Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 298/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 6764/3/2015/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (1835/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 298/Co
Ședința publică de la data de 29 mai 2015
Curtea constituită din:
Judecător de Drepturi și Libertăți: D. DONȚETE
Grefier: C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București, a fost reprezentat de procuror N. C..
Pe rol soluționarea contestației formulată de inculpatul P. I. împotriva încheierii de ședință din data de 08.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr. _ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul
inculpat P. I. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales M. S. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind,contestatorul inculpat P. I. arată că nu are nici o declarație de făcut și își menține declarația dată anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat P. I., având cuvântul, arată că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, urmând ca instanța de fond să se pronunțe în consecință, precizând că faptele deduse judecății în cauza de față sunt greu de perceput ca infracțiuni de către inculpat, însă acesta și le însușește.
Deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, arată că acesta a fost liberat condiționat în urmă cu șase ani, iar de la acel moment nu a mai intrat în conflict cu legea penală, astfel că se poate concluziona că s-a reeducat în sistemul penitenciar.
Solicită admiterea contestației, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pentru a-și rezolva o . probleme familiale, arătând că are un copil minor, soția are două locuri de muncă pentru a face față situației, tatăl inculpatului este grav bolnav, iar fratele este o persoană cu handicap. În atare situație, măsura arestului la domiciliu îi permite inculpatului să vină în sprijinul familiei până la momentul la care se va soluționa și calea de atac, inculpatul fiind conștient de cauzele de agravare ale faptelor comise.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, apreciind că în mod corect s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.207 C.p.p.
Consideră că, în continuare, sunt îndeplinite condițiile art.223 C.p.p. în raport de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și modul concret de desfășurare a activității infracționale și urmările produse, iar motivele de ordin personal au fost preexistente comiterii faptei și nu sunt de natură să impună o altă măsură preventivă.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat P. I., având cuvântul în replică, apreciază că analiza cererii de înlocuire formulată la instanța de fond se întemeiază pe dispozițiile art.223 C.p.p., pe care apărarea inculpatului nu le contestă, însă scopul general al acestor dispoziții nu mai este îndeplinit, deoarece nu există indicii că s-ar sustrage, că ar săvârși o altă infracțiune, ori că ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul inculpat P. I., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile avocatului său. A depus eforturi pentru a achita prejudiciul.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Deliberând asupra contestației penale de față.
Prin încheierea din data de 11.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ 15, în baza art. 242 alin. 2 C.p.p., s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul P. I. C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că prin rechizitoriul nr. 146D/P/2015 din 26.02.2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P. I. C. pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 250 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. și acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. 1, 2, 3 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 41 alin. 1 C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția I Penală în data de 26.02.2015 sub nr._ 15.
În fapt, au fost reținute următoarele:
La datele de 06.12.2014 și 07.12.2014, inculpatul P. I.-C., în baza aceleiași rezoluții infracționale a retras în mod repetat, fără consimțământul titularului, suma totală de 6.400 lei, de la diferite bancomate situate în București, prin utilizarea cardului bancar cu nr._, emis de S.C. GARANȚI BANK S.A. societății comerciale B. INDUSTRIES S.R.L.
Prin ordonanța nr. 146D/P/2015 din data de 26.01.2015 s-a dispus reținerea inculpatului P. I.-C., pe o durată de 24 de ore, de la data de 26.01.2015, orele 18:30 până la data de 27.01.2015, orele 18:30.
Prin încheierea Tribunalului București, Secția I Penală din data de 27.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I.-C. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 27.01.2015 până la data de 25.02.2014, inclusiv, emițându-se în acest sens mandatul de arestare preventivă nr.33/UP/27.01.2015.
Prin încheierea Tribunalului București, Secția I Penală din data de 19.02.2015, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului P. I.-C. pe o perioadă de 20 de zile, de la data de 26.02.2015 până la data de 17.03.2015, inclusiv.
Potrivit articolului 207 C.p.p. la care face trimitere articolul 348 C.p.p., în termen de 3 zile de la momentul înregistrării dosarului pe rolul instanței, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
La termenul din 27.02.2015 și din 23.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat și a menținut această măsură.
Prin încheierea definitivă din data de 10.04.2015, în temeiul art. 346 alin. 2) C.p.p. judecătorul de cameră preliminară a constat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 146D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Prin încheierea din data de 10.04.2015, în baza art. 362 alin. 2) C.p.p. și art. 208 C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul P. I.-C., și a menținut această măsură preventivă.
În baza art. 242 alin. 2) C.p.p., în urma analizei materialului probator administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, Tribunalul a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul P. I. C. arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 33/UP/27.01.2015, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, pentru considerentele ce au fost expuse în continuare.
Tribunalul a apreciat că măsura arestului la domiciliu nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1) C.p.p., având în vedere gravitatea activității pretins infracționale desfășurate de inculpat, care există presupunerea rezonabilă că în mod repetat a acționat în scopul însușirii unor sume de bani ce nu i se cuveneau, acceptând efectele pe care această activitate le va avea în privința patrimoniului titularului contului căruia îi este atașat acel card și stării psihice cu care se va confrunta acesta la constatarea pagubei. Tipul de activitate infracțională reținută de procuror în sarcina inculpatului, întâlnită în ultima perioadă cu o frecvență alarmantă, este de natură să contribuie la scăderea încrederii populației în acest gen de servicii bancare. Adăugând la aceste argumente, detaliile referitoare la antecedentele penale ale inculpatului, care au demonstrat perseverență infracțională, instanța a concluzionat că o punere a acestuia în libertate la un moment atât de apropiat de momentul arestării sale preventive, ar fi de natură să genereze o profundă indignare în rândul opiniei publice, un sentiment de nesiguranță și să încurajeze conduite similare. Problemele familiale invocate de apărare în mod constant în susținerea soluției de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, probleme existente la momentul la care, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, inculpatul ar fi acționat cu încălcarea dispozițiilor legale, nu au prezentat suficientă importanță pentru inculpat, astfel încât să îl determine să renunțe la o conduită care prezenta riscul de a atrage privarea sa de libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal,inculpatul P. I., cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București-Secția a II a Penală sub nr._ (1835/2015).
Contestatorul inculpat P. I., prin apărător, a arătat că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, urmând ca instanța de fond să se pronunțe în consecință, precizând că faptele deduse judecății în cauza de față sunt greu de perceput ca infracțiuni de către inculpat, însă acesta și le însușește.
Deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a arătat că acesta a fost liberat condiționat în urmă cu șase ani, iar de la acel moment nu a mai intrat în conflict cu legea penală, astfel că se poate concluziona că s-a reeducat în sistemul penitenciar.
A solicitat admiterea contestației, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pentru a-și rezolva o . probleme familiale, arătând că are un copil minor, soția are două locuri de muncă pentru a face față situației, tatăl inculpatului este grav bolnav, iar fratele este o persoană cu handicap. În atare situație, măsura arestului la domiciliu îi permite inculpatului să vină în sprijinul familiei până la momentul la care se va soluționa și calea de atac, inculpatul fiind conștient de cauzele de agravare ale faptelor comise.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 și art. 204 C.pr.pen., Curtea apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen., pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai ușoară, este necesar a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia din urmă și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) C.pr.pen.
Cu prilejul soluționării unei cereri de înlocuire a măsurii preventive nu pot fi avute în vedere apărări ce ar viza inexistența temeiurilor care au justificat privarea acestuia de libertate, procedura soluționării cererii de înlocuire a măsurii preventive neputând fi transformată într-o a doua cale de atac împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă sau menținerea acesteia.
Se reține că, în speță, întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru menținerea arestării preventive a inculpatului a fost constatată prin încheierea Tribunalului București din 10.04.2015, confirmată de Curtea de Apel București prin decizia nr. 210/C/23.04.2015.
Astfel fiind, este suficient să se constate că, în ce privește situația de fapt, probele administrate în cauză susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, respectiv efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 250 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. și acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. 1, 2, 3 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 și art. 41 alin. 1 C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 C.pen., constând în aceea că la datele de 06.12.2014 și 07.12.2014, inculpatul P. I.-C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a retras în mod repetat, fără consimțământul titularului, suma totală de 6.400 lei, de la diferite bancomate situate în București, prin utilizarea cardului bancar cu nr._, emis de S.C. GARANTI BANK S.A. societății comerciale B. INDUSTRIES S.R.L.
De asemenea, se constată că în timpul scurs de la ultima menținere a măsurii arestării preventive nu au apărut elemente noi, circumscrise împrejurărilor cauzei sau conduitei procesuale a inculpatului, care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive nu ar mai fi necesară. Referitor la susținerile inculpatului că o măsură preventivă mai ușoară ar fi proporțională și suficientă pentru atingerea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen., Curtea apreciază că privarea de libertate a inculpatului este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit criteriilor enunțate chiar de legiuitor, la evaluarea existenței stării de pericol pentru ordinea publică trebuie avute în vedere gravitatea faptelor presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului. Existența unei stări de pericol pentru ordinea publică poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În acest context trebuie ținut cont că inculpatul este acuzat de faptul că, în mod repetat, folosindu-se de cardul bancar aparținând unei societăți comerciale, în posesia căruia s-a aflat fără drept, a acționat în scopul însușirii unor sume de bani ce nu i se cuveneau, acceptând efectele pe care această activitate le va avea în privința patrimoniului titularului contului. Tipul de activitate infracțională reținută în sarcina inculpatului, întâlnită în ultima perioadă cu o frecvență alarmantă, este de natură să contribuie la scăderea încrederii populației în acest gen de servicii bancare. Ținând cont și de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce arată că sancțiunile penale dispuse anterior față de acesta nu au fost suficiente pentru îndreptarea sa, nu se poate considera că starea de pericol pentru ordinea publică pe care ar presupune-o lăsarea în libertate a inculpatului, avută în vedere la luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive, s-ar fi diminuat în vreo măsură până la acest moment, nefiind învederate argumente pertinente în acest sens, iar privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară și proporționalăîn raport cu interesul general al societății.
Față de cele de mai sus, circumstanțele persoanele invocate în apărare nu sunt în măsură să aibă semnificația pe care o pretinde inculpatul, în sensul că nu ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică, nefiind suficiente pentru a-l caracteriza într-o manieră atât de favorabilă pe acesta încât să înlăture temerile considerabile că lăsarea sa în liberate ar tulbura climatul social și ar diminua încrederea societății în capacitatea organelor judiciare de a avea o reacție adecvată în fața fenomenului infracțional.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul P. I. împotriva încheierii din 11.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._ 15.
Conform art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul P. I. împotriva încheierii din 11.05.2015 pronunțată de Tribunalul București-Secția I penală în dosarul nr._ 15.
Obligă inculpatul la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. Donțete C. B.
Red.jud.D.D./08.07.2015
Dact.EA-10.06.2015/5 ex.
T.B.S.I.P. -jud. A.S.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 669/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 746/2015. Curtea de... → |
|---|
