorul nu cunoaște exact ce acte a semnat la Registrul Comerțului din Călărași, unde a fost transportat cu mașina de inculpat, mai ales că nu i s-a cerut decât să semneze, fără să i se explice exact ce constituie aceste documente și fără să i se pună la dispoziție de către inculpat vreun exemplar al documentelor semnate de el; că, deși, în urma prezentării pe timpul anchetei a procesului-verbal de predare-primire a activelor și pasivelor societății, a constatat că semnătura îi aparține, nu cunoaște conținutul acestui document și nici împrejurările în care 1-a semnat, martorul presupunând că au fost semnate printre multitudinea de acte semnate la ORC Călărași. Martorul precizează cu certitudine că nu a primit niciodată nici un document în legătură cu firma . Călărași - evidență contabilă, corespondență, ștampilă, acte constituire/cesiune societate, că nu a desfășurat niciodată activitate în numele societății și că, deoarece de la momentul cesiunii/preluării părților sociale, nu a mai fost niciodată în municipiul Călărași sau jud. Călărași (el locuind într-o locuință socială pe raza mun. Medgidia, jud. C.), nu a avut cum să ia cunoștință despre eventualele invitații emise de organele de inspecție fiscală-DGFP și Garda Financiară, Călărași. Martorul infirmă faptul că ar fi primit vreodată stocul de marfa de la inculpat, acesta arătând și că nu a purtat niciodată vreo discuție cu inculpatul referitoare la o marfa aflată la punctul de lucru din corn. C.-V., jud. Călărași. Mai precizează că nu cunoaște despre ce marfa este vorba și nicidecum despre vreun punct de lucru al firmei. Totodată, martorul S. V. a mai declarat că nu a avut nici un amestec în activitatea infracțională a inculpatului M. F., pe care nu 1-a mai văzut de la momentul semnării documentelor la ORC Călărași.

Martorii M. L. și R. N., gestionar și, respectiv președinte la S.C. „Comsumcoop" C.-V., jud. Călărași au precizat că, după aprecierea lor, marfa pe care inculpatul o avea depozitată în țarcul din imediata apropiere a magazinului Comsumcoop putea să umple maximum jumătatea unui tir, fiind vorba despre pet-uri nepresate așezate în saci de plastic, despre care au constatat că au fost luate pe perioada weekendului, fără să cunoască în ce condiții s-a desfășurat această activitate. Ambii martori precizează că în urmă au găsit doar gunoi și că cheia de la poarta țarcului stătea la M. F., doar el deschizând această poartă. Mai precizează martorii că societatea nu avea vad comercial și doar rareori veneau persoane care aduceau câte un sac cu pet-uri din plastic; că nu au văzut alte persoane care să fi venit în incinta punctului de lucru al societății F. & Company în afara inculpatului și a persoanelor care aduceau deșeuri din material plastic.

Martora M. L. a apreciat că în țarcul societății amintite, în suprafață de cea 50 mp, se aflau aprox 10-12 saci mari de rafie, plini cu pet-uri nepresate. De asemenea, martora a mai arătat că, deși locuiește la cea 400 m distanță de magazinul arătat, nu a observat cine a venit să ia acei saci și nici nu a auzit discutându-se în ..

În faza procesuală a judecării în camera preliminară inculpatul, prin apărător, a solicitat să se ia act de modalitatea defectuoasă în care s-a dispus audierea martorului R. N., fără a i se cere să precizeze configurația curții societății (din perspectiva existenței deșeurilor din plastic) în perioada în care inculpatul era administratorul societății și de lipsa de diligență pentru audierea martorului D. N., persoană-cheie în deplasarea la ORC și la notariatul P. D. a inculpatului. De asemenea, s-a mai solicitat verificarea unor facturi și contracte de prestări-servicii de telefonie mobilă și reanalizarea unor probe administrate la urmărirea penală, cu consecințe asupra modului de stabilire a vinovăției inculpatului.

Prin încheierea pronunțată la data de 11.11.2014, în procedura camerei preliminare, s-a dispus constatarea legalității sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și s-au respins cererile și excepțiile invocate de către inculpat, motivat de inexistența vreunui motiv de nelegalitate a îndeplinirii procedurilor la urmărirea penală, dubiile pretins existente în ceea ce privește configurația situației de fapt deduse judecății urmând a fi înlăturate în faza de judecată, prin administrarea probatoriului ce se va solicita de către inculpat. S-a mai conchis în sensul că modalitatea de întocmire a rechizitoriului, în aplicarea art. 342 c.pr.pen., vizează doar analizarea și aprecierea acelor elemente care pot să conducă, fără dubiu, la constatarea nulității actului sancționator și, implicit, a constatării nulității întregii faze procesuale de urmărire penală. Aspectele invocate în cererile inculpatului nu pot face obiectul analizei judecătorului de cameră preliminară, dat fiind că s-a pus problema schimbării încadrării juridice a faptelor deduse judecății, s-a solicitat înlăturarea unor depoziții de martori și s-a solicitat reanalizarea altor depoziții de martori care nu susțin inculparea, dar care pot să reconfigureze situația de fapt cercetată.

La data de 9.12.2014, în ședință publică, audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii deduse judecății și că nu a cunoscut persoana căreia i-a cesionat societatea, acesta fiindu-i recomandat de un anume Jean din Prahova, cu care se afla în relații de natură comercială. Cesionarea s-a făcut din motive medicale, numitul S., noul administrator, primind toate documentele firmei, inclusiv stocul de marfă existent la momentul cesiunii, cu care se puteau achita datoriile firmei și TVA-ul restant. Cesiunea fost o operațiune juridică din care inculpatul nu a câștigat nimic, cu toate că, la momentul efectuării acesteia, la ORC, în prezența lui S. și a lui C., s-a produs și majorarea capitalului social, inculpatul rămânând în cadrul firmei în calitate de asociat, pentru că așa a dorit C., până în februarie 2011, când S. a rămas administrator unic. Toate operațiunile firmei din perioada oct. 2010 – febr. 2011 cu societățile comerciale evidențiate în rechizitoriu au fost înregistrate în evidențele contabile ale firmei ..

La termenul de judecată din 21.01.2015 au fost audiați martorii N. P., N. R., R. N., B. P. D., Arpășeanu E., care și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și care au arătat că facturile 4 și 6/2010 au fost retrase de la plată pentru că nu fuseseră înregistrate în evidențele contabile de către partenerul comercial, că nu se știa că firma inculpatului se ocupa și cu colectarea deșeurilor din plastic și că nu s-au văzut vreo furgonetă sau alt vehicul care să încarce materiale plastice, cu toate că deșeurile au fost vizibile până în primăvara anului 2011. Activitatea societății inculpatului și cea a martorilor B. și Arpășeanu a fost controlată de către organele statului, care nu au sesizat nereguli, relațiile comerciale desfășurându-se în condiții normale, firma inculpatului bucurându-se de bonitate.

În ședința publică din 11.02.2015 au fost audiați martorii N. D. și C. G.. N. D. a arătat că i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule o perioadă de 4 luni, la data de 12.01.2011, că în luna februarie 2011 a fost rugat de inculpat, în calitate de vecin cu terenurile să-l transporte la Călărași, la ORC, pentru a se cesiona o societate. Martorul l-a însoțit pe inculpat, dar nu l-a urmat, efectiv, la ORC și la notariatul P. D., văzând însă că, la întoarcere, nu mai avea decât câteva acte asupra sa din toată mapa cu care venise. G. C. a declarat că activitatea firmei inculpatului și cea a societății Rapid C. V. a fost legală, operațiunile financiare înregistrate fiind conforme cu adevărul.

Martorul S. V. audiat la data de 24.02.2015, a precizat că-și menține declarațiile date la urmărirea penală, că s-a deplasat la Călărași, pentru preluarea firmei inculpatului, cu numiții C. din Medgidia și cu D. din C. V., tot de la locul de muncă din Medgidia, acesta din urmă preluând martorul din Medgidia cu un BMW înregistrat în Bulgaria. Tot D. era cel care îl contacta telefonic pe martor în vederea stabilirii întâlnirilor de la ORC și notariat, unde intrau împreună, lăsându-l pe S. în autoturism, unde și semna actele aduse de către D. și unde acestea rămâneau efectiv, după semnare, deși i-au fost solicitate expres de către martor, D. spunându-i că „nu are ce face cu ele”. Totodată, martorul a mai declarat că nu a fost niciodată la sediul firmei și nici nu știe unde se află și că D. și inculpatul se cunoșteau.

Tribunalul, analizând întreg materialul probator administrat în ambele faze procesuale, urmează a constata și a reține că inculpatul M. F., având reprezentarea faptului că societatea sa comercială are datorii la bugetul de stat și, implicit, urma a fi desfășurate controale financiare și fiscale în acest sens, a căutat o persoană cu o instruire școlară redusă, cu venituri mici, fără locuință, dornică de câștiguri rapide și care să nu pună prea multe întrebări, căreia să îi cesioneze părțile sociale ale societății F. & Company, având grijă să o determine să semneze inclusiv procesele-verbale prin care această persoană recunoștea că a primit documentele contabile ale societății, arhiva societății, precum și ștampila acesteia și activele și pasivele societății, deși aceste predări - primiri nu au avut Ioc în realitate. Nemaiexistând aceste documente contabile și, dat fiind faptul că firma nu a funcționat niciodată la sediul social declarat, după cesionare, aspect pe care inculpatul 1-a avut în vedere de Ia bun început, organele fiscale-D.G.F.P. Călărași, Garda Financiară Călărași au întâmpinat dificultăți în desfășurarea verificărilor financiare și fiscale prin care să determine prejudiciul creat bugetului de stat.

Instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului M. F. care, în calitate de administrator al S.C. „F. & Company" S.R.L. Călărași, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile aferente facturilor fiscale emise în favoarea., Societatea Agricolă Rapid Călărașii-Vechi SA, ., . SRL, ., precum și veniturile nedeclarate și neînregistrate aferente stocului de marfa lipsă, în valoare totală de 1.739,446,86 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 439.446 lei, reprezentând TVA-417.467 lei și impozit pe profit-21.979 lei,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „evaziune fiscală - omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate", faptăprev. și ped. de art. 9 alin. 1, Ut. b din Legea nr. 241/ 2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP și cu referire la art. 5 alin. 1 CP, texte de lege în baza cărora urmează a fi condamnat inculpatul.

Este adevărat că inculpatul a solicitat achitarea sa, având în vedere disp. art.17 al.2 raportat la art.16 al.1 lit.c C.pr.p., întrucât facturile emise de către . către firmele contractante reținute în dosar au fost înregistrate în evidența contabilă a firmei . și, ca atare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru evaziune fiscală, consideră că nu se poate reține această infracțiune nici față de inculpatul M. F. și nici față de firma . din moment ce, pe perioada de desfășurare a relațiilor comerciale între . și celelalte firme, facturile erau emise, banii erau virați prin intermediul băncii și facturile erau înregistrate în contabilitatea firmei ..

Până la efectuarea unui control din partea ANAF-ului, inculpatul a cesionat o parte din activele firmei, după care a vândut cu totul firma către A. S..

Singura culpă în prezentul dosar o are A. S. și, într-adevăr, datoriile sunt făcute de inculpat, prin neplată și nu prin nedeclararea TVA-ului, pentru că facturile erau înregistrate în contabilitate.

Analizând, însă, susținerile inculpatului, tribunalul a respins cererea de achitare, motivat de faptul că, pe de o parte, incriminarea inculpatului vizează perioada 18.10.2010 – 17.02.2011, când acesta a avut calitatea de administrator al . Călărași și a emis, în această perioadă, cele 22 de facturi. La 9.02.2011, într-adevăr, inculpatul a cesionat părțile sociale în favoarea martorului S. V., M. F. rămânând doar asociat până pe 23.02.2011, când s-a retras definitiv din societate, dar veniturile nedeclarate, neînregistrate, aferente stocului de marfă lipsă, vizează perioada când a fost administrator, vizează facturile emise cu nerespectarea dispozițiilor legale de către inculpat, în calitate de administrator, astfel că persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este inculpatul. Acesta nu a fost în măsură să combată situația de fapt reținută în actul de inculpare, iar administrarea probei testimoniale în instanță a relevat activitatea comercială a firmei din perioada în care inculpatul era administrator și a configurat profilul criminogen al acestuia, atitudinea noului administrator al societății din momentul cesiunii părților sociale fiind edificatoare din perspectiva intenției directe cu care inculpatul a acționat și din perspectiva lipsei de discernământ a martorului S., care nu a semnat preluarea menționatelor părți sociale, fără să cunoască situația financiar-contabilă a firmei preluate.

Prin urmare, față de aceste considerente, tribunalul a menținut încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpat, corelativă situației de fapt configurate în ambele faze procesuale prin intermediul probei testimoniale și a celei cu acte, întrucât nu s-a evidențiat producerea prejudiciului în perioada de după preluarea firmei de către martorul S. V..

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere, pe lângă pericolul social concret al infracțiunii deduse judecății, pericol reprezentat atât de modalitatea concretă de săvârșire, cât și de modul oneros de înstrăinare a părților sociale către martorul S., martor care nu a cunoscut situația reală a firmei. Este de menționat și faptul că, deși a afirmat că motivul cesionării părților sociale a fost stare precară de sănătate a inculpatului acesta, în niciuna dintre fazele procesuale, nu a făcut dovezi în acest sens, pentru a proba necesitatea imperioasă de renunțare la societatea comercială pe care o administra și despre care, nici un moment, nu a afirmat că nu îi aducea profit.

Pe de altă parte, tribunalul a mai reținut și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și, față de considerentele expuse anterior, opinia instanței este aceea că pedeapsa ce urmează a se pronunța împotriva inculpatului trebuie să fie executată în baza dispozițiilor art. 86" - 86³ c.pen. 1969, întrucât această modalitate de executare realizează dublul scop al sancțiunii, respectiv cel punitiv și cel educativ și, pe de altă parte, conferă inculpatului posibilitatea achitării prejudiciului produs prin activitatea infracțională.

Din perspectiva modului de rezolvare a laturii civile a cauzei, tribunalul a constatat și reținut că după trimiterea în judecată a inculpatului, ANAF – AJFP Călărași și-a majorat câtimea pretențiilor sale la suma de 651.683 lei, fără a se depune un mod de calcul și fără a se explica diferența de prejudiciu, prejudiciul penal nefiind contestat – s-a contestat doar elementul vinovăția din modul de configurare a infracțiunii deduse judecății. Este de remarcat că, același proces-verbal nr. 1612/28.06.2011, dresat de organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP Călărași și care a stat la baza calculului sumei de 439.446 lei, comunicată la dosar tot de către ANAF, este prezentat, de către partea civilă menționată, ca fiind temeiul majorării pretențiilor, fără a se atașa modul de calcul și temeiul diferenței existente. Prin urmare, inculpatul, în baza art. 19-20 c.pr.pen., urmează a fi obligat la plata către ANAF doar a sumei de 439.446 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Din perspectiva modului de recuperare a prejudiciului, tribunalul a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța din data de 31.07.2014 asupra imobilului compus din suprafața de 130 mp în acte și 122 mp, suprafață măsurată, teren loc de casă, având suprafața construită de 78, 49 mp, totul situat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, imobil înscris în cartea funciară nr._, identificat cu nr. cadastral 1562 UAT Călărași, conform încheierii nr._/2010, imobil dobândit prin Contract de vânzare-cumpărare nr. 656/14.03.2002, încheiat între soții M. C. si M. V. - vânzători și soții M. F. si M. Marincuța - cumpărători.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Călărași care a solicitat admiterea apelului și obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata restului de 212.237 lei și penalitățile aferente, dobânzile și majorările de întârziere, calculate de la data nașterii obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului.

În motivele de apel depuse la dosar, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a admis întreaga sumă de 651.683 lei, sumă ce a fost calculată de inspecția fiscală și evidențiată în procesul-verbal nr.1612/28.06.2011, cu care s-a constituit parte civilă, instanța de fond limitându-se la suma de 439.446 lei, calculată de inspectorii antifraudă.

Examinând apelul formulat în prezenta cauză de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Călărași, Curtea îl apreciază ca fiind în mod vădit întemeiat, urmând să îl admită pentru următoarele motive:

Raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză, respectiv plângere penală ANAF Călărași, proces-verbal de inspecție fiscală din data de 28.06.2011 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași, Activitatea de Inspecție Fiscală, plângere penală Garda Financiară - Secția Călărași, proces-verbal numărul_/30.01.2012 al Gărzii Financiare - Secția Călărași, Notă de constatare Garda Financiară - Secția Călărași, facturi fiscale, chitanțe, ordine de plată, declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare 390 Vies, invitație ANAF Călărași, extrase de cont, contract de cesiune de părți sociale, procese-verbale de predare-primire active și pasive ale societății, note unilaterale, note explicative, deconturi de TVA, registrul-jurnal, jurnale pentru cumpărări, contracte de vânzare-cumpărare, raport de constatare tehnico-științifică numărul 30/2014 întocmit de specialiștii Antifraudă de pe lângă Tribunalul Călărași, contract de închiriere, extrase cont, adrese - relații Primăria mun. Călărași, adrese - relații OCPI Călărași, declarații martori - M. L. și R. N., gestionar și, respectiv președinte la S.C. „Comsumcoop" C.-V., jud. Călărași, S. V. - noul administrator al societății în cauză, martori A. E., N. R., C. G., declarație olograf făptuitor M. F., declarație suspect, declarație inculpat, proces-verbal de aplicare a măsurii asigurătorii a sechestrului penal a rezultat că inculpatul M. F. a comis cu vinovăție fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv „evaziune fiscală - omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate",prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cp. și cu referire la art. 5 alin. 1 N.C.p., constând în faptul că inculpatul M. F., în calitate de administrator al S.C. „F. & Company" S.R.L. Călărași, în perioada 18.10._11, a emis un număr de 22 facturi de vânzări de mărfuri și prestări servicii în valoare de 1.439.509,14 lei, constituind și încasând TVA fără a declara veniturile, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 578.801 lei, reprezentând impozit pe profit-230.321 lei și TVA suplimentar-345.480 lei; de asemenea, nu a înregistrat în actele contabile veniturile rezultate din înstrăinarea stocului de marfă în valoare de 371.923 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 119.976 lei, reprezentând impozit pe profit-47.990 lei și TVA suplimentar-71.986 lei.

Inculpatul a săvârșit faptele cu intenție directă (art. 19 al. 1 lit. a cod penal) întrucât știa că societatea pe care o administra trebuie să plătească bugetului de stat taxele aferente veniturilor realizate din activitățile comerciale desfășurate.

De altfel, în prezentul appel nu au fost fomulate critici având ca obiect modalitatea de soluționare a acțiunii penale.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a determinat prejudiciul din prezenta cauză, care nu se ridica la suma de 651.683 lei, sumă ce a fost calculată de inspecția fiscală și evidențiată în procesul-verbal nr.1612/28.06.2011.

Cu toate acestea, Curtea va admite însă apelul părții civile, deoarece, în cazul obligării inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală la plata obligațiilor fiscale accesorii până la achitarea efectivă a debitului, operează principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu ce guvernează materia răspunderii civile.

Or, potrivit dispozițiilor art. 120, art. 120^1 și art. 1244^1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sumele datorate cu titlu de creanțe fiscale dau naștere la obligații accesorii constând în dobânzi, penalități și majorări de întârziere, astfel încât, în virtutea principiului mai sus-menționat, se impune obligarea inculpatului la plata acestor sume de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului principal.

Astfel, potrivit disp art 21 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal constau in:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor de intarziere sau majorarilor de intarziere, dupa caz, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

Potrivit disp cuprinse în art. 119 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, cu denumirea marginală

Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere,

pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere. Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.

Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.

Potrivit disp. cuprinse în articolul 124^1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu denumirea marginală Majorari de intarziere in cazul creantelor datorate bugetelor locale,

prin exceptie de la prevederile art. 119 alin. (1) si art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.

Având în vedere că în prezenta cauză prejudiciul a fost cauzat bugetului de stat, Curtea ia act că aceste obligații accesorii nu pot fi acordate în prezenta cauză: în raport cu cele ce preced, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă, va desființa, în parte, sentința penală și va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și va fi obligat inculpatul M. F. la plata către partea civilă a sumei de 439.446 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități prevăzute de legislația fiscală calculate de la data nașterii obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași împotriva sentinței penale nr. 55/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând în fond:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și obligă pe inculpatul M. F. la plata către partea civilă a sumei de 439.446 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități prevăzute de legislația fiscală calculate de la data nașterii obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.05.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. BogdanDaniel Donțete

GREFIER,

E.-A. N.

Red. C.B. 3 06 2015

Dact. A.L. 2 ex.

T. Călărași – jud.: T. G.

#Judecator Camelia Bogdan

← Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art.287 NCP)....		Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Decizia nr. 770/2015. Curtea... →

Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI