Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 746/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 8252/202/2014
Dosar nr._
727/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.746/A
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: L.-A. P.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul L. C.-G. împotriva Sentinței penale nr.47 din data de 05 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul inculpat L. C.-G., aflat în stare de libertate, care a fost reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat N. V., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (atașată la fila 5 din dosar). De asemenea, au lipsit intimații, și anume partea responsabilă civilmente C. Județean Călărași, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și S. de Probațiune Călărași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că au fost depuse la dosar procesele-verbale întocmite cu ocazia punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele apelantului inculpat, din care rezultă că acesta nu a fost găsit la niciuna dintre adresele cunoscute.
Curtea constată că au fost epuizate toate mijloacele procesuale pentru aducerea apelantului inculpat în fața acestei instanțe și că ascultarea lui nu este posibilă, din cauza neprezentării sale.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, reducerea duratei măsurii educative, având în vedere atitudinea acestuia, de recunoaștere a faptei și de colaborare cu organele de poliție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, sub toate aspectele. Arată că durata minimă a măsurii educative a internării întru-un centru educativ este de 1 an, astfel cum a stabilit și prima instanță, astfel că nu se poate dispune soluția solicitată de apărătorul din oficiu al inculpatului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.47 din data de 05 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Călărași a hotărât astfel:
1. În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul minor L. C.-G. (fiul lui N. și N., născut la data de 13 septembrie 1996 în orașul Budești, județul Călărași, CNP_) din infracțiunea prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b cu aplic. art.113 și urm. din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b corob. cu art.77 lit.a și cu aplic. art.113 și urm. din Codul penal.
A constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile prevăzute de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.d cu aplic. art.113 din Codul penal și, respectiv, de art.228 alin.1 cu aplic. art.113 din Codul penal, pentru care inculpatului i-a fost aplicată, prin Sentința penală nr.304/2014 a Judecătoriei Călărași (rămasă definitivă la data de 03 decembrie 2014), măsura educativă a asistării zilnice, pe o durată de 6 luni, care se execută sub supravegherea Serviciului de Probațiune Călărași.
În temeiul art.130 rap. la art.129, art.115 alin.2 lit.a și art.124 din Codul penal, a aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un centru educativ, pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea tuturor celor trei infracțiuni concurente anterior menționate.
2. În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul major S. I.-D. din infracțiunea prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b corob. cu art.77 lit.a din Codul penal.
În temeiul art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g din Codul de procedură penală în ref. la art.159 din Codul penal, a dispus încetarea procesului penal, cu privire la infracțiunea anterior menționată, ca efect al împăcării părților.
3. În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul minor S. A.-V. din infracțiunea prevăzută de art.48 în ref. la art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b cu aplic. art.113 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.48 în ref. la art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b corob. cu art.77 lit.a și cu aplic. art.113 din Codul penal.
În temeiul art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g din Codul de procedură penală în ref. la art.159 din Codul penal, a dispus încetarea procesului penal, cu privire la infracțiunea anterior menționată, ca efect al împăcării părților.
4. În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul minor V. M. din infracțiunea prevăzută de art.48 în ref. la art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b cu aplic. art.113 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.48 în ref. la art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b corob. cu art.77 lit.a și cu aplic. art.113 din Codul penal.
În temeiul art.396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g din Codul de procedură penală în ref. la art.159 din Codul penal, a dispus încetarea procesului penal, cu privire la infracțiunea anterior menționată, ca efect al împăcării părților.
A luat act că persoana vătămată Cabinetul Medical Veterinar Individual Z. M.-G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat acesteia fiind recuperat.
În temeiul art.275 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.275 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, a obligat pe persoana vătămată la plata către stat, cu același titlu, a sumei de 50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.1400/P/2014 din data de 21 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași) a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 04 mai 2014, în jurul orei 2100, pe timp de noapte, inculpatul minor L. C.-G., împreună cu inculpatul major S. I.-D., au pătruns, prin escaladare și efracție, în incinta Cabinetului medical individual Dr. Z. M.-G. de pe raza comunei Ulmu, județul Călărași, de unde, cu complicitatea inculpaților minori S. A.-V. și V. M., au sustras mai multe bunuri, în valoare totală de 1.600 lei.
Pentru stabilirea acestei situații de fapt, prima instanță a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de constatare, de depistare, de cercetare la fața locului și de reconstituire, împreună cu planșele fotografice aferente; procesul-verbal de predare-primire bunuri către persoana vătămată; declarațiile acesteia, ale martorilor și ale inculpaților; rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică.
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a constatat că fapta reținută în sarcina celor patru inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b corob. cu art.77 lit.a din Codul penal, aplicând, în cazul complicilor, dispozițiile art.48 din același cod, iar, în cazul minorilor, prevederile art.113 din Codul penal.
Referitor la inculpatul minor L. C.-G., prima instanță a constatat că acesta a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, s-a sustras de la cercetarea judecătorească, la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta de numai 17 ani, provine dintr-o familie destrămată, s-a aflat în grija tatălui, care a executat mai multe pedepse privative de libertate, traiul zilnic fiindu-i asigurat, în aceste condiții, de către bunica paternă, a fost obligat de tată să cerșească, iar, atunci când nu aducea bani acasă, era agresat fizic și verbal de către acesta, este un tânăr „problemă” pentru societate și colectivitatea în care trăiește, fiind autorul mai multor fapte penale.
De asemenea, prima instanță a constatat că, prin Sentința penală nr.304/2014 a Judecătoriei Călărași (rămasă definitivă la data de 03 decembrie 2014), inculpatului i-a fost aplicată, pentru două infracțiuni concurente cu cea care face obiectul judecății în prezenta cauză (comise la datele de 13 iulie 2013 și 27 ianuarie 2014), măsura educativă a asistării zilnice, pe o durată de 6 luni.
În privința celorlalți trei inculpați, prima instanță a constatat că a intervenit împăcarea acestora cu persoana vătămată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal (la data de 18 februarie 2015) inculpatul L. C.-G. (printr-o cerere formulată în numele său de către apărătorul din oficiu care l-a reprezentat juridic în fața primei instanțe).
Cererea de apel a inculpatului (devenit major la data de 13 septembrie 2014, când au încetat și măsurile de protecție luate în ceea ce îl privește în timpul minorității) a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 25 februarie 2015.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea nu a putut proceda la ascultarea inculpatului, potrivit art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, întrucât acesta nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar și, fiind citat, cu mandate de aducere, la toate adresele ce au rezultat din actele dosarului, nu a fost găsit la niciuna dintre acele adrese (filele 44-46 și 69-71, d.a.). De asemenea, din verificările efectuate, a rezultat că inculpatul nu figurează încarcerat în unități ale Administrației Naționale a Penitenciarelor și Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (filele 30 și 40, d.a.).
Potrivit motivului invocat în cererea scrisă de apel (fila 2, d.a.), inculpatul L. C.-G., prin avocatul din oficiu care a introdus cererea respectivă, a solicitat să se dispună, și în privința sa, încetarea procesului penal, luându-se act de declarația persoanei vătămate, în sensul împăcării cu toți participanții la săvârșirea infracțiunii.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), avocatul din oficiu, desemnat să asigure reprezentarea juridică a inculpatului, a invocat un alt motiv de apel, solicitând reducerea duratei măsurii educative a internării într-un centru educativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu ambele motive anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probatoriului cauzei (pe care inculpatul nu a contestat-o) și, în raport cu aceasta, o încadrare juridică legală.
Astfel, Curtea constată că este dovedită, mai presus de orice îndoială rezonabilă, fapta inculpatului, care, la data de 04 mai 2014 (când era încă minor), pe timp de noapte, împreună alți trei inculpați (doi dintre aceștia fiind, la rândul lor, minori și acționând în calitate de complici), a pătruns, prin escaladare și efracție, violând sediul profesional al cabinetului medical aparținând doctorului veterinar Z. M.-G. (situat în .), în incinta acelui imobil, de unde a sustras un frigider și un boiler electric, în valoare totală de 1.600 lei, fapta respectivă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.b, d și alin.2 lit.b cu aplic. art.77 lit.a din Codul penal și pedepsită, conform normei de incriminare, cu închisoare de la 2 ani până la 7 ani.
Cererea de încetare a procesului penal, cu privire la infracțiunea respectivă, ca efect al împăcării cu persoana vătămată, este nefondată, întrucât o astfel de manifestare de voință, care trebuie să fie bilaterală, potrivit art.159 alin.3 teza I din Codul penal, nu a fost exprimată niciodată.
Astfel, în fața primei instanțe, a fost prezentată o declarație autentică a persoanei vătămate Z. M.-G. (fila 70, d.f.), în care aceasta a precizat că s-a împăcat cu părțile (fără a le nominaliza), că renunță la plângerea penală (afirmație lipsită de efecte juridice, întrucât, în cazul infracțiunii ce face obiectul judecății, acțiunea penală se exercită din oficiu, nefiind condiționată de existența unei plângeri prealabile, ce ar putea fi retrasă, în condițiile art.158 din Codul penal) și că nu mai are nicio pretenție de natură civilă.
Spre deosebire de ceilalți trei inculpați, care, prezentându-se în fața instanței respective, au formulat și ei declarații verbale de împăcare cu persoana vătămată, inculpatul L. C.-G. a lipsit la toate termenele de judecată și nu a exprimat, pe vreo cale, nici în scris, nici oral, voința proprie de împăcare cu acea persoană, act care, astfel, nu s-a realizat în ceea ce îl privește.
Nefondată este și cererea de reducere a duratei măsurii educative a internării într-un centru educativ, pe care, în prealabil, Curtea o constată a fi fost în mod legal aplicată inculpatului, conform art.129 alin.1 rap. la art.114 alin.2 lit.b, art.115 alin.1 pct.2 lit.a și art.134 alin.1 din Codul penal, pentru infracțiunea dedusă judecății (cu privire la care, în norma de incriminare, este prevăzută pedeapsa închisorii cu un maxim special de 7 ani), precum și pentru alte două infracțiuni concurente cu aceasta, de aceeași natură și datând tot din perioada minorității (cu privire la care, printr-o hotărâre definitivă anterioară, a fost aplicată măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, calculată începând cu data de 06 ianuarie 2015, ce nu a fost însă executată, deoarece inculpatul nu s-a mai prezentat, ulterior datei respective, în fața consilierului de probațiune - filele 66-69, d.f.), întrucât prima instanță a stabilit acea durată chiar la nivelul limitei minime prevăzute de art.124 alin.2 din Codul penal (1 an), astfel că nu există temei legal pentru soluția solicitată.
Măsura educativă anterior menționată a fost și temeinic aplicată, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului și riscul major de repetare a aceluiași tip de comportament antisocial, pe care îl prezintă acesta în lipsa unei îndrumări și supravegheri specializate, potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune Călărași (filele 23-26, d.f.).
Față de toate aceste considerente și întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de reformare a sentinței penale atacate, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L. C.-G., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
Conform art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure reprezentarea juridică a inculpatului (care s-a sustras de la judecata în apel, astfel cum a procedat și în primă instanță), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L. C.-G. împotriva Sentinței penale nr.47 din data de 05 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Călărași în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. B. C.-V. G.
GREFIER,
L.-A. P.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 19 iunie 2015
Judecătoria Călărași - jud.N.O.A.
| ← Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
